3,631 matches
-
era să spun tărîță)! E o carte pe care-o citește acum, cu sufletul la gură, toată Europa. Autorul și titlul: Peter Collet, Trupuri străine. Exhaustiv ghid al celor mai varii comportamente ale diverșilor europeni, cu discrepanțe care înmărmuresc și amuză. Doar o picanterie: franțujii, marii pupăcioși ai continentului acum, erau devansați, cu secole în urmă, net, de englezi. Cînd, în 1527, galantul George Cavendish vizitează castelul unui nobil francez, este primit de doamna casei, care-i declară: "Fiindcă ești englez
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Într-o cu totul altă culoare se așeza, acum cîteva după-amiezi, în preajma unor pubele, întrebarea cvasiidentică formulată de alt pictor care, prin imaginația lui abracadabrantă, se autoizolase demult, se îndepărtase total de dinamica cetății în materie de artă. Ascultînd, oarecum amuzat de simetria formulării, întrebarea fantastului căutător de noutăți plastice prin reziduurile vieții exprima și ea o derută persistentă, iată, și după aproape patruzeci de ani, nepierzînd prea mult din insidioasa sevă: ce se mai pictează, dom'le? mă întreba jumătate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
formal de excepție, este tocmai adeptul ablației consecvente, al cumințeniei neîntrerupte a elanului. Pînă la a-l face oarecum șters, fad, anonim. De cîte ori îl văd finisîndu-și ramele în curte, ferindu-și astfel atelierul impecabil aseptic de praf, mă amuz în sine-mi, punînd și acest amănunt în legătură cu... ablația excesului de nas. (O paranteză în alt registru: profesorul Al. Dima, posesorul unui nas à la Cyrano, se enerva, sau, mă rog, se prefăcea că se enervează cînd cineva deschidea ușa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe lîngă Brâncuși, la Paris, și căreia, și ei, marele sculptor îi lipise prenume de bărbat (ca să poată înjura gorjenește, în voie, cînd nu-i ieșea treaba), aflată, prin anii optzeci, printre noi, la Muzeul Literaturii Române din București, se amuza copilărește de pe scaun cum Dan Hăulică îi aranja sculpturile (portrete de scriitori) în vederea vernisajului de după-masă. Cum pitica octogenară își vîntura piciorușele, care nu puteau ajunge la podea, o auzirăm deodată țipînd mirată: dar aia de colo nu-i a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
orgolios, a preluat azi fenomenul și de cîte ori îl incit în chestii literare, încurcă, fără să clipească, mai ales nume lirice locale. De-abia cînd îi atrag atenția că e... rău, începe să clipească pișicher. Poetul U. nu se amuză defel cînd, rugat public să citeze măcar un liric bahluian, pronunță ritos: Nichita. Dar noi știm despre care Nichita e vorba. "Rateu" pe care îl gustă chiar Nichita. Cel în viață. Un "act ratat", relatat de însuși Freud: "Un oarecare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oricum, nu de la reușitele exemplare biologice pe care încă le putem admira pe aceleași trotuare - piețele alimentare n-au fost nici ele cruțate de furia cretină a artificierilor: chiar cei ce-și vindeau marfa (și ei cu fes, bineînțeles) se "amuzau" făcînd să explodeze petarda în coasta cumpărătorului; petardele explodau nu numai afară, la tarabe, ci, dement, în chiar incinta Halei, nici unul dintre administratori neridicîndu-se din fotoliu, să intervină - au fost aruncate petarde de pe blocuri, de la ferestre, cu evidenta intenție de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
restaurante și poanta care avea să mă facă știut lui Mărgărit a fost una legată de... de... listele de bucate, scrise înfiorător, total ilizibil, avînd nevoie găseam eu găselnița de un Champollion pentru a le descifra. Ce putea să-l amuze mai mult pe Mărgărit, stîlpul restaurantului, decît poanta mea, cultă foc într-o gazetărie atît de...! Am fost, pentru prima dată, invitat la masa lui și stimat pururea. Doi. (reluat, reluat...) În același restaurant la aceeași masă, Mărgărit și... societatea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
am găsit, într-un început de martie, la Pietrărie. Fulguia. Planșa de pe genunchi era o nebunie. Fulgii aterizau, mari și grei, pe hîrtie și, topindu-se, dispersau necontenit culoarea, fluidizînd, abstractizînd desenul atît de material, de concret. Ce-l mai amuza vrăjitoria asta! Rîdea cu gura lui de zmeu tabagic, iar marele amfiteatru de stînci îi amplifica rîsul ca-n basme. Nefericitul Craiu rîzînd... Goi, cu Mercedesul alături, din care ies, bubuind, ritmurile lumii, și-au ales, pentru asfințitul ăsta otrăvitor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tîrîș-grăpiș prin istorie, existăm aici de două mii de ani. Și nu sînt semne că am putea dispărea în încă pe-atîția. Cum nu facem parte din tagma celor ce tot îngroașă rîndurile plîngăcioșilor și panicarzilor, ne