2,720 matches
-
În anul 2000 a fost propus pentru Premiul Nobel. De același autor, la Editura Polirom au apărut Despre identic și felurit (2004), Opere I. Poezii (2011) și Opere II. Proză (2012). și câți eram vii ne socoteam morți și umblam amețiți... Ioan Dobrescu cojocar din mahalaua Bateștii a Bucureștilor oct. 1813 I Mlaștinile 1. Prea multe lucruri ne solicită și, dat fiind mecanismul echivoc al solicitării, prea multe cuvinte se îngrămădesc să le cuprindă, să le ascundă în labirintul lor inutil
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
început să cânte Bach, în persoană, cânta la țambal, improviza, nu știu dacă l-ați auzit vreodată într-un lan de porumb uscat, de sub un șopron, pe Bach, improvizând la țambal, sunetele se împrăștiau ca un fum, împânziseră cerul, mă amețeau. „Cine cântă ?“, l-am întrebat pe fierar. „E gineri-miu“, mi-a spus el, „noaptea cântă la local, la București, acum face ezecicii...“. După un timp, sunetele s-au stins și în ușa colibei s-a ivit Bach în pijama
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din fire de coadă de cal împletite. Pescuia niște pești mici, albi, pe care îi vâra în buzunarul redingotei cum ai vârî creionul sau cutia de chibrituri. Ca să nu scape râma de pe ac, o plesnea mai întâi între palme, o amețea. M-am așezat în spatele Lui, pe o rădăcină. Deasupra, printre crengile sălciilor, sclipea cerul. După un timp, El m-a simțit și s-a întors spre mine. M-a întrebat dacă n-aș vrea să-mi cânte. Lăsase undița pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
apele nămoloase ale Sabarului, luncile albăstrii ale Argeșului și Neajlovul pierdut printre fantomatice mlaștini și întunecate păduri... Când am coborât în gara aceea, valuri de liniște senină m-au năpădit din creștet spre tălpi, ca să se scurgă în pământ. Mă amețeau, era bine. Trenul s-a dus mai departe, la Dunăre, o clipă mi l-am închipuit afundându se în apele fluviului, ca un hipopotam greoi, cu pielea încinsă de soare. Noi am trecut peste podul pustiu. Dincolo se întindeau până
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
te prefaci că dormi. Mă uit la tine, semeni leit cu ăla, atâta doar că tu ești incredibil de bătrân. Poate că dormi lipit de pântecul ei nevăzut sau înăuntru pântecului, cine știe ?...“. Dragoș tăcea, lumina îmi înțepa ochii, mă amețea. Am făcut câțiva pași prin odaie, apoi m-am întors din nou lângă el. „Bă, căcănare“, i-am spus, ca să mă echilibrez, „de unde ai făcut rost de bascheții ăia împuțiți ? Te pomenești că faci și sport acuma...“. Vorbeam singur, penibil
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Cineva a dispus un releu care a distrus matricea distorsorului pentru baza cea mai apropiată. S-a întâmplat atunci când ai leșinat, iar matricea nu fusese folosită decât o dată. Cuvintele tehnice sunau bizar în gura ei, dar semnificația rămânea aceeași. Fiind amețit după trezire, nu prevăzuse decât în parte consecințele spuselor ei. Nu pentru că nu ar fi priceput. Dar spiritul său se axase pe ideea conexă - destul de puțin importantă - că aceasta explică de ce distrugătorul nu răspunsese la nici un apel pe videofon atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se mai oprească. Dar mușchii începură să-l doară după ce traversă cămăruța. Făcu un prim popas la ușă. Făcu un al doilea popas, mai lung, la capătul micului coridor. Atunci când ajunse în mijlocul sălii, după douăzeci de minute, era ostenit și amețit. Determinase deja singurul loc din Templu unde putea să-și ascundă corpul greoi. Dar începea să se întrebe dacă mai avea destulă vlagă să ajungă acolo. Urcă până la "sicriu". De acolo, observă constituția învelișului, și nu plăcile transparente din preajma celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
juca strâns. ― Presupun ― zise el ― că n-ai uitat de existența detectorului de minciuni. Gosseyn îl privi fix ca o pasăre fascinată de un șarpe. Domnea tăcerea, dar în capul lui Gosseyn răsuna un ciudat duduit de tobă. Simți că amețește. Privirea i se voală. Dar el continuă să rămână așezat cu un aer impasibil. ― Ar fi interesant ― continuă inexorabil Prescott ― să vedem dacă a existat cu adevărat și un alt corp. ― Da ― zise Gosseyn, cu voce obosită ― Da ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
