67,494 matches
-
ar fi trecut repede, cu arme și bagaje, de partea comuniștilor aduși la putere de ocupanții eliberatori, dacă putem vorbi astfel. Nu s-a întâmplat așa. Un cercetător riguros al epocii, Vasile Igna, în Subteranele memoriei, cartea de care am amintit, preocupată de identificarea formelor de rezistență culturală anticomunistă, face următoarea constatare: "În primii doi ani (1944-1946), marcați profund de speranța renașterii statului democratic, climatul moral al elitei intelectuale a fost de refuz aproape general, reprezentanții acesteia încercau să păstreze distanța
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
acolo toată noaptea, pe de altă parte îmi era ciudă să cedez și să trag la Brofft, cu atât mai mult cu cât aveam despre o gară concepția vest-europeană că acolo se cuvine să aștepte mai multe birje. Mi-am amintit însă că tovarășul meu german de călătorie îmi spusese că în aceste țări, grosolănia este „ein sehr nothwendiges Ustensil", și m-am hotărât să mă port în consecință. M-am dus din nou la funcționar și am început să-l
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
trotuar, iar la urechile mele ajungeau râsete și discuții purtate cu glas ridicat, când nu erau acoperite de zgomotul numeroaselor trăsuri care goneau încoace și încolo, cu o viteză nemaipomenită. Totul dădea o impresie plină de viață, iar strada îmi amintea atât de mult de un bulevard parizian en miniature, încât m-am culcat, în acea seară, convins că ajunsesem totuși într-un oraș pe de-a-ntregul european. Prima mea plimbare, a doua zi de dimineață, întări în toate privințele impresia
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
de frumoasă, iar oamenii, amabili și ospitalieri. Am stat prin aceste locuri mai multă vreme; am locuit atât în Sinaia, unde regina Elisabeta (Carmen Sylva) și-a clădit mărețul castel de vară, cât și la Argeș, unde vechea mânăstire ne amintește de neamuri apuse de voievozi; am locuit printre țărani la Râmnic și printre țigani și ocnași lângă salinele de la Ocna; pretutindeni, aceeași natură frumoasă și aceiași oameni neprefăcuți și prietenoși; nici ocnașii nu făceau excepție, nu erau numai politicoși, ci
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
țara are mărimea cutare, cu atâția și atâția locuitori; ba mai cunoștea și orașul Viborg și putea da pe de-a-ntregul seama de Skagerak, Kattegat etc. Cu adevărat, surprinzătoare cunoștințe la un băiat român dintr-o școală sătească, când îmi amintesc de toți italienii și francezii „cultivați" pe care i-am întâlnit, și ale căror cunoștințe geografice referitoare la țările scandinave se mărgineau la cețoasa impresie că Norvegia va fi fiind, cu siguranță, capitala Suediei, iar Copenhaga o provincie germană! în urma
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
larmă și furie, bântuia în timp ce noi contemplam ideile. În curând, timpul reușea să tulbure, dacă nu chiar să spulbere acel imperiu intemporal al Ideii. Universitatea noastră din Cluj intra în 1948 într-o zonă a turbulențelor anunțând distrugerea sa. Îmi amintesc cuvintele rostite cu un calm amenințător chiar în această sală, în fața cadrelor didactice de la Facultatea de Litere și Filosofie, a profesorilor noștri și a noastră a tinerilor asistenți, de o "instructoare" a Partidului comunist: Noi nu suntem împotriva urii " țipa
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
În același timp se risipea Cercul literar. Intram în noapte. În conferințele ținute de Nietzsche în 1871-72 pe tema viitorului instituțiilor de învățământ ( Über die Zukunft unserer Bildungsanstalten), referindu-se la acel cuvânt al vechilor elini, pe care l-am amintit și eu în preambulul alocuțiunii mele, gânditorul afirmă cu tărie: "Filosofia noastră trebuie să înceapă nu cu mirarea, ci cu înspăimântarea" ("mit dem Erschrecken"). Începea pentru noi, odată cu instaurarea terorii comuniste, ceea ce aș putea numi o pedagogie a spaimei. Părăsisem
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
acolo un simulacru de școală, de universitate. Ne lipseau prea multe pentru a simula măcar viața universitară. Și, totuși, am regăsit acolo formele elementare, primitive ale spațiului universitar. Un spațiu a cărei îngustime, parcelare celulară, despuiere de orice mijloace îmi amintea acele conventicule ale înaltului Ev Mediu, acea societas, comunitatea învățăceilor adunați în jurul câte unui dascăl. N-aveam din partea autorităților ce ne țineau sub zăvoare nici-o licentia docendi, o autorizare de a preda, autorizare pe care Biserica medievală a dat-o
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
