2,894 matches
-
pentru liniștea aparentă sau șapte încercări de a privi lumea printre degete) sau alte elemente peritextuale (precum motto-ul din Marguerite Yourcenar care deschide volumul Plimbarea prin flăcări: "Acest om beat de refuz/ s-a aruncat în flăcări/ ca un amant în mijlocul patului"). Dar mai ales textele poetice propriu-zise, în care se exaltă adesea respingerea, atitudinea anti, în răspăr, în pofida ordinii prestabilite a lucrurilor de tot felul, inclusiv poetice. Sigur, această atitudine se revendică de la generația "Albatros", înainte de a putea părea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Editura Sedcom Libris, Iași, 2006). Opțiunea pentru formele și miza deloc superficială a acestui tip esențializat de discurs ne este justificată de autoare într-un fel de text programatic, ce prefațează una dintre secțiunile Fugii în haiku, intitulat semnificativ chiar Amantul meu, poezia: "...să-l invităm (pe poetul din noi, n.n.) la meditație profundă, contemplație, armonie universală, disci-plinându-i discursul, orice-ar vrea să ne spună să o facă, doar în trei versuri, respectând în același timp și numărul de silabe : cinci
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cinci, șapte, cinci. Cu alte cuvinte, punem poetul să tacă, va rămâne doar locul privirii sale". Resimțit, așadar, drept loc sensibil, înnobilator, al privirii poetului, textul va deveni principala formă de evaziune feminină și chiar substitut deloc conjunctural al erosului, amantul ei de elecție. Că erosul rămâne, totuși, o temă predilectă a autoarei de haiku, o vor mărturisi majoritatea poemelor sale, inclusiv cele dedicate în aparență naturii: adesea, decorul este aproape erotizat ("curg vești astrale:/ soarele flirtează c-un/ luceafăr timid
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
discursiv într-un act genetic epurat de orice semn al materialității, așadar într-o formă de sacralitate pură. O Parabolă din Fiul lui Eros și alte poezii dezvăluie același sens de profunzime al texturii erotice marca Horia Zilieru: "Un mare amant un fluture boem/ eu l-am adus la dreaptă judecată/ să-l răstignești și smirna lui curată/ din craniul cât clopotnița s-o bem.// Nu râde nu de zdrențele de foc./ Prin sângele de aur mai scânteie/ în oboseală sânii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Maupassant, Bel-Ami, p.232]. Inapta ea însăși pentru dragoste, femeia pariziana se concentrează pe generarea acestui sentiment. Dar, în clipa în care Pariziana a cucerit pe cineva, la fel ca Don Juan, plictisita, își abandonează victima sedusa. Aceasta este soarta amanților lui Michèle de Burne, ai lui Nana sau Sidonie Chèbe. Sfârșitul secolului desfășoară pe larg spectacolul fatalității feminine. Asocierea seducției, pasiunii, ardoarei și agresivității în exprimarea și impunerea dorințelor și impulsurilor distrugătoare definește arhetipul femeii fatale 54. Cruzimea femeii moderne
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
yeux restaient secs devant leș haillons des pauvres. (...) Elle aurait écouté derrière leș portes; elle devait mentir à son confesseur" [ibidem, p.409]. Mondenă Dambreuse este antiteza celorlalte trei figuri feminine, reprezentând relația dintre legătură sentimentală și putere. Frédéric devine amantul mondenei pentru a se poziționă în societatea pariziana. Doamna Dambreuse ilustrează rolul Parizienei în cariera unui tânăr. Putem întrevedea la personajul flaubertian posibilitatea unei cariere asemănătoare cu cea a lui Georges Duroy 139. Frédéric se interesează de doamna Dambreuse în măsura în care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
repede bani pentru a-și cumpăra articole de modă. Dujardin scrie poeme, calificate de M.-C.Bancquart drept "tragedii moderne" [p.355]: Antonia, La Fin d'Antonia, Le Chevalier du passé, care prezintă, într-o acțiune inexistentă, personaje simbol: Amantă, Amantul, Curtezana, Bunica, Cerșetoarea, Virgina, Paris, Regii Magi. Eroii și antieroii trăiesc într-un Paris care este o anti-epopee: agresiv și deschis întâmplărilor. Pariziana romanesca este o istorie variată la infinit pe o temă care ține de spiritul fracez "aussi futile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Dumas-fiul și E.Augier, care mai încearcă să consolideze căsătoria, la H.Becques reiese că familia nu mai există în societatea contemporană: ea este înlocuită cu faimosul trio. Din această perspectivă, infidelitatea nu mai este raportată la soț, ci la amant. Acum infidelitatea și căutarea aventurilor de către Clotilde du Ménil, Pariziana, nu mai este cauzată de dragoste sau tragedia sentimentelor (că la predecesoarele sale), ci de vidul și de lipsă sensului vieții. În același timp, autorul subliniază în permanență că Clotilde
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
