2,440 matches
-
care Îndrituiește convingerea că obiectul adecvat teoriei literare nu mai e același: dacă cercetarea literară continuă, iar asta se Întîmplă și datorită researchers boom-ului din ultimii treizeci de ani, ea nu-și mai propune stabilirea valorii ci extragerea mărcilor antropologice care să conducă la desăvîrșirea unor figuri epistemologice, la Înmulțirea istoriilor ideilor. În mare parte, literatura supusă astăzi Încarcerării științifice nu mai este convocată la nici un ordin axiologic, ci la interogatorii arheologice. Este vorba despre proiectul arheologic instituit de Foucault
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din Lille, deși adresată studenților, nu trebuie trecută cu vederea de iubitorii, frustrați sau nu, ai literaturii franceze. Deși procustian ca dimensiune - din păcate - volumul propune o radiografie didactică a secolului XX literar francez În ceea ce privește proza. Reperele teoretice, epistemologice sau antropologice (sociologice) nu sînt prea bogate, cum săracă este Încercarea, obligatorie Îndefinitiv, de contextualizare a literaturii franceze prin aducerea ei la “numitorul comun” al secolului XX. În scurta introducere, autorul crede că specificitatea romanului ultimei sute de ani se regăsește În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
uman” (Sloterdijk) Într-o grădină zoologică soft, unde concurența sexuală decide totul: fericirea și nefercirea, viața și moartea. Din perspectivă culturalistă, romanele lui Houellebecq se opresc asupra perioadei secolului trecut pe care scriitorul o consideră responsabilă de schimbarea de paradigmă antropologică: din anii 60, omul occidental trăiește În regimul unui individualism absolut, care face să dispară solidaritatea și nu mai mizează decît pe relația pur sexuală (chiar dacă Îndulcită cu mitologie romantică). Eroii houellebecquieni sîntem noi, Înainte Însă de a ne fi
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
realist”, În variantă naturalistă, scriitorul francez se instalează, pentru a crea, În cel mai Înalt fotoliu la care nu e sigur că altcineva poate ajunge. În scopul de a provoca cititorului o senzație mazochistă: vertijul asistării la propria lui dispariție - antropologic vorbind - și jubilării În fața nașterii a ceea ce el tot așteaptă, cu impaciență intensificată la fiecare sfîrșit de secol, adică a Altui Om. Michel Houellebecq scrie cu Înfrigurarea Omului occidental, cu atît mai nervoasă cu cît monopolul imaginarului tern al prudenței
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că asistăm astăzi la anestezierea tot mai accentuată a voinței ca principiu vital. Nu concepe să scrie o carte cu un personaj oarecare, care să nu reprezinte chintesența occidentalului de Început de secol XXI: bogat dar/și nefericit, o figură antropologică sleită, pe cale de extincție. La adăpostul ficțiunii și totodată mult mai credibil astel, romancierul francez anunță cu exasperare moartea lui homo occidentalus. Cu exasperare, pentru că ține să se acrediteze drept un luptător pînă la capăt. Michel, protagonistul este copia În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În cele din urmă, ce altceva exprimă autoficțiunea decît convingerea că literatura este un act de autentificare cu virtuți, eventual, cathartice? Autoficțiunea se dezvoltă În literatură ca un fenomen, reperabil În primul rînd formal și apoi pragmatic, al unei crize antropologice de mult clamată și recunoscută. Dar nu regimul său generic ambiguu interesează În ultimă instanță. Chestiunile formale, protocolul nominal și mai ales statutul enunțătorului sînt, e drept, centrale În teoria literară franceză a anilor șaptezeci, dar ele au surse ideologice
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unor cadavre (În anii ‘90), voci Înșelătoare, golemice, teratologice, homunculoide, confuze, isterice, paranoice - enervante, teroriste invadează textele literare postbelice. În atari bolgii, survolînd asemenea “ospicii” (uneori la propriu), reconstruite și redate În variante omologate teoretic (cum este azilul și materialul antropologic aferent) imaginarului colectiv, cercetători dogmatici ca Lejeune și Genette ar cam trebui să spele putina sau măcar să schimbe placa: ceea ce Genette a și făcut Între timp, Îndreptîndu-se spre estetică normativă, În condițiile În care Lejeune nu trebuie decît să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de la Vincent Colonna la Laurent Jenny care face un curs pe autoficțiune la Universitatea din Geneva) ar trebui să țină seama de ideea foucaldiană simplă: dacă homo sapiens există de 60.000 ani, numai În epistema modernă omul devine figura antropologică pe care o cunoaștem astăzi, subiectul științelor umane apărute la intersecția economiei, biologiei și lingvisticii. Colonna, Gasparini și alții ca ei comit, atunci cînd abordează autoficțiunea, o eroare de perspectivă care dovedește ignorarea teoriei lui Foucault: ei disprețuiesc „moda autoficțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