place mai degrabă a ne amuza (nu prea mult) cu parabola drobului național de sare, sperînd că se va ivi un Păcală, dar nu unul tot păcălind, de fapt păcălindu-se, ci unul pe cît de isteț, pe-atît de eficient. Care să schimbe tîlcul poveștii. Dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scriitor (văzut de mine), scriind direct al mașină (... homo americanus). Doar mici rectificări, cu cerneală, în textele lui de-o densitate, de-o exuberanță instructiv-încîntătoare. Am și-acum fixat pe un perete al atelierului, reprodusă după Dicționarul Scriitorilor Români, imaginea, amuzată de sine, a unui Comarnescu privindu-ne mijit, cu țigaretă în colțul gurii, cu... cravată. Cravată care însă nici măcar în simandicosul dicționar nu se lasă legată ireproșabil. Buzelor gingașe, rumenite de gerul iernii, le vine nu știu cum să pronunțe: pulover (pull-over
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un june delicat îmi întinde invitația, probabil la apropiatul său vernisaj. Îi mulțumesc și îi urez succes. Închid și mă uit pe pliantul dedicat și văd scris: Eveniment. În loc deci de obișnuita: Invitație, iată mult prea riscata autosupraevaluare. Tupeul mă amuză dar mă și contrariază. Redeschid ușa și-l găsesc pe june pe culoar. Îl întreb: Chiar așa, Eveniment? În loc de răspuns zîmbetul pișicher al crudului expozant. Îi răspund cu același zîmbet și-i urez încă o dată succes. Moment meditativ. Oricît ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pana roșie (păstrată la atelier, în pliantul faimoasei locante), nici pînza pictată atunci, la întoarcere. Și aflată acum în expoziția de la Mall. Pe care vă invit s-o vedeți. S'il vous plaît! 29 decembrie Dacă ar fi să ne amuzăm, o secundă, cu lucrurile grave (ceea ce e deja ceva grav), am putea primi predicția lui Malraux în cheie lejeră. La o adică, te și poți întreba, miticist: de unde știa, mă rog, Malraux, cum va fi secolul XXI? Dar, fie, să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fost în stare, pînă și din trecutul lui, oricum trăit, să tragă o biată lege de conduită în folosul prezentului, cum Dumnezeu să tragă una pentru același prezent din nebulosul viitor! Credem că Malraux a vrut, pur și simplu, să se amuze. Și, ca orice modern ce se respectă, și-a plasat cumva predicția între futurism și futurologie. Pentru că, altfel, vedem cu toții cam cît de însîngerat-religios debutează secolul XXI. 2002 Dacă nu-ți plac, te gîtui! 3 ianuarie Două frumoase elvețiene (de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de indubitabilă calitate, atunci agresivitatea cu care, periodic, îmi "cere părerea", m-ar indispune. Așa însă, trăind de-o viață în această grădină cu de toate ale Domnului numită suav climat supliciul contemplării la care sînt supus, deși repetîndu-se, mă amuză. Tot așa, cu ani în urmă, la vernisajul unuia din maeștrii sculpturii ieșene, simțindu-mă obligat să emit ocazionalul compliment, am preferat să-mi arăt antuziasmul de altfel sincer pentru piesa aflată, comod, în imediata noastră apropiere, a maestrului și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în formule osificate acceptă seniorial replica, chiar dacă insurgentă adesea, a junilor iconoclaști. Unii din ei încă studenți ai Academiei ieșene de Artă. Pentru marele oraș, existența Cupolei este o șansă. Și, ca să închei tot anecdotic, voi rememora în notă modest amuzată deja îndepărtatul moment cînd, din mansarda hotelului Traian, panoramam perspectiva dintre Piața Unirii și Repedea, avînd în centru Braunsteinul de atunci, pe a cărui cupolă stătea cocoțată steaua bolșevică (pînză aflată și acum memento! într-o casă ieșeană). Deja o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vreme cît diletantul nu e diletant autentic, dacă nu produce și-un dram de insolență. Dar, ca să nu mă autoflagelez cu atîta pornire, să spun că fragilele referiri la... școlile de creație stau, mai degrabă, sub semnul cozeriilor saintebeuviene, ușoare, amuzate pe cît posibil, oricum bine intenționate în lămurire. Conceptul de școală de creație mi s-a părut mai totdeauna, prin supralicitare, vag-abuziv, în sensul recurgerii comode la clișeu, la forma dezgolită. Să încep prin a-mi aminti un episod în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
totuși altui destin. Am și numit, astfel, ceea ce paranteza de la început amîna s-o facă: cea de a treia dictatură comunistă postbelică. Una moale, evident, acordată, vezi Doamne, la comandamentele europene ale începutului de mileniu, dictatura soft (cum recent mă amuzam bilingv s-o botez), în fapt, dramă a unei țări neieșite încă din buimăceala postdecembristă, girată însă copios electoral de o populație care, la urma urmei, și-o merită. Întrebat de ce n-am avut în politica anilor de tranziție un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
