4,800 matches
-
2002 (în colaborare cu Ion Cristofor); Ion Caraion, Scrisori către Nicolas Catanoy, pref. Ion Cristofor, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Lucian Strochi, O ingenuă - Maria Pal, „Asachi”, 2000, 133; Adrian Țion, Ut pictura poesis, „Cetatea culturală”, 2000, 10; Ion Cristofor, Sintaxa ambiguității, TR, 2001, 5-6; Ion Cristofor, Poezia ca „joc al căutării”, „Cetatea culturală”, 2001, 10; Florin Rogojan, „Străpuns de negăsire”, ST, 2001, 7-8; Marian Barbu, Ferestre deschise, CNT, 2001, 36; Marian Barbu, Devenirea întru poezie, „Cetatea culturală”, 2002, 6; Elena-Esther Tacciu
PAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288624_a_289953]
-
cu accent pe punctele de fractură”, P. optează pentru „observarea mai îndeaproape a torsiunilor și a «convertirilor» care se petrec, la nivelul principalelor convenții și uzanțe literare, în proza lui Caragiale”. Figura definitorie a inovației lui Caragiale-prozatorul e găsită în ambiguitate, care privește statutul ficțional, relația autor- narator, ironia și absurdul. Ultima secțiune, Numărătoarea steagurilor, reia problema deschisă în Comediile lui I. L. Caragiale. Nu e un studiu clasic de receptare, căci accentul cade pe „«imaginile» lui Caragiale, ale creației sale, așa cum
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
personaj de aceeasi condiție socială, de aceeași vârstă, în împrejurări asemănătoare, în franceză? Fiecare cuvânt are evoluția lui, o moștenire care există și influențează, chiar dacă vorbitorul nu este conștient de ea, fără a mai pomeni și polisemia, cu dezvoltările și ambiguitățile ei.” Prin strădania și devotamentul acestui scrupulos tălmăcitor multe scrieri ale literaturii române, cu deosebire contemporane au fost oferite lectorului francez într-o haină îngrijita. Transpunerile editate că volume nu spun însă totul, P. publicând traduceri din literatura română și
PARUIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288698_a_290027]
-
nimic altceva decât orbirea față de evidență. Tradiția există, o trăim într-un fel sau altul în aproape toate actele noastre, inclusiv în cazurile când adoptăm noul cel mai eclatant. Chestiunea e următoarea: care tradiție sau cum am „inventat” acea tradiție? Ambiguitatea raportării la tradiție în binomul modern-tradițional poate să ne ofere o mulțime aproape nelimitată de interpretări și, odată cu aceasta, intrăm în controverse fără sfârșit. Orice practică socială considerată modernă își „inventează”, așa cum a demonstrat E. Hobsbawm, propria tradiție, tot așa cum
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
demarcație, traiecte predefinite de mobilitate, cel mai adesea individuală și limitată, iar uneori de tip structural, adică implicând un număr mare și compact de actori sociali. Atât statornicia, cât și mobilitatea aveau înțelesuri care în multe privințe erau lipsite de ambiguitate. Cetățenia și statul național, de exemplu, erau delimitate prin granițe și simboluri bine protejate. Ocupațiile erau ordonate pe straturi ce aveau o clară separare financiară, culturală și socială, grupându-se în clase sociale ce se asociau cu tipuri distincte de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
identitatea, modurile de producție și distribuție economică sau culturală, stilurile de viață și habitusurile culturale aveau traiectorii constitutive bine circumscrise și spații de variație atent limitate. Modul cognitiv dominant de reflecție și instituire era reprezentat de binomul disjunctiv sau/sau. Ambiguitatea era eliminată, maniheismul separator era tranșant. Clasă muncitoare sau clasă privilegiată, organizare (și planificare) centralizată sau piață, cetățean sau străin, muncă sau timp liber, război sau pace, conducător sau supus, fapte sau valori, sat sau oraș, industrie sau agricultură, familie
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
