2,292 matches
-
XIX-lea desfășoară o narațiune extrem de simplă, apropiată de banalitate; în nuvelele lui Ferdinand von Saar (1833-1906) ori Ludwig Anzengruber (1839-1889), acțiunea merge direct la țintă, cu o finalitate etică afișată, cu personaje lipsite de pitoresc și reprezentînd mai degrabă arhetipuri (femeia pură, femeia pierdută, bătrînul înțelept, tînărul naiv, trădătorul); structura acestor proze e mai apropiată de cea a basmelor decît de nuvela romantică sau socială. Limbajul, bogat în termeni concreți, posedă o pastă lexicală groasă, țărănească, de mare autenticitate, dar
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
S-a instalat pretutindeni timpul basmului. Cu toate că descind direct dintr-o anumită zonă a satului ardelean din secolul al XIX-lea, personajele nu oferă nici pe departe pitorescul și individualizarea proprii celor din proza realistă: ele tind mai degrabă spre arhetipurile proprii basmului. Fără îndoială că varietatea lor este mai mare decît în basm, dar ele se revendică din umanitatea eternă, nu dintr-o societate aflată într-un anumit punct al evoluției sale. Ca și la Stifter, fiecare apariție posedă o
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
Și încă ceva: fiindcă la început a fost colecția, MNAC trebuie să redevină la loc colecție, desigur un altfel de colecție, dar care să-și afirme de-a lungul actualei instituții muzeale, oricât de savantă și de luxuriantă ar fi, arhetipul și dispoziția care au născut inițial actul de a strânge la un loc imagini, pornirea simplă și ingenioasă care l-a împins pe omul decompensat spiritual al societăților ideologice postmedievale să-și caute echilibrul în mijlocul artei, să vrea să trăiască
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
acest risc, folosind două instrumente diferite. Unul are, mai degrabă, consacrarea unei arme: ironia (când benignă, îngăduitoare, moale, când acidă și greu de suportat) la adresa literaturii grele și a scriitorilor ,de mare tonaj". Obsedantele probleme ale romanului politic, transfigurările și arhetipurile, barocul, călcătura grea a romancierului abisal sunt prinse în câte un fragment malițios și savuros. Biet scriitoraș de schițe și povestiri, Victor Testiban (și, citim în filigran, Costache Olăreanu) nu se poate compara cu autorul de forță al anilor '70
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
sau numai către semnificația morală a acestora, perspectiva nu se modifică esențial. Obiectul, sursa, reperul, sau oricum am vrea să-i mai spunem, părăsește orice context, își pierde orice memorie, își abolește orice funcțiune episodică, se desubstanțializează pînă la limita arhetipului și devine, prin solitudine și prin monumentalitate, o axă a lumii, o realitate unică și desăvîrșită. III. Clasicitatea suferinței Sever pînă la austeritate, economisindu-și bacovian gesturile și mijloacele expresive, Ion Lucian Murnu reprezintă punctul de convergență al unei triple
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
și modernitate, între simplitatea vocii inițiale a dezrădăcinatului și complexitatea rostirii sale pe planul unei culturi poetice care a evoluat. De la premisele universului arhaic poetul ajunge la un rafinament nervos ce-și caută efectele fără a se pierde din vedere arhetipul. Mai mult decît de Blaga, asemenea versuri ni se înfățișează precedate de "notațiile" lui Emil Isac, primul poet ardelean "modernist", cu alura lor de confruntare între "sănătatea" țărănească și tentația "decadentă": "Scriu data zilei de început oglindit într-o piatră
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
Edit. Garnier, Paris, 2012. Corin Braga este cunoscut în mediul universitar și intelectual românesc ca decan al Facultății de Litere clujene, director al Centrului Phantasma de Cercetare a Imaginarului, autor al unor volume cu titluri hibride, precum Psihobiografii sau De la arhetip la anarhetip ș.a. și al câtorva romane (cel mai recent, Luiza Textoris, 2011). Puțini știu însă că este autorul a patru cărți scrise în limba franceză și publicate, într-un interval de opt ani, la edituri pariziene, precum Garnier și
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
