1,788 matches
-
fondator al Societății Scriitorilor "C.Negri", Galați, membru fondator al Ordinului Cavalerilor Danubieni, Membru al Uniunii Scriitorilor din România etc. A fost, de asemenea, membru în colectivul de redacție al mai multor reviste de specialitate și cultură, cum ar fi: Analele Universității "Dunărea de jos", Galați și ale celor ale Universității Danubius, Galați, al revistelor „Porto-Franco”, ”Antares”, „Dunărea de Jos”, Galați, „Limba română” din Chișinău etc. De-a lungul bogatei sale activități, obține numeroase premii literare. Dintre acestea enumerăm: 1980, premiul
Dumitru Tiutiuca () [Corola-website/Science/324786_a_326115]
-
și includ " Veni Creator Spirituș, un imn la Duhul Sfânt, cântat adesea la Rusalii. (Secole mai tarziu " Veni Creator Spirituș ", va fi folosit de Gustav Mahler că fundație a primei sale corale și a celei de-a opta simfonii.) În analele de filologie germană se acordă un interes deosebit lucrării "Glossaria Latino-Theodisca". Un comentariu, "Super Porphyrium", tipărit de Cousin în 1836, între "inédits Ouvrages d'Abelard" și atribuit atât de editor și de Haurau lui Hrabantis Maurus, este acum considerat drept
Rabanus Maurus () [Corola-website/Science/324857_a_326186]
-
prin respectarea tradițiilor trecutului în scopul de a îmbunătății prezentul. Confucianismul a fost transpus în pagina de către discipolii lui Confucius într-o colecție cuprinzând 30 cărți, printre care: "Cugetări", "Cartea odelor", "Cartea schimbărilor", "Memorial de rituri", "Cartea muzicii", "Cartea edictelor", "Analele primăverii și ale toamnei"' etc O altă mare școală filosofica, înființată de către Lao-tze în Chină antică, este taoismul. Școala din Grecia antică,școala din Milet pune întrebarea începutului. Ce a fost la început? Primul gînditor Tales susține că începutul este
Filosofia antică () [Corola-website/Science/326143_a_327472]
-
consiliului de administrație, funcție pe care o va avea până în anul 1848. A adăugat fabricii de acid sulfuric din Chauny ,turnul Gay-Lussac’’ care permitea prevenirea emanării în atmosferă a oxidului de azot. În 1816, împreună cu François Arago, preia conducerea revistei "Analele de chimie și fizică", urmând să devină redactor-șef al acestei reviste. În anii 1822 și 1834 prezidă Academia de științe. În 1831, Gay-Lussac a fost ales deputat al departamentului Limoges, în 1834 și în 1837 a fost reales, iar
Joseph Louis Gay-Lussac () [Corola-website/Science/322682_a_324011]
-
cunoscuți cu numele de "Felâh-ı Vatan" avea sarcina să anunțe hotărârile Congresului de la Erzurum și celui de la Sivas. Mustafa Kemal a pus că „Pumnul națiunii este cel care a scris Pactul Național, care este principiul principal al independenței noastre în analele istoriei”. Deciziile luate în cadrul acestor ședințe parlamentare au fost utilizate ca bază pentru negocierile noii Republici Turce în cadrul Tratatului de la Lausanne.
Misak-ı Millî () [Corola-website/Science/322759_a_324088]
-
a reprezentat o grea înfrângere, dat fiind că multe dintre cnezatele slave și-au pierdut mare parte din armată și conducătorul, cu semnificativa excepție a cnezatului Vladimir-Suzdal. Istoricul Robert Marshall descrie raidul astfel: „Restul campaniei lui Subedai a intrat în analele istoriei militare ca una dintre cele mai mari aventuri ale războaielor de cavalerie.” Mongolii i-au executat pe Mstislav al Kievului și pe nobilii kieveni în maniera tradițională mongolă rezervată nobililor și regilor: fără vărsare de sânge. Mstislav și nobilii
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
a dat la iveală știri, informații, de ordinul miilor. A fost membru al cenaclurilor literare din orașele Pitești, Câmpulung-Muscel, membru fondator al Societătii literare “Anton Pann” (Rm. Vâlcea) și “Antim Ivireanul”. A decedat la 19 februarie 2008 la Rm.Vâlcea. “Analele de istorie”, “Argeș”, “Buridava”, “Caietele Bălcescu”, “Curierul de Vâlcea”, “Historica”, “Informația zilei”, “Magazin istoric”, “Mehedinți - istorie și cultură”, “Muzeul Golești”; “Orizont”, “Mitropolia Olteniei”, “Pentru, Patrie”, “Revista Arhivelor”, “Revista economică”; “Reporter”, “Secera și ciocanul”; “Tribuna”, “Țânțarul”, “Zâmbiți, vă rog”, s.a.