substituie instituțiilor ce funcționau în precedenta societate. Principiul disjunctiv sau/sau al modernității consacrate a ajuns treptat să fie înlocuit de cel conjunctiv și/și al modernității reflexive. De data aceasta, separării i se substituie coexistența, certitudinea este înlocuită de ambiguitate și căutare permanentă, granițele devin atât de poroase, încât lasă loc unei fluidități tot mai accentuate. Organizare și piață, societate politică și societate civilă, partide politice și mișcări sociale și grupuri de interese, cetățenie națională și cetățenie europeană, state naționale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
încearcă să se organizeze în structuri transindividuale, cum o fac pensionarii în partide proprii sau muncitorii în sindicate, succesele acestora sunt marginale, forța de mobilizare colectivă este minimă, tensiunile dintre structuri devin atât de mari, încât le conduc la disoluție. Ambiguitatea constituirii și manifestării inegalităților se retrage doar în contextul afirmării tot mai puternice a individului ca entitate responsabilă de propriile proiecte de viață. Mecanismele sociale ale generării inegalităților se perpetuează, dar gestionarea lor pe piața muncii a devenit și continuă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pe piața muncii și cer drepturi egale pentru profesii și activități egale; stereotipiile de gen sunt puse sub lupa discreditării și se susține eliberarea femeilor sau a bărbaților de moșteniri transmise și admise până de curând. Odată cu acestea, se ivesc ambiguități și incertitudini, căutări și asertări, divorțuri și repetate căsătorii, familii monoparentale și familii consensuale, asociații ale femeilor, dar și ale bărbaților, mișcări feministe și reconsiderări masculine. Lupta a fost declanșată, configurările se fac și se refac. Raționalitatea tradițională a familiei
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
inegalitatea altora (de data aceasta, a bărbaților). Dimpotrivă, bărbații și femeile trebuie să caute împreună acel parteneriat care să se bazeze pe o egalitate efectivă. Sigur că deocamdată vorbim doar despre prospectări, tatonări și eventuale consacrări, întrucât conflictele, incertitudinile sau ambiguitățile nu au părăsit încă relațiile de gen nici în spațiul public și nici în cel privat. Între autonomia maritală și dependența economică Și în cazul femeilor, și în cel al bărbaților, propriile individualizări și relațiile familiale iau cursuri contradictorii. Pe
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Coroană de sonete (1992), predomină problematica general umană, temele metafizice. De aceea, ideologii literari ai regimului totalitar l-au considerat un poet „apocaliptic”. E o lirică meditativ-intelectuală, marcată atât de sobrietatea și muzicalitatea versului tradițional, cât și de polivalențele și ambiguitățile versului modernist. Familiarizat cu lirica modernă europeană (îndeosebi cu cea franceză și cea germană), M. a impus un foarte personal repertoriu de metafore și simboluri, mai toate gravitând în jurul „grădinarului” și al „arborelui”. Poezia lui se axează pe „metamorfoze” și
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
Debutează în 1969, cu un ciclu de poeme, la „Luceafărul”. Colaborează cu poezii și traduceri la „România literară”, „Contemporanul”, „Amfiteatru” „Luceafărul”, „Viața românească”. Versurile din primele volume, Profet spre ziuă (1972) și Luptele soldatului (1980), au un aspect ermetic, cu ambiguități, elemente abstracte și dau o impresie de vag, de nedefinit, iar imaginile recurente - umbra, pasărea, piatra, strămoșii - lasă în obscuritate mesajul poetic. Cu Din umbra lumii (1983) se produce o schimbare, în sensul evoluției spre transparență a ideii poetice. Versurile
MINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288162_a_289491]
-