primului dintre dormitoare. Ușa era încuiata cu un mecanism electric, dar izbuti s-o deschidă fără zgomot. Repezindu-se înăuntru, sfâșie gâtlejul omului care dormea în pat. Capul acestuia începu să se zbată, dar trupul tresări o dată și înțepeni. Deși amețit de efluviile idului, Corl se sili să-și vadă de drum. Șapte dormitoare - șapte victime. Apoi se întoarse, fără zgomot, în cușca lui și închise ușa. Își calculase cu o remarcabilă precizie mișcările. Când cei doi paznici ajunseră la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mecanicul-șef, alb ca varul. Nu văd cum ar fi putut ei să... Simțiră o zguduitură puternică, iar nava se răsuci într-o rână și păru să se răstoarne. Grosvenor se pomeni trântit pe podea. Rămase o clipă locului, parcă amețit de izbitură, apoi spaima îl făcu să-și recapete cunoștința. Îi văzu pe ceilalți întinși pe jos în jurul lui. Unii gemeau de durere. Morton strigă un ordin, pe care Grosvenor nu-l putu înțelege. Căpitanul Leeth se ridică în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
La început au fost momente când simțeam că mi se cere prea mult. Nu mă refer numai la hipnogenerator, care nu reprezenta decât vreo zece la sută din programul de instrucție. McCann spuse, scuturând din cap: - Cifrele astea mă cam amețesc. Presupun că partea cea mai importantă a programului o constituie filmele acelea, ale căror imagini rămân pe ecran doar o fracțiune de secundă. - Da, încuviință Grosvenor, filmele tahistoscopice reprezentau circa patruzeci și cinci la sută din program, deși nu durau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
întregi de învârtit în cerc, aiurea, ca și cum ar fi vrut să și bată joc de urmăritori, asta îl consumase pe bravul vizitiu mai mult decât putea să-i spună șefului. A tras de hățuri de zeci de ori, pân-a amețit calul. A mai fost fuga după un trecător pe strada Brezoianu, și-n fine, la urmă de tot, intrarea în dărăpănătura de lângă biserica Sfântul Ștefan, de-i mai zice și Cuibul cu Barză. De-aici vizitiul Poliției trișase, între miezul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ea, a leșinat de două ori. Nimeni n-ar trebui să treacă prin asemenea lucruri, niciodată! Până și când auzi despre așa ceva la altul, oricât de străin ți-ar fi, simți din plin lovitura. De ce există pe lume asemenea cruzimi? Amețesc când ajung cu gândul aici și când încerc să înțeleg ceva, astăzi chiar a trebuit să mă întind, nu mi-a fost bine. Culmea este că zilele trecute am citit în Universul o știre cu aproape același titlu, dar comică
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care juca acum concentrează atenția a mii de ochi lacomi. Nu-și putea aminti ce voia să facă în privința asta. Parcă era înconjurat de un roi de femei care-l împungeau cu degetele, îl mângâiau, îl sărutau dacă întorcea capul, amețit pur și simplu de parfumul lor prea abundent. Nici nu-și putea mișca mâinile fără să atingă pielea vreunei femei, brațe goale, spinări goale și decolteuri atât de mari încât tot timpul nasul îi era atras de sâni voluptoși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
descrierea unui ghid șiit, pentru vizitatori de ocazie: — Neisprăviții farhavaroți și preotul lor lasă mortul la soare, să-ngrașe vulturii. Prădătoarele vin ciorchine pe hoit și-ntr-o clipă rămân doar oasele, care sunt aruncate aici. Cu ochii închiși, Omar amețise imaginându-și mormane de oase strălucitoare și albe, căptușind turnul pe dinăuntru. Pentru ce își dorise bunicu-său toate astea? De cincisprezece ani, în Iran era interzis să respecți ritualul zartosht-ilor și, cu toate astea, pușcăriile erau pline de rebeli care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pun zălogire Câtă vreme viu voi fi, 390 {EminescuOpVI 391} Cu jertfirea cea mai vie Numele tău voi slăvi. 7 Taci privighetoare Cu glasul cel dulce, Căci a ta cântare Durere mi-aduce. Taci și tu mierlușcă C-oi să amețesc, Ah! că n-am o pușcă Ca să te lovesc. Firea veselește Ca să omorâți Cu dulcea cântare Pre nenorociți. Taci privighetoare Că m-am spăimântat, Căci dulcea cântare Preste tot m-au săgetat. Nu mai sunt în stare Ca să te privesc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mare necaz, Oh! vai și plâng cu suspin Că m-am umplut de venin; Veninul s-au împietrit, Sănătatea mi-au lipsit, Căci ție m-am planisit Și sunt foarte năcăjit, Dar Domnul nu s-o-ndura De ticăloșia mea - Amețit în dor mult, - Să m-arunce în mormânt, Ci să ostoiesc cu blândețe Spre ale mele tinerețe, Că eu nu-ți sunt vinovat De ce m-ai ofticat. No. 35 Ah! a mea puică iubită, De multe ori neprivită, Cum aș