vieții. În același timp, autorul subliniază în permanență că Clotilde este o burgheza aparent onorabilă: ea este o casnica și o gospodina exemplara, având grijă de casă, de soț și de copii. Ține la ordine, liniște și la tradiții. Nici amantul sau, Lafont, nu vede nimic condamnabil în menajul în trei. Contrastul între situația ambigua a protagoniștilor și preocuparea lor permanentă pentru morală dezvăluie fariseismul moralei burgheze și dă naștere unei ironii amare. Situația nu progresează, piesa nu are (că și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
d'où l'on domine la baie. Nous nous y rencontrerons par hasard" [Maupassant, Notre cœur, p.103]. De fapt, este vorba de un scenariu dublu, deoarece acest scenariu de suprafață ascunde un altul cel de a-l îndepărta pe amantul dizgrațiat pentru a întâlni un altul. Juliette Deberle montează literalmente o piesă pentru a fi jucată în salonul sau: " C'est une surprise que nous ménageons. Nous répétons Le Caprice pour le jouer à un de mes mercredis" [Zola, Une
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
se desfasoara comedia dormitorul și camera de baie). Celelalte servesc drept culise, acolo așteaptă protagoniștii înainte de a intra în scenă. Un alt regizor abil în reprezentarea oferită de Nana admiratorilor săi este servitoarea Zoé, care conduce baletul intrărilor și ieșirilor amanților lui Nana, distribuind rolurile, încercând să evite unele întâlniri nedorite, iar, la nevoie, jucând fără ezitare ea însăși rolurile secundare de moment. Casa lui Nana este administrată de servitoarea să că o mașină de teatru: "Zoé organisait tout, sortait de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
imprévues; c'était machiné comme un théâtre, réglé comme une grande administration" [Zola, Nana, p.312]. Casă personajului mai oferă și alte asemănări cu teatrul: există două intrări, una pentru artiști și cealaltă destinată publicului, două scări, perdele care ascund amanții neoficiali de cei oficiali ș.a. Existența se aseamănă cu lumea melodramatica, având scenarii și decoruri curtenești și/sau exotice reduse, de la mijlocul secolului al XIX-lea, la clișee vulgare, la o banală bagatelizare. Pariziana este un actor talentat și inspirat
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
amante sau soții, fete seduse sau seducătoare, celibatare sau văduve etc. În tradiția occidentală se constată o fractură a cuplului și o confruntare între cele două poluri, masculin și feminin. Pe parcurs, structura duală se transformă într-o structură triangulara (amant, copii), ale cărei tensiuni și transformări formează substanță românului. Dacă în românele din prima jumătate a secolului al XIX-lea predomina dragostea că sentiment, în jumătatea a doua a secolului dragostea este mai ales trupeasca. Câmpul de acțiune gravitează în jurul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
transformări formează substanță românului. Dacă în românele din prima jumătate a secolului al XIX-lea predomina dragostea că sentiment, în jumătatea a doua a secolului dragostea este mai ales trupeasca. Câmpul de acțiune gravitează în jurul unui trio fundamental: Domnul, Doamna, Amantul/Amantă, cu toate combinațiile posibile. În tradiția literară franceză, dragostea ilegitima se impune sub două forme: una tragică (mitul lui Tristan și Isolda 217), în paralel cu o tradiție comică (dezvoltată în fabliaux-rile și lais-uri despre soții înșelați și soțiile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în paralel cu o tradiție comică (dezvoltată în fabliaux-rile și lais-uri despre soții înșelați și soțiile leneșe, cochete, care se dedau luxului). În românul francez din secolul al XIX-lea se recunosc mai mult elementele constitutive ale vodevilului: soțul, soția, amantul, toți iubindu-se, toți lași. Românul realist din secolul al XIX-lea este descendentul ambelor tradiții, astfel încât distincția sentimentelor, eufemizarea personajelor și a aventurilor lor, estetică sublimului ce caracterizează abordarea dragostei sunt deturnate în mod sistematic prin relevarea a tot
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mai este un foc mistuitor, este o construcție bine montată și libera în opțiuni 222. Marile iubiri nu fac parte din arsenalul naturaliștilor. Zola și Maupassant au descris femeile în raporturile lor cu bărbatul sau cu bărbații: fie tatăl, soțul, amantul sau fiul lor. La Zola și Maupassant semnificațiile personajului feminin sunt sexualitatea și alteritatea 223. Dragostea este reprezentată de naturaliști că un șiretlic al speciei feminine, care neagă toată valoarea sentimentului amoros, pentru a-l readuce la o manifestare a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
