48,939 matches
-
rându-i, patul pe care-l face meșterul și, ca atare, e o imitație la două nivele; suntem, așadar, departe de realitate. Ideea fundamentală a lui Platon este aceea că nu în acest fel ar putea fi reprezentat Divinul. Ne apropiem Divinitatea printr-o dialectică și prin filosofie, prin concept, deci într-o manieră mult mai abstractă. Pe de altă parte, s-ar putea spune că Platon e, deopotrivă, părintele iconofiliei, căci el pune Eros-ul omului în prim plan, adică
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
artă. Lucrarea a absorbit mult din ce era caracteristic acelui veac și mai ales celei de-a doua jumătăți a lui, expunând uneori conglomeratul acesta într-un mod nu pe deplin asimilat. Printr-un fel de gândire inversată, mult mai apropiată de descrierea newtoniană a universului mecanic decât de noile paradigme ale gândirii din timpul său, Adams a încercat să impună principiul ordinii unei realități contradictorii și pluraliste, frământate de forțe opuse." Și iată, în sfârșit, modul ingenios în care este
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
cum îmi ies la iveală toate instinctele. Egoism,... arivism,... avariție,... complexe de tot felul. Să parvin. Dar cum? Neavînd toată forța, mergînd doar pînă la jumătate. Mă aflu în preajma unei hotărîri și ca totdeauna mă cuprinde agitația, febra dilemei. Mă apropii de nodul problemei, însă numai atît. Învălui totul în probabil și posibil. Mi-e teamă să pun punctul pe i. Azi am simțit mai mult psihastenia asta generală vecină cu (șters apăsat n.n.). Îmi dau perfect seama. Lipsă de energie
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
în cartea ei, o deosebire importantă între opiniile lui Cioran și doctrina legionară și, în general, cu toată tradiția ideologiei autohtoniste. Pur și simplu (am menționat și eu în cartea mea Anii treizeci. Extrema dreaptă românească din 1995), Cioran se apropie vizibil de opinia lui E. Lovinescu din Istoria civilizației române moderne. D-na Marta Petreu pune în evidență, firește analitic, această aproape de necrezut similitudine de opinii într-un dens capitol, intitulat chiar "Filosofii paralele: Lovinescu și Cioran". Tînărul filosof respinge
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
în pravile, în cronici și astăzi eram preistorie. Este o notă bună pentru adaptabilitatea și spiritul de orientare al nostru că am putut sări din preistoria tuturor secolelor de întunerec în ritmul problemelor... universale". Prin astfel de judecăți, Cioran se apropie hotărît de direcția Zeletin-Lovinescu. Și acest despărțămînt al convingerilor sale, din cartea din 1936 (reeditată în 1941), e mereu obiect de meditație. Într-un loc, d-na Marta Petreu calculează că aventura politică a lui Cioran n-a durat decît
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
verifice autenticitatea propriei existențe. Contractul matrimonial justifică un negoț ca oricare altul, unde personajele sunt manipulate, joacă și sunt jucați pe rînd de dragul bunei orînduiri lumești. Acestea fac din Căsătoria o piesă foarte modernă, o farsă crudă prin stereotipiile comportamentului, apropiind personajele de mecanisme delabrate în confruntarea lor cu automatismele celorlalți. O bună ocazie pentru regizorul Mona Chirilă, lector la Departamentul de Teatru al Facultății de Litere - avînd un bogat palmares artistic în teatrul de marionete, dar premiată și pentru producții
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
înzestrați cu o profundă cultură și cu simțul critic fundamental de care vorbește G. Călinescu. Păstrasem secretul... * Pînă ce, prin anii '60, la Mogoșoaia, într-o iarnă, pe lacul înghețat, îi povestisem totul lui Titus Popovici, a cărui inteligență mă apropiase de el. Recunosc, ca și în cazul lui Brummer: eroul complicat Cavadia din Galeria a fost făcut după modelul lui Titus. El sărise în sus auzind ce-i spusesem și îmi atrăsese atenția cu insistență să nu mai povestesc altcuiva
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
prin hățișul sălbatec. Deodată simți în nări miros de tutun. S-opri în loc. Cine putea să fumeze tocmai în hățișurile astea? Cuprins de curiozitate înainta precaut. Auzi niște glasuri. Vorbeau încet de nu se putea desluși ce și cum. S-apropie și mai mult. Păreau să fie cel puțin trei persoane. Păreau că se ceartă. Un vreasc uscat țipă ascuțit sub povara tălpii. Glasurile-ncetară subit, apoi hățișul se mișcă înaintea lui și din el țâșni un om. Un om necunoscut
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
negricioși cu multe fațete, cât niște faruri și cu trompa scoasă-nainte se roteau nehotărâte prin aer. Înfricoșați oamenii începeau să se-ncuie prin case. Din înalt, bâzâitul sinistru îți făcea pielea găină. Uriașele muște împânzeau tot cerul. Nu s-apropiau de pământ. În spatele casei preotului se puteau zări muște uriașe ieșind parcă din pământ. Și care cum apăreau își luau zborul spre înalt depărtându-se. Și oricât de multe plecau se ridicau alți și alți monștri zburători înnegrind cerul. În
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
cu picioarele și abdomenul zdrobit, încremenind. Lui Adrian îi venea să urle. Din când în când alte zgomote s-auzeau, ca niște aeroplane, și dispăreau fie zburând mai departe, fie zdrobindu-se. Adrian o luă la goană. Cu cât s-apropia de oraș, cu-atât monștrii erau mai numeroși. Cerul de deasupra orașului era negru. O luptă, un adevărat măcel începuse-ntre oameni și monștri. Câțiva soldați în drum spre front trăgeau în neștire. Pe străzi trupurile monștrilor hăcuiți te făceau
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
Trebuia să fie cineva foarte tânăr ca să ofere revistei lui Nadeau niște poeme nerevăzute de nimeni, - și ele au fost publicate fără să fie recitite, riscând să rămână anumite greșeli (și greșeli existau). Apoi, am fost în România, m-am apropiat mai mult de cultura, de limba, de literatura, de arta ei, de arta populară, de oameni, de orașe etc. Însă totul a început de la această curiozitate, de la această credință a mea, care e poate adevărată, poate nu, că o persoană
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
făcea cumpărăturile la băcănie etc. Era în el și așa ceva; se purta ca un om simplu, - însă altminteri, artistul era, în interior, un om infinit de complex, de fin, foarte în avans față de timpul său. Când îi ai ca prieteni apropiați pe un Marcel Duchamp, Erik Satie, Tristan Tzara, Fernand Léger și alți câțiva, care sunt printre spiritele cele mai ascuțite ale epocii, este vorba de cu totul altceva decât despre un biet "țăran de la Dunăre"... Să nu uităm că Brâncuși
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
Enescu rămâne un punct de referință, un temeinic pilon de sprijin, de care te poți anina în momente de cumpănă. Nu poți să nu observi, de asemenea, că mulți dintre artiștii prezenți în concertele la care mă refer s-au apropiat de muzica lui Enescu într-un veritabil act de oficiere, de cult. Nici nu putea fi altfel. Laureat - cu ani în urmă - al Concursului Internațional "George Enescu", pianistul Daniel Goiți știe să intre în intimitatea spirituală a muzicii maestrului; sunt
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]
-
Z. Ornea Cu o activitate savantă în capitala Franței, unde a avut parte și de un premiu academic, dl. Neagu Djuvara își schimbă, brusc, mijloacele și obiectul de studiu, apropiindu-se de lumea tinerilor, cărora le povestește istoria poporului român. (Or mai fi tineri interesați de asta, nu e inutilă întrebarea?). Firește că renunță la trimiteri și aparat critic, că istorisește, pe caseta audio înregistrată de d-na Irina Nicolau
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
filosofului și nu de puține ori ironistului - cum se desfășoară înaintarea în necunoscut. Rezultă un reportaj cu adevărat senzațional, mai captivant decât unul care ar fi avut drept subiect erupția Vezuviului sau războiul din Cecenia. Un reporter care să se apropie de un vulcan activ sau să meargă într-un loc unde șuieră gloanțele se mai găsește. Dar unul capabil să înțeleagă înțelegerea - foarte rar, cam o dată la cincizeci de ani. Aproape fiecare însemnare ar merita citată, pentru profunzimea și îndrăzneala
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
trebuie cine știe ce inteligență, ba aș zice că lipsa acesteia este o condiție. Omul inteligent nu rîde (dar nici nu se lamentează), fiindcă pentru el toată lumea e coerentă, fiecare mișcare justificată, scutită de ineditul grosolan. În același timp însă lucrurile se apropie de el evolutiv și sînt deci inedite, vii, încă neabstractizate de mănușa de gheață a minții. Rostul său e să desființeze treptat viața, s-o absoarbă în obiectivități". Care sînt procedeele obiectivității? Unul e consemnarea scurtă, din care imaginea germinează
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
și realizată o sonoritate cu totul nouă pentru acest ansamblu, o sonoritate diferențiată timbral, colorată sobru, de o manieră proprie muzicii baroce, o sonoritate ce a îmbogățit imaginea dansurilor de epocă; uverturile suitelor au dispus de tonalitatea sărbătorească, chiar grandioasă, apropiată de fastul muzicii lui Händel, spre exemplu. Soliștii înșiși au dat importanța cuvenită momentului; mă gândesc la prețiozitatea tonului în cazul oboistului Adrian Petrescu, la coeziunea grupului solistic în cazul trioului format din violonista Anda Petrovici, flautistul Ion Bogdan Ștefănescu
