2,718 matches
-
oaaaa, ueee, iu-huu, bravo, dar el ne-a întrerupt și a continuat: - Și asta mulțumită lui Cornel (i-a pus o mână pe umăr), care a făcut alaltăieri dovada unui spirit de negociator desăvârșit. Bravo, Cornele! Well done! Toți au aplaudat. Am aplaudat și eu. - Cum ai reușit, măi Cornele? a întrebat Sara fără s-o audă nimeni, o întrebare retorică, o vorbuliță din public ce reflecta starea de grație de pe scenă. Șeful îi strângea cu putere mâna lui Cornel, zguduindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
iu-huu, bravo, dar el ne-a întrerupt și a continuat: - Și asta mulțumită lui Cornel (i-a pus o mână pe umăr), care a făcut alaltăieri dovada unui spirit de negociator desăvârșit. Bravo, Cornele! Well done! Toți au aplaudat. Am aplaudat și eu. - Cum ai reușit, măi Cornele? a întrebat Sara fără s-o audă nimeni, o întrebare retorică, o vorbuliță din public ce reflecta starea de grație de pe scenă. Șeful îi strângea cu putere mâna lui Cornel, zguduindu-i cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu Steve, directorul de scenă, și cu un asistent al acestuia. Eram impresionată; Hazel era nemaipomenită, cum mă așteptam, iar Demetru, care fusese cam neconvingător, se dezlănțuise acum cu toată forța. Hazel îl făcea să se ridice la nivelul ei. Aplaudai, un zgomot înfundat și stingher în vastul spațiu gol, ceea ce nu-l împiedică pe Demetru să-mi arunce un zâmbet frumos. Hazel se întoarse ca să mă privească, cu fața îmbujorată, ochii plini de focul concentrării, pe jumătate încă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Alice i-a zâmbit Laurei. Nu, n-o să fiu anesteziată. Decât dac-o să fie neapărat nevoie. Ei, atunci meriți aplauze călduroase, a declarat Laura lăsându-se pe spătarul scaunului. Eu, una, o să cer toate formele de anestezic existente. —Bravo! a aplaudat-o Amanda. Lotti a privit-o îngrijorată pe Laura. —Ești sigură? S-ar putea să nu ai nevoie, a avertizat-o ea. Exercițiile de respirație pot fi foarte eficiente în reducerea durerii... Nu mai spune! a zis Laura pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
La început am fost furioasă, dar dup-aceea m-am gândit la vorbele tale și am realizat că ai dreptate. Probabil că mi-ai salvat viața. Hugo n-a avut nici o reacție. Ce se aștepta Laura să facă? S-o aplaude? — Nu merg de multă vreme la psiholog, a adăugat Laura cu seriozitate. Dar deja am descoperit atât de multe. Și-a pus din nou mâna, cu timiditate, pe brațul lui Hugo. — În primul rând, am descoperit ce important e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
iepure fricos, nu te opune, urechile îți sunt înșfăcate - chiar gândește n-am simțit când mi-au crescut aceste urechi, până ieri eram scriitor, e drept că unul ratat, dar scriitor, totuși -, iată-te ridicat în aer, iepure fricos, lumea aplaudă extaziată, copiii țipă, te dor urechile și ochii, îți curg lacrimi, ești un iepure care plânge, ha, ha, apoi iată-te aruncat din nou în joben și totul dispare ca prin farmec, e întuneric și crezi că te afli în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la nivel informatic, nu te supăra pe mine... Iepurele din joben se simte important, cel care îl trage de urechi și îl prezintă spectatorilor frenetici - niciunul dintre ei nu ar dori să treacă printr-o astfel de stare, de aceea aplaudă, pentru că plescăie de încântare atunci când altcineva este chinuit - întreține conversația, dă sfaturi interesante (nu ți se pare că este chiar un bun sfătuitor?), se implică... Iepurelui îi place o astfel de implicare, o apreciază la justa valoare, am putea spune
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dădu peste cap și crezu că va vomita. Mișcarea se repetă obsedant până în clipa în care auzi vocea inconfundabilă a Magicianului, venind de undeva, de departe: - Priviți, doamnelor și domnilor, priviți și admirați un iepure care știe să facă tumbe. Aplaudați-l, este momentul său de glorie! Hoooopa, sus! Hooopa, sus! Hooapa sus! După acest du-te-vino aproape nesfârșit care îl ameți definitiv rămase prins în plasă, cu urechile pleoștite. Tremura din toate încheieturile, ca și cum ar fi fost scufundat într-o apă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mă trezească, hai să apreciem delicatețea ei... Brusc, își aduse aminte de coșmarurile nopții. Cactuși care îți spun că te iubesc, ce nebunie. - Hei, Magicianule, tot tu ai fost la originea lor? Nici un răspuns. Și ce dacă?, gândi. Un iepure aplaudat de copii râzgâiați, un ins fugărit de cactuși îndrăgostiți, o veioză pe care o stingi și nu se face întuneric, popândăi în uniformă și un vultur care fumează trabuc. Plus o Lucie dispărută... Gura uscată îl îndemnă să meargă la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
