2,924 matches
-
la orice trezire din spaimă, spațiul acela îi părea la fel: amenințător și nesigur ca un poligon pentru trageri, lipsea doar pluto nul de execuție. Se uită mai departe, intens, și, din tr-o dată, știu: era ca o pistă a angoasei, de acolo îi venea neliniștea. Limbul acela de sec, fără pomi, fără iarbă, așezat ca o cicatrice între benzinărie și câmp, trebuia umplut, îmblânzit, așa că se pomeni spunând tare: — Tu vezi ce urâtă-i fâșia asta dintre benzinărie și câmp
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
una literară și cinematografică în egală măsură, textul lui Oesterheld capătă, odată cu decorurile tulburătoare ale lui Solano López, concretețea neliniștitoare a unui coșmar modern. Scris în contextul unui război rece care face să fie exacer bate până la paroxism temerile și angoasele întregii lumi, Exploratorii lui Marte întinde o punte între Pământ, Marte și cei care amenință, din mijlocul galaxiilor, propria noastă supraviețuire. Escatologia își află în vocea lui Oesterheld unul dintre interpreții ei memorabili. Pornind din mijlocul unui cartier oarecare din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Se încheie încă un an. Ce încet trec zilele și ce repede trec anii! 1 ianuarie Surâd. În viața mea domnește ordinea. Aproape ca în cimitire. 2 ianuarie Când nu faci nimic obosești. Începi să te temi și, gata, vin angoasele, stările proaste, dorința de a te justifica. 3 ianuarie E dreptul meu de a mă purta "ca un fraier", cum își zice probabil Augusta. Am dezamăgit pe mulți, era normal s-o dezamăgesc și pe ea, nerevoltîndu-mă. O las în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la data apariției dinților lui de lapte, armele lui de apărare strînsă, biete arme de Împuns și de tăiat. Copilăria și adolescența nu turnaseră mai apoi nici un balsam peste viziunea lui asupra lumii, viziune de bebeluș incapabil să-și stăpînească angoasele mai puternice decît el: cele ale părinților și cele ale unei planete pe care-l Întîmpinase un al Doilea Război Mondial În plin avînt. Nu era decît un puștan cînd auzise povestindu-se despre execuția lui Mussolini, a amantei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sexuală. La vremea respectivă, renunțase de mult să mai discute cu tatăl lui, care nu accepta să fie contrazis, ceea ce este adesea tipic pentru persoanele foarte angoasate. Poate un părinte să-și oblige fiul să suporte și să-și asume angoasele tatălui? Înseamnă să-i ceară prea mult, dar n-are de ales. Angoasa părinților noștri este o moștenire care nu se lasă așteptată: o primim Încă de cînd ne naștem. O moștenire perinatală... Apoi totul vine cu pipeta. Părinții sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care nu accepta să fie contrazis, ceea ce este adesea tipic pentru persoanele foarte angoasate. Poate un părinte să-și oblige fiul să suporte și să-și asume angoasele tatălui? Înseamnă să-i ceară prea mult, dar n-are de ales. Angoasa părinților noștri este o moștenire care nu se lasă așteptată: o primim Încă de cînd ne naștem. O moștenire perinatală... Apoi totul vine cu pipeta. Părinții sînt cei care ne picură angoasa, dar cei care nu ar moșteni nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
noștri este o moștenire care nu se lasă așteptată: o primim Încă de cînd ne naștem. O moștenire perinatală... Apoi totul vine cu pipeta. Părinții sînt cei care ne picură angoasa, dar cei care nu ar moșteni nici un fel de angoasă ar fi tare săraci. E drăguț că Încerc să-l scuz pe tata Înduioșîndu-mă de angoasele lui, se gîndea François, dar asta nu le rezolvă pe ale mele. Nu mai discutam cu el de multă vreme, e adevărat. Mergeam pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
O moștenire perinatală... Apoi totul vine cu pipeta. Părinții sînt cei care ne picură angoasa, dar cei care nu ar moșteni nici un fel de angoasă ar fi tare săraci. E drăguț că Încerc să-l scuz pe tata Înduioșîndu-mă de angoasele lui, se gîndea François, dar asta nu le rezolvă pe ale mele. Nu mai discutam cu el de multă vreme, e adevărat. Mergeam pînă acolo Încît Îl lăsam să creadă că Îl aprobam. Minciună prin omisiune! Ba mai rău, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cîmpii. Îl vedeam cum se zbate În cămașa lui de forță catolică, iar eu, În loc să-i vin În ajutor, Îi Întorceam spatele. Ne-am fi putut certa și n-am făcut-o: am ratat momente mărețe. Îmi ofer acum niște angoase morale acute din cauza unui tată care era el Însuși un artist În materie. E de ajuns să-i citești cărțile. La douăzeci și opt de ani, Franz Weyergraf publicase o carte autobiografică În care descria agonia și moartea mamei sale. Fără cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