puțini ar îndrăzni să spună că programul de rutină al acestei organizații este, totuși, „omenesc, prea omenesc”. Pe lângă tendințele para-ecleziale deja menționate, unii membri ai cluburilor ortodoxe de tineret afișează câteva stranii complexe pseudomonahale într-un context urban lipsit de ambiguitate. Abordarea nostalgică a realității face ca această organizație să fie pur și simplu ocolită de numeroși studenți creștini cu adevărat capabili, dinamici și competenți în profesiunea lor. Trebuie să recunoaștem că nu mică este dezamăgirea pe care un tânăr studios
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cunoașterii pure, ci și ispitele pervertirii în enunț și locvacitate. În doar trei sau patru ani asimilaserăm arta cârcotelii savante, devenind robi ai buchiilor, tineri ideologi ori specialiști ai „mobilităților academice”. Am învățat și noi cum să fim profesioniști ai ambiguității, „intelectuali” capabili să-și compenseze lașitatea existențială recurgând la practica logoreei. Treptat, am acceptat că filozofia, literele, dreptul și chiar teologia sunt niște discipline care n-au ambiții mai mari decât rezolvarea unor litigii terminologice. Trunchiul culturii primite de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unei contemplații imediate. Dacă invocăm poezia sau tabloul ca repere ale unei „formări umaniste”, se schimbă oare ceva în destinația tristei noastre derive? Analfabeți la capitolul liturghie, ideologii știu să debiteze sloganuri, și nu stări de spirit. Seducția ambiguitățiitc "Seducția ambiguității" Poate că totul a început cu relativismul nominalist al modernității. Filozofii au renunțat la căutarea înțelepciunii, pariind faustic pe cunoașterea orizontală. De aceea suntem astăzi entuziasmați de aporiile intersubiectivității în opera lui Husserl fără a înțelege o boabă din fenomenologia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
neuitat. Asta-i viața!” Recunosc că geniul polifonic al lui Dostoievski este modelul aproape desăvârșit al mărturisirii care cunoaște valoarea apofatică a tăcerii. La el, discreția auctorială nu suspendă vertijul instrospecției psihologice și nici verdictul final. Dar polifonia nu înseamnă ambiguitate. Pe lângă celebrele opuri, trebuie să citim jurnalele și sutele de articole de presă ale lui Fedeor Mihailovici 1. Este adevărat că pravoslavnicele sale convingeri alunecau, adesea, într-un utopic panslavism. Dar esențialul stă în altă parte: pe acest om îl
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
până când va mai dura timpul unic al modernității? Deși îndreptată explicit împotriva postmodernismului, cartea lui H.-R. Patapievici poate fi comparată pe alocuri cu eseurile nesistematice ale lui Jacques Derrida. La această primă concesie făcută paradigmei contemporane, volumul adaugă câteva ambiguități: criteriul neclar al ordonării „capetelor” sau uzul inegal al aparatului critic. O carte excepțională și unică în felul ei, Omul recent amestecă lungi note de lectură cu pedante excursuri bibliografice, intuiții poetice, paranteze polemice sau chiar inedite impresii de călătorie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1913-2003). Pe de altă parte, istoria deraierilor politice ale conservatorilor de dreapta - de la Carl Schmitt (1888-1985) și Nae Ionescu (1890-1940) la neo-ortodoxia contemporană din estul european - nu poate fi nici ea ocultată. Rațiunea pentru acest dificil echilibru se află în ambiguitatea înțelepciunii Scripturilor, care nu livrează niciodată soluții politice imediate. În acest sens este Biserica neutră: ea cultivă mai degrabă un etos și o sensibilitate. Totuși, nu toți interbelicii români și nici gruparea francezilor de la Esprit nu s-au putut înșela
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