există o diferență majoră Între proza realistă clasică și autoficțiune (ruptură a cărei soluție de continuitate a reprezentat-o tocmai avangarda suprarealistă și textualistă, de la Începutul și, respectiv, mijlocul secolului trecut): prima exprimă conflicte, a doua o insuficiență, conform modelelor antropologice propuse de sociologul Alain Ehrenberg: "Raporturile Între public și privat se modifică notabil (În anii 1960, n.m.): primul apare ca o prelungire a celui de-al doilea. [...] Din momentul În care totul e posibil, bolile insuficienței provoacă, În forul interior
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
revoluționare care adoptă față de om o atitudine de o extremă circumspecție. Este o literatură În discuția căreia nu explicația intelectuală mă interesează - revoluția produsă În științele umane - ci rolul ei de martor al unei epoci și, implicit, al unui profil antropologic. Noua literatură franceză de la Începutul anilor 1950 se acoperă cu straturi glaciale tot mai groase, dar numai aparent pentru a-și Îndepărta cu superbie cititorii. De fapt, coborînd foarte mult temperatura, ea provoacă cititorul la o asumare fără precedent a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un moment În care rezervele de energie vitală ale omului scad neîncetat, iar literatura Încearcă, printr-un efort ecologic, s-o reîmprospăteze - ea nu uită că energia la care referă nu este cea cosmică, divină sau naturală, ci individual-omenească. Paradoxul antropologic al lui Pascal străbate astăzi producția și mai ales distribuția literaturii franceze: omul ca „trestie gînditoare” Înseamnă tocmai cineva care, deși Înzestrat cu vorbire, deci cu o putere imensă de expresie, de la zgomot la frază și apoi iar la zgomot
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
moarte, sublimată În gestul simbolic al unei sinucideri justificate din punct de vedere moral. Să analizăm Însă și un alt punct de vedere, referitor la modalitatea de a Înțelege Încheierea existenței. Acesta ne este oferit de morala creștină. În concepția antropologică a lui D. Stăniloae, fundamentată pe valorile moralei creștine, moartea are o semnificație particulară. Omul este creatura Logosului divin, atât ca trup, cât și ca suflet, care nu mai sunt contradictorii, ci complementare. Relația omului cu Logosul divin, sursă a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
-l să fie un mod de existență personală. Astfel, ne plasăm În sfera antropologiei. Omul reprezintă o realitate cu un caracter particular. El este parte a lumii, dar și obiect al cunoașterii și subiect cunoscător, având prin aceasta o semnificație antropologică (N. Berdiaevă. Orice doctrină care Încearcă să explice omul este personalistă. Persoana umană aparține, În egală măsură, unei „categorii naturaliste și biologice”, dar și unei „categorii religioase și spirituale”, afirmă N. Berdiaev, pentru care, „personalitatea constituie o integralitate și o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Project on Alcohol and Drugs), raport. ***, 1997-2002, Anuarul Statistic al României, Direcția Generală de Statistică. Impactul stilului de viață asupra stării de sănătate la grupuri etnico-religioase din România SORIN SANDULACHE, Medic primar neurolog, Spitalul Colentina C. GLAVCE, Centrul de Studii Antropologice „Fr. Rainer” M. SĂNDULACHE, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davilla” BĂLĂCEANU-CONSTANTIN STOLNICI Centrul de Studii Antropologice „Fr. Rainer” Obiectivul acestui studiu îl constituie determinarea influenței stilului de viață în România asupra stării de sănătate și sublinierea diferențelor semnificative etnice
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de viață asupra stării de sănătate la grupuri etnico-religioase din România SORIN SANDULACHE, Medic primar neurolog, Spitalul Colentina C. GLAVCE, Centrul de Studii Antropologice „Fr. Rainer” M. SĂNDULACHE, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davilla” BĂLĂCEANU-CONSTANTIN STOLNICI Centrul de Studii Antropologice „Fr. Rainer” Obiectivul acestui studiu îl constituie determinarea influenței stilului de viață în România asupra stării de sănătate și sublinierea diferențelor semnificative etnice și/sau confesionale în ceea ce privește stilul de viață și influența acestora asupra stării de sănătate. Am intervievat 242
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
și stilul de viață - 51% (Green, Ottoson, 1994). Stilul de viață poate fi influențat, la rândul lui, de factori culturali, tradiție, factori etnici și nu în ultimul rând de factori religioși. Observând importanța pe care o acordă literatura medicală și antropologică acestor aspecte și constatând lipsa unor cercetări care să verifice și să pună în valoare realitatea românească în acest domeniu, am inclus în studiu câteva grupări etnice (români, rromi, lipoveni) și confesionale creștine (ortodocși mireni, monahi, pravoslavnici - rit vechi - și
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în care factorii de risc sau de protecție se regăsesc în structura morbidității lor. Definirea factorilor de stil de viață și stabilirea impactului pozitiv sau negativ al acestora a fost făcută în acord cu informațiile existente în literatura medicală și antropologică. Pe de altă parte, acest studiu vine să sublinieze diferențele dintre etnii și religii în ceea ce privește stilul de viață și impactul acestuia asupra stării de sănătate, stabilind concluzii cu importanță teoretică și aplicabilitate practică. Simptomatologic și nosologic, studiul confirmă informațiile din