timpul figuri și îi trage pe toți pe sfoară, în timp ce roade din morcov, dar ascultă la mine, scriitorule, acolo este o aiureală, copiii pot fi păcăliți ușor, sunt creduli, înghit orice snoavă, vai, ce iepuraș drăguț, mai vrem un episod, aplaudăm încântați, uraaaaa, desene și bomboane care afectează dantura, copiii stau prea mult prin povești, aș putea să zic, iar părinții lor sunt direct responsabili fiindcă nu îi pregătesc mai repede pentru viața infectă și dezordonată pe care o vor duce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
niciodată - ca orice magician care se respectă -, își atinse jobenul și se transformă în abur. O fracțiune de secundă mai târziu, era din nou pe pod, alături de Scriitor, amuzându-se copios la vederea expresiei chinuite a acestuia... Îi veni să aplaude și chiar aplaudă, apoi făcu un semn discret și deasupra umărului stâng se aprinse un reflector. - Doamnelor și domnilor, reprezentația continuă, poftiți în Trenul Coșmarurilor Dumneavoastră! Călătoria nu vă costă niciun ban, poate doar câteva fire albe pe la tâmple și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
magician care se respectă -, își atinse jobenul și se transformă în abur. O fracțiune de secundă mai târziu, era din nou pe pod, alături de Scriitor, amuzându-se copios la vederea expresiei chinuite a acestuia... Îi veni să aplaude și chiar aplaudă, apoi făcu un semn discret și deasupra umărului stâng se aprinse un reflector. - Doamnelor și domnilor, reprezentația continuă, poftiți în Trenul Coșmarurilor Dumneavoastră! Călătoria nu vă costă niciun ban, poate doar câteva fire albe pe la tâmple și, uneori, chiar viața
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să demarăm un alt proiect, Romanul care se scrie Singur. Superb, doamnelor și domnilor, iar Iepurele acesta și-a prins urechile între filele cărții încă nescrise. Haideți să-l scoatem de acolo! De acord? Acum se aud aplauze. Copiii țipă, aplaudând inițiativa Magicianului persuasive, adulții tropăie, doi clovni își trag șuturi, iar o dansatoare îmbrăcată sumar împarte sărutări lungi, virtuale, tuturor... Magicianul apucă Iepurele de urechi, piciorușele animalului se agită, ochii sunt holbați, înjectați. Unul dintre clovni instalează o poartă de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nici nu ar merita un avocet, un iepure fricos trebuie dus direct la răcoare, în celulă. Sau, poate, jupuit de viu, pe un eșafod ridicat în mijlocul intersecției. Da, aceasta ar fi o soluție de urgență, iar oamenii ar putea să aplaude spectacolul fără să fie nevoiți să mai plătească și bilete. E drept că iepurele nu este la prima tinerețe, jupuirea va fi oarecum dificilă, va suferi mai mult, dar tocmai aceasta este idea, nu?, să sufere, să realizeze în ultimele
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
era un dansator înnăscut. La finalul melodiei, se agăță de un stâlp și deveni copia perfectă a celui pe care îl imita. Apoi închise umbrela și o făcu să dispară într-unul din buzunare. Arboră un zâmbet imens, iar Scriitorul aplaudă în batjocură. - Gene Kelly ar fi invidios, Magicianule, nu cred că trebuia să oprești... timpul pentru a-mi arăta că ai luat lecții de dans atunci când erai mic. Apropo, magicienii au avut și ei copilărie, au ajuns la pubertate, cum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să fie aprinse din nou, iar măștile aruncate de pe fețe. Fețe ridate, hidoase, inumane. Fețe spoite în culori cenușii, cu ochi holbați, apoși, aproape morți. O sală de spectacol în care moartea scrijelea cuvinte obscene pe toți pereții, iar spectatorii aplaudau doar atunci când Iepurele era chinuit suplimentar. Un Magician care mergea de-a lungul unor ziduri umede, cu jobenul pus pe o parte și cu umbrela la subsoară, fredonând din nou melodia „Singing in the rain”. La câteva sute de metri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un respect deosebit fiecărei membre a acestuia, nu-l interesa corpul, inima ori sufletul nici uneia, ci, totul, se desfășura, potrivit protocolului, Încheiat, Între el și ele, În momentul inaugurării unei astfel de activități. I se dusese vestea. Era lăudat și aplaudat, pretutindeni, de către fiecare om de bine. S-au scurs, În acest mod, ani buni. Dodu Scoruș a Început să devină larg la mână. Mai larg decât i s-ar cuveni unui om de talia și anvergura lui. Membrele corpului de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