timpul în care încă se mai puteau spune lucruri de bun simț! Din același Jünger, scriitor de geniu care a îmbrăcat, totuși, haina ofițerului de Wermacht în timpul lui Hitler (împotriva căruia a și complotat). Preferînd gluma tonului sumbru, Jünger se amuza, în plin război, cu asemănarea dintre Führer și Chaplin, speculată, de altfel, magistral de comediant. "Asemănarea trece dincolo de suprafață; Chaplin e unul din marii magicieni și, totodată, distrugători ai vremii noastre, un descătușător al rîsului exploziv... El se prăpădește de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de june un statut inconfundabil. Prin sevă lirică, înainte de toate. Dar și prin exacerbarea unei gestici voluntare. Cea care, de fapt, avea să-i și dicteze angajarea politică în disidența anticomunistă, apoi în cea de convulsivă restaurare democratică. Substituindu-mă amuzat Eugeniei Vodă, aș putea la rîndu-mi observa, și în acest caz, părăsirea poeziei. Și acceptarea unui rol penibil inadecvat de... analist politic. Nu prea departe de al unui caraghios Cristoiu. Sau de al altora, eiusdem farinae, dîndu-și cu părerea, seară
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pînza la care lucram, îi și divulg titlul: Nuntă la Dorohoi. Cu specificul destul de șarjat al tîrgului... bilingv. Declanșîndu-i marelui pictor de gen grimasa încîntată. În alt moment, mai tîrziu, îmi intitulam textul din Cronica Taci cu baba!. Și mă amuzam pe seama blîndeții cu care maestrul îngăduia răzgîiaților lui ciraci toți talentați, evident să i se urce în cap... Întîlnire cu Baba, într-o Bienală la Dalles. Îmi dau seama că mă evită. Bănuind efectul textului meu cam... liber. Îl abordez
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la școală, explicând că învățătura este folositoare, fiindcă aduce înțelepciune și mângâiere sufletească. Elevii au citit pe roluri și alte fragmente din amintirile marelui povestitor, apoi câțiva elevi au îmbrăcat haina personajelor din secvența Pupăza din tei. Toți s-au amuzat de elevul care a jucat rolul lui Nică, acesta încercând să redea cât mai bine atitudinea îndrăzneață și zglobie a personajului, exprimându-se în graiul moldovenesc. 5. Textul Lumină și culoare de Nicolae Iorga prezintă o parte din viața marelui
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
perlocutorii, ele fiind din ce în ce mai absente din cercetările întreprinse de teoreticienii actului de vorbire. Totuși, cînd NARAȚIUNILE sînt văzute ca acte de vorbire, se spune că ele realizează uneori anumite acte perlocutorii (de ex., a convinge, a înfricoșa, sau a-și amuza destinatarii). ¶Austin 1962 [2003]; Lyons 1977 [1995]; Pratt 1977. act perlocuționar. Vezi ACT PERLOCUTORIU. actant [actant]. Un ROL fundamental la nivelul STRUCTURII PROFUNDE a narațiunii (similar cu FUNCȚIA la Souriau, DRAMATIS PERSONA la Propp și ARHIPERSONA la Lotman). Termenul a
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
faptul că narațiunea nu-i numai produs, ci și proces, nu doar un simplu obiect, ci și un act care are loc într-o situație anumită din cauza anumitor factori și cu scopul de a îndeplini anumite funcțiuni (informînd, distrăgînd atenția, amuzînd, convingînd etc.). Mai exact, narațiunea este un schimb guvernat de context între doi parteneri, un schimb care rezultă din dorința cel puțin a unuia) dintre acești parteneri, iar "aceeași" povestire poate avea o valoare diferită în situații diferite (A vrea
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
puțin, cu toate că lui Leonid Boicu nu i-a lipsit acuitatea de a discerne între valoarea autentică și diletantism sau impostură și nu pregeta să șfichiuiască cu ironii penetrante arivismul sau amatorismul profesional. În egală măsură recurgea la autoironie și se amuza când însuși devenea ținta sarcasmului prietenilor, fără să le poarte urmă de resentimente”.Un alt episod biografic ilustrativ, în acest sens, s-a consumat la vârsta deplinei sale maturități profesionale, când experiența și zestrea științifică acumulate - pe temeiul muncii fără
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Mai serios, criticii au sesizat rolul filosofiei lupasciene în geneza și dezvoltarea teatrului absurdului. Astfel, Emmanuel Jacquart scrie, în legătură cu Lecția: Fără a fi ca Lewis Carroll, un profesionist al logicii, Ionesco este pasionat de ea ori de cîte ori aceasta amuză și surprinde. Forma cea mai simplă a demersului său constă în a contracara sau a anula principiul identității și al non-contradicției. În acest mod, înțelegerea intelectuală devine "un raționament matematic, inductiv și deductiv totodată". Latina, spaniola și neospaniola se sprijină
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]