2,034 matches
-
mă nărui interior. În momentele ei de luciditate, tot mai dese, îi reproșam că își permisese să cadă pentru că o știa la spatele ei pe maică-sa. Eu, însă, conștient că nu mă puteam baza pe nimeni, nu-mi putusem anihila instinctul de conservare. Făceam ce făceam și mă scoteam basma curată. C XXIX La sfârșitul iernii îi parveni un document care-l lăsă cu gura căscată. Era vorba de internarea Sabinei la Spitalul „Gheorghe Marinescu” din București și de vizitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și urcă treptele în goană. În urma lui se auzi țăcănitul liftului, din care ieșiră doi infirmieri solizi. Se postară în pziție agresivă în fața intrării. Deja la etajul unu, Cosmin izbucni în râs - se pare că aveau de gând să-l anihileze. Le-o luase înainte. Intră ca o furtună în anticamera unde își avea biroul secretara. Surprinsă că intrusul reușise să ajungă totuși până la etajul șapte, tânăra își scutură buclele albăstrii și bâigui că nu se putea pătrunde la domnul doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
voia să o invite la un restaurant. Își făcuse și un plan în minte, adică să o sărute nu numai pe obraz, dar și pe buze, cu alte cuvinte să-i mărească încrederea în bunele lui intenții și să-i anihileze tendința de conservare a unor așa-zise virtuți cu care se mândresc domnișoarele bătrâne. Avea un corp bine conturat, sâni promițători și buze chiar drăguțe pe care, după toate probabilitățile, nu le folosise niciodată în mod practic, adică în dragoste
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
celebru reprezentant În Lord Byron. Cum se poate Împăca Însă eleganța cu scuipatul birjăresc pe care acești ruffians Îl practică din același spirit de frondă, faptele ce urmează ne-o arată limpede. La scurtă vreme, bărbăția cam grobiană le e anihilată de apariția Încorsetaților, eleganților, prețioșilor exquisites. Splendizii, Aleșii, Rarii. Indivizi care vor să iasă cu totul În afara seriei. Mănuși și pieptene la purtător, cravate scrobite - iată accesoriile lor indispensabile. Le urmează, cu un nume preluat multă vreme și de francezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
diferența față de ceilalți: relația sa ambivalentă cu snobul, despre care a mai fost vorba. Acesta Îi este, deopotrivă, și prieten, și dușman. Prieten, pentru că Îl imită fascinat, devenind „cutia sa de rezonanță”; iar dușman, pentru că, imitându-l, atenuează, ba chiar anihilează diferența la care visează dandy-ul, amenințându-i deci unicitatea, atentând la forța de șoc a originalității sale. Atât snobul, cât și dandy-ul au nevoie, de la Începutul până la sfârșitul traseului lor, de câte o oglindă. Dar În timp ce snobul caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În masca pluriformă a lui Klingsor, eroul lui Hermann Hesse) sau o dedublare (ca În portretul lui Dorian Gray). Acest tip uman e victima propriei unilateralități. Trăind invariabil pe o singură traiectorie, lipsa unor potențialități deschise către viața autentică Îl anihilează. Un grotesc tragic se Încheagă astfel sub aburii fascinatorii ai esteticului. În Moartea la Veneția, masca semnifică transfigurarea desfigurată a artistului, dizolvarea oribilă a condiției umane. Dacă pentru om, În genere, masca este un mijloc de adaptare, pentru „decadent” - neadaptabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la televizor, să-l bagi la Închisoare, să-l schingiuiești, să-l electrocutezi, să-l omori În chinuri cumplite. răul e aici, face parte din noi, se află În cea mai adâncă cută din suflet și stă acolo ca să fie anihilat, transformat, metabolizat, neutralizat ca un radical liber care se topește În dragostea pentru electro- nul antioxidantului sau purificat precum apa murdară care, Încălzită de soare, se condensează În apă curată, În roua dimineții. Dar de la Platon Încoace nu facem decât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
prin cel puțin două fenomene psihologice și morale complementare: compensația și tentația - care au însă în profunzime o motivație psihanalitică: refularea. Dominator, monoton în autoritatea lui exercitată mutilant, Ludwig îi confiscă Hildei personalitatea, o inhibă și tinde să i-o anihileze. De aceea, căutarea unei compensații, a unei ieșiri din cuplu, devine o soluție salvatoare, o formă de eliberare. Tot comportamentul geloziei patologice a lui Ludwig echivalează cu o persecuție. În cele din urmă, Ivănescu este pentru Hilda, indiferent de calitatea
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
transmis o scrisoare deschisă președintelui Traian Băsescu, astăzi, cu ocazia mitingului desfășurat la statuia Leu, la ora 11:00. În repetate rânduri, SCMD v-a atenționat asupra gravului dezechilibru intervenit între puterile statului, asupra faptului că Executivul își permite să anihileze Puterea judecătorească și Legislativul, rezultatul fiind apariția unor ordonanțe de urgență și legi discriminatorii pe care noi le-am numit legi ale genocidului, subminării economiei naționale și dezagregării României ca Stat. Sunt legi nu numai anticonstituționale și antieuropene, dar care
SCMD a adresat un mesaj președintelui Băsescu. Citește scrisoarea deschisă a militarilor disponibilizați () [Corola-journal/Journalistic/26256_a_27581]
-
alimentele de bază. 4. În 2008, 2009, 2010 și 2011 am continuat să îl critic pe Traian Băsescu pentru lipsa de vi-ziune politică și responsabilitate socială, pentru tendința sa obsesivă de a-și subordona instituțiile statului și de a-și anihila adversarii, cu orice preț și prin orice mijloace. Am devenit pentru Traian Băsescu o obsesie personală. În campania prezidențială reușea performanța de a-mi rosti numele de 10 ori într-un minut (era și strategie, dar și voluptatea de a
Dan Voiculescu: Am greșit când am ales să susțin guvernul PNL-PD. Încă nu cunoșteam adevărata față a lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/47424_a_48749]
-
Mare și Mihai Viteazul. Ca și în trecut, Adrian Păunescu inventează false ținte, întreținând o atmosferă de iluzorii primejdii și mortale boli, și doar simpla sa pogorâre la locul dezastrului, din caleașca supradimensionată ce-l conține cu greu, le poate anihila. Te-apucă jalea, dar și mila, văzând cu cine combate păunescul marile maladii ale țării: cu rămășițe ( la propriu și la figurat) ale defunctului cenaclu ideologic-comunist, cu tot felul de nătăfleți păliți cu leuca ipohondriei, cu damicele expirate pe post
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
istoria?, mi-am spus că, dacă în generația tînără mai apar oameni ca el, atunci comuniștii s-au chinuit degeaba. N-au putut schimba tiparul mental al generațiilor. N-au reușit să le degradeze fibra pînă într-atît încît să le anihileze instinctul și să le șteargă memoria. Cu alte cuvinte, degenerarea românilor nu s-a întins prea departe și nici prea în adînc. Dar mă trezesc de îndată la realitate. Îmi dau seama că, din păcate, intelectuali ca Mircea Platon sunt
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
de «han al Dracului». Avea toate aparențele unei țigănci bătrîne." Ni se mai spune și că Profesorul Vianu, deși se mai vedea în anii '50 la Nestor și la Capșa cu Ion Barbu „nu a putut pînă la moarte să anihileze resentimentul pentru nebuniile legionare din 1940 ale celui mai intim dintre prietenii săi din tinerețe. Mai ales că, agitat, transpirat, Barbu alergase prin oraș, cu bastonul tot ridicat, în culmea enervării, spunând că «Ralea și Vianu trebuie executați»." Dar, vorba
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6771_a_8096]
-
04-1. 05 - Ultimul samurai - SUA - premieră (15, 17, 19, luni; toate spectacolele, cu tarif redus). Apocalipsul, acum - producție SUA, 1979, 2001. Regia: Francis Ford Copolla. Cu: Marlon Brando, Robert Duvall, Martin Sheen. Căpitanul Willard (Martin Sheen) este trimis să-l anihileze pe dezertorul colonel Kurtz (Marlon Brando), cel care, înnebunind, a părăsit ierarhia armatei americane și și-a construit un stat major propriu în plină junglă, o lume a lui, unde el era un mic Dumnezeu. Până să ajungă față în
Agenda2004-17-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282352_a_283681]
-
de la Stockholm marca gestul disperat al regelui danez de-a zădărnici încercarea marilor clerici și nobili suedezi de-a înlătura Uniunea de la Kalmar el însuși ignora și voința poporului suedez care era decisivă. Dar, departe de a-i intimida și anihila pe cei nemulțumiți, gestul regelui danez a electrizat și ridicat la luptă întreaga națiune suedeză. Inițiatorul și conducătorul acestei lupte generale devine tânărul Gustav Eriksson Vasa (1496-1560). Aflat ostatic la Curtea regelui danez Christian în "baia de sânge" de la Stockholm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
analizat câmpurile posibile de confruntare. A cugetat și procedat genial. I-a atacat rând pe rând pe dușmani, fiindcă erau, fiecare în parte, puternici. Astfel, cu o flotă modernă de 43 de vase, a debarcat în insula daneză Sojaelland. A anihilat trupele regelui danez Frederick și l-a obligat să încheie pace. Și-a asigurat, astfel, spatele față de cel mai apropiat dintre dușmani. Apoi, cu aceeași energie și îndrăzneț ca un zmeu, cu doar 8.000 de ostași, în plină iarnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și-a devansat epoca, el întruchipând la superlativ tipul de om din cultura românească racordat la cele mai exigente standarde europene. Totodată, consecvent demersului său exegetic, criticul îl plasează pe Eminescu în contemporaneitatea noastră, polemizând eficient cu detractorii săi și anihilându-le elucubrațiile. Despre naționalismul, antisemitismul și antidemocratismul poetului și ziaristului, atacurile de astăzi înseamnă a doua sacrificare a genialului creator care, în deplina cunoaștere a realității impuse de forțe oculte, el însuși se socotea, după 1883, "un om sacrificat". Care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