obligatoriu era silit să improvizeze și să-și deformeze sau să-și exploateze convingerile. Dacă tata s-ar fi mulțumit să scrie romane, viața mea n-ar fi fost aceeași. Citindu-l, aș fi fost confruntat cu transpuneri ale unor angoase și idei fixe care n-ar fi fost ale mele, iar astăzi, devenit la rîndul meu romancier, n-aș fi putut decît să supun romanele confratelui meu unei judecăți critice cam derizorii, făcute cu aerul acela de „inspecție de calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
corespondenței lor, regretînd că nu aveam și eu un prieten căruia să-i trimit lungi scrisori În care aș fi vorbit de lecturile mele, de persoanele pe care le admiram, de fascinația pe care o Încercam În fața fetelor și de angoasele mele În legătură cu sensul vieții. Nu am avut niciodată prea mulți prieteni la școală. În timpul recreațiilor, mă izolam ostentativ și, rezemîndu-mă de un zid, deschideam una din cărțile pe care le alesesem chiar În dimineața respectivă din librăria tatei. Isabelle Rivière
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ponoase și se satisfac prin practici Întrerupte Înaintea ejaculării. Își Închipuie atunci că nu s-au masturbat. Ca mine! Compensam, theoretic, renunțarea la plăcerea finală prin plăceri preliminare mai importante, dar excitația sexuală care nu e satisfăcută se preschimbă În angoasă, potrivit lui Karl Abraham, care nu e un mucalit. După cît Îmi amintesc, nu eram chiar așa de angoasat luînd micul-dejun cu Tina pe terasă. Ne era mai curînd teamă de viespile care se așezau pe tartinele noastre. Mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să-mi spună din cînd În cînd: „Amintește-ți că nu Însemni mare scofală“. Într-o bună dimineață, după cîteva zile de succes - proiecții, conferințe (În franceză), invitații măgulitoare -, m-am trezit claustrofob. Am fost cuprins de o criză de angoasă În ascensorul hotelului. Am cerut să mi se dea o cameră la primul etaj. CÎnd mi-am adus aminte că urma să iau avionul ca să mă reîntorc În Europa, am avut cea mai violentă diaree din toată viața mea. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
eu eram un artist și nu era de mirare că sînt mai sensibil decît majoritatea oamenilor. Agorafobia ne-a Îngrijorat mai mult, doi ani mai tîrziu. Îmi plăcea să iau metroul, dar, de la o zi la alta, crizele mele de angoasă au făcut lucrul acesta imposibil accesul la metrou. Totuși, În metrou, mă dedam la un soi de antropologie culturală aplicată - o disciplină pe care o descoperisem pe cînd Îmi pregăteam examenul de admitere la IDHEC - și arătam interes pentru mediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să mă țin pe picioare și mă duceam să mă Întind pe pat, cu capul aplecat, ca Marat asasinat În cada de baie. Nu mai aveam puterea să părăsesc apartamentul, ceea ce era un mod radical de a nu mai simți angoasa străzii! Atunci l-am căutat pe doctorul Zscharnack. Psihanaliștii nu recomandă medicamente. — Doctore, am nevoie să mă primești cît mai repede cu putință. — Care e urgența dumitale? — Agorafobie galopantă, dacă pot spune așa! Mi-a fixat consultația pentru a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
probleme acasă, prin strada Rivoli și trecînd peste Pont-Neuf. A doua zi dimineața, m-am sculat cu mult Înaintea Tinei, am pregătit micul-dejun și m-am dus pe jos la dr. Zscharnack: am mers pînă la el fără pic de angoasă. Locuia mai jos de strada Senei, la cinci sute de metri În linie dreaptă de la mine de acasă (consultasem planul Parisului, unde un centimetru reprezenta o sută de metri). Ce urma să-i povestesc? CÎnd am sunat la ușa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un medic generalist pe care-l consultasem la Marsilia Îmi spusese că tulburările mele nervoase vor dispărea În preajma vîrstei de treizeci de ani, o profeție care mă făcuse să-i răspund: „De-ați fi un Nostradamus pentru mine!