Corneliu Tamaș () [Corola-website/Science/322137_a_323466]
-
Tratat de dialectologie românească (ouvrage collectif), Craiova, 1985, 1000 pages. 1. Cântece și hore de rusalii comune la Meglenoromani și la Macedoneni vo “Actele Simpozionului Pančevo 1972, str. 95-101. 2. U final în graiurile meglenoromane din Huma și Țărnareca vo “Analele Societății de limbă română din P.S.A. Voivodina" Zrenjanin, 1972-1973, str. 91-94. 3. Despre palatalizarea consoanelor labiale în meglenoromana vo “Studii și cercetări lingvistice”, ăn XXIV, nr. 3, București, 1973, str. 297-300. 4. Infinitivul meglenoroman vo “Studii și cercetări lingvistice
Petar Atanasov () [Corola-website/Science/329599_a_330928]
-
șo Florin Jonila). 7. Concordante lexicale între română și idiomurile iberoromanice vo “Studii și cercetări lingvistice”, ăn XXVIII, nr. 4, București, str. 439-443. 8. Despre L final - aricol hotărât în graiul meglenoroman din Umă respectiv în cel din Gevgelija vo “Analele Societății de limbă română”, Zrenjanin, 1977, str. 37-41. 9. Jazikot vo literaturnite dela na Blaže Koneski (statistička analiza) / Mile Tomici / : prevel od romanski Petar Atanasov, Skopje, 1977, 296 stranici. 10. Raporturi lexicale slavo-meglenoromâne vo “Actele Simpozionului româno-iugoslav”, București, 1979, str.
Petar Atanasov () [Corola-website/Science/329599_a_330928]
-
cruciadă (pentru care apelează la cronicile lui Foucher de Chartres și Baudri de Bourgueil). Însă interesul său principal este acordat istoriei celor trei frați ducele Robert Curthose al Normandiei, William Rufus și Henric. El își continuă lucrarea, sub formă de anale, până la înfrângerea și capturarea regelui Ștefan la Lincoln în 1141. Istoricul Marjorie Chibnall afirmă că Orderic ar fi folosit colecțiile de documente (astăzi pierdute) ale caselor monastice normande pentru realizarea scrierilor sale istorice.