misiune. Și cu atât mai bine, fiindcă era la mijloc o lucrare personantă, izvorând din afundele locuri ale matricii stilistice, o reacție instinctivă de apărare sufletească și spirituală, căci un program conștient ar fi fost deosebit de primejdios, putând fi lesne anihilat de ocupanți. Cu siguranță conștientizarea a venit cu timpul" (p. 185). Factorii modelatori au fost în opinia criticului poezia lui Eminescu precum și informațiile tulburătoare și mărturisirile cutremurătoare despre ororile presărate de-a lungul istoriei imperiului. Treptat, pe căi misterioase, s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de acuzare" țap ispășitor iese Eminescu și mitul lui "exagerat până la saturație". Cu mult calm analitic și tact critic imbatabil, în cele două cărți, mai sus numite, Transmodernismul și A doua schimbare la față, Theodor Codreanu reușește, nu să-și anihileze adversarii pseudoculturali, în esență, ci să-i plaseze, de fapt, în ridicolul propriei lor demonstrații și-a aroganței "nou-elitiste". Pornind, în ambele cazuri, de la "dovezi" și "demonstrații" ale precarității lor teoretice, fie ale postmodernismului, ca modă mai mult decât ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai fost oferit niciun post important" (Ibidem). Paradoxul situației a fost că "la începutul anilor '90... poetul este învinuit de unii colegi de condei că ar fi fost "slujitor al regimului comunist"" (Ibidem). Învinuirile din urmă au fost, între timp, anihilate prin publicarea odioaselor hotărâri de partid (în revista "Destin românesc", 2011, nr. 3, p. 144, 148). Dar cum se întâmplă că învinuirile continuă să fie vehiculate până în prezent? Din necunoașterea adevărului, din ignoranță, din lipsă de bun-simț, ne lasă să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spiritual au oferit și popoarele încă păgâne din Europa răsăriteană și chiar lumea „schismatică“, adepții bisericii răsăritene. În cele din urmă, războiul în numele crucii s-a abătut și înăuntrul spațiului dominat spiritual de Roma, asupra centrelor de erezie care trebuiau anihilate pentru a restaura unitatea de credință a „creștinătății“, astfel cum se autodefinea biserica romană 2. • Pentru vasta literatură referitoare la cruciate, v. A. S. Atiya, The Crusade. Historiography and Bibliography, Bloomington, 1962; bibliografia ulterioară e prezentată și discutată în sintezele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
urmă, în scopul sustragerii Principatelor din sistemul politic otoman și plasarea lor sub protecția unui stat creștin, îndeosebi a Rusiei 3. Era imperios necesar, deci, ca posibilitățile de colaborare, în sensul amintit, să fie nu numai drastic limitate, ci chiar anihilate în totalitate și, prin urmare, orice tentativă de favorizare din interiorul Principatelor Române a oricărui plan de scoatere a lor de sub controlul exclusiv al Porții Otomane să poată fi depistată, la timp, și contracarată. Iar soluția la care s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lesne se poate observa, a coincis cu succesul operației de tranzitare a armelor și munițiilor sârbești pe teritoriul românesc. Momentul fusese bine ales, pentru că, în felul acesta, Rusia, protectoarea călugărilor greci, instrumentul ei de influență în Orientul ortodox, putea fi anihilată. O apropiere între aceste două evenimente găsim și în raportul consulului francez Tillos, din 10 ianuarie 1863, un raport cu totul interesant, nu atât pentru faptul că autorul a încercat să reproducă cât mai fidel toată conversația, a uzitat până
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o dimensiune antimarxistă, resentimentele față de sovietici s-au exprimat în același registru minor și provincial, fără a provoca o revoltă antisovietică, în vreme ce frica paralizantă pentru soarta națiunii a blocat căutarea alternativelor politice în interior. Frica s-a întins o dată cu teroarea, anihilând atât gândirea alternativă, cât și voința națională. Prin acest tip de exerciții aflate la limita rigorii morale și conceptuale, intelectualii români au căzut într-o capcană și mai perfidă: frica de frică, ce se situează la originea fricii, precum remarca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
câmpul bioelectric al cactusului etc.), toate amintind de verva antipoetică și tehnicistă a avangardelor de la începutul secolului XX. În cea de-a doua serie, în schimb, întrezărim ironia tandră, recuperatoare, a postmodernului, care știe că literatura trecutului nu poate fi anihilată (fiindcă negarea ei ar conduce, în cele din urmă, la tăcere, la pagina albă), ci trebuie revizitată, nu fără ironie, desigur. În acest sens, sunt edificatoare secvențele prin care obiectul este personificat și transformat în personaj feminin („sunt palidă, slăbită
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]