permite mai mult ca oricare altă femeie. Libertinajul ridică marile curtezane la rang de regine. Nana devine prototipul femeii galante, precum madame Bovary cel al femeii adultere. Fără o autonomie veritabilă, femeia se deda adulterului că unei șanse de valorizare. Amantul este, de regulă, rezultatul decepției și întruchipează aventură și plăcerea. Mai mult decât oricare altă femeie, Pariziana este plictisita de privirea prea cotidiană a soțului ei, ea are nevoie ca alți ochi, inca plini de mister, să o descopere. Urmându
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nevoie ca alți ochi, inca plini de mister, să o descopere. Urmându-și dorințele, excitata de noul său rol, activ și inventiv 229, femeia își asumă numeroase riscuri 230. Dacă decepția sau ranchiuna o aruncă pe femeie în brațele unui amant, la Pariziana se mai adaugă și sentimentul de aventură, de căutare a ineditului 231. A trăi și a iubi constituie aventură pariziana. Dar pentru femeie viața amoroasă liberă este deseori o capcană, dependentă de bărbatul iubit e aceeași. Paradoxal însă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pentru femeie viața amoroasă liberă este deseori o capcană, dependentă de bărbatul iubit e aceeași. Paradoxal însă soarta femeii în relația adulterina o repeta pe cea din căsătoria legitimă. În societatea secolului al XIX-lea, soția va fi deseori fidelă amantului. Pe când amantul în titlu, care cere fidelitate, reia, de fapt, locul și infidelitatea soțului. Unele accepta să trăiască în această ipocrizie, făcând din minciună o a doua natură. În marile orașe, mai ales la Paris, femeia egalează bărbatul în gradul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
viața amoroasă liberă este deseori o capcană, dependentă de bărbatul iubit e aceeași. Paradoxal însă soarta femeii în relația adulterina o repeta pe cea din căsătoria legitimă. În societatea secolului al XIX-lea, soția va fi deseori fidelă amantului. Pe când amantul în titlu, care cere fidelitate, reia, de fapt, locul și infidelitatea soțului. Unele accepta să trăiască în această ipocrizie, făcând din minciună o a doua natură. În marile orașe, mai ales la Paris, femeia egalează bărbatul în gradul de independență
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
subiect lipsit de valoare, din seria celor de duzină. În literatura franceză a acestei perioade se proliferează ceea ce noi am putea numi fenomenul dublului sau multiplului adulter 233. El se deosebește de adulterul doamnei Bovary, care nu are mai mulți amanți în același timp, ci doar depășind criză decepției față de fiecare. În tradiția franceză, amantul face parte din gloriosul catalog al erorilor. Cum explică Michel Butor [p.73, 116], avem în opera lui Balzac un nod de relații sentimentale de o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
perioade se proliferează ceea ce noi am putea numi fenomenul dublului sau multiplului adulter 233. El se deosebește de adulterul doamnei Bovary, care nu are mai mulți amanți în același timp, ci doar depășind criză decepției față de fiecare. În tradiția franceză, amantul face parte din gloriosul catalog al erorilor. Cum explică Michel Butor [p.73, 116], avem în opera lui Balzac un nod de relații sentimentale de o extremă complexitate: femeia mondenă are, de regulă, un protector oficial, amant în titlu, dar
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
În tradiția franceză, amantul face parte din gloriosul catalog al erorilor. Cum explică Michel Butor [p.73, 116], avem în opera lui Balzac un nod de relații sentimentale de o extremă complexitate: femeia mondenă are, de regulă, un protector oficial, amant în titlu, dar și un tanar protejat, deseori scriitor sau artist. Această schemă este valabilă și pentru societatea franceză din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o vom întâlni la Zola, Flaubert și Maupassant. Caracteristic pentru
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o vom întâlni la Zola, Flaubert și Maupassant. Caracteristic pentru Pariziene este faptul că cele mai senzuale dintre ele ajung să inverseze ordinea stabilită, transformând-o până la a lua locul amantului. Inversarea rolurilor, facilitata când soția alege un partener mai tânăr decât ea, precum în cazul lui Renée și Maxime, este ocazia unei minunate revanșe. Femeia care înșeală este o inepuizabila sursă a românului de adulter, iar campionul în materie rămâne
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Assomoir, Zola își exprimă oroarea față de menajul în trei al lui Gervaise, Coupeau și Lantier. De regulă, se recurge la un compromis și lucrurile se aranjează, sfidând interdicțiile. Semnele timpului nou le găsim la baroana Sandorff, care își ia un amant pentru a putea juca la Bursă: "Alors, vous savez avec qui elle s'est mise, pour payer șes factures, le jeu ne suffisant jamais" [Zola, L'Argent, p.30]. Promulgat în timpul Revoluției, divorțul este abolit la scurt timp în 1816
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]