1,929 matches
-
nou când se aude o voce de bărbat: — Cred că putem avea Încredere, Carol, că doamna Reddy, cu vasta sa experiență În administrarea fondurilor etice, este la curent cu practicile angajatorilor irlandezi. Sunt brusc invadată de recunoștință, echivalentul unei guri amețitoare de oxigen. Jack a deschis ușița de urgență și eu m-am strecurat afară. Dau din cap aprobând cu entuziasm. — După cum a spus domnul Abelhammer, avem o echipă care se ocupă cu monitorizarea politicilor angajatorilor. Ca o notă personală, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cojit-o Julie, furioasă după o ceartă cu tata din cauză că nu voia să mănânce toată rubarba. În timp ce mănânc, mama pune masa de călcat și se apucă de călcat rufele din coșul de la picioare. În curând camera e plină de mirosul amețitor și liniștitor al apei fierte. Fierul scoate mici pufăituri exasperate plimbându-se pe toată lungimea unei bluze sau băgându-și botul Într-o butonieră șmecheră. Mama e campioană la călcat. E o plăcere să-i urmărești mâna mișcându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
picurușul de sânge Începea să plângă În timp ce mergea Întins către mătușele sale să-l „badijoneze” și să-l Împace, alintându-l cu maimuțăreli de iubire. Apoi se Întorcea grăbit În grădinuță și culcat printre flori cultivate sau romanițe cu miros amețitor, transpirat și plin de praf, privea cu Încântare cerul sidefiu cu mici pete albicioase care luau forma porcului Ghiță, a Doriței și a motanului Ipsilanti, așa cum Îi spunea tatăl său, Victor, privea copacii ca pe niște uriași cuminți și scoțând
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
L’Express. — Arhitectura bordelurilor? comentase ea cînd Îi vorbisem, la masa de prînz luată pe acoperișul clădirii, despre planurile mele de lungă durată privind scrierea unei cărți. E o idee bună. Mai pe sufletul tău, aș crede. (Arătase spre panorama amețitoare din jurul nostru.) Totul te așteaptă aici, Charles. Benzinării deghizate În catedrale... Era oare posibil ca Frank, cu scrupulele și cu onestitatea lui dificilă, să fi ales să Încalce legea din Costa del Sol, o zonă la fel de superficială precum broșura unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
duelului dintre jucător și mașină. Bărbatul făcea salturi mari pe tot terenul cu picioarele sale lungi, arînd zgura În Încercarea de a prinde toate mingile. Voleu În diagonală, lob și lovitură de stînga urmau una după alta Într-un ritm amețitor. Un rateu al mașinii Îl făcu să patineze pînă la fileu ca să taie un stop În zona de dublu, dar imediat alergă Înapoi, cu brațul Întins să ajungă un serviciu pe linia de fund. Privindu-l, mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
altă parte... — Nu se poate, am obligații, încercă Omar să explice, dar era o scuză prostească, de captiv între căngile unei lăcuste. Când s-a dezmeticit, era noapte, se aflau în centrul orașului și fusese într-o țară umedă și amețitoare, alergând ca un tren, cu locomotiva înainte, pe un drum pe care umblase și-n alte nopți. Se simțea amețit ori beat, dar se credea liber, în sfârșit, scăpat de torpoarea fricii care îl urmărea peste tot. Veterinara îi stătea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dintr-un codru de pune. Marița îl chema pe Oprică. Golanul de copil nu răspundea. Aștepta câteva clipe să-l audă alergând cu picioarele lui desculțe peste maidan, apoi se așeza și ea la masă. Din vecini, mirosea dulce și amețitor a usturoi. Lângă lămpi roiau țânțarii. Câte o bătrână ridica șervetul uns cu urmele gurii știrbe, să alunge gângăniile. De la Stere se auzeau cântecele mușteriilor. 317 Toamna, cârciumarul aducea un vin albicios, dulce ca morcovul. Nu mai ședea unul acasă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
des abia după 1790. Cuvântul are și el o istorie - nu Întotdeauna clară când ne cufundăm În etimologii. Prea puțin contează dacă la origini se află provensalul muscada („nucșoară”) sau moscul; important e că totul se Învârte În jurul unui parfum amețitor. Să joace cumva un rol În toată povestea și Muscadin, doctorul ridiculizat de La Mettrie (Într-o comedie din 1747)? Nu se prea știe. Cert este Însă că apariția muscadinilor se leagă de Contrarevoluție și de frenezia generației tinere. Cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu doar frazele care, prin absurdul lor, amuțesc de uimire asistența, nu doar gesturile aberante și nici măcar succesul de public al unei comedii de serie din 1882, unde Îi e ridiculizată afectarea, nu pot explica, toate la un loc, notorietatea amețitoare a lui Wilde. Unii istorici ai