teatru, trupe de balet, trupele americane din Irak, unele rusești În Georgia -, În fine; mai erau așadar escadroane de motorizați În oraș, răfuieli, ambulanțe, Împăcări, defilări neautorizate de-a lungul bulevardelor, fluierături, ca un salut, de pe trotuare; fetișcanele, mai ales, aplaudau țopăind, sperau, unele, să fie săltate pe șaua din spate, cînd le va fi sosit vremea. Motocicliștii erau temuți, admirați, făceau parte dintr-un anume peisaj; nu purtau așadar arme de foc sau cuțite; lanțurile de oțel erau mai mult
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
întîmple, îi spun eu domnișoarei ri n-o să se mai întîmple murmură și visul devenit un elev model bine, spune Domnișoara ri, astăzi vă iert și dispare printr-un număr de iluzionism care ne lasă descumpăniți toate obiectele din încăpere aplaudă, încăperea aplaudă aplauzele aplaudă, numărul însuși de iluzionism aplaudă imposibil să mai adorm în aceste condiții în orice moment risc să fiu trezit din somn de însuși visul care acum ține cu ea, îi povestește ce fac îi trimite în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
spun eu domnișoarei ri n-o să se mai întîmple murmură și visul devenit un elev model bine, spune Domnișoara ri, astăzi vă iert și dispare printr-un număr de iluzionism care ne lasă descumpăniți toate obiectele din încăpere aplaudă, încăperea aplaudă aplauzele aplaudă, numărul însuși de iluzionism aplaudă imposibil să mai adorm în aceste condiții în orice moment risc să fiu trezit din somn de însuși visul care acum ține cu ea, îi povestește ce fac îi trimite în timp real
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
domnișoarei ri n-o să se mai întîmple murmură și visul devenit un elev model bine, spune Domnișoara ri, astăzi vă iert și dispare printr-un număr de iluzionism care ne lasă descumpăniți toate obiectele din încăpere aplaudă, încăperea aplaudă aplauzele aplaudă, numărul însuși de iluzionism aplaudă imposibil să mai adorm în aceste condiții în orice moment risc să fiu trezit din somn de însuși visul care acum ține cu ea, îi povestește ce fac îi trimite în timp real note secrete
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mai întîmple murmură și visul devenit un elev model bine, spune Domnișoara ri, astăzi vă iert și dispare printr-un număr de iluzionism care ne lasă descumpăniți toate obiectele din încăpere aplaudă, încăperea aplaudă aplauzele aplaudă, numărul însuși de iluzionism aplaudă imposibil să mai adorm în aceste condiții în orice moment risc să fiu trezit din somn de însuși visul care acum ține cu ea, îi povestește ce fac îi trimite în timp real note secrete despre mine chiar și acest
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
aflați în calea bulevardului. Ți-ai construit bulevardul cu numele tău în numai 122 de zile, după ce ai învățat să conduci un buldozer. L-ai inaugurat după toate regulile, în cadru festiv. ai tăiat tu însuți panglica roșie. S-a aplaudat, s-a băut șampanie. te-ai ocupat apoi de Justiție. ai dat jos de pe pereții palatului ducal toate tablourile care reprezentau grupuri de oameni. Le-ai judecat și le-ai condamnat la închisoare. Celulele închisorii municipale sunt acum pline de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tîrfoaice, le și trânti două măscări, apucându- se să-și închidă și să-și deschidă ochiul stâng către ele. Ucenicele, cât erau ele de needucate, cât erau ele de îngrosolănite de muncă, în fața omagiilor, ca prin farmec, se cizelară și aplaudară ca niște domnițe. Ho diábolos nemaiavând decât să întindă o mânecă a pijamalei pentru a o alege, dintre ele, pe aceea a cărei impetuozitate uterină îl orbise. Valsînd-o, aeropurtînd-o și abandonînd-o înaintea capului falsului preot, care nu ostenea nici să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tămâie. C-o bărbuță disciplinată cu foarfeca, din vălătuci de fum. Și-o togă, tot fumurie, înveșmîndu-i însă numai partea din față a trupului. Și lăsîndu-i descoperite cele două fese micuțe, rotunde ca bilele de rulment, de persoană care nu aplaudă excesele alimentare. - Bună dimineața, Mircea! îl salută din somn, descântătoarea pe spectru, simțindu-i prezența în încăpere și, ca atare, întrerupîndu- se o clipă din horcăit. - Brâul și sandalele lui Buddha Reâncarnat asupra ta, draga mea! - E o zi cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]