Orderic Vitalis () [Corola-website/Science/328100_a_329429]
-
împreună cu Al. Macedonski, inițiază editarea „Literatorului". A fondat „Portofoliul român" și „Duminica" (alături de I.C. Săvescu); a condus „Țara literară", a întemeiat „Revista albastră" și „Biblioteca omului de gust". A colaborat la „Revista orientală", „România literară", „Nuvelistul", „Revista literară", „Vestea", „Peleșul", „Analele literare" etc. În 1894 a scos săptămânalul „Dacia viitoare". Publicistul se arată preocupat de istoria și literatura popoarelor. Scrie despre Revoluția franceză, îl interesează Istoria în cântecele poporane, susține rubrici ca „Revista politică" și „Revista științelor". Dă un Curs facultativ
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
a murit pe 19 mai 1480, la Cracovia, si a fost îngropat în Biserică Sf. Arhanghel Mihail Și Stanislav, Episcop de Cracovia. Autor a numeroase publicații istorice, printre care cea mai faimosă lucrare este " Annales seu cronicae incliti Regni Poloniae" ( Analele sau cronicile faimosului regat polonez), care acoperă evenimentele din sud-estul Europei, dar și din Europa de Vest, între 965 - 1480, anul în care a murit. În compoziția acestei lucrări intra și "Chorographia Regni Poloniae", care este un document unic pentru timpul sau
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
a trei mari scriitori necreștini de la sfârșitul secolului I e.n. și începutul secolului al II-lea - Tacit, Suetoniu și Pliniu cel Tânăr. Totuși ele sunt în general referiri la "creștinii" timpurii și nu la Isus ca persoană istorică. Tacit în "Anale", scrise în jurul anului 115, îl menționează pe "Christus", fără prea multe detalii istorice. Există o referință obscură la un lider evreu numit „Chrestus” în Suetoniu. Conform lui Suetoniu, cap. 25, s-au produs la Roma, în timpul domniei împăratului Claudius, în jurul
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
sale) este posibil ca Iustin să fi menționat acest text, deși asta ar data lucrarea neobișnuit de devreme, prin urmare nu este o identitate ușor de stabilit. Tacit (56 - 117 e.n, chestor, pretor, consul, senator, istoric roman) scrie în "Anale": Unii afirmă că textul reprezintă o interpolare, aducând următoarele argumente: Prima menționare a acestui pasaj ar fi apărut în secolul al XV-lea, deși până atunci o serie lungă de istorici creștini au abordat perioada persecuției creștinilor sub Nero. Dar
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
fost într-adevăr autorii incendiului și că ar fi avut obiceiul să incendieze orașe. Pe de altă parte, referitor la tăcerea lui Tertulian, în lucrarea lui Apologeticus toate citatele din Tacit provin din lucrarea lui Tacit "Istoriile" și niciunul din "Anale", ceea ce ar putea sugera că Tertulian nu dispunea de lucrarea "Anale". În ceea ce privește tăcerea lui Eusebiu (episcop al Cezareei, Palestina), se argumentează că, fiind vorbitor de elină (lucrările lui sunt scrise în elină), este posibil să nu fi fost familiar cu
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
să incendieze orașe. Pe de altă parte, referitor la tăcerea lui Tertulian, în lucrarea lui Apologeticus toate citatele din Tacit provin din lucrarea lui Tacit "Istoriile" și niciunul din "Anale", ceea ce ar putea sugera că Tertulian nu dispunea de lucrarea "Anale". În ceea ce privește tăcerea lui Eusebiu (episcop al Cezareei, Palestina), se argumentează că, fiind vorbitor de elină (lucrările lui sunt scrise în elină), este posibil să nu fi fost familiar cu scrierile lui Tacit, scrise în latină. Un alt argument în favoarea ideii
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
plus stilul și conținutul capitolului este tipic pentru Tacit, pasajul se încadrează bine în context, iar pasajul reprezintă încheierea necesară întregii discuții despre incendierea Romei. Ceea ce ar explica faptul că acest pasaj nu este înlăturat din nicio ediție modernă a "Analelor" lui Tacit. De exemplu R. E. Van Voorst a observat că ar fi fost improbabil ca niște creștini să fi interpolat ulterior „astfel de remarci care defăimează creștinismul”. John P. Meier susține că nu există vreo dovadă istorică sau arheologică
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
ramurii Brunonen a comitatului de Braunschweig, a murit într-o bătălie împotriva vikingilor invadatori conduși de Godfrid de Frizia în 880. El a fost urmat de către fratele său mai tânăr Otto I "cel Ilustru" (d. 912), menționat ca "dux" în analele contemporane ale abației de Hersfeld. Poziția acestuia era destul de puternică pentru a emite pretenția de a se căsători cu Hedwiga de Babenberg, fiică a puternicului duce Henric de Franconia, "princeps militiae" al regelui Carol cel Gras. Dat fiind că toți