dandysmului - Giuseppe Scaraffia, de exemplu - cred că succesul lui Wilde se datorează și unui fapt extrem de banal: În Anglia acestui victorianism târziu și relaxat, Wilde are drum liber; posibilii săi concurenți s-au retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tocite au fost reînviate de o Înflorire proaspătă și răcoroasă, simplă și neasemuită pentru cei cu inima simplă”. Dar Arta nu a fost singura pricină a schimbării. „Scrierile lui Wordsworth”, mărturisește el mai departe, „au contribuit mult la domolirea vârtejului amețitor, absolut inerent schimbărilor bruște. Mi-au stârnit lacrimi de fericire și de recunoștință”. Așadar, părăsi armata, cu viața ei aspră de cazarmă și cu bârfa vulgară a popotei, și se reîntoarse la Linden House plin de acest nou entuziasm pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
subiectul în discuție. Totuși, spre surprinderea mea, Janey nu mă bătu la cap să-i dau detalii, așa cum ar fi procedat în mod normal. Poate că necazurile mele în amor păreau niște fleacuri când le priveai de pe nou cuceritele și amețitoarele piscuri ale angajamentului față de eterna infatuare. În mod clar, slujba asta nouă a ei o schimba. Plusul de responsabilitate i se urcase la cap. Speram numai să-i treacă: o voiam înapoi pe Janey a mea, chiar dacă asta însemna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe niște terase, la taclale, strigând, bând sau râzând, glasurile lor toate topindu-se într-un imens vacarm. În jurul lor, atârnate sau expuse, straie de oameni bogați sau sărmani fremătau la orice adiere, precum pânzele unei singure nave. O zarvă amețitoare, un vas care navighează din furtună în furtună și care, uneori, naufragiază, oare nu acesta este chipul unui oraș? În adolescența mea, mi s-a întâmplat ades să-mi petrec zile întregi în fața acestui peisaj, pierdut în nesfârșite visări. Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
abatelui Saunière și a inestimabilei sale comori se află deja la startul unei cariere incredibile. Rennes-le-Château este asaltat de grupuri tot mai numeroase de curioși, iar peste puțin timp, vizitele lor se transformă Într-un veritabil pelerinaj, ce dobândește proporții amețitoare. Televiziunea preia cazul, reportajele de la fața locului și interviurile cu localnicii inundă inclusiv ecranele posturilor naționale, se pun În scenă reconstituri ale istoriei de demult - În sfârșit, nu insist cu alte detalii. Vestea că Într-un sat prăpădit se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În altele Însă, nu. Vă sugerez să reflectați la natura posibilă a numeroaselor enigme care au rămas În picioare În pofida enormei cantități de efort investite de savanți pentru elucidarea lor - piramidele, calendarul populației maya, giganticele statui aztece cocoțate la Înălțimi amețitoare și multe altele asemenea. S-ar putea să ajungeți la concluzii În măsură să zdruncine mefiența dumneavoastră, nu lipsită de temei, de altfel. V-aș mai semnala ceva. Vă sunt, desigur, familiare câteva mituri și legende privind fie coborârea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fi suficiente pentru căutarea și șterpelirea pistolului, cu o singură condiție : să știi că el există. Or, dintre cei doi, numai unul știa. ...Dumnezeule mare, Eveline? Era, oare, posibil? Uite că era! Tot răul spre bine Însă: aflat sub efectul amețitor al neașteptatei revelații, mi-a fost mai ușor să diger surpriza năucitoare pe care mi-a rezervat-o deschiderea copertelor-casetă care adăposteau Statutul Centrului. Cui pe cui se scoate, Într-adevăr! 36 Dimineața, când ne-am Întâlnit, am privit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de cât valid. La fel de infructuoasă a fost și tentativa de a atribui literelor valorile cifrice din sistemul roman de numerotație: X = 10, L = 50, C = 100, M = 500... N-am făcut altceva decât să mă rătăcesc Într-o nouă avalanșă amețitoare de semne fără cap și fără coadă. Uneori, mi se părea că se Încheagă ceva, că permutarea Încrâncenată a literelor sau succesiunea aleatorie a cifrelor tinde să dobândească oarecare sens. Iluzii pierdute În minutele imediat următoare. Și totuși, undeva, habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
