4,765 matches
-
rocire, de la asemenea distanță n-ai cum să atenuezi loviturile pe care soarta le păstrează, fără greș, doar pentru mine. Înțelegi, scumpa mea? Faptul că tu suporți consecințele și eu știu asta îmi ia pământul de sub picioare și-mi dă amețeli. Nu trebuie să suferi cu intensitatea asta barbară, fiindcă, dacă suntem două care primim lovituri, forța noastră va scădea. Nici nu mai știu ce-ți scriu. [...] IV Sâmbătă dimineața, 27 mai [1950] [...] Draga mea, ce crezi, când ne vom mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
venit la mine zâmbitoare (din timiditate?) și mi-a spus: „Știți că ați fost pensionată?“ Am mai stat acolo preț de vreo oră, povestind vrute și nevrute, vorbind când serios și când în glumă, dar odată ajunsă în stradă m-a apucat amețeala și mi-a venit să strig: „Ce mă mai așteaptă, Doamne, ce mă mai așteaptă?“ Pe urmă m-am întors acasă; chiar am cumpărat și un pepene; și abia în fața ușii mi s-a pus un nod în gât și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sunt supărată pe el, fiindcă datorită lui am superba sugativă verde - în oraș nu se mai găsește - și hârtie și caiete. Poate din cauza gazului ținut la rece, se degajă de ieri un miros grețos care aseară mi-a dat o amețeală destul de neplăcută. Cuplul, nici nu-l simt; umblă în vârful picioarelor; acum nu mai sar în sus când aud ușa de la intrare, cum se întâmpla când stătea Leși. Era o adevărată teroare. Rose, emoționată și speriată, îmi făcea semne cabalistice
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
demon se dovedește a fi de rău augur. În afară de faptul că este „om roșu”, el este și „șașiu”. Ambele elemente sunt de „piază rea” și provocatoare de deochi : „când se uită drept În ochii tânărului, Îi face așa, ca o amețeală, cu un fel de durere la apropietura sprâncenelor” <endnote id="(862, p. 138)"/>. De regulă, se crede că cei care au puterea magică de a deochea o au și pe aceea de a blestema. Cu alte cuvinte, nu numai uitătura
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Coppola nu funcționează, pentru că autoarea nu e nici atunci prea dispusă să rupă vraja ; nici ea nu e mult mai convinsă decît eroina ei că pe lume există și altceva în afară de baluri mascate, sate idilice și stări din astea de amețeală languroasă, de dezorientare fermecătoare. în esență, Coppola a făcut încă un film despre farmecul trăirilor adolescentine. Acuma, nu e clar că adevărata Marie Antoinette a fost o persoană mult mai interesantă decît adolescenta amețită pe care o vedem în film
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
poporului” se dizolvă în gesticulația unui entuziasm îm - părtășit. „Dar, când am văzut, am zis și eu : să te ferească Dumnezeu de furia poporului !... Ce să vezi, domnule ? Steaguri, muzici, chiote, tămbălău, lucru mare, și lume, lume,... de-ți venea amețeală nu altceva.” O altă „revuluție” se transformă în Boborul într-un chef cu cârnați, vin și lăutari, așa cum revoluția cu năbădăi a intratabilei ploieș- tence, Mița Baston, în D’ale carnavalului este pe punctul de a deveni un act amoros
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se scarpină în creștet: Nebun Sfânt... Sfânt Nebun... E un tâlc în nebunia lui... În veacu' nost' hain, trebuie să fii nebun sau să faci pe nebunu' ca să poți striga un adevăr fără să-ți pierzi capu'. Mă ia cu amețeală, bădiță, mi-i că mă pierd, îngână Gheorghiță clănțănind mărunt, înfrigurat, chircit de durere. Șăzi ghinișor Gheorghiță, îl încurajează Toader. Iaca, pe mine mă ia cu fierbințeală... Nu ni se trage nouă din atâtica.... Vină să te-ncălzesc... Îl strânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
așterne cu ploaia, unduie în razele de soare și de lună, se oglindă în privirile sastisite ale locuitorilor nepăsători, lipsiți de avânt și de pornire, se trădează în mișcări, în vorbă, se leagănă în tărăgănarea vechilor cântece de mahala, în amețeala dulceagă și resemnată a valsurilor lui Ioanovici. Cine nu i-a prins deosebitul farmec nu a înțeles Bucureștii” (M.I.C., ibid., p. 322). În continuarea pasajului citat, Matei ̀ și mărturisește nostalgia mahalalei bucureștene, căreia i-a cunoscut și simțit adânc
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
proiecte care sfârșesc între patru pereți. În fond, singura natură pe care o suport este natura moartă. Și totuși, partea mea agrară mă împinge mereu să caut prospețimea clorofilei, dar cum mă aflu printre frunze, mă apucă un fel de amețeală. Exuberanța, bucuria naturii mă dezgustă profund. Știu că Baudelaire suferea de acest dezgust - el, cel puțin, a știut să pună asta într-un sistem grație talentului poetic, însă eu trebuie să mă mulțumesc cu o biată articulație verbală! Am reluat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
