26,529 matches
-
HairShell de două sute de mililitri? Pun pariu că i-a belit juma’ de față. Ne ridicăm amândouă pe vârfuri. Zic: — N-a fost chiar așa de rău. — Stați un pic, zice directorul de imagine, picioarele nu trbuie să fie așa apropiate. Apoi zice: Mai depărtate. Apoi: Puțin mai depărtate, vă rog. Apoi ne dă niște scule cromate pe care să le ținem în mână. A mea probabil cântărește zece kile. — E-un ciocan cu cap sferic, zice Evie, și tu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
însângerată. Chestia aia poroasă. Apoi trebuie să introduci așchiile și bucățile de os în masa moale de țesut pe care l-ai grefat pe față. În realitate, nu tu faci asta, o fac chirurgii în timp ce dormi. Dacă așchiile sunt destul de apropiate, vor forma celule fibroblast ca să se unească între ele. Din nou, un cuvânt din cărți. Fibroblast. Din nou, asta ia luni întregi. — Mămica și soțul ei, zice Manus, șezând în portbagajul deschis al Fiatului său Spider în vârful dealului Rocky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
reușite, că lubrifierea abundentă te obligă să porți zi de zi un absorbant ultra. Unele sunt vagine de modă veche, care trebuie întinse și dilatate în fiecare zi cu un calapod de plastic. Toate broșurile astea sunt suveniruri din viitorul apropiat al lui Brandy. După ce l-am văzut pe domnul Parker așezat pe Ellis, am ajutat-o pe Brandy cea cu corpul mort și îndopat cu medicamente să ajungă înapoi la etaj și, din nou, i-am dat jos toate hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de gata de la Cehoslovaca, coechipierul era mereu George Stan, un fel de nepot al lui Emanuel Stan, directorul Siguranței, o ciudățenie în Serviciu, pentru că Mihai Mihail dorea să fie absolut autonom, să nu aibă de-a face cu alte instituții apropiate ori îndepărtate, dar cam din aceeași lume nesigură, răsucită în sine, semănînd în mintea lui Leonard Bîlbîie cu șarpele Uroboros care-și mușcă singur coada. Acest George Stan ar fi făcut, probabil, o carieră fulminantă în subordinea unchiului, fiind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
după cum spunea domnul prefect la cursul anual și s-a liniștit, zicîndu-și că, de va avea ceva în gînd prințul Șerban Pangratty, acel gînd va fi cunoscut și de Leonard Bîlbîie, pentru că Leonard Bîlbîie i-a fost un înger păzitor apropiat. Iar dacă gîndul va bate către Vladia, fără pic de îndoială că va afla la vreme despre ce este vorba. Doar Bîlbîie nu va lăsa să se ducă de rîpă o veche prietenie și mai ales un an din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de colonelul August Stoicescu din aviație, nu era chiar aviator ca prințul, dar era un prieten al acestuia și ieșise la pensie de cîțiva ani, după ce se ocupase de înzestrarea tehnică a aviației militare. Se vede că erau prieteni foarte apropiați dacă Șerban Pangratty l-a trimis să-și petreacă o vreme la Vila Katerina. Colonelul Stoicescu era însoțit de un vechi camarad de arme, domnul maior Artur Stavri. Cu toate că amîndoi erau ofițeri în retragere, numai Stoicescu umbla în uniformă, maiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trimis la Medgidia, să-l caute pe Cocoș, dacă nu astfel de gînduri? Ceea ce îl făcuse să fie atent era felul în care îi împărtășise prințul Cantacuzino preocuparea, era foarte plastic, foarte sintetic și în același timp de o simplitate apropiată zvonurilor, poveștilor care circulă în cele mai diverse medii și care, deși sînt fantasticării, de necrezut, pentru o minte-sănătoasă, pînă la urmă tot reușesc să-ți strecoare în suflet ceva. O fărîmă de spaimă, un grăunte de îndoială, un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fost amănunte care au ieșit la iveală mai tîrziu, mult mai tîrziu, cînd Leonard Bîlbîie nu le mai putea folosi la nimic, la absolut nimic. Cînd s-au întîlnit a doua oară, pentru Leonard Bîlbîie inginerul Stoicescu era un ins apropiat chiar, știa extrem de multe despre el și i-ar fi putut da sfaturi, o privire din exterior e mult mai cuprinzătoare și mai obiectivă, felul de a fi al inginerului nu-i displăcuse cu totul și atunci, la cea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de la Alexandretta... În ultimii doi ani nici n-a mai venit la convocarea anuală, iar în al treilea an cineva, pare-se că un aviator, un trăsnit, un aristocrat excentric, prințul Șerban Pangratty, care a făcut un raid în Orientul Apropiat și a aterizat la Alexandretta pentru a-și ștampila la Consulat foaia de zbor, de, regulile campionilor!, a spart ușa Consulatului și a găsit înăuntru, stînd la masă, scheletul lui Izot Soceanu uscat și îmbrăcat în costum, cu cravată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nu era chiar la îndemîna oricui să fie un aristocrat veritabil, os domnesc certificat, și în același timp să reușești să fii agreat in cele mai intransigente cercuri socialiste. Dumnealui era cum s-ar spune un "prinț roșu", fusese prieten apropiat cu răposatul Gheorghiu, se vizitase cu Cristescu-Plăpumaru, ce-or fi avut să-și spună, Pangratty că-l admiră și Cristescu-Plăpumaru că-l detestă și că pînă la urmă îi va cînta prohodul, nu lui, aviatorului Pangratty, ci prințului? Cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
coți sub pământ“, zise Simon, după o scurtă chibzuință. „După trei zile voi Învia și eu, precum ăsta al vostru...“ „Iisus“, zise Petru. „Știi bine cum Îl cheamă.“ „Da, ăsta.“ Unul dintre ucenici o porni În fugă până la cel mai apropiat cătun și se Întoarse cu niște lucrători care tocmai isprăviseră o fântână. Duceau În spate cazmale, lopeți, toporiști. În urma lor mergea tot satul, tot ce era suflare, căci În tot ținutul se dusese vestea apariției unui mag egiptean care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o fi vis? Un vis - lumina zilei Domnului, lumina care lumina năprasnic, căci denecuprinsul se strămutase de la gâtuitura peșterii, căci poarta din zid se deschisese mulțimii răzlețite, când se arătase o altă lumină, desigur dumnezeiască, lumină rătăcită, depărtată și totuși apropiată, lumina unei zile cu soare, lumina vieții și a limpezimii? La Început fusese sineliul bolții cerului, depărtat, străluminat se seninul dinlăuntrul său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
familiei Ipatiev. Se vor auzi strigăte sfâșietoare are cereau Îndurare, apoi câteva Împușcături răzlețe, erau lichidați copiii. După care se va lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într‑o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi arse. Această Înfiorătoare mixtură fetidă de rămășițe pământești, de cioturi de oase arse și bijuterii, de epidermă purulentă În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu sunt decât niște copii!... încerca să protesteze Roonuí-Roonuí, însă o privire severă și autoritara a regentului îl făcu să tacă. Puțin după aceea, Hiro Tavaeárii se așeza la picioarele tronului, pe care nu-l putea ocupa - într-un viitor apropiat - decât prințesa Anuanúa, si, după ce-i analiza cu atenție pe toți cei prezenți, începu cu o voce gravă: Suntem o mică și pașnică insula, căreia anii îndelungi de rezistență în fața tiraniei puternicei Rairatea i-au permis să-și câștige respectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
erau nevoiți să le „coasă“ două câte două, printr-o muncă dificilă și migăloasa, de care depindeau multe vieți, căci un talaz mai puternic ar fi putut rupe o piroga „prost cusuta“ la peste opt sute de mile de cel mai apropiat țărm. Pentru a evita așa ceva, Tapú Tetuanúi și cea mai mare parte a adolescenților din insula luau loc de-a lungul unei asemenea scânduri și, cu o răbdare infinită, făceau mici găuri simetrice, la circa doi centimetri de margini. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
început îl făcu să se rușineze, până la urmă îl umplu de mândrie, căci acest ciudat tatuaj însemna că începuse să fie un om important. Realitatea este că începuse să se transforme într-o adevărată hartă umană, care, într-un viitor apropiat, avea să le servească să găsească fără dificultate drumul care să-i readucă acasă. Lui Miti Matái nu-i plăcea să navigheze cu luna plină pe cer, căci lumină ei puternică, reflectată pe cerul atât de limpede al Pacificului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
total dezorientați, aruncau un porc în apă, căci, fără să se știe exact de ce, animalul nu încerca niciodată să se întoarcă pe vasul de pe care a fost aruncat, ci, după câteva momente de șovăire, începea să înoate spre cel mai apropiat uscat, chiar dacă acesta se află la mii de mile distanță. Acest formidabil și inexplicabil simt de orientare al porcilor le permitea căpitanilor polinezieni să aleagă drumul cel bun, insă prezenta un inconvenient major: de cele mai multe ori, rechinii care dădeau târcoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
