2,499 matches
-
medic stomatolog. La vârsta de un an, familia s-a mutat la Riga, în Letonia vecină, unde el și-a petrecut restul copilăriei și a urmat școala elementară. În anul 1939, când a avut 14 ani,la scurt timp înainte de anexarea Letoniei de către Uniunea Sovietică, familia a emigrat în Statele Unite, unde tatăl avea interese de afaceri. Familia s-a stabilit la New York, unde Moshe Arens a studiat la Liceul George Washington. În timpul anilor de școală, el a devenit activ în mișcarea
Moshe Arens () [Corola-website/Science/309873_a_311202]
-
de ani a fost considerat tot timpul ilegală de democrațiile occidentale. Statele Unite a aplicat în ceea ce privește cele trei state baltice Doctrina Stimson, transformată într-un precedent al dreptului internațional. Guvernul Rusiei și oficialitățile Federației Ruse se păstrează pe poziția conform căreia anexarea statelor baltice de URSS a fost un act legitim și că de fapt sovieticii au eliberat aceste țări de sub dominația nazistă. Mai mult, guvernul rus susține că trupele sovietice au intrat în țările baltice în 1940 cu acordul guvernelor legale
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
a unei națiuni prin îndepărtarea purtătorilor ei de cuvânt”", politică care a fost evidentă în masacrul de la Rainiai. Între iulie și august 1940, ambasdorii statelor baltice din Statele Unite și Regatul Unit au prezentat proteste oficiale împotriva ocupării sovietice și a anexării țărilor lor. SUA, în conformitate cu principiile Doctrinei Stimson (declarația lui Sumner Welles din 23 iulie 1940), la fel ca și majoritatea altor țări occidentale nu au recunoscut niciodată oficial anexarea, dar nu s-au amestecat în mod direct în controlul sovietic
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
Regatul Unit au prezentat proteste oficiale împotriva ocupării sovietice și a anexării țărilor lor. SUA, în conformitate cu principiile Doctrinei Stimson (declarația lui Sumner Welles din 23 iulie 1940), la fel ca și majoritatea altor țări occidentale nu au recunoscut niciodată oficial anexarea, dar nu s-au amestecat în mod direct în controlul sovietic din regiune. Statele baltice și-au continuat existența de jure în conformitate cu prevederile dreptului internațional.. Reprezentarea diplomatică și consulară a statelor baltice a continuat să funcționaeze în unele state occidentale
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
să răstoarne noile guverne baltice. În 1991, statele baltice au proclamat independența de facto și separarea de Uniunea Sovietică. A urmat la scurtă vreme recunoașterea internațională a independenței celor trei state, inclusiv din partea URSS. Statele Unite, care nu au recunoscut niciodată anexarea statelor baltice de către URSS au reluat imediat relațiile diplomatice cu noile republici independente. Din punctul de vedere al istoriografiei sovietice, mai înainte de reelvaluările din perioada perestrocăi, evenimentele din 1939 au s-au desfășurat în această ordine: Guvernul Rusiei și oficialii
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
diplomatice cu noile republici independente. Din punctul de vedere al istoriografiei sovietice, mai înainte de reelvaluările din perioada perestrocăi, evenimentele din 1939 au s-au desfășurat în această ordine: Guvernul Rusiei și oficialii ruși continuă să susțină poziția sovietică, conform căreia anexarea statelor baltice a fost o acțiune legitimă, iar Armata Roșie a eliberat regiunea de sub jubul fascist. Oficialii ruși continuă să afirme că trupele sovietice au intrat în statele baltice în 1940 ca urmare a acceptului liber exprimat de către guvernele locale
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Vijnicioara a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Vijnița (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Vijnicioara a făcut parte din componența
Vijnicioara, Vijnița () [Corola-website/Science/309920_a_311249]
-
al RSS Moldovenească, deținând această funcție până la 28 martie 1951. În această perioadă, el a locuit într-o casă cu curte de pe Strada Mihai Kogălniceanu nr. 83 din Chișinău, casă declarată astăzi monument de arhitectură locală. În august 1940, după anexarea Basarabiei de către URSS, conducerea RSS Moldovenești (secretarul Comitetului regional al PCUS, Piotr Borodin, președintele Sovietului Comisarilor Poporului Tihon Konstantinov și Președintele Prezidiului Sovietului Suprem, Fiodor Brovko) a propus ca frontiera de sud a RSS Moldovenești să fie demarcată cu includerea
Fiodor Brovko () [Corola-website/Science/309966_a_311295]