plutire a bărcii. Toți știau și nimeni nu afla. Într-o zi am fost invitată la o rudă de-a gazdei, verișoară cred. Mi-a arătat și m-a servit cu zece feluri de mâncare de pește, de te apuca amețeala numai la mișcarea atâtor și atâtor farfurii. Totul era delicios. Populația era majoritar formată din lipoveni. Oameni buni, blânzi și muncitori. Mă bucuram de bucate minunate, de oameni pe măsură, de prietenia fetei gazdei, Jeni. Totul părea senin și așa
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
băutură "bună"; gustul amar nu-i o preferință instinctivă; copiilor nu le place berea; vinul este băut cu plăcere de copii, probabil pentru că e dulce și aromat, dar, cu timpul, printr-o pervertire senzorială, este acceptată și berea, poate pentru amețeala, ușoară, pe care o produce. Cum omul este un animal cu înclinații perverse, simțurile primare se subordonează efectului euforic. În practică, berea alintată "berică" se simte foarte bine și aici, în spațiul carpato-dunărean. Nu-mi place berea; are un gust
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un caiet impresiile, cu candoare și uimire copilărească. După unsprezece zile de navigație, au sosit la Bombay. Înaintea ochilor lor s-a deschis mărinimoasă frumusețea mistică a Indiei. Apoi, s-au dus cu trenul la Hyderabad, la seminarul diecezan. Îndepărtând amețeala oboselii, au început să familiarizeze cu ambientul și să comunice cu tinerii seminariști, stâlcind vreun cuvânt pe englezește. Cronicarul continuă: « Am văzut belșițe (trestii indiene) foarte înalte... am văzut mangustele luptând împotriva șerpilor... am văzut holocaustul (incinerarea cadavrelor)... am văzut
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
după dejunul de adio ritual, prezidat de Dino Grandi, era însoțită de semne de stimă cordială, prelungite pînă la un vagon-salon special, atașat la coada rapidului de Triest, al cărui legănat la curbe punea la încercare echlibrul călătorilor și provoca amețeli. O stupefiantă "confidență" a șefului de protocol de la palatul Chigi, coroborată cu cea a ministrului Grandi însuși, îmi însoțea plecarea. Acești domni îmi spuseseră personal că ministrul italian de la București, la anunțul numirii mele ca Ministru al Afacerilor Externe, telegrafiase
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
luați ca momente îndepărtate ale aceleiași materii. Cerul și pământul sunt două vase comunicante, materia fiind permeabilă prin spirit și spiritul arătând tendințe de degradare. În Vânt de toamnă întrepătrunderea celor doi factori ia forma unei stranii beții, asemănătoare cu amețeala produsă lui Dionis de aromatele și geologia edenică a lunei: E pardosită lumea cu lumină, Ca o biserică de fum și de rășină, Și oamenii, de ceruri beți, Se leagănă-n stihare de profeți. În Cântec de boală, urmarea întrepătrunderii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și valuri de sânge năvăleau, făcând loc, aproape unei congestionări generale, cu desăvârșire anormală, ce bătea în vioriu. Cum, la un moment dat, se ridicase în picioare, trebui să se așeze din nou pe bancă, părând a fi apucat de amețeală. Era - această așezare - mai mult o cădere de la o înălțime oarecare, ca și când ar fi fost prins de o ankiloză paralitică. Și începu să bolborosească, cuvinte fără șir, și, din ce în ce, deveni mai agitat și mai neliniștit. Trăsăturile feței
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
care, copil fiind, i-a fost o dată foarte rău în barcă, și a ignorat și aluzia acestuia că ar prefera să joace tenis. După ce a prins primul pește, Mărio a devenit din ce în ce mai palid și a început să se plângă de amețeli. Deși a vomitat și asta l-a mai liniștit, s-a prăbușit pe fundul bărcii lângă un peste care se zbătea și a mârâit: "Doar ți-am spus că voi avea rău de mare!" Așa pățește omul când nu folosește
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
dar, ca scriitor, este „un personaj fabricat”după gustul publicului francez. Zice chiar mai mult decât atât despre prietenul său parizian: „E un mare stilist care a știut să meargă până la capătul obrăzniciei și terorismului verbal, până la capătul deznădejdii și amețelii, potrivit gustului cultural al Occidentului”. Ar fi ceva de obiectat aici și anume că s-a întâmplat, parcă, invers: gustul cultural francez s-a adaptat, mai degrabă, lui Cioran. Monahul de la Rohia nu îi scuză lui Cioran lipsa de religiozitate
