25,604 matches
-
Închide radioul și zice: — Nasol. Pe dosul mâinilor și pe degete șerpuiesc liniile unui desen ruginiu, cu henna; degetele ei, chiar și cel mare, sunt doldora de inele de argint. În jurul gâtului i se încolăcesc o puzderie de lănțișoare de argint, care dispar sub rochia portocalie. Pe piept, țesătura portocalie, creponată a rochiei formează o cocoașă peste grămada de pandantive de dedesubt. Părul îi este împletit în mii de șuvițe răsucite și de codițe ..................., roșii și negre, prinse peste cercei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care dispar sub rochia portocalie. Pe piept, țesătura portocalie, creponată a rochiei formează o cocoașă peste grămada de pandantive de dedesubt. Părul îi este împletit în mii de șuvițe răsucite și de codițe ..................., roșii și negre, prinse peste cercei de argint filigranat. Ochii-i sunt ca de chihlimbar. Unghiile - negre. O întreb dacă lucrează aici de mult. Dacă ne luăm după timp pământesc zice? Și ia o ediție de buzunar dintr-un sertar al biroului. Scoate capacul unui marker galben și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu ochii ei de chihlimbar. Chiar deasupra decolteului portocaliu al rochiei, deasupra omoplatului drept, și-a tatuat trei steluțe negre. Stă picior peste picior în scaunul rotativ. E desculță, cu picioarele murdare; la degetele mari are câte un inel de argint. — Știu ce este, zice, și ridică mâna. Înainte să strângă degetele, împăturesc hârtia și o bag la loc în buzunar. Cu mâna încă în aer, întinde arătătorul spre mine și zice: — Am auzit de așa ceva. E un descântec de adormire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Stridie. Și puștiul își dă părul din ochi și se uită la mine. Zice: — Coacăză crede că știi un descântec. Pula i se termină în stalactita roz pe care o formează prepuțul ridat. Vârful e perforat de un inel de argint. Și Helen îmi aruncă o privire, zâmbind, dar cu dinții încleștați. Puștiul ăsta, Stridie, apucă poalele halatului flaușat al Monei și zice: — Mamă, da’ ce de haine ai pe tine! Se apleacă peste oală și o sărută. — Noi practicăm nuditatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
al camerei este Mona. Coacăză. Râde cu Caprifoi. Și-a prins codițele roșii și negre într-un coc de sub care îi iese doar fețișoara. Pe degete are inele cu pietre mari de stică roșie. La gât, covorul de lănțișoare de argint se încheie, pe sâni, cu o grămadă de amulete, pandantive și talismane. Înveșmântată în nestemate. O fetiță care se fandosește. Desculță. Are vârsta pe care ar avea-o și fata mea, dacă ar mai trăi. Helen se întoarce în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-l tot privește în oglindă; îi face cu ochiul și-și răsucește un sfârc. Îmi vine în minte Oedip rege, nu știu de ce. Pe undeva, mai jos de curea, e stalactita ascuțită și rozalie a prepuțului, străpunsă de cercelușul de argint. Cum ar putea să-și dorească Helen așa ceva? — Fermierii de pe vremuri au semănat anizantă, pentru că înverzește repede primăvara, și așa aveau nutreț pentru vite, zice Stridie, dând din cap către lumea de-afară. Prima parcelă de anizantă a apărut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
scrisul ei caligrafic, perfect, asemenea unui giuvaer. Uitându-se la mine de pe banchetă, Stridie se lasă pe spate cu mâinile la ceafă. Stă cu picioarele goale încrucișate și cocoțate pe spătarul scaunului, chiar lângă fața mea. Are un inel de argint pe unul din degetele mari. Bătături în tălpi, bătături cenușii, crăpate, murdare; și Stridie zice: — Lu’ mami n-o să-i placă treaba asta, că te uiți prin chestiile ei personale. Citesc în carte de la coadă la cap, începând cu data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în poșetă. Acolo unde încă mai are pietricica cenușie de la petrecerea vrăjitorească a Monei, piatra pe care i-a dat-o conclavul. Când Stridie era în pielea goală. Cu stalactita lui de piele creață și rozalie străpunsă de cercelușul de argint. Mona, în acea seară, Coacăză, și cei doi mușchi ai spinării ei, și cum se despărțeau ei în cele două jumătăți tari și albe ca laptele ale fundului, și încep să număr: 1, 2, 3... În următorul orășel, la următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
butuc. În același timp, se înalță și coboară. La capătul fiecărui braț e un scaun, și fiecare scaun se învârte în jurul propriului ax. Țipătul zboară din nou pe deasupra, împreună cu o flamură de păr roșu și negru. Lănțișoarele și amuletele de argint de la gât stau perfect întinse în afară. Amândouă mâinile-i sunt încleștate pe bara de protecție ferecată în poala ei. Ruinele civilizației occidentale, crenelurile, turnurile și hornurile își iau zborul din părul Monei. O piatră de ghicit trece pe lângă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