i-l trecea înapoi, din interior. Un observator străin de cultură acelui popor născut pentru viața pe ocean nu și-ar fi crezut ochilor că o asemenea manevră se putea desfășura la pește șaizeci de mile de coastă cea mai apropiată și cu patru mii de metri de apă sub chila, ceea ce fără îndoială demonstra cât de mare poate fi capacitatea omului de a se adapta la orice mediu. Nici un marinar european nu s-ar fi simțit în stare să repare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prins de unul singur. Ce concluzie tragi din asta? Că este vorba de resturi pe care cineva le-a aruncat în mare. — În sfârșit, începi să gândești! În plus, ne aflăm la pește optzeci de mile de coastă cea mai apropiată, și nici un pescăruș nu se depărtează atât de mult de țărm, decât dacă urmărește un vas, cu ale cărui resturi se hrănește... Înțelegi acum? Înțeleg, răspunse băiatul. Dar tot nu-mi dau seama cum poți să calculezi la ce distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ai obiectivului creează impresia de claritate a imaginii. Rezoluția unui obiectiv este o mărime care determină capacitatea de redare a detaliilor și care se măsoară în linii pe milimetru. Contrastul reprezintă capacitatea obiectivului de a diferenția două griuri cât mai apropiate valoric. Pentru a sesiza detalii cât mai fine, un obiectiv trebuie să aibă atât o rezoluție, cât și un contrast bune. Un obiectiv cu rezoluție bună, dar cu contrast scăzut, spre exemplu, nu va putea produce imagini cu claritate bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
străzii și se ferise să fie văzut că a ajuns acolo înainte de vreme. Tremura de emoție, își făcea planuri să le ducă la un film și la adăpostul întunericului din sală să mângâie mâna Anitei. Visând cu ochii deschiși la apropiata încântare, le văzu îndreptându-se grăbite spre locul stabilit. Și rămase interzis. Luana înota într-un palton negru, legat cu cordon, pe care-l ținea de poale să nu-l târâie pe jos. Avea pe cap un chipiu de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
am făcut? Sanda o luă în brațe și-o întrebă cu delicatețe: Spune-mi, Luana, s-a întâmplat ceva între voi? Adică ce, dacă ne-am bătut? Nu, cum poți să crezi așa ceva?! Mă refeream la altceva, la ceva ... mai apropiat. Adică, ați făcut ceva rău? Luana se încruntă, pierzându-și răbdarea Ce tot spui, mamă, acolo, nu pricep nimic! Sanda se foi pe scaun. Draga mea, Renar i-a mărturisit fratelui său că te iubește și el i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
botul unui Mercedes, pe la mijloc să se transforme În Cadillac și să târască o platformă de camion. A Întors capul spre Din, a cărui expresie serioasă nu se schimba niciodată prea mult. Cum era mai tot timpul Încruntat, ochii lui apropiați și migdalați se apropiau și mai mult, iar chipul cu trăsături fine căpăta o expresie Îngrijorată. Îi plăcea Din. Era desigur mult mai capabil decât ultimii ei colaboratori, postuniversitari americani care nu Încetaseră să lucreze la proiectele lor plicticoase despre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Margaret când treceau de poartă cu mașina. Nu-i cu putință să o mai țină mult așa. Îl subestimezi pe Sukarno, i-a replicat Mick. Margaret băgase de seamă că de la o vreme el vorbea mai tot timpul cu buzele apropiate, de parcă ar fi ținut Între ele țigara să nu-i cadă. Se lăsase de fumat cu un an În urmă, zicea el, dar buzele păreau să fi păstrat obiceiul. — Povestea numită Konfrontasi a devenit o obsesie, ceva de-a dreptul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Își aduce aminte de vremea când avea șaisprezece ani, se Îndrăgostise și era Încredințată că avea să se agațe de amintirile astea și peste un sfert de secol. — E complicat, Mick, s-a mulțumit ea să spună. Eram prieteni foarte apropiați. Trebuie să fi Însemnat ceva pentru mine, deși n-am știut niciodată exact ce anume. Dar mă vezi pe mine femeia care să sufere din cauza unui bărbat? Hei, trezește-te, Mick Matsoukis! O fac pentru băiat. Vreau să-și regăsească
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]