antiutopies classiques, la Garnier. Un proiect amplu, dedicat imaginarului utopic european, inspirat de filozofia lui Jean-Jacques Wunenburger, dar provenind dintr-o forma mentis personală. Cititorii români se pot familiariza cu acest univers din romanele sale fantastice sau din volumul De la arhetip la anarhetip, unde se lansează un nou concept, anarhetipul și unde sunt investigate mapamonduri fantastice, geografii simbolice, într-un cuvânt, „gândirea vrăjită a exploratorilor”, din Antichitate până în epoca premodernă. Proiectul francez este dedicat aceleiași „gândiri vrăjite”, cenzurate și refulate datorită
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
a fi la noi o lipsă de ambiție, dacă nu de vocație monumentală. [...] De aici, «indiferența la eveniment» pe care o preconiza Călinescu și care presupune un plan absolut, o lume a esențelor, unde totul capătă sens prin raportare la arhetipiile primordiale. Cine nu se distan- țează de evenimente spre a le citi semnificația uitată, cine nu se depărtează de oameni spre a scruta în ei umanitatea nu este un artist», spunea G. Călinescu într-un interviu în 1945.” (Al. Paleologu
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
că se poate vorbi de gene culturale iudaice în cultura română și de gene culturale românești în cultura iudaică. Deci premiul românesc Ovidius conferit unui israelian înseamnă pentru mine un dialog între gene. Pe de altă parte, Ovidiu este un arhetip al poetului în exil; ori eu sunt un rod al exilaților, un nepot al refugiaților și al fugitivilor. într-o dimineață la Neptun, m-am dus singur, în zori, la malul mării, ca să discut cu Ovidiu. Și am constatat că
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
ca fiind un artificiu menit să schimbe sensul alegerilor din 2012. Blocată de ambele tabere (PSD-PNL, la Centru și PDL, în teritoriu) reforma administrativă eșuează. După schimbarea din 2012, comisia de regionalizare ajunge în mâna lui Liviu Dragnea, lider considerat arhetipul baronului local, care o îngroapă sub un munte de dezbateri și hârtii. Momente cheie în războiul dintre Centru și Organizațiile Locale Călin Popescu Tăriceanu preia de la Traian Băsescu și propaganda portocalie tema de campanie ”votul uninominal” și schimbă sistemul electoral
Demisia lui Antonescu, explicată. Cine e baronul baronilor by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/28839_a_30164]
-
bar, este imaginată ca o copertă pentru orice concert public. Un astfel de concert poate fi alcătuit în felul următor: Coperta I, alcătuită din piesa Alfa de Octavian Nemescu, o evocare a Timpului primordial, reprezintă începutul, Big Bangul, Timpul născător, arhetipul nașterii, care, spune autorul, „aflându-se într-o stare de condens, declanșează explozia spațiului acustic, urmată de reverberația unui clopot și, mai apoi, de ecoul cântărilor de insecte.” A doua piesă din program poate fi, spre exemplu, un concert pentru
Noi partituri din crea?ia rom?neasc? by Lavinia COMAN () [Corola-journal/Journalistic/84304_a_85629]
-
din cer". Fie-ne îngăduita mirarea: cum ne-am comportă noi dacă Iisus ar veni din nou pe pământ, după zece veacuri de creștinism? Ar birui din nou fariseismul smintitor și orbirea de a nu-L recunoaște? Căci Iisus este arhetipul intransigentei absolute pe masura noutății revoluționare a ethosului revelat: El face un rechizitoriu ipocriziei, falsei practici a Legii, propunând o nouă lectură a ei, dacă putem zice așa." Venirea lui Iisus pe pământ, solie și ultima șansă a gratiei divine
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
astfel, justificarea și alibiurile tocmai în ereditatea sa pur culturală: genealogia livrescă răscumpără arbitrarul. Uneori, realul însuși pare a coborî din literatură. Se întîmplă ca nu doar personaje, ci chiar oameni în carne și oase să se revendice dintr-un arhetip literar (Don Juan, Romeo/Tristan, Don Quijote etc.): "Printr-o răsturnare spectaculoasă a relației mimetice, viața dobîndește rol de fenotip care își trădează genotipul literar. Nu literatura descoperă, copiază și ilustrează o tipologie cu sursa în viață, ci invers." Pecetea literaturii
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
care "rememorarea e predominant matricială", o "nostalgie a originilor" orientată "spre esențe și spre mecanismele repetitive", și există alții, ca Nicolae Breban, care înclină spre "eterna reîntoarcere", spre rememorarea "repertorială", spre "manifestarea concretă a repetiției" și spre "figurile" ei, spre arhetipuri. în oricare din aceste două variante, afilierea regresivă presupune - în termenii lui Jakobson - activarea funcției paