8,708 matches
-
sat Cu trei maci din trei grădini, Cu apă din trei fântâni. Alteori, femeia își „vrăjește” (își „orbește”) bărbatul cu „buruiana macului”, ca să nu vadă că ea îl înșală cu un alt bărbat (277, p. 82). De altfel, încă din Antichitate - ne sigură poetul Ovidiu -, fetele se spălau pe față cu zeamă de flori de mac pentru a-și spori atractivitatea erotică : Pe o femeie-am văzut cum muia-n apă rece maci proaspeți, Cum după-aceea-i zdrobea și se freca pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
El a compus descântece pentru lecuirea bolii, lăsând chiar și niște invocații care alungau duhurile rele și le împiedicau să se întoarcă”. „Această metodă de vindecare mai are încă mare trecere la noi”, scria istoricul evreu în secolul I e.n. (Antichități iudaice, 8.2.5) (25, p. 435). Evident, mari preoți și-au piedut din prestigiu. După câteva secole de „liberalism” solomonian, autoritățile au decis că situația a devenit inacceptabilă și s-au grăbit s-o sisteze. Sub presiunea prorocului Isaia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
A amenințat că vrea să se răzbune pe Dumnezeu, care plănuiește să acopere pământul cu un nou potop. Va clădi așadar un turn atât de înalt, încât apele revărsate să nu poată urca până la el, răscumpărând astfel pieirea strămoșilor săi” (Antichități iudaice, I, 4, 2). Ca atare, pentru Josephus Flavius nu cutezanța oamenilor (fie ea și trufașă) de a ajunge la Dumnezeu conta, ci ratarea proiectului cutezător. „Din cauza amestecului limbilor vor bite, care înainte vreme fusese una și aceeași - scria Flavius
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
trufașă) de a ajunge la Dumnezeu conta, ci ratarea proiectului cutezător. „Din cauza amestecului limbilor vor bite, care înainte vreme fusese una și aceeași - scria Flavius -, locul unde a fost înălțat turnul se cheamă acum Babilon : căci evreii numesc amestecul «babel»” (Antichități iudaice, I, 4, 3) (25, pp. 22-23). Numele templului nu mai marchează visul omului (ajungerea la Bab-El = „Poarta lui Dumnezeu”), ci neîmplinirea lui (babel = „amestecul” limbilor). Sunt două momente asemănătoare și simetrice, în care lui Dumnezeu i se face frică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
scurte. Toate titlurile-propoziție sînt comentative, dacă ne raportăm la timp, dar sînt narative, dacă avem în vedere forma pronumelui personal (persoana întîi). În operele de mai tîrziu, începînd cu romanul Casa umbrelor, titlurile de capitol devin din ce în ce mai scurte. Prăvălia de antichități și Marile speranțe nu au nici un titlu de capitol: capitolele sînt doar numerotate. Evoluția acestei convenții în opera lui Dickens nu este nicidecum liniară, totuși. Dombey și fiul reprezintă o excepție deosebit de interesantă. Dintre cele șaizeci și două de titluri de capitole
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
and Son (Dombey și fiul), 76, 80, 121, 215, 310 Great Expectations (Marile speranțe), 76, 239-240, 313 Hard Times (Timpuri grele), 53, 85 The Mystery of Edwin Drood (Misterul lui Edwin Drood), 121, 215 The Old Curiosity Shop (Prăvălia de antichități), 76 Pickwick Papers (Documentele postume ale clubului Pickwick), 74-75 Döblin, Alfred, 289, 341 Berlin Alexanderplatz, 35, 288 Doležel, Lubomír, 33-34, 51, 91, 93-96, 114 Dos Passos, John, 188 Dostoievski, F.M., 110 Frații Karamazov, 298 Demonii, 118, 142, 298 Doyle, Arthur
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care îl opune pe cetățean artizanului, pe savant inginerului, artele liberale, artelor servile. Putem foarte bine învesti acest joc de opoziții într-un activism istoric, fără să luăm în calcul antinomia viață contemplativă/viață activă și disprețul față de timp, proprii Antichității, tot așa cum putem reuni optimismul progresului tehnic, epopeea eliberatoare și o totală lipsă de griji în privința mutațiilor tehnice concrete, accesorii și străine lumii glorioase a Rațiunii. Umanismele praxisului și ale progresului reprezintă cadourile secolului al XVIII-lea pentru secolul XX
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
erau mai folositori decît îngerii ca factori de unificare și securizare a turmei. Sfîntul protector sau sfînta protectoare a unui oraș sporea autoritatea episcopului său, căruia el (sau ea) îi permitea plasarea locuitorilor sau a noilor veniți sub protecția sa. Antichitatea își avea desigur eroii și semizeii săi, dar nu oricine putea deveni erou sau semizeu. Erai din naștere sau deloc. Distanța dintre simplul muritor și nemuritor îl determina pe primul să invoce isprăvile sau numele celui de-al doilea, dar
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
educatorii noștri. Hristos vorbea aramaica, dar teologia creștină a vorbit la început (și a gîndit) grecește, limba întregului Orient roman. Să ne reamintim că în Imperiul Roman de Răsărit, fărîmițat de invazii, nu a existat o soluție de continuitate între "Antichitate" și "Evul Mediu". Primii teologi organizatori ai Bisericii au fost anatemizați, excomunicați și reabilitați cu instrumentele filosofiei eleniste. Este interesant de remarcat că Occidentul creștin ai cărui apărători patentați au memoria scurtă a elaborat materialele sale de bază în Asia
