2,373 matches
-
și al guvernării Antonescu; după Hitler, mareșalul Antonescu este cel care a dirijat cea mai Înverșunată campanie de exterminare Împotriva evreilor (chiar dacă mai ezitantă decât „soluția finală“ nazistă și rămasă incompletă). Până și astăzi, Într-o Românie aproape fără evrei, antisemitismul s-ar menține la cote Îngrijorătoare, fie prin izbucniri explicite, fie În stare latentă. Cu alte cuvinte, românii nu s-ar fi vindecat Încă pe deplin. De cealaltă parte, românii nici nu vor să audă de asemenea acuzații. Ei nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
negat. Au avut-o Însă, mai Întâi de toate, În cadrul unei civilizații creștin-europene care a imprimat În imaginarul colectiv tratarea evreului ca străin. Evreul a fost timp de secole figura cea mai pronunțată a alterității, a „celuilalt“, În spațiul european. Antisemitismul a fost o maladie europeană, nu specific românească. În cazul României pot fi identificate unele trăsături particulare, eventual agravante. În secolul al XIX-lea numărul evreilor a crescut foarte repede, cei mai mulți venind din nord, din Galiția, apoi și din Rusia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
populația orașelor României (și numai 1,6% din populația rurală). Majoritatea erau concentrați În nordul și nord-estul țării; peste două treimi trăiau În Basarabia, Moldova, Bucovina și Maramureș. Un asemenea aflux naște, de regulă, tensiuni. În plus, naționalismul românesc, inclusiv antisemitismul au avut și o puternică motivație de ordin economic. Românii, În marea lor majoritate oameni legați de pământ — țărani sau boieri — și de activități tradiționale, nu prea au excelat În Îndeletnicirile economice și comerciale. Numeroși străini — nu numai evrei, dar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
avocați, jurnaliști... Incontestabil este și faptul că legionarii au ucis evrei, ca și regimul mareșalului Antonescu. Negarea sau minimalizarea acestor crime este incorectă și nu folosește la nimic României (folosește poate doar ca și astăzi România să fie taxată de antisemitism!). Unele disocieri sunt totuși necesare. Tratamentul de tip exterminator a fost rezervat evreilor din Basarabia și Bucovina; aceștia au fost acuzați de regimul Antonescu că pactizaseră În 1940 cu ocupantul sovietic (generalizându-se atitudinea unor evrei prosovietici prin culpabilizarea tuturor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lui Hitler și Stalin)! Este neîndoios faptul că românii Îl văd pe Antonescu altfel de cum Îl văd evreii. Mareșalul a condus războiul pentru reîntregirea României și a căzut victimă comunismului. De aceea, nu orice vorbă favorabilă despre el denotă azi antisemitism sau antidemocratism, asemenea atitudini caracterizându-i doar pe aceia (relativ puțin numeroși) care Întrețin un adevărat cult al mareșalului. Un alt punct sensibil În raporturile dintre români și evrei Îl constituie rolul acestora din urmă În primii ani ai regimului
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de comunism. Încă din anii ’50, ei au Început să părăsească România, lăsându-i pe români să-și facă ei Între ei comunismul lor specific național. Nu s-ar putea spune că fără evrei a ieșit mai bine! Cât despre antisemitismul actual, mi se pare că uneori, privit dinspre Occident, capătă proporții mult peste cele reale. Ultranaționaliștii (gen „România Mare“) nu ezită să-i apostrofeze pe evrei, Îndeosebi pentru a-și manifesta ostilitatea față de „marea finanță“ internațională, față de Occident În general
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
evrei, Îndeosebi pentru a-și manifesta ostilitatea față de „marea finanță“ internațională, față de Occident În general. Dar, În materie de adversari, nu-i tratează mai bine pe maghiari și pe țigani. Sunt comentatori occidentali care cred a sesiza un fel de antisemitism „potențial“ În remarcile unor intelectuali privitoare la istoria recentă a României. Se prea poate ca anume accente puse asupra perioadei interbelice, regimului Antonescu sau regimului comunist să nu corespundă Întru totul perspectivei evreiești. Evreii au o sensibilitate pe deplin justificată
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Înțelege prea bine; pentru români, drama cea mare a fost comunismul; În această privință, durerile lor nu sunt aceleași cu ale evreilor. Ar fi Însă exagerat ca unele accente diferite — care țin de libera discuție intelectuală — să fie etichetate drept „antisemitism“. În fapt, raporturile dintre români și evrei sunt astăzi cât se poate de bune, debarasate În cea mai mare parte de prejudecățile care au existat cândva. În Israel și În lumea Întreagă trăiesc o mulțime de evrei care vorbesc românește
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un proiect German Marshall Fund of the United States și Compagnia di San Paolo — Italia). 6. Vezi, de exemplu, Carol Iancu, L’Emancipation des Juifs de Roumanie, 1913-1919, Montpellier, 1992; autorul consideră România una dintre țările care au practicat „un antisemitism de stat sistematic“. 7. Cu privire la soarta evreilor din România În anii 1940-1944, de menționat În primul rând lucrarea, foarte bine informată, a lui Radu Ioanid, Evreii sub regimul Antonescu, București, 1997. O discuție critică asupra diverselor interpretări și un bilanț
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Crohmălniceanu, Nina Cassian, Maria Banuș, Mirodan și alții, pe care a început să-i deranjeze naționalismul-comunist al grupului Barbu, care era în consonanță, cum o spuneam, cu șeful statului și prindea accente vagi, disparate, însă recurente, de un soi de antisemitism. Nu unul „global”, ci unul îndreptat împotriva „acelor evrei care ocupaseră funcții executive în securitate și în aparatul de partid în perioada stalinistă, brutală”, „aliați incondiționali ai U. Sovietice” etc. Antisemitismul politic, tactic, de fapt laș, al lui Ceaușescu, care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
accente vagi, disparate, însă recurente, de un soi de antisemitism. Nu unul „global”, ci unul îndreptat împotriva „acelor evrei care ocupaseră funcții executive în securitate și în aparatul de partid în perioada stalinistă, brutală”, „aliați incondiționali ai U. Sovietice” etc. Antisemitismul politic, tactic, de fapt laș, al lui Ceaușescu, care voia să dea întreaga vină a crimelor și abuzurilor staliniste pe alogeni, pe evrei și unguri, l-au simțit, la modul pozitiv, chiar și unele vârfuri ale emigrației de la Paris; într-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru o jumătate de veac de persecuții contra apostolilor (între coreligionari, de fapt), au fost douăzeci de secole în sens invers, și încă și mai sângeroase. Delimităm între spațiile albe ale memoriei noastre conturate cu o linie punctată valurile de antisemitism creștin de la pogromurile făptuite de cruciați, trasul pe roată instituit de Ludovic al IX-lea cel Sfânt, acuzațiile de crime rituale, caznele la care au fost supuși evreii din Spania, și până la convertirile forțate, propovăduirea disprețului, Patimile bavareze de la Oberammergau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai mică se definește logic în raport cu cea mare și în opoziție cu ea. Antiiudaismul face parte integrantă din dogmatica catolică, cel puțin până la declarația Nostra aetatae (1965) care a marcat o schimbare de direcție. Ceea ce nu implică în mod necesar antisemitism, dar predispune în mod ciudat la așa ceva, după cum a arătat-o și regimul de la Vichy (o confuzie a planurilor la care creștinii din Orient rămân mai expuși ca alții). Un mea culpa pontifical, o vizită la șef-rabinul din Roma sau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ierarhia creștină palestiniană e acuzată că uită că Isus era evreu și că-și pune apartenența la lumea arabă mai presus de creștinismul ei prin cei care nu i-au condamnat niciodată pe cardinalii polonezi că au considerat naționalismul și antisemitismul lor mai presus de Evanghelii. Este adevărat că ei atacau Uniunea Sovietică. Așadar, după cum veți fi, puternici sau nevolnici... Latura pragmatică a guvernanților israelieni îi convinge, fără îndoială, că n-au niciun interes să rămână singuri în fața islamului. Numai că
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Imperiului Otoman și pentru independența de sub ocupația occidentală. Au fost ziariști, editori, profesori, muzicieni, oameni de teatru, actori dar și antreprenori, bancheri, oameni de afaceri. La fel de buni bolșevici ca și buni capitaliști. Iar anticreștinismul musulman are multe puncte comune cu antisemitismul creștin de dinainte de război, chiar dacă primul n-a fost niciodată ridicat la rangul de doctrină, ca cel de-al doilea. Au fost înfierați ca apatrizi, subversivi, plutocrați, agenți ai străinătății, fermenți ai disoluției. Introvertirea lor îi expune acelorași reproșuri, uneori
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu pierderile, ci în funcție de afinități și apartenențe, în ciuda foarte precarului echilibru al micului ecran, și a formulei "deplângem victimele înregistrate de ambele părți". Libanezul din Paris s-a plâns de evidenta părtinire proisraeliană a mass-mediei noastre, iar membrul CRIF* de antisemitismul ei nu mai puțin evident. Și fiecare a zapat la apariția, în actualitățile de la orele 20, a vreunei văduve, pentru unii "a unui terorist", pentru alții "a unui căzut pentru cauza Occidentului", prăbușite peste un sicriu. Toți suntem chiori în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ultimul comunicat al Al-Qaida? El îi cheamă pe mujahedinii din Liban să ne atace prin toate mijloacele. Asta pentru că ne-am aliat cu creștinii și avem deputați în Parlament. Totuși televiziunea dumneavoastră n-a lăsat-o deloc mai moale cu antisemitismul!" Este motivul pentru care programele Al-Manar sunt interzise în Franța. Preopinentul meu pretextează o gafă: programatorii canalului cumpăraseră serialul sirian fără să-l fi vizional în prealabil, numai pe baza unui simplu sinopsis. L-ar fi scos ei înșiși din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