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
o boală a oaselor. La plecare, Cucoaneș îl roagă pe narator să-i facă o vizită. În zilele următoare, inginerul a consultat un profesor specialist în tuberculoză osoasă care i-a spus că suferă de macrantropie, un fenomen cunoscut în analele medicinei, dar care se manifesta în cazul său cu un ritm neobișnuit. Profesorul i-a spus că posedă o glandă dispărută în pleistocen, "„pe care mamiferele doar ar fi încercat-o și apoi (...) ar fi abandonat-o pentru că mai mult
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
din timp”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 3, 22-28 ianuarie 2003.</ref> fiind avansată la un moment dat o explicație „științifică” a fenomenului macrantropic de care suferea personajul principal: "„Este, cum se spune, un caz unic nu numai în analele medicinei, adăugă el (Cucoaneș - n.n.) pe același ton debil sardonic, ci unic chiar pentru capacitatea de înțelegere a științei moderne. Profesorul pretinde că posed o glandă dispărută în pleistocen, o glandă pe care mamiferele doar ar fi încercat-o și
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
departamente (Arheologie, Istorie-Memorialistică, Artă plastică) și 4 colecții externe, una situată tot în Buzău și altele situate în satele Colți, Măgura, Pârscov.. Sub egida instituției s-au publicat o serie de cărți („Biblioteca Mousaios”), 2 buletine științifice anuale („Mousaios” și „Analele Buzăului”), cataloage și monografii, rod al activitatății științifice de cercetare dusă în cadrul instituției muzeale. Bazele sale au fost puse de către Basil Iorgulescu și dezvoltarea colecțiilor a determinat mai multe etape de extindere. Actualul sediu este al treilea. Sediul muzeului este
Muzeul Județean Buzău () [Corola-website/Science/330643_a_331972]
-
completează oferta culturală și științifică. Astfel a fost inițiată în 1999 publicarea unei serii de cărți reunite sub titlul de "„Biblioteca Mousaios”", până la jumătatea anului 2013 publicându-se 11 titluri. Sunt publicate periodic (actual anual) 2 buletine științifice: "„Mousaios”" și "„Analele Buzăului”". Deasemeni activitatea editorială este completată de publicarea unor cataloage și monografii. Activitatea științifică de cercetare este dusă atât independent, cât și în colaborare cu alte instituții muzeale. Bazele primei colecții publice de piese arheologice, antropologice și istorice din Buzău
Muzeul Județean Buzău () [Corola-website/Science/330643_a_331972]
-
de astăzi din Ucraina au locuit preponderent pe teritoriul Principatului Moldovei, dar au colonizat și pământuri de la est de Nistru, înființând așezări în Transnistria (practic nepopulată pe atunci): Bârzula, Codâma, Ocna Roșie, Ananiev, ș.a. Astfel, pe la 1150 este atestat în analele rusești orașul "Bolohov". Istoricul rus Nikolai Karamzin scria în 1892 în volumul al IV-lea al Istoriei Imperiului Rus, că orașul "Bolohov" se află în guvernământul Podoliei, pe drumul de la Kiev la Halici. În secolul al XVII-lea (1681 - 1683
Românii din Ucraina () [Corola-website/Science/329185_a_330514]
-
multă vreme ca fiind opera călugărului Nestor și de aceea a mai fost numită și „Cronica lui Nestor” sau „Manuscrisul lui Nestor”. Lucrarea originală nu s-a păstrat. Sursele folosite pentru această cronică includ cronici slavone mai vechi, acum pierdute, analele bizantine ale lui Ioannes Malalas și Ghiorhios Amartolus, legendele locale și povestirile vikinge, mai multe texte religioase grecești, tratatele dintre Rusia Kieveană și Imperiul Bizantin și mărturiile unor comandanți militari precum Ian Vîșatici. Nestor a lucrat la curtea lui Sviatopolk
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
fi purtat împreună acest nume. Confederația "Hetumoger" s-a întărit odată cu sosirea kavarilor care, după cum spune împăratul Constantin al VII-lea, s-au alăturat ungurilor după eșecul rebeliunii lor împotriva hazarilor. Ungurii și kavarii sunt menționați într-un dintre versiunile Analelor de la Salzburg, care amintește că, în 881, ungurii au atacat regiunea din vecinătatea Vienei, în timp ce kavarii au atacat un loc din apropiere, "Culmite". Alexandru Madgearu presupune că grupurile de kavari se așezaseră deja în câmpia Tisei în cadrul câmpiei Panonice pe la
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]