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
propriile cuvinte influența religiei asupra stării sale de sănătate biopsihosocială. Cea de-a doua secțiune a inclus examinarea medicală: anamneză, examen fizic, investigații biologice (nivelul colesterolului, al trigliceridelor, nivelul glicemiei, valorile ASAT și ALAT, ale hemoglobinei, ureei, acidului uric), măsurători antropologice (înălțime, greutate corporală, măsurarea procentului de grăsime corporală și indexul masei corporale). Investigațiile biologice au fost efectuate pentru fiecare subiect în parte, iar rezultatele completate ulterior. Datele au fost strânse pe o perioadă de doi ani (2000-2002), apoi acestea au
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
1%), ca și dulciurile asociate cu vegetale și fructe (24%). Numai 5,4 % dintre subiecți au declarat carnea drept alimentul preferat și 16% dintre cei intervievați au ales drept alimentație preferată carnea în asociație cu vegetale, grăsimi și dulciuri. Parametrii antropologici Am descoperit că persoanele care suferă de obezitate (greutate corporală peste 20% față de greutatea ideală) reprezintă mai mult de jumătate din grupul studiat (54%). Restul grupului se împarte în următoarele subgrupuri: subponderali (13,1%), normoponderali (17,6%) și persoane cu
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
tineri specialiști coordonat de Marian Preda, Gabriel Jderu și Ioana-Alexandra Mihai. În cazul datelor cantitative, eșantionul este reprezentativ național pentru adolescenții și tinerii de 11-22 de ani, cu o marjă de eroare de ± 3%. Dorim să mulțumim Institutului de Studii Antropologice „Fr. Rainer” pentru susținerea oferită în realizarea acestui studiu. De asemenea, menționăm ajutorul dr. Bodizs György, medic primar de laborator din cadrul Spitalului Clinic de Recuperare din Cluj-Napoca, ce a realizat examenul probelor de sânge. Potrivit datelor furnizate de Institutul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
normal; ele capătă o expresie tulburătoare, dramatică și plină de consecințe grave doar la nevtopați: „Nu originea biologică a vieții sufletești a eului, nu existența instinctelor, a inconștientului, a subiectivității etc., ca atare, sunt hotărâtoare din puct de vedere global antropologic, ci rolul lor faptul dacă ele pot fi transformate în pârghii ale vieții sufletești, dacă pot fi «supraetajate» și integrate ca mijloace de către conștiință, voință, etos”. (op. cit., p. 146). Mihai Ralea, la rândul său, critică sociologia psihanalitică pentru faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
rigidelor convenții, de orice fel ar fi ele academice, literare, comportamentale etc. Adăugându-le și descripțiile de peisaje diverse (urbane sau rurale, vegetale, minerale ori acvatice, reale ori onirice), notațiile diaristice, secvențele dialogate extinse, interesantele însemnări de călătorie, reflecțiile filosofice, antropologice, sociologice, adică disertațiile pe teme diverse (precum, să spunem, Relativa teorie a elasticității limitate a poemului în poeme krkotașe din eu și câțiva prieteni, Editura Brumar, Timișoara, 2000), obținem un conglomerat textual și metatextual incitant și, de ce nu, agresiv (în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o realitate pe care au neglijat-o amîndoi. Recunoaștem cu plăcere că răspunsurile la aceasta problemă, într-adevăr "dificilă", au fost împrumutate din recenta carte, pe cît de stimulatoare încă pe atît de puțin folosită, a lui Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului 6. (De altfel, trebuie oare să remarcăm faptul că, deși e orientat spre o perspectivă cu totul diferită de a noastră, avînd un caracter anistoric, studiul lui Gilbert Durand se situează, practic, sub aceleași auspicii, la intersecția acelorași
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
adunate de Giovani Buisino, Droz, Geneva, 1966; Cari Gustav Jung și Karoly Kereneyi, Introducere în esența mitologiei, Payot, Paris, 1968; Marie Bonaparte, Miturile războiului, P.U.F., Paris, 1950; René Girard, Violența și sacrul, Grasset, Paris, 1972; Funcția simbolică: eseuri antropologice, adunate de Michel Izard și Pierre Smith, Gallimard, Paris, 1979; Karl Abraham, Vise și mituri, Payot, Paris, 1977 (trad. din germană). În ceea ce privește mitul politic, vezi Henry Tudor, Political Myth, Pall Mall, Londra, 1972 și André Reszler, Mituri politice modeme, P.
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
128 sq. 5. Vezi Gaston Bachelard, Psihanaliza focului, Gallimard, Paris, 1965, Apa și visele, Librairie Jose Corti, Paris, 1968; Aerul și gîndurile, id., 1943; Pămîntul și reveriile repaosului, id., 1965; Pămîntul și reveriile voinței, id., 1968. 6. Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Bordas, Paris, 1969. 7. Morman Cohn, Fanaticii Apocalipsei, Juillard, Paris, 1962. Se cuvine, de altfel, să remarcăm că însuși Claude Levi-Strauss nu omite să acorde întreaga atenție "perspectivei istorice" în raport cu schemele antropologiei structuraliste. "Metoda structuralistă, scrie el (în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]