poveștile voastre, de gânditorii voștri decât suntem noi. De ce? Pentru că Hitler a adus iudeitatea în centrul istoriei europene ca pe o piatră de hotar, o hârtie de turnesol. E normal ca dezbaterea de idei să fie centrată pe Shoah, pe antisemitism, pe angoasă, pe abandonarea evreilor din Franța și din Europa, cu atât mai mult cu cât acestea au fost niște realități, și să nu fie centrată deloc sau aproape deloc pe realitățile voastre. Voi sunteți Dublul nostru. Dacă nu chiar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trebuie curaj, iar în Israel aceasta e calitatea care lipsește cel mai puțin. Dacă un cotidian ca Haaretz ar avea și o ediție în franceză, la Paris ar exista o mai mare libertate a expresiei și ar fi mai puțin antisemitism. Poate că nu atât democrația (articolul hotărât e o mistificare) merită a fi salutată, cât o frumoasă vitalitate societală. Un punct de echilibru între imperative ale coeziunii și posibilități de secesiune. Între orgoliu național și spiritul descurcăreț individualist. Legea poate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
poate de simplă: Shoah. Ea nu face parte, vai! din câmpul de conștiință al orientalului, pentru că acesta este preocupat de propria-i istorie, iar nazismul ține tot de Occident. Căința consecutivă exterminării este un sentiment nobil. Frica de șantajul cu antisemitismul e mult mai puțin nobilă. Europa instituțiilor, Biserica din Franța inclusiv (dar nu și Bisericile nordice care au libertate deplină de acțiune în această privință) crede că repară o nedreptate închizând ochii, la cincizeci de ani după aceea, asupra refuzului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
așa încât orice propagandă care îmbracă o formă familiară stereotipelor lor e acceptată fără bănuială și fără spirit critic. Tot așa omul mijlociu, semidoctul, care se informează din gazete și e deprins să nu cugete, devine pradă lesnicioasă pentru demagogiile extremiste. Antisemitism, naționalism integral, hitlerismul, kukuxclanul au fost acceptate de tineret și semidocți fără discernământ. M-me d'Oberkirch, în "memoriile" sale, spune că d. duce d'Aumont, privindu-se în oglindă, avea zilnic acest solilocviu: "D'Aumont! Domnul Dumnezeu te-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lor ș.c.l. ajunge să aibă o prejudecată. Ca și stomahul și intelectul nostru are o repulsiune instinctivă cătră rasa aceasta. N-o poate mistui. Și așa s-ar putea explica într-un chip mai simplist, deși destul de științific, antisemitismul. * La un cerc cultural din Lunca, județul Neamțului, lângă Vânători, vorbeam cu tovarășul cu care m-am dus acolo (era iarnă), despre legile țării. "Cine-și caută dreptatea, o găsește." Ne dați voe, domnule, zice un țăran bătrân cu barba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
inseminează. Să nu se creadă însă că era mai tare activistul decât frățânele său cu pistol. Moș Ceau însuși nu se debarasa de Drăghici & Nicolski decât decorându-i, promovându-i în grad, rareori pensionându-i. De-i lichida, acuza de antisemitism de sectarism, de revizionism, de șovinism o încasa de la mai marii săi Kremlinezi. Și totuși: parcă-i mai pehlivan Sexcuristul cu Garda de Mancurți, atât de pretoriană. Nenea Ceaușoi, megaloman până la Naiba, prea sigur de el însuși, nu l-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
proces. Este o legislație de stat polițienesc, sancționînd o stare. Alte state au Început să imite Louisiana. Vedeam cum șansa de a scăpa fără condamnare se micșora zi după zi, pe măsură ce curentul antidrog sporea, luînd proporțiile unei obsesii paranoide, ca antisemitismul sub naziști. Așa că m-am hotărît să șuntez cauțiunea și să rămîn defintiv În afara Statelor Unite. La adăpost, În Mexic, urmăream campania antidrog. Citeam despre copii dependenți și senatori cerînd pedeapsa cu moartea pentru traficanți. Nu-mi suna În regulă. Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
un om normal; mi se pare foarte importantă această calitate fundamentală. Sub aspectul unui om modest, Zamfir era totuși un tezaur de surprize. Cine știa (ceea ce am aflat, târziu, de la unii colegi ai săi, medici evrei) că, opunându-se fățiș antisemitismului promovat la Iași înainte de al doilea război mondial, studentul Gheorghe Zamfir a fost arestat, condamnat la moarte și salvat în ziua execuției de niște colegi temerari, organizându-se o evadare de la cinematograf? (Nu era o glumă, toți din grupul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]