“. CÎnd vagi angoase mă cuprindeau iarăși pe stradă, strîngeam tubul de Valium din buzunar așa cum tata și-ar fi strîns mătăniile. Uneori nu era suficient și eram silit să Înghit o pastilă. În 1972, cel de-al doilea lung metraj al meu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mă dau la o parte. Acest ultim capăt de drum Înaintea plecării definitive, Îl vom consacra entuziasmelor pe care le vom Împărtăși“. Am citit pînă noaptea tîrziu: „De fiecare dată cînd copiii mei plecau, sufeream. Această suferință o numeam Îngrijorare, angoasă, incertitudine. Cu adevărat, sufeream știindu-i În afara puterii mele de ocrotire“. „Eu lucrez pe durata unei vieți“, scrisese el pentru a defini educația copiilor săi. Dimineața, fără să fi dormit, m-am ras cu cea mai mare grijă. Tatei Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe dos, acum se arată folositori câinii, când vin să se posteze în fața noastră cu nelipsita întrebare în ochi, Ai nevoie de ajutor, și cu toate că, la prima vedere, nu pare la îndemâna unui animal ca acesta să găsească leacul pentru suferințe, angoase și alte necazuri omenești, pricina poate fi neputința noastră de a percepe ce se află dincolo sau dincoace de umanitatea noastră, ca și cum celelalte dureri din lume n-ar căpăta o realitate aprehensibilă decât dacă sunt măsurabile după standardele durerilor noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu fermitate, în timp ce spunea, Rămâi, rămâi, așa sunt vorbele, același verb care fusese incapabil să-l rețină pe Cipriano Algor nu-l lăsa acum pe Găsit să scape. Ușa se închise, separă animalul de stăpânul lui, dar, așa sunt sentimentele, angoasa abandonului unuia nu putea, cel puțin în acest moment, să aștepte simpatie nici înțelegere în sfâșiata fericire a celuilalt. Nu e departe ziua când vom afla cum a fost viața lui Găsit în noua lui casă, dacă i-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Se încheie încă un an. Ce încet trec zilele și ce repede trec anii! 1 ianuarie Surâd. În viața mea domnește ordinea. Aproape ca în cimitire. 2 ianuarie Când nu faci nimic obosești. Începi să te temi și, gata, vin angoasele, stările proaste, dorința de a te justifica. 3 ianuarie E dreptul meu de a mă purta „ca un fraier”, cum își zice probabil Augusta. Am dezamăgit pe mulți, era normal s-o dezamăgesc și pe ea, nerevoltându-mă. O las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Palmer localizează o consilieră municipală simpatică (“Cred că a făcut striptease, pe vremuri, În San Francisco“), iubitele-curator ale unor membri ai consiliului de administrație (“ai avea nevoie de o organigramă ca să știi cine cu cine“) și varietatea de nouveau-riches cu Angoasă Filantropică, toți considerabil de aproape de a fi beți-muci. Așezat la locul lui, În cele din urmă, Între doamna Redbone și Persefona, Wakefield se joacă cu supa acrișoară de la felul Întîi și se scufundă În baia de voci și muzici. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de contacte, închidere în sine. Regresie, anxietate. Nevoie de apreciere, centrare pe sine. Căutare și proiectare spre viitor, imaginație, lipsa simțului realului, cenzurare, superficialitate. Aspirații, nevoi, dorințe Nivel reactiv disproporționat, tendințe de deformare a realității, tulburări ale memoriei de semnificație, angoasă în fața realității, exaltare. Predominarea principiului plăcerii, naiv. Slabă facultate de obiectivare, inhibiții, agitație. Nevoia de schimbare, confuzie. Preocupări sexuale (lipsă de încredere în sine, centrare pe sine). Dificultăți de relaționare. Lipsă de identificare cu tatăl, dificultăți de autopercepție. Nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
paroxism, dinamism, expresionism, futurism, înregistrează deja, către 1910, un alt puls al epocii, o extravertire eruptivă. Decadența se considera un „capăt de drum”, un crepuscul estet și pervers, o disoluție rafinată, senzual-morbidă, orgolioasă și sterilă a Europei aristocratice devitalizate, „efeminate”. Angoasa civilizației industriale și a emancipărilor revoluționare, progresist-demofile (pe care o resimțea acut, la noi, Mihai Eminescu după 1870), începe să fie însă treptat concurată de o atitudine optimist-entuziastă; un nou stil de viață își lansează modelele eliberate de sub tutela autorității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sfîrșitul Primului Război Mondial, într-o Moldovă devastată, apocaliptică (paralel cu fenomenul Dada), și publicate mai tîrziu în volumul Priveliști (1930), ca un omagiu adus limbii române de exilatul francez, mărturisesc - dincolo de ironia și umorul caustic al atitudinii - despre o extrem de acută angoasă a provinciei. Scrise, aproape toate, într-o impecabilă prozodie clasică (autorul a pledat în numeroase ocazii pentru un clasicism modern...), ele sînt - ca și prozele lui Călugăru - ecorșeuri expresioniste ale unor locuri „unde nu s-a întîmplat nimic”, obiecte poetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]