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
iremediabilă și cea mai mică greșeală de copie sau de lectură. Marile texte sacre trebuiau deci dinainte fixate, curățate, cosmetizate, și pentru a le fixa este necesară învățarea limbilor moarte: greaca și ebraica. Întoarcerea la textul creștin și întoarcerea la Antichitate se combină la primii umaniști care se învîrt în jurul atelierelor tipografice. Creștinismul, cu cărțile pe față, sub cerul liber, cu inima deschisă se va numi foarte curînd pietism, deșert, anabaptism. Tot așteptînd, această revenire la începuturi, la rădăcini, la bază
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
o tendință îndelungată bine individualizată încă de la origini și care se declină sub mai multe aspecte. Pentru început, este despărțirea de materialele de bază care face trecerea, în două cuvinte, de la civilizația lutului ars (asiro-babiloniană), la cea a papirusului (Egipt, Antichitatea greco-romană), apoi a pergamentului, a hîrtiei, acum a electronului și mîine a fotonului. Și asta fiindcă datorită acestor computere electro-optice care vor înlocui mîine electronul încă prea lent prin particule de lumină (semnalele electrice care circulă cu o viteză inferioară
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fecundare prin combinație. Toate astea, îmi veți spune, nu reprezintă decît sociologie după ureche. Poate, dar folositoare la mai buna reprezentare a religiei socialiste. Credința în salvarea prin știință nu e nouă, ea a avut forme de expresie celebre în Antichitate, alături de ermetism și neoplatonism. Această aparentă similitudine i-a condus pe cîțiva autori la evocarea, în legătură cu "socialismul științific", a tradiției gnostice. Dacă cuvintele au un sens și istoria religiilor o realitate, gnoza are drept principiu, comun tuturor variantelor sale, detașarea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
tot ce se găsește în natură, sub formă de corpuscule eterice; miros de carne prăjită, iz de stârv etc. (de fapt fluide subtile caracteristice, n.n.)”. Acest citat ne trimite la participarea la ceremoniile religioase ori comemorative, respectiv sacrificiile practicate în antichitate și, pe alocuri și în prezent, acțiuni care capătă astfel o bază/motivație logică. În acest ritual se eliberează, prin arderea jertfei, efluvii. Adică, transformând radical structura corpului grosier al victimei, se determină părăsirea ei de către fluidele subtile, accesibile zeului
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
regnul uman apărut după următorul Big Bang al segmentului material ce aspiră, dar nu îndeplinește condițiile, la saltul calitativ în segmentul spiritual. În cadrul iudaismului s’au manifestat, din unghiul acestei secțiuni, două tendințe, promovate de cele două partide religioase ale antichității iudaice: saducheii și fariseii. Anume, spre deosebire de saduchei, cu care au intrat în conflict și din aceste puncte de vedere, fariseii credeau în nemurirea personală, în îngeri și demoni , adică în entități transcendente. Totodată, spre deosebire de saduchei, fariseii țin cont atât de
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Dumnezeu (Rom. 2,23), Îl disprețuim, ne înstrăinăm de El, întrerupem legătura cu El, Îi întoarcem spatele. Păcatele ușoare, pe care le săvârșim în fiecare ceas, în fiecare zi, cu știință sau neștiință și păcatele grele au fost clasificate în antichitatea creștină de Părinții duhovnicești, care au pornit o adevărată ofensivă împotriva păcatelor și a patimilor. De exemplu, Evagrie Ponticul enumera sute de păcate. Ioan Casian, însă, a redus această multitudine de păcate, rezumându-le întâi la opt, „cele opt gânduri
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
a dominat medicina secolului II. El practica disecții pe maimuțe și atribuia elemente anatomice omului. Practica chirurgia doar legat de îngrijirile gladiatorilor și sclavilor. A subliniat obligația unei bune observații a pacienților, a sugerat practicarea experimentului. Herofil, mare anatomist al Antichității, spunea cu trei secole înainte de era noastră: "mai presus de toate, medicul trebuie să cunoască limitele puterii sale pentru că numai acela care știe să distingă posibilul de imposibil este un medic bun". Adevărul acesta este valabil și astăzi. Chirurgul trebuie
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
scriitori recventarea artelor a făcut parte din formarea umanistică a medicilor. Legăturile dintre literatură și medicină sunt vechi și statornice, aceste îmbinări ducând la o coexistență benefică în dublu sens. Între profesia medicală și creația literară există afinități semnalate din Antichitate. De-a lungul timpului ponderea celor două vocații a dus la categoriile de scriitori medici și medici scriitori, al doilea grup fiind mai numeros și mai puțin cunoscut publicului. Fără a-și neglija profesiunea de medic, ei acordă preocupărilor literare