-
ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Zastavna a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, fiind reședința districtului omonim (în ). În anul 1776, localitatea a fost în proprietatea nobilului polonez M. Bognicki, în 1914 proprietarii au fost
Zastavna () [Corola-website/Science/309331_a_310660]
-
ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Pătrăuții de Sus a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Storojineț (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Pătrăuții de Sus a
Pătrăuții de Sus, Storojineț () [Corola-website/Science/309340_a_310669]
-
Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, sătul Tatarburnu făcea parte din Ocolul Achermanului a Ținutului Bender . Ca urmare a anexării Bugeacului de către ruși, musulmanii turco-tătari au părăsit acest teritoriu și s-au stabilit în Dobrogea și în Bulgaria. Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
URSS au reintrat în componență României. În anul 1944, URSS a reocupat cele trei teritorii anexate în urmă ultimatumului din 26 iunie 1940, iar sudul Basarabiei a fost integrat în componență RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, cănd Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Raionul Tatarbunar a fost menținut că raion al noii regiuni. În anul 1978
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
(n. 1750 - d. 1 aprilie 1816) a fost primul guvernator al Basarabiei după anexarea acesteia la Imperiul Rus, în 1812. A fost unicul guvernator de origine română. Era provenit dintr-o familie de boieri moldoveneni cu vechi tradiții cărturărești. El a fost primul și totodată singurul guvernator moldovean al Basarabiei anexate de Imperiul Rus
Scarlat Sturdza () [Corola-website/Science/309389_a_310718]
-
Amiralul rus Pavel Ciceagov i-a înmânat lui în acea zi „Regulamentul privind instituirea administrației provizorii” pe teritoriul moldovenesc dintre Prut și Nistru, dându-i și instrucțiuni concrete. Fiul său, Alexandru Sturdza, a fost autorul primului statut al Basarabiei de după anexare. La data numirii, boierul era octogenar și bolnav, "„pentru care semna actele mitropolitul Gavriil și comandantul militar Ivan Hartingh”". După anexarea Basarabiei, țăranii supuși la dări suplimentare au început să fugă în masă spre Moldova de peste Prut. Pentru a preîntâmpina
Scarlat Sturdza () [Corola-website/Science/309389_a_310718]
-
și Nistru, dându-i și instrucțiuni concrete. Fiul său, Alexandru Sturdza, a fost autorul primului statut al Basarabiei de după anexare. La data numirii, boierul era octogenar și bolnav, "„pentru care semna actele mitropolitul Gavriil și comandantul militar Ivan Hartingh”". După anexarea Basarabiei, țăranii supuși la dări suplimentare au început să fugă în masă spre Moldova de peste Prut. Pentru a preîntâmpina o masivă depopulare a teritoriului, la 7 octombrie 1812, Scarlat Sturdza emitea o dispoziție specială adresată comandantului Armatei Dunărene P.V. Ciceagov
Scarlat Sturdza () [Corola-website/Science/309389_a_310718]
-
715 și continuă până în sudul Franței când înaintarea lor este definitiv oprită în 732 de regele franc Carol Martel, între Poitiers și Tours. Aceasta a fost ultima și una dintre cele mai importante campanii militare arabe care a condus la anexarea de către lumea islamică a celui mai întins teritoriu european care a fost vreodată deținut de aceasta. De asemenea, anul 732 marchează primul centenar de la moartea Profetului. Astfel, la 100 de ani de la moartea celui care a înființat Islamul, arabii sunt
Al-Andalus () [Corola-website/Science/309447_a_310776]
-
fost concepute mai multe planuri pentru dezvoltare economică și s-a desfășurat o activitate de denazificare, care s-a întins pe mai mulți ani. Milioane de germani și de polonezi au fost strămutați de pe pământurile natale ca rezultat direct al anexărilor care au avut loc în Europa Răsăriteană, în conformitate cu înțelegerile stabilite la conferințele de la Ialta și Potsdam. Există autori care afirmă că între 1 și 2 milioane de germani au pierit în timpul strămutărilor forțate în vest. Alsacia și Lorena au fost
Urmările celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310419_a_311748]
-
1941). Faptul că erau în marea majoritate atașați de limba și cultura germană nu le-a fost totdeauna folositoare evreilor din oraș în raporturile cu populația locală germană nici după unirea acestei provincii cu România în 1918 și nici după anexarea ulterioară de către URSS în 1940-1941; această afinitate pro-germană nu i-a putut salva pe evrei de la masacre și pogromuri atunci când Bucovina a reintrat odată cu România în sfera de influență a Germaniei național-socialiste. În ziua de 6 iulie 1941, la Cernăuți