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mi sunt date În pătimire multă Amar să le petrec. Adese ori în lume Când obosit de toate Credeam că ș-aste chinuri Odată s-or sfârși, Dar mă-nșelam, eu însumi Și văz că ș-astă noapte Trecând mă amețește, Silindu-se a-mi zâmbi. În truda astor gânduri Când eu mă rătăceam, Îi adusei aminte 467 {EminescuOpVI 468} Că tot mai sunt iubit De-o singură ființă, De-al cărui braț doream - Și astfel al meu suflet Acum s-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
În schimb, jucă admirabil bridge, iar lucrul are importanța sa. Vom apela deci la domnul Raul. Evident, mai am în vedere două persoane... Mă asculți, Mirciulică? Motanul scotea zgomote ciudate, pendulîndu-și coada subțire. Bătrâna îl alungă din poală. ― Te-ai amețit! Stau și mă întreb de unde ai împrumutat atâtea obiceiuri vulgare. Hm! Mă îndoiesc că pisicuța Vasileștilor a primit cea mai bună educație... Pe figura senină, cu trăsături mici, încremenise un zâmbet palid. Clătina din când în când capul, buzele se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ceasul pilotului: 4. Se crispă brusc: ― Ce-ați spus? ― V-am oferit un punct de reper. Imobilul se află chiar vizavi de Muzeul Chiusbaian. O distanță de 30-40 de metri cel mult. Maiorul se agăță de brațele fotoliului. Simțea că amețește. "Muzeul Chiusbaian... Acolo au expus Femeia cu evantai!" Revăzu surâsul din spatele dantelelor albe apoi un altul, ofilit, dar încă fermecător: surâsul Melaniei Lupu. * Inginerul își privi ceasul: 4. Se simți dintr-o dată neliniștit, o neliniște de esență specială, fizică. Avea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rezistase la atîtea și atîtea încordări ajunse la un echilibru metabolic. Și-și dădu seama că senzația dureroasă de amețeală i-o adusese foamea. Făcu două încercări de a se ridica în picioare, dar de fiecare dată recăzu pe scaun, amețit și cu o greață cumplită. A treia oară nu mai încercă să se ridice, ci se lăsă jos pe podea și se tîrî către minuscula bucătărie. ÎI TREBUI UN CEAS ÎNTREG PENTRU A MÎNCA, CĂCI DUPĂ CE SORBI CÎTEVA ÎNGHIȚITURI DINTR-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
primit odată cu noua sa poziție. Doar și pentru această bucurie de a fi decorat, drumul către Azania meritase a fi făcut. Entuziast era și Milou, cel care ținea în gură, ca un trofeu, osul uriaș ce acompaniase decorația sa miniaturală. Amețit de atâta agitație, Tournesol clipea uimit, în vreme ce îmbrăca mantia de academician de onoare. Neobosit, președintele-mareșal le oferea oaspeților săi, spre bucuria proprilor săi miniștri, câte un exemplar din ultima sa carte publicată (prolific ca scriitor, mareșalul tocmai se pregătea să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Din când în când deschidea ochii, ca pisicile, în plin somn. Se uita la mine, fără să miște capul, cu ochii aburiți de somn, rece, absent, poate nici nu mă vedea, și se culca la loc. În ziua următoare umblam amețit pe coridoare ori pe țărm, cu cearcăne la ochi, istovit de nesomn. Când mă întîlnea, Moașa îmi azvârlea câte o remarcă sarcastică: "Pari extenuat, domnule sculptor. N-ar trebui să-ți pierzi nopțile, în curând vei avea nevoie de energie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Odată, de pildă, a susținut că fiecare iubire e o răstignire. Suferință, moarte și reânviere. Dodo s-a înfiorat auzindu-l. I se părea, și pe bună dreptate, un sacrilegiu afirmația Călugărului care, fiind în vervă, ca totdeauna când era amețit, nu s-a lăsat bătut. "De ce sacrilegiu? a strigat el. Nu e dragostea cel mai sfânt și mai omenesc lucru pe care-l avem?" Eu n-am glumit niciodată cu asemenea lucruri. Pe deasupra nu mi-au plăcut niciodată cei care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am luat-o la fugă și nu m-am oprit până dincolo de grădină unde m-am ascuns într-o căpiță de fân. Cuibărit în ea, m-am liniștit și chiar am început să mă simt bine. Fânul mirosea puternic, mă amețea, mă făcea să mă doară plăcut capul. Deodată am auzit-o pe mama strigând disperată: "Daniel, Daniel, unde ești?" N-am vrut să-i răspund. Nu vroiam să mă scoată de-acolo. M-ar fi luat de mână și m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]