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
extrem de diversificate: de la "îmbrăcăminte second-hand" (RL 2073, 1997, 16) - pînă la "tramvaiele second-hand aduse din Germania" (EZ 2278, 1999, 1). Din punct de vedere strict lingvistic, observăm că formula rămîne invariabilă și tinde să-și păstreze o pronunție cît mai apropiată de cea originară. în exemplele care urmează, adaptarea grafică e un exces intenționat din partea ziaristului, doritor să atragă atenția și, poate, să sugereze și puternica implantare a cuvîntului în română: ""Mîna a doua" sau "secăndul""; "ce se mai vinde prin
"Secănd" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15801_a_17126]
-
În carne și oase. Cu tricornul pe cap. Cu mantaua lui albastră, cu mâna dreaptă înfiptă în rever, cu niște cizme de cavalerist lustruite, despre care unii pretindeau că ar fi fost împrumutate de la Regimentul local 5 cavalerie... Împăratul se apropie solemn de monument, se opri, se înclină adânc... Asistența izbucni în urale. De groază, ca și de admirație, înlemnisem; nu mai puteam să respir... Asta e că, după aceea, lumea zicea că împăratul ar fi fost Costel, nepotul lui Drăgan-șchiopul
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
se dezvoltă autonom, Institutul Social este chemat să devină un centru de coordonare al tuturor acestor instituții de cercetare socială". Aceasta se va petrece după instalarea, pe tronul României, a regelui Carol al II-lea care a știut să-și apropie pînă la subordonare acel Institut Social Român. Dar se poate spune că și în anii douăzeci Institutul devenise un factor stimulator puternic, încît destule ministere simt nevoia să-și organizeze Centre de studii. Se apreciază, de către cunoscătorii timpului, că pînă
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]
-
Constituție, un unic partid, condus de suveran, și un parlament de fațadă. Trei ani a durat regimul dictaturii personale a regelui. Din păcate pentru el, a venit, cu formula sa, prea tîrziu. Vremurile se aspriseră mult și perioada interbelică se apropia de sfîrșit. Germania și Italia se pregăteau de război, garanțiile politice pentru noi ale Angliei și Franței nu mai însemnau nimic, Franța e, practic, ocupată de naziști, Liga Națiunilor dispăruse și, în 1940, din iunie pînă în august teribilele cesiuni
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
C. Rogozanu În ultimul timp, te poți apropia foarte greu de o carte de poezie. Din diverse motive: tiraje confidențiale, prețul cărților, inflația de poeți etc. Pe lîngă aceste motive mereu invocate mai există unul, subtil, dar foarte important: intoleranța acestui "gen" în literatura noastră contemporană. A fost
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
În timp ce cădelnițele se leagănă și împrăștie fumul - miros greu de tămâie - sunetul argintiu al clopotelor mici accentuează monotonia arhaică a rugăciunii cântată grav și tărăgănat, de către pontifii orientali, un suflu sfânt trece pe deasupra oamenilor, dă viață acestei ceremonii care îi apropie pe cei viteji și pe lași, pe morți și pe cei vii. Dar care sunt morții și care cei vii aici?... În fața celor decorați, a celor împodobiți din ariergardă, luptători îmbrăcați de ceremonie, nemișcați și în poziție de drepți, cu
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
bizuită pe "tensiunea auctorială", act în stare a înavuți existența cu o prezență estetică. Golul învins, covîrșit de fertilitate, apare ca un motiv al său predilect: "Să ne lăsăm în voia aerului/ ce ne strînge/ ușor/ de gît/ să ne apropiem/ de un loc gol/ care ne iubește/ și nu ne mai pasă nu/ ne mai temem/ iubirea noastră este nepăsarea/ pămîntului din care crește iarba/ și care îndură putredele stîrvuri/ în pîine/ cu iubire/ preschimbîndu-le" (În voia aerului). La fel
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
am puterea de a/ duce pînă la capăt/ această stare fluidă" (Îmbrățișări). Sau următorul exercițiu de consubstanțiere cu arborii și cu pămîntul: "firească ființă ne încearcă/ noaptea în copaci schimbîndu-ne/ exercițiu de ființare în ploaie cu păsările/ prin tine ne apropiem mai iubitori/ de pămîntul/ pat pregătit de care ne temem" (În ploaie). Un alt nivel e dat de contemplație. Detașată de natură, în calitate de eu ce-și recunoaște identitatea, autoarea se întoarce asupra naturii cu o subtilă nostalgie care are ca
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]