2,761 matches
-
valuri, urmărind convoaiele ziua și atacându-le noaptea. În octombrie 1942 pierderile au crescut din nou la 258.000 t în porțiunea dintre Groenlanda și Islanda, care încă nu era acoperită suficient de patrulele aeriene aliate. Pe 19 noiembrie 1942, amiralul Noble a fost înlocuit la Comandamentul Western Approaches de amiralul Sir Max Horton. Horton a folosit mumărul tot mai mare de vase de escortă pentru organizarea „grupurilor de sprijin”, care erau folosite la întărirea convoaielor care deveneau ținta atacurilor germane
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
1942 pierderile au crescut din nou la 258.000 t în porțiunea dintre Groenlanda și Islanda, care încă nu era acoperită suficient de patrulele aeriene aliate. Pe 19 noiembrie 1942, amiralul Noble a fost înlocuit la Comandamentul Western Approaches de amiralul Sir Max Horton. Horton a folosit mumărul tot mai mare de vase de escortă pentru organizarea „grupurilor de sprijin”, care erau folosite la întărirea convoaielor care deveneau ținta atacurilor germane. Spre deosebire de grupurile de escortă obișnuite, grupurile de sprijin nu erau
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
atacatorii au pierdut la rândul lor șase submarine, distruse de escorta navală sau de avioane. În ciuda faptului că o furtună puternică a zguduit convoiul, vasele comerciale au reușit să ajungă în zona aflată sub protecția avioanelor cu baza la sol. Amiralul Dönitz a ordonat în acel moment încetarea urmăririi convoiului. În aprilie, pierderile submarinelor au atins cote atât de ridicate încât, în mai, „haitele” de submarine au încetat să mai fie o forță organizată. Această ultimă lună a devenit cunoscută pentru
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
Les Forces Navales Françaises Libres ("") a reprezentat brațul înarmat naval al Forțelor Franceze Libere în timpul celui de-al doilea război mondial. Marina Franței Libere s-a aflat sub comanda amiralului Emile Muselier. Charles de Gaulle, după difuzarea Apelul de pe 18 iunie, și mai înainte de semnarea Armistițiului de la Compiègne de pe 22 iunie 1940, a fondat Forțele Franceze Libere, având în componență și "" (FNFL). Pe 30 iunie, lui De Gaulle i s-
Forțele navale franceze libere () [Corola-website/Science/308247_a_309576]
-
mai înainte de semnarea Armistițiului de la Compiègne de pe 22 iunie 1940, a fondat Forțele Franceze Libere, având în componență și "" (FNFL). Pe 30 iunie, lui De Gaulle i s-a alăturat viceamiralul Émile Muselier, venit din Gibraltar. Muselier a fost singurul amiral francez care s-a alăturat lui De Gaulle. Flota franceză era foarte dispersată. Unele vase erau în porturi franceze, unele au reușit să caute adăpost în porturile controlate de britanici, pe insulele britanice, sau în Alexandria (Egipt). În primele faze
Forțele navale franceze libere () [Corola-website/Science/308247_a_309576]
-
Coroana României, iar ulterior, cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a (prin Decretul regal nr. 656/12 martie 1943). În anul 1943, a fost numit în funcția de comandant al Forței Navale Maritime Române, aflată în subordinea Comandamentului german Amiral Marea Neagră. Este înaintat la gradul de contraamiral în martie 1943, devenind în paralel și locțiitor al viceamiralului german Helmuth Brinkman, comandant al Comandamentului german Amiral Marea Neagră. Contraamiralul Horia Macellariu a coordonat, în perioada 12 aprilie-14 mai 1944, una din cele
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
numit în funcția de comandant al Forței Navale Maritime Române, aflată în subordinea Comandamentului german Amiral Marea Neagră. Este înaintat la gradul de contraamiral în martie 1943, devenind în paralel și locțiitor al viceamiralului german Helmuth Brinkman, comandant al Comandamentului german Amiral Marea Neagră. Contraamiralul Horia Macellariu a coordonat, în perioada 12 aprilie-14 mai 1944, una din cele mai mari operații de retragere a unor armate pe calea mării, din cursul celui de-al doilea război mondial. Forțele navale maritime au participat la
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
evite orice fel de provocare față de forțele germane". Horia Macellariu a luat legătura cu viceamiralul german Brinkmann, comandantul suprem german, care avea dispoziții să nu cedeze Constanța, să lupte pentru menținerea ei cu orice preț și să captureze flota română. Amiralul român s-a deplasat la bordul puternicei baterii germane Tirpitz. În cartea sa de memorii, "În plin uragan", amiralul român a descris felul în care a decurs discuția sa cu amiralul german: " Între patru ochi, am examinat împreună situația și
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
german, care avea dispoziții să nu cedeze Constanța, să lupte pentru menținerea ei cu orice preț și să captureze flota română. Amiralul român s-a deplasat la bordul puternicei baterii germane Tirpitz. În cartea sa de memorii, "În plin uragan", amiralul român a descris felul în care a decurs discuția sa cu amiralul german: " Între patru ochi, am examinat împreună situația și l-am determinat să se retragă fără luptă și distrugeri, care ar fi făcut victime în populația nevinovată. Deci
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
ei cu orice preț și să captureze flota română. Amiralul român s-a deplasat la bordul puternicei baterii germane Tirpitz. În cartea sa de memorii, "În plin uragan", amiralul român a descris felul în care a decurs discuția sa cu amiralul german: " Între patru ochi, am examinat împreună situația și l-am determinat să se retragă fără luptă și distrugeri, care ar fi făcut victime în populația nevinovată. Deci, bătălia dintre flota germană și flota română s-a dat între mine
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
Între patru ochi, am examinat împreună situația și l-am determinat să se retragă fără luptă și distrugeri, care ar fi făcut victime în populația nevinovată. Deci, bătălia dintre flota germană și flota română s-a dat între mine și amiralul Brinkmann, în bateria germana Tirpitz." Ca urmare a acestor discuții, flota germană s-a retras fără luptă la 25 august 1944. Pentru că nu a atacat flota germană și a salvat orașul Constanța de la distrugere, amiralul român a fost anchetat de către
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
a dat între mine și amiralul Brinkmann, în bateria germana Tirpitz." Ca urmare a acestor discuții, flota germană s-a retras fără luptă la 25 august 1944. Pentru că nu a atacat flota germană și a salvat orașul Constanța de la distrugere, amiralul român a fost anchetat de către conducerea Marinei Române la indicațiile aliaților sovietici și trimis în fața Tribunalului Poporului, fiind acuzat de "pactizare cu inamicul". El s-a justificat prin faptul că flota germană era superioară din punct de vedere militar față de
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
organizațiilor anticomuniste din țară ce se opuneau guvernului Dr. Petru Groza. În septembrie 1945, în timpul grevei regale, a luat legătura cu generalul Aurel Aldea și s-a numărat printre organizatorii manifestației promonarhiste de la 8 noiembrie 1945. În primăvara anului 1946, amiralul Macellariu era considerat conducătorul forțelor de rezistență din zona Bucureștiului, grupate într-o organizație de luptă antibolșevică și pro-germană, numită "Valurile Dunării". La 27 mai 1946, organele Securității au făcut o descindere la domiciliul său, dar nu a fost prins
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
5 ani de degradare civică și 50.000 lei cheltuieli de judecată pentru răvrătire". În același proces au mai fost judecați alți 90 de militari printre care generalul de corp de armată Nicolae Rădescu, generalul de brigadă Constantin Eftimiu și amiralul Horia Macellariu. Deși dispunea de o condiție fizică bună, starea de sănatate a generalului s-a deteriorat în penitenciarul Văcărești, acesta fiind diagnosticat, printre altele, cu artrită cronică, diabet zaharat și hipertensiune arterială. În aceste condiții a fost mutat în
Aurel Aldea () [Corola-website/Science/307487_a_308816]
-
(n. 14 ianuarie 1920, Șocariciu, județul Călărași - D. ?) a fost un amiral român, care a deținut funcția de comandant al Marinei Militare Române (13 aprilie 1954 - 18 martie 1959). După ce a absolvit Școala de Arte și Meserii din Călărași (1937), a urmat un Curs de comandanți și șefi de state majore de pe lângă
Mihail Nicolae () [Corola-website/Science/307552_a_308881]
-
sergent major, ulterior i s-a redat gradul de contraamiral. La data de 13 aprilie 1954, contraamiralul a fost numit în funcția de comandant al Marinei Militare Române. El a semnat, la București, în data de 22 octombrie 1957, împreună cu amiralul rus V.A. Fokin (șeful Statului Major General al Flotei Maritime Militare a URSS), "Convenția între guvernele R.P. Române și URSS asupra dislocării temporare a unei părți a flotei maritime militare a URSS în bazele maritime militare, porturile și pe
Mihail Nicolae () [Corola-website/Science/307552_a_308881]
-
o zonă maritimă de exclusivitate de 300 de mile. Niciuna dintre taberele implicate în lupte nu au respectat această zonă maritimă de exclusivitate, iar, în decembrie, a avut loc o luptă navală între o flotă britanică și "cuirasatul de buzunar Amiral Graf Spee". Mai multe națiuni latino-americane au protestat pe lângă ambele tabere. "Admiral Graf Spee" a căutat să se refugieze în portul Montevideo, unde a cerut adăpost într-un port neutru, dar a trebuit să părăsească apele teritoriale uruguaiene. La începutul
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