săpun presărat cu praf DDT, pe care scrijelasem pentru discipolii mei numele unor gînditori presocratici despre care le vorbisem, decât de a fi publicat atâtea cărți scrise de mine mai târziu. Cu toate interdicțiile ce aboleau libertățile ca să nu mai amintesc privilegiile universitare, acolo sub bolțile Jilavei, sau ale bătrânei cetăți a Făgărașului, la Gherla sau într-o mică celulă în care ne înghesuiam treisprezece deținuți ca și în încăperea din subsolul, din subpământa cum o numesc eu a închisorii pentru
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
care animau jocurile, cu neașteptate acțiuni copilărești, inventate spre plăcerea micei lor nepoțele. Planul unei călătorii la stațiunea aflată cam la 20 km de orașul Sibiu, pe care o înfățișasem domnului Lovinescu, se topise în atmosfera casei părintești. Mi-am amintit de ea în clipa în care o telegramă, trimisă de la București, îmi anunța sosirea domnului Lovinescu. Stăpînită de un sentiment catastrofic am alergat la gară. Maestrul coborî din vagon cu un salt tineresc și mă salută cu o vioiciune care
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
fiind preocupat de o idee care se ivise deodată în mintea sa. Se întoarse spre mine, cu totul neașteptat, așezînd mîna lui albă, cu degetele frumos îngrijite, pe mîna mea odihnită pe canapeaua de piele a trăsurii și rosti: - Îți amintești dictonul latin pe care l-ai învățat în primele clase de liceu?, mă întrebă, ca un profesor care cercetează o lecție într-o clasă plină de elevi. - Care anume?, m-am străduit să cotrobăiesc în amintirea trecutelor ceasuri ale școlii
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
lui Paul Goma (sau ale lui E. Lozovan sau Leontin Constantinescu). Toate s-au publicat în țară și, de bună seamă, mai sînt și altele, care ne scapă din amintire, acum. Dl Neagu Djuvara, astăzi întors „acasă" („repatriat"!) face bine amintind „compatrioților" noștri că pribegia (sau exilul) a fost o probă de foc a unui patriotism românesc ce mergea pînă la sacrificiu. Durerea românească din țara captivă și oprimată era împărtășită, și mai răscolitor, în exil. O suferință fără frontiere - și
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
plîns, fie lăsîndu-se, moi, să șadă pe marginea șanțului. Dreaptă, lipită de poartă, o văzu pe soția lui gătită cu ie și maramă. Dar parcă nu mai era ea ci imaginea ei, o poză, un tablou, ceva care doar îi amintea de ea. Păși înainte, cu pas milităresc, prin praful drumului pe care-l mestecă în dinți. Începea să simtă în ceafă pîrjolul soarelui. Compania intră în Pitești înainte de asfințit. Mărșăluise toată ziua fără întrerupere și trupeții făcuseră deja bătături în
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
gol, aplecat deasupra gamelei ca și cum ar fi borît în ea. Îi știi de frică, neamțului?" îl întrebă batjocoritor. Omul gemu, ridicînd ochii. Era de seama lui, dacă nu ceva mai în vîrstă. "Ce e bă, cu tine?" se răstise Ilie amintindu-și că era caporal, voind să-l îmbărbăteze astfel pe celălalt sau să-l facă, de rușine, să-și uite frica. Văzîndu-i însă capul palid și chel îl trecu un fior pe șira spinării. Se întoarse lăsîndu-l în plata domnului
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
spun ocultate. Lucrul s-a întâmplat, până la un punct, cu asentimentul tacit al celui în cauză. Nu-i venea deloc bine, după convertirea la realismul socialist, pe a cărei bază își construise o poziție de pontif cultural, să-i fie amintite începuturile literare, politic neconvenabile. Colaborase din anii războiului, când era foarte tânăr, la Revista Fundațiilor Regale, iar editura acelorași Fundații îi tipărise, în 1947, volumul de debut Euridice. Și mai trebuia lăsat în uitare un fapt: omul care-l sprijinise
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
dădeam seama de la care din ele "se striga" și nici cum de se striga atât de puternic, de vreme ce apa e cât s-o treci cu piciorul, ba în unele locuri chiar dispărea suptă de grohotiș. Rio escondido, râul ascuns: îmi amintea de un film mexican care făcuse prima breșă în cinematografia de la noi, până atunci exclusiv sovietică. Și, doar cu două zile înainte de Pobreajen scociorâsem cu mâinile goale după lipani pe sub maluri, printre rădăcinile de salcie, și nu am observat ca
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
etică a învățământului, precum și, nota bene, nevoia ca relațiile subiective și intersubiective să fie resituate pe fundalul instituțiilor, distincția necesară dintre operă și om (și implicit, dintre biografia autorului și operă). Ricoeur își declară rezervele în fața imperativului de a ne aminti cu orice preț, aluzie la istoriile recente ale Estului. Sunt declarații provocatoare mai ales pentru românii zilei de azi. Argumentele sunt însă valide și sclipitoare. Recomand această carte cât pot de imperativ. E pasionantă.