căci trebuiau să se apere de reacțiunea celorlalte clase sociale; într-o permanentă dizidență unii față de alții, pentru că se întreceau în radicalism și se supralicitau în demagogie. Cu toții trăiau într-o frenezie a schimbărilor cu orice preț. Astfel se explică amețitoarea răsturnare a guvernelor. Ca să poată guverna patru ani și să poată face într-adevăr ceva pozitiv, Costa Cabral a trebuit să instaureze dictatura. Este straniu că liberalismul, ca să poată dăinui, se simte nevoit să se transforme în dictatură... La moartea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și condusă din biroul lui Afonso Costa - devenit mare avocat la Paris - își impune tot mai viguros voința. Și când voința aceasta nu e ascultată, izbucnesc greve, explodează dinamita sau cade guvernul. Și guvernele cad, într-adevăr, într-un ritm amețitor. José Relvas, sincer democrat, e înlocuit după două luni cu un democrat mai pur: Domingos Pereira. Și acesta, la rândul lui, se prăbușește după trei luni. Urmează un colonel, de cea mai curată tradiție republicană, care și el e alungat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
libertății, magia exercitată de numele eroilor revoluționari - toate acestea înfierbîntă până la delir mințile crude. "Academia" - cum e numit tineretul universitar - nu mai contenește cu manifestațiile în curtea Universității. Ceasul tinereții și al libertății a sosit. Euforia puterii e atât de amețitoare încît "Academia" pătrunde pe neașteptate în sălile de cursuri și, neștiind ce să distrugă mai întîi, se apucă să sfarme băncile de pe care generații întregi de studenți ascultaseră înțelepciunea iluștrilor dascăli ai Coimbrei. Dar nu se opresc aici. Există în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
era acum republica în sine, ci regimul demagogic, care încuraja comunismul și care amenința să lichideze într-o bună zi, în chip radical, orice urmă de "reacțiune". Teama tuturor era ca nu cumva guvernele care se succedau într-un ritm amețitor să istovească țara întrun asemenea grad încît Portugalia să devină o pradă ușoară unei lovituri comuniste. De aceea monarhiștii constituționaliști și integraliști erau gata să susțină orice mișcare care ar fi putut înlătura regimul democomunist. Numai după o schimbare radicală
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
apropieri șovăitoare, acea furișare mascată, cu năvala intempestivă a nopții de afară, care știam că trece În goană pe lângă noi, presărată cu scântei, indescifrabilă. Adormeam prin simpla acțiune de identificare cu mecanicul locomotivei. Ființa mea era cuprinsă de o stare amețitoare de confort, Îndată ce aranjam frumos totul - pasagerii lipsiți de griji se bucură În compartimentele lor de călătoria pe care le-o ofer, fumând, schimbând zâmbete atotștiutoare, dând din cap, moțăind; chelnerii și conductorii de tren (pe care trebuia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
primele rafturi, răsfoiam cărțile aflate la îndemână, mă bucuram de risipirea lor după legile unui hazard de tarabă și ezitam îndelung până la a mai face un pas în interiorul acela de umbre mirosind a motorină, a praf, a hârtie cu cerneluri amețitoare. Ani mulți, librăria aceea a fost o legătură tainică a mea cu lumea de dincolo de tot ceea ce puteam eu închipui că voi scrie. Nu știam că acolo, în adâncul ei, mă aștepta prima mea carte, pe care o voi scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vom depărta, după cum nu ne-am dat seama când ne-am apropiat. Povestea ar începe prin anul doi sau trei al studenției noastre, la „Colombo“, unde venea și ea și încerca să intre în discuțiile noastre. Era frumoasă, o evreică amețitoare. Tăcea, rareori intervenind în discuții. Eu peroram împotriva evreilor. Nu știu ce-mi venise. Îmi descoperisem un antisemitism brusc, venit de niciunde și pe care îl simțeam străin. Poate doar să fac impresie? Să mă dau mare, cum se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Dacă va accepta. Dacă nu se va considera jignită. Trecuseră mai bine de două luni de la alungarea mea. Nu ne vorbiserăm, nu ne telefonaserăm în tot acest timp. Numărând banii, deja se derulau în mine, ca proiectate într-o viteză amețitoare, detaliile cinei. O voi invita la „Cișmigiu“, restaurantul de lângă „Spicul“. Va fi o masă rezervată. Ne va conduce maître d’hôtel, vom alege, vom comanda, vom discuta banalități, voi încerca să-i evoc toți anii împreună, va refuza să vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le-au purtat, care le-au dezmierdat. Uneori, ștergându-le de praf, simt parcă, încă vie, căldura strânsorii mâinilor de peste timp. O solidaritate, blândă și supusă mângâiere de peste vremi, venită de la cei de demult, întăritoare în zădărnicia ei, dar învăluitoare, amețitoare ca un sorb care te cere, te ia și te duce iar și iar în golul acela de timp în care instinctiv te ascunzi când toate pierdute îți par. În golul de timp al istoriei tale din străfunduri de vârste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]