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
acțiunea rabinului Leib Yehuda Tsirelson din Chișinău și a celorlalte comunități a menținut și a dezvoltat ieșivot și hedarim, pe de altă parte o vastă rețea de școli Tarbut-Sioniste au dat, în această regiune, noilor generații un caracter național-evreiesc. După anexarea Basarabiei de către URSS, a fost persecutat datorită convingerilor sale antisovietice. A fost ucis de către o bombă aruncată de aviația germană la 6 iulie 1941 (11 Tamuz 5701) cu ocazia pogromului antievreiesc din Chișinău, atunci când armatele germane și române au intrat
Yehuda Leib Tsirelson () [Corola-website/Science/310462_a_311791]
-
imperiu (Lombardia și Triveneto). Ca o compensație pentru ajutorul oferit Regatul Sardeniei ar fi oferit Franței teritoriile periferice Savoia și Nizza. În 1859 izbucni războiul între Franța și Piemonte de o parte și Austria de cealaltă parte. Războiul duse la anexarea Lombardiei, dar francezii întrerupseră războiul înainte de a fi prevăzut. Cavour și-a înaintat demisia în semn de protest. În ciuda împotrivirii lui Victor Emanuel al II-lea, în 1860 Cavour iși reia funcția de Președinte de Consiliu. Cu abile mișcări politice
Camillo Benso Conte de Cavour () [Corola-website/Science/304930_a_306259]
-
II-lea, în 1860 Cavour iși reia funcția de Președinte de Consiliu. Cu abile mișcări politice, ajutat și de către guvernul englez,a reușit să obțină recunoașterea plebiscitelor din Toscana, din ducatele Modena și Parma și din teritoriile Statului Pontificio, pentru anexarea acestora la Regatul Sardeniei. Pentru a avea în continuare sprijinul francez în tentativa sa, care era acum aceea de a unifica peninsula italiană, a cedat Franței orașele Nizza și Savoia. În mod ascuns îl ajuta pe Garibaldi să organizeze "Expediția
Camillo Benso Conte de Cavour () [Corola-website/Science/304930_a_306259]
-
sovietică și rusă, era inteligent, bine informat și deseori ironic. Neavând o educație în filozofie, el era printre puținii activiști care deținea un grad de cultură marxistă. A fost arestat în anii 1930 și a fugit în URSS în momentul anexării Basarabiei din 1940. În URSS a lucrat inițial ca secretar de redacție la gazeta "Pământ sovietic" din Bălți (RSS Moldovenească), după care a trecut la o carieră de nisip din Carpovka, dar și prin colhozurile Uniunii Sovietice. La Moscova, a
Leonte Răutu () [Corola-website/Science/305018_a_306347]
-
populației a rămas atașată de limba și de cultura greacă, cât și de religia ortodoxă. Odată cu emergența naționalismului grec în secolul al XVIII-lea, Insulele Ionice au devenit un refugiu pentru intelectualii și luptătorii indepedentiști, cât și pentru simpatizanții lor. Anexarea insulelor de către Franța revoluționară în 1797, odată cu semnarea Tratatului de la Campo Formio, a condus la crearea a trei departamente franceze din Grecia denumite: Corcyre, Ithaque și Mer-Égée. Ultimele două au fost definitiv suprimate în 1802, în urma pierderilor acestor teritorii în
Insulele Ionice () [Corola-website/Science/305072_a_306401]
-
română, aceasta din urmă fiind asociată cu „opresorii capitaliști” (români). După al Doilea Război Mondial, deși România devenise un stat comunist, Uniunea Sovietică a continuat promovarea acestei identități moldovenești "neromâne", pentru a justifica etnic despărțirea Est-Moldovei de țara-mamă, România, adică anexarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, deși rusa nu are nimic comun nici cu așa-zisa limba moldoveană "sovietică", promovată de Moscova ca "ne-românească". Unirea tuturor teritoriilor cu majoritate românofonă la 1 decembrie 1918 este rezultatul susținerii conceptului unionist
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
moscovit Pravda a publicat un articol care exprimă îngrijorarea Rusiei pentru posibila unificare a Republicii Moldova cu România, în contextul precedentului Kosovo. Mai mult, ziarul estimează poziția Moscovei astfel: „astăzi pentru Moscova este mai importanta o altă problemă: să nu admită anexarea fostei Basarabii de către România”. Această declarație se încadrează în ansamblul manifestărilor politice, diplomatice și militare ale luptei de influență, în jurul Mării Negre, între Federația Rusă și OTAN-ul împreună cu Uniunea Europeană, luptă care se desfășoară și în Ucraina ("revoluția portocalie") sau în
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]