înapoi. Helen ține cartea în mâini, iar eu mă uit să văd dacă nu e cineva prin preajmă. Mona e gata să se repeadă la noi, cu pumnii strânși, cu părul negru și roșu atârnându-i peste ochi. Lănțișoarele de argint și amuletele i s-au încurcat în păr. Rochia portocalie i s-a răsucit strâns în jurul trupului, iar gulerul i s-a rupt într-o parte, dezgolindu-i umărul. Sandalele i-au căzut din picioare. Ochii ei acoperiți de șuvițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ce vrei? Retrăiește totul parcă a fost ieri... Ușa era deschisă... Am tot ciocănit... se scuză bărbatul, un flăcău înalt, îmbrăcat în haine din șiac negru, cizme negre, cu un guler mare la palton, dintr-o piele brumărie, scînteind ca argintul topit, în valuri, și o căciulă tot brumărie, înfiptă bine pe cap. La oraș există sonerie, bade îi rîde în nas femeia, recunoscînd în cel din fața sa pe elevul de la seral, tînărul cu care s-a certat zilele trecute. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a întîmplat atunci? Mihai repetă gestul cu paharul: În cinstea ta, cea mai frumoasă"!, precum zice Minulescu... Hm! surîde Maria cu gîndul departe. În cinstea ta, / Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint, / Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint, / În pat ți-am presărat garoafe / Și maci / Tot flori însîngerate"... Se oprește din recitat, păstrîndu-și privirea departe, soarbe vodca din pahar și-i savurează tăria răsuflînd ușor, prelung; trage două-trei fumuri, după care, preocupată de pahar, admirîndu-i transparența, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nord-vestul țării, fierul în nord-est, nord și sud-vest, cuprul în sud-vestul, nord-vestul și estul Chinei, minereurile de plumb și zinc pe întreg teritoriul țării, wolframul, staniul, molibdenul, antimoniul și pământurile rare, în principal, în sudul și nordul Chinei, aurul și argintul pe întreg teritoriul țării, iar fosforul se găsește în sudul țării. Principalele resurse miniere sunt: Cărbunele Rezervele de cărbune identificate ale Chinei sunt de 2.020 miliarde de tone și se găsesc în nordul și nord-vestul țării și, în special
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vechime, aici era o așezare urbană cunoscută, care la această oră numără peste 6.200 gospodării cu aproximativ 25.000 de locuitori, majoritatea de naționalitate naxi. Aproape o treime din populația orașului se ocupă cu confecționarea obiectelor din bronz și argint, prelucrarea blănurilor și a pieilor, a țesăturilor textile, cu producerea băuturilor și alte activități meșteșugărești și comerciale conexe. Orașul arată deosebit de pitoresc cu străzile șerpuind la poalele munților sau de-a lungul cursurilor de apă. Pe râurile mari și mici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
maximă importanță. În ultimii ani, în aceste gropi funerare au fost descoperite peste 50.000 de artefacte importante, printre care cai și căruțe din bronz. Corpurile cailor și căruțelor sunt din bronz, însă unele piese ornamentale sunt din aur și argint, iar piesele componente sunt atașate mecanic. Mărimea cailor și căruțelor este jumătate din cea naturală, prezența lor în sit fiind legată de redarea unor aspecte din deplasările împăratului, în cadrul cărora prezența cailor și căruțelor simboliza puterea suveranului. În urma studiilor asupra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Secolele VII-IX e.n (Dinastia Tang) a fost perioada de maximă dezvoltare a schimburilor de mărfuri între China și țările din vest pe celebrul "Drum al mătăsii". Păsări și animale rare, bijuterii, mirodenii, vase de porțelan, monezi de aur și argint din vest, muzică, dansuri, artă culinară, îmbrăcăminte din Asia Centrală și Asia de Vest toate acestea au fost aduse în China. În schimb, produse și tehnologii de fabricare a acestora ca mătasea, viermii de mătase, hârtia, tiparul, obiecte lăcuite și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dintr-un coridor, o platformă, un tunel, o anticameră și alte două încăperi mici în mijloc și în fundul acesteia. Aici au fost depozitate adevărate comori, pe de o parte Sarira lui Buddha iar pe de alta, numeroase obiecte din aur, argint, perle, jad, emailuri, porțelanuri și mătăsuri primite în diferite ocazii, în total aproape 900 de piese, majoritatea din perioada dinastiei Tang. Sarira lui Buddha este cea mai importantă descoperire, după cea a armatei de teracotă din dinastia Qin și un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