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
unui interes pur teoretic, ideea supremă și centrul unei alte lumi, cea "inteligibilă". Raționalitatea cea mai înaltă este o stare sufletească clară și rece, departe de a oferi sentimentul fericirii pe care-l produce beția (Nietzsche). Toate naturile profunde ale Antichității erau scârbite de filosofii virtuții (exemplu Epicur); Platon a desprins instinctele de polis, de întreceri, de îndemânarea oșteanului, de artă și frumusețe, de credința în tradiții și strămoși, ademenit de plebeul Socrate (Nietzsche). Nietzsche considera că adevărații filosofi ai grecilor
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
de spirit, de judecată, de conștiință. Charron a inaugurat un Mare Secol, acela al libertinilor barocului. "Despre înțelepciune", fără a fi o lucrare originală, oferă exemplul unei gândiri atente, o înțelepciune practică decuplată de teologia creștină, un apel la corpusul Antichității grecești și latine, o veritabilă poftă de filosofie terapeutică și nespeculativă. Charron a fost încadrat ca sceptic, stoic, epicurian, cinic. Charron nu crede, dar nici nu desconsideră viețile și operele antecesorilor. "Despre înțelepciune", sub semnul prelucrării Antichității, i se poate
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
apel la corpusul Antichității grecești și latine, o veritabilă poftă de filosofie terapeutică și nespeculativă. Charron a fost încadrat ca sceptic, stoic, epicurian, cinic. Charron nu crede, dar nici nu desconsideră viețile și operele antecesorilor. "Despre înțelepciune", sub semnul prelucrării Antichității, i se poate pune eticheta unei unități asigurate de figura cardinală, emblematică, sintetică reprezentată de Socrate. "Despre înțelepciune" avansează un proiect socratic abordabil de către cei interesați (M.Onfray). Charron se plasează sub patronajul unui proiect socratic, situație în care excelează
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
ca un libertin al barocului. Preocuparea principală a libertinului este eliberarea, separarea registrelor Credinței și Rațiunii, a Teologiei de Rațiune, a spiritului de temporal, bucuria, plăcerea, beatitudinea identificate ca binele suprem. FRIDERICH NIETZSCHE Socrate este cel mai discutabil fenomen al Antichității (așa este numit în "Nașterea tragediei"). Nietzsche se află într-o luptă continuă cu filosoful grec. I-a fost cel mai apropiat dușman, a luptat toată viața cu acest dușman, a însemnat pentru el necesitate și lege. Evoluția spirituală a
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Oracolul de la Delfi nu era un teritoriu al clarității, cu toate că era patronat de Apollo, zeul luminii. Prezicerile Pythiei erau formulate în așa fel încât nimeni nu le putea condamna. După unii, Delfi ar fi fost cea mai mare înșelătorie a Antichității. Pythia era analfabetă. Zeii nu doreau să comunice prin intermediul unei persoane cultivate pentru că oamenii cultivați au îndoieli. Deasupra porții de intrare în sanctuarul de la Delfi era un avertisment: "cel cu mâinile necurate să nu se apropie". Unii comentatori ne dau
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Dumnezeu (Rom. 2,23), Îl disprețuim, ne înstrăinăm de El, întrerupem legătura cu El, Îi întoarcem spatele. Păcatele ușoare, pe care le săvârșim în fiecare ceas, în fiecare zi, cu știință sau neștiință și păcatele grele au fost clasificate în antichitatea creștină de Părinții duhovnicești, care au pornit o adevărată ofensivă împotriva păcatelor și a patimilor. De exemplu, Evagrie Ponticul enumera sute de păcate. Ioan Casian, însă, a redus această multitudine de păcate, rezumându-le întâi la opt, „cele opt gânduri
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
1.), theòs pásQs parakleseÄs, ho parakalÄn (3.2.1.10.4.), paráklQtos (3.2.2.14.3. și 3.2.3.2.) generează diferențe de traducere. Rezistente la transfer sunt și metaforele antropomorfe care țin strict de realitatea socială a Antichității ebraice, cum ar fi go’el (3.1.16.2.) sau metonimiile de tipul hilasmós (3.2.2.13.4.). Semitismele constituie o problemă aparte: ele tind să fie păstrate cu atat mai mult cu cât tradiția de traducere a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
În pragul prefacerilor au Întreprins propriile lor experiențe, ceea ce a permis să se dea contururi mai precise unor noi orientări metodologice. Nu se poate tăgădui, de exemplu, rolul progresist pe care l-au avut și În acest domeniu Școala din Antichitatea greacă, Școala Renașterii, gândirea pedagogică de la sfârșitul secolului al XIX-lea sau cea actuală. Trebuie să amintim, de asemenea, că, de fiecare dată, evoluția metodelor a stat sub influența concepțiilor filozofice ale epocii respective cu privire la natura omului și la destinul
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]