citat în ) Bunicul său, Simion Moruzov, a fost de asemenea, preot. Tatăl său, Nicolae Moruzov, a fost preot timp de 40 de ani la Biserica Rusească din Tulcea și a avut cinci băieți și două fete. După o discuție cu amiralul Wilhelm Canaris, din data de 4 septembrie 1940, prințul Mihail Sturdza avea să noteze : Horia Sima, face si el aluzie la originea lui Moruzov în felul următor ""fața lui lătăreață aproape turtită, dezvăluie o ascendență slavo-mongolă"". Eugen Cristescu, succesorul lui
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
în zonă; împiedicarea inamicului să distrugă vreun depozit al armatei române; împiedicarea încheierii unui acord între Armata Roșie și armatele Puterilor Centrale pe frontul dobrogean prin pătrunderea lui Moruzov și a altor doi agenți în compunerea delegației ruse și informarea amiralului Ion Coandă despre intenția a două divizii ruse aflate pe frontul Salonicului de a se preda germanilor; salvarea unor ofițeri și soldați români din mâinile bolșevicilor, în sudul Basarabiei; dejucarea acțiunilor armatei ruse din aceeași zonă. Acțiunile enumerate nu au
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
Imediat după terminarea primului război mondial, s-a pus problema reorganizării unui serviciu de informații și contrainformații în cadrul Marelui Stat Major, un serviciu secret, paralel, cu angajați civili. După unele documente, la propunerea generalului Dragu, după altele, la cea a amiralului Coandă, în 1924 (sau 1925) în fruntea Serviciului Secret (cum se numise până atunci) a fost numit Mihail Moruzov. Inițial, și SSI a avut două secții, analog serviciului de informații al armatei : de informații și contrainformații. În 1928, lui Moruzov
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
deși în iarna lui 1939-40, acesta colaborase relativ bine cu Abwehr-ul pentru contracararea acțiunilor sabotorilor britanici. Jocul dublu al lui Moruzov nu putea avea loc fără acordul lui Armand Călinescu și al regelui, pecetluind soarta acestuia. La 8 septembrie 1940, amiralul Wilhelm Canaris a venit la București, luând legătura direct cu generalul Ion Antonescu, perfectând căile de continuare a colaborării între Abwehr și SSI, dar fără să se mai intereseze de Mihail Moruzov. Acest aspect rezultă din nota de convorbire dintre
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
Wilhelm Canaris a venit la București, luând legătura direct cu generalul Ion Antonescu, perfectând căile de continuare a colaborării între Abwehr și SSI, dar fără să se mai intereseze de Mihail Moruzov. Acest aspect rezultă din nota de convorbire dintre amiral și generalul Ion Antonescu, întocmită de colonelul N. Vlădescu, cel care-l înlocuia temporar pe Moruzov la comanda SSI.(citat în ) Același joc dublu, influențat direct de interesele de putere ale "Camarilei", va fi practicat de Mihail Moruzov în relațiile
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
sfârșit în anul 1798, anul ocupării arhipelagului de către trupele franceze sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. Acesta a stat 6 zile pe insulă. Nemulțumită de comportamentul trupelor franceze, populația malteza s-a răzvrătit, obținând ajutor militar din partea regelui Neapolului și a amiralului englez Nelson. În anul 1802, ca urmare a Păcii de la Amiens (Franța), Malta a fost retrocedata Ordinului Ioaniților. Dându-și seama de importanță sa militară și strategică, Anglia a anexat-o, anexare sancționată prin Tratatul de la Paris (1814) și prin
Istoria Maltei () [Corola-website/Science/306551_a_307880]
-
trimiși la „germanizare”, ceilalți au fost fost gazați în lagărul de la [[Kulmhof]]. Femeile (195) au fost deportate în lagărul de concentrare din [[Ravensbrück]], unde 52 au fost omorîte. Implicarea liderilor serviciul de informații al armatei, [[Abwehr]], îndeosebi a șefului acestuia, amiralul [[Wilhelm Canaris]], în complotul împotriva lui [[Hitler]] (soldat cu nereușita încercării loviturii de stat din [[20 iulie]] [[1944]]), l-a determinat pe Hitler să dizolve Abwehr-ul și să ofere SS-ului controlul tuturor serviciilor de informații germane. Aceasta a sporit
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
să fie desemnat ca succesor al lui Hitler. [[Fișier:Himmler Dead.jpg|right|thumb|Cadavrul lui Himmler după ce acesta s-a sinucis cu otravă (1945)]] Negocierile cu contele Bernadotte au eșuat. Nemaiputându-se întoarce la [[Berlin]], Himmler s-a alăturat amiralului [[Karl Dönitz]], comandantul forțelor germane din nordul frontului vestic, lângă orașul [[Plön]]. Dönitz l-a respins pe Himmler, spunându-i că nu mai avea loc în guvernarea Germaniei. În consecință, Himmler l-a contactat pe generalul american [[Dwight Eisenhower]], comunicându
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]