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
din lume sînt evreii. Poți să-ți închipui o țară întreagă plină doar cu evrei?" întreabă Benny. La mine au ajuns doar literele, îi spun, literele evreiești Care au fost totdeauna pentru mine puțin cam misterioase și interzise Și ne amintim portocalele venite din Haifa în copilăria noastră din România globuri misterioase de aur învelit într-o coajă zbîrcită, cu litere negre evreiești arzînd ca focul în mijlocul nopții în ultimele ore palide ale stalinismului. Și în acest timp avansat al computerelor
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
care îl interesează cu atît mai mult cu cît e spaniolă și, pe deasupra, si elevă lui Ortega y Gasset. O asemenea legătură e reciproc echivoca, senzual-spirituală dinspre el, erotic-maternă dinspre partea partenerei: "Era ca și cum aș fi întîlnit un copil", își amintește María Zambrano. Revelator, în același sens, e și un episod înregistrat (în toamna lui 1950) în jurnalul spaniol al lui Alexandru Busuioceanu. Prin intermediul lui Busuioceanu, Cioran o cunoaște pe Juana Mirdó, cu care se înțelege instantaneu și pasionat: "Juana îl
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
președintele României, Ion Iliescu. Discursul său începe cu considerații pe teme literare, măgulitoare pentru scriitori, dar deviază brusc spre o analiză politică a situației mondiale. Președintele dezvoltă - obsesiv - teza inechității sociale, a prăpastiei dintre săraci și bogați, în fraze care amintesc de lecțiile de învățământ politic dinainte de 1989. în mod spectaculos reușește însă până la urmă să cucerească întreaga asistență, suplinindu-i cu umor pe translatori (insuficient de mobili) și dovedind că știe nu numai româna, ci și franceza, engleza și rusa
Festivalul internațional "ZILE ȘI NOPȚI DE LITERATURĂ" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14757_a_16082]
-
cu cărți, căptușind un perete. De cealaltă parte se afla patul îngust pe care se odihnea Ion Pillat. Doctorul se așeza pe un scaun scund - fiind astfel mai aproape - și vorbeau amândoi încetișor, în mare taină și intimitate. Mi-l amintesc pe Dr. V. Voiculescu în primăvară, la catafalcul învelit cu o scoarță oltenească pe care se afla Ion Pillat mort. Doctorul era îmbrăcat cu trencicotul său vechi. Avea capul înțepenit între umeri și privea uimit cu ochii care voiau să
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
http://cotidianul.ro/amintiri din comunism cu oana mizil strangeam lemne de prin parc cu bunicul si faceam foc in semineu-64264.html Ca bonus, ar mai trebui să știți ce a întrebat Oana Mizil când a fost sunata și invitată la test-drive. “Cât mă costă?”, asta a întrebat. Este că-i o dulceața? P.S. Mi-am amintit brusc o replică a lui Jamie Lee Curtis din “Un peștișor numit Wanda”: “Am avut rochii mai inteligente”... Nu știu de ce mi-a năvălit în minte, că n-are nici o legătură cu Oana Mizil.
Vrem mai mult Oana Mizil!! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21172_a_22497]
-
este țara noastră. Deci, da! Traian Băsescu are și părți bune, pe care, mai ales ca femeie, n-ai cum să nu i le observi. Să le luăm pe rând, ca să nu ne scape vreuna: Merge la cumpărături. Nu-mi amintesc să fi văzut imagini cu Iliescu sau Constantinescu la supermarket, cu listuța de la soție și coșul în mână, dar cu Băse am văzut de mai multe ori. Extrapolând, sunt convinsă că nu se dă în lături nici de la a duce
Traian Băsescu, dragostea mea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21192_a_22517]
-
nevastă-sa savantă) a împins în față femeile mai tare decât le-a îmbrâncit Traian Băsescu? Aud? Pe doamna Nina Iliescu nici n-am văzut-o prea bine la față, iar de femei politice cultivate de nea Nelu nu-mi amintesc, așa cum nu-mi amintesc prea bine dacă Emil Constantinescu e însurat sau nu. Traian Băsescu, dimpotrivă, mereu a fost înconjurat de femei. Uite, pe doamna Udrea (ca să dau doar un singur exemplu) pariez c-o să ne-o pună, într-o
Traian Băsescu, dragostea mea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21192_a_22517]
-
împins în față femeile mai tare decât le-a îmbrâncit Traian Băsescu? Aud? Pe doamna Nina Iliescu nici n-am văzut-o prea bine la față, iar de femei politice cultivate de nea Nelu nu-mi amintesc, așa cum nu-mi amintesc prea bine dacă Emil Constantinescu e însurat sau nu. Traian Băsescu, dimpotrivă, mereu a fost înconjurat de femei. Uite, pe doamna Udrea (ca să dau doar un singur exemplu) pariez c-o să ne-o pună, într-o zi, prim-ministru, și
Traian Băsescu, dragostea mea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21192_a_22517]