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
În dubă, și era și căldură mare, că era În august. Și după ce o oprit duba, ne-o legat, doi cu doi, cu cătușele, și ne-o scos pe toți afară, că o fost unii amețiți... Io n-am avut amețeli, da’ mulți dintre ei o avut. No, după ce și-o revenit, o urcat și ne-o dus. Când am ajuns În Gherla, n-am știut că unde suntem... Am intrat pe po’rtă... La Gherla pușcăria-i În față, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cîteva rînduri, dar n-a ieșit nimic valabil, convingător pentru mine însumi. Acum am chiar regretul de a o fi făcut. *Cîtă oboseală aduce autoscopia zilnică, teama de boli, privirea îndelungă a unui neg, a unei tumefacții efemere, interpretarea unei amețeli, a unei tulburări gastrice, teroarea unor destabilizări sufletești. Fericiți cei ce nu cunosc captivitatea unor asemenea frămîntări! *Azi am oftat ca „nenea Iancu”: „Ce păcat că tinerețea a fost dată pe seama copiilor!” „Sîntem ultimii fii de țărani care am ajuns
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Sanie, Tudor Ghideanu și eu. Instantaneu îmi apare clară în minte fotografia făcută prin octombrie sau noiembrie 1958, în restaurantul „Moldova” din Iași: ei, bărbați mai rezistenți, au un aer proaspăt, dar pe fața mea se vede, ca un abur, amețeala. Dintre noi toți, Nicu era cel mai distins fizic, înalt, atletic. „Tip bine”, se impunea atenției: remarcat de femei, invidiat de bărbați. îngrijit, chiar elegant (lucru rar pe acele vremuri), avea, mai ales pe stradă, o mină ironică, deopotrivă curioasă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
educația copiilor. „Ai socotit vreodată (sînt întrebat din nou) cît ne rămîne pentru supraviețuire?” N-am făcut-o, știu însă că foarte puțin. „într-o zi o să ne dea vîntul jos!”, sînt avertizat. E drept, mergînd, deja am avut scurte amețeli. N-apuc s-o confirm, că adaugă: „Dacă nu ne îmbrăcăm și noi cu ceva, are să le fie oamenilor rușine să ne răspundă la salut”. Mi-e greu s-o recunosc, dar iarăși are dreptate. Hainele noastre sînt vechi, au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
minuni: practic nu se operează prin deschidere, iar pacientul poate pleca imediat pe picioare. Vă doresc totuși să rezolvați pe calea tratamentului, și să simțiți ameliorare și În starea generală. Picioarele se umflă de la așa ceva? Cum vă mai simțiți cu amețelile? Cum vă mai Înțelegeți cu medicul acela credincios și uman? (Altă specie pe cale de dispariție!). Domnule Dimitriu, să nu lăsăm nemarcat faptul că aceasta e prima epistolă În care nu vă „storc” de informații. Recunosc, În gândul meu „necurat” știu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
în uniforme și de alte mii de securiști în civil. Un oraș încremenit, în ghearele iernii, cu case în care caloriferele par corpuri de frigider, o capitală înecată în beznă, lipsită de apă caldă, o metropolă care se visează, în amețeli bolnăvicioase, buricul mapamondului, dar în care copiii abia născuți mor de frig, la câteva ore ori zile, în care bolnavii așteaptă tremurând ziua operației, în care să funcționeze curentul, căldura și apa; un oraș în care aparate de milioane de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
reiterată Închide cu adevărat abia acum cercul, anume În clipa reajungerii din nou În Israel, domiciliu asumat de data asta În deplină cunoștință și conștiință. „Fusesem un străin care bântuise bolnav prin lume, bolnav Încă, deși starea de epuizare și amețeală parcă se mai atenuase, dar străin - ciudat, extrem de ciudat și de inexplicabil În mod rațional - nu mă mai simțeam. Limba aceea aproape necunoscută, chit că asudasem un an Întreg s-o deprind, Îmi suna familiar, avea o anume dulceață pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe care aveam s-o petrec cu Marie-France, grațioasa și devotata sa fiică. Apăruse, pentru câteva clipe, Însingurat și vulnerabil, În hol, să mă cunoască. Nu am schimbat decât cuvinte fără importanță. O afectuoasă absență pe chipul tristului Charlot, o amețeală, parcă, nu neapărat alcoolică. „Îmbătat repede, după câteva cocktail-uri (sâmbăta dimineața) se pornește să-mi vorbească despre mama sa”, scria Sebastian În 1941... Trecuseră mai mult de cincizeci de ani, era sâmbăta seara, nu dimineața, dar adâncul rănit cerea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]