salonul, atât de remarcabil descris de Marcel Proust sau Tomaso di Lampedusa. Salonul monden este saturat de obiecte neînsuflețite. Oamenii devin niște etichete, cuvintele învăluie numai dorințe ilegitime, iar cheia succesului este înfrânarea de la înfrânare. Demonul futilității domnește nestingherit, stârnind ambiguitățile, aclamând tautologia sterilă și disprețuind osteneala creatoare. Mondenitatea se definește prin apologia indirectă a nerușinării. Inconsecvențe abuzive și repetate definesc adevărul lumii. Câtă vreme suntem în lume, credem că nimic nu supraviețuiește morții și ne comportăm ca atare. Darurile ascezeitc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mărturisirea lui Hristos în sintaxa liturgică a Bisericii timpurii nu putea rămâne un act de pietate strict individuală. Credința se naște întotdeauna printr-un act de comuniune și trimite, strict în această ordine, către nașterea unei comunități. Martirii au refuzat ambiguitatea faimoasei păci romane care, în plan religios, cerea uniformizarea socială a tuturor credințelor din Imperiu. Ortodoxia a vrut să rămână însă profetică, radicală și manifestă. Din acest ethos s-au născut scrierile lui Athenagoras, Iustin Martirul sau Clement Alexandrinul. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
118 Etica revoluționară 118 Tradiția gestantă 119 Tradiția amputată 120 Tradiția ca disertație 122 Utopie și kitsch 123 Necesitatea prejudecăților 125 Ergo 127 Cunoașterea de împrumut și oroarea de vid 128 Cunoașterea poetică 128 Vârsta etică 130 Multiplul 132 Seducția ambiguității 133 „Un singur lucru trebuiește” 134 Topologia centrului și avatarurile scriiturii 136 Scriitura: între formă și conținut 136 Localizarea centrului 137 Eseul și generozitatea diletantă 139 Lumea ca suprafață textuală 141 Memoria adolescenței sub comunism 144 Hipomnezia 144 O tinerețe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tablou aproape exhaustiv al României în curs de sovietizare, cititorul neavând decât să depășească adaosul ideologic strident, fir roșu al unui text cusut cu ață albă. Romanul „obsedantului deceniu” abuzează de tehnicile „efectului de real” și de toate pseudoîndrăznelile și ambiguitățile îngăduite de o cenzură mai perversă, mai interactivă (până la negocierea unor cuvinte) și uneori mai creativă, dar oferă o imagine integral falsificată a epocii pe care pretinde a o resuscita ad usum delphini. Tipologia (sau antropologia) romanescă e considerabil mai
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dar e creionat în câteva cuvinte absolut banale, care minimalizează o figură esențială a secolului trecut, memorabilă cel puțin pentru relansarea hegelianismului pe direcții diferite de marxism și de weberianism, precum și pentru încercarea (e drept, eșuată și nu lipsită de ambiguitate ideologico-etică) de a depăși dihotomia Stânga/Dreapta. Prin Raymond Aron, prietenia polemică dintre Kojève și Strauss (astăzi documentată și prin publicarea fascinantei lor corespondențe, de către Michael S. Roth și Victor Gourevitch) s-a transmis generației următoare: Allan Bloom a fost
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
continua cu o „lectură” rapidă a recentei cărți a lui Etzioni, The Monochrome Society (Princeton University Press, 2001; ed. rom.: Societatea monocromă, traducere de Mona Antohi, Polirom, Iași, 2002). Voi propune apoi câteva reflecții asupra acestei utopii comunitariste, plecând de la ambiguitățile și incoerențele doctrinei pentru a mă opri, în final, la eventuala sa aplicare în practica social-politică. 1. Comunitateatc "1. Comunitatea" Folclorul intelectual din științele umane colportează de aproape un secol legendara distincție între Gesellschaft („societate” - dar, vom vedea mai jos
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și gestiunii, prin lărgirea bazei sociale a proprietății de la acționarii companiilor la toți cei care, într-un fel sau altul, participă la activitățile ei - salariații, cel puțin cei cu vechime, comunitățile etc. (capitolulXIII). 5. Contradicții și ambiguitățitc "5. Contradicții și ambiguități" Cea mai spectaculoasă contradicție a comunitarismului, și nu doar în versiunea lui Etzioni, pornește de la o suprinzătoare omisiune: experiența istorică a comunităților voluntare (acum numite de unii intentional communities) pe teritoriul Statelor Unite. În consecință, contradicția devine una între privirea către
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]