provenite de la înaintașii renumiți ai budismului, în încăperea subterană au mai fost găsite în cantitate mare și numeroase sortimente de mătăsuri Tang, de o valoare inestimabilă. Au mai fost scoase din acest spațiu peste o sută de obiecte din aur, argint și email, printre care 16 vase din porțelan folosite, de regulă, doar la curtea imperială Tang, creații care au stârnit admirația cercetătorilor din domeniul porțelanurilor. Descoperirea este cu atât mai valoroasă cu cât tehnologia fabricării acestor vase s-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și dezgroparea voită sau accidentală. Uimitor este faptul că statuile din piatră cu reprezentări de animale, aflate în fața mausoleului, sunt fosile paleontologice cu o vechime de 300 milioane de ani, constatare făcută inițial de un inginer de la o mină de argint, ipoteză confirmată ulterior de doi experți în domeniu. Această descoperire conferă statuilor de pe drumul sfânt atât valoare istorică și cultural-artistică, cât și valoare științifică. Cele 13 Morminte Ming din Beijing Denumirea Celor 13 Morminte Ming este legată de istoria unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
construit în interiorul unui munte. Mormântul a beneficiat de un proiect bine gândit, lucrările realizate fiind grandioase. Arheologii au găsit în mormântul lui Liu Sheng o mare cantitate de obiecte. Majoritatea sunt din ceramică, dar și din bronz, fier, aur și argint, cea mai valoroasă descoperire fiind haina din jad, toate așezate în mormânt într-o ordine clară. Haina este confecționată din plăci de jad de forme diferite, dreptunghiulare, pătrate, trapezoidale, triunghiulare și stelate. Toate colțurile plăcilor de jad au găuri pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
stimate domn, că apa Fluviului Galben coboară din cer, se rostogolește spre mare și nu se mai întoarce?" (Să ne dedăm unei dulci beții). Sau "Perdea peste trei mii de chi/Ce spânzură de sus/ Te-ntrebi: e fluviu de argint/ Ce curge-n zbor apus?" (Privind perdeaua de apă de pe Lushan) și multe alte versuri în care sunt folosite des hiperbole și metafore, devenite celebre și larg răspândite de-a lungul veacurilor. Li Bai a lăsat posterității peste 900 de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Dongfang Shuo a spus: Tot mă veți pedepsi cu moartea, așa că dați-mi voie să vă spun adevărul. Acești pitici sunt de două ori mai scunzi ca mine, dar primesc în fiecare lună un sac de orez și două sute de arginți ca leafă, la fel ca mine. Nu e drept ca ei să moară de prea multă mâncare și eu de foame. Dacă îmi veți da dreptate, schimbați această rânduială.'' Împăratul a izbucnit în hohote de râs și l-a numit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pentru a petrece împreună un moment agreabil. Bețișoarele pentru mâncare În cea mai mare parte a Chinei, la masă sunt folosite o pereche de bețișoare și o lingură. Bețișoarele pot fi din bambus, lemn ori plastic, dar și din croazoneu, argint sau chiar fildeș. Este greu de spus cu precizie când au început chinezii să folosească bețișoarele pe post de tacâmuri. Probabil, strămoșii chinezilor au folosit două crenguțe pentru a lua o bucată de carne friptă, pe urmă, după folosirea focului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cufundari jucându-se în apă, flori de lotus și altele. Lacăt de viață lungă Lacătul de viață lungă este, de fapt, o podoabă, sau mai bine zis un talisman purtat la gât de cei de naționalitate Han. Podoaba făcută din argint are forma unui lacăt și este purtată de copii. Nou-născutul, indiferent de sex, primește de la părinți sau rude un lacăt de viață lungă la împlinirea unei luni de viață și îl poartă până în ziua căsătoriei. În vremurile de demult, din cauza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de taxe vamale și cele scutite de taxe vamale în cantitatea prevăzută articolele de călătorie de uz personal și cele necesare călătoriei a căror cantitate a depășit limita prevăzută obiectele de patrimoniu și cele cu valoare arheologică, banii, aurul și argintul și obiectele din aceste metale prețioase sunt permise doar în cantitate limitată la trecerea prin graniță, la fel și tipăriturile și produsele audio-vizuale pentru mărfurile, mostrele și alte articole care nu intră în sfera bagajului personal de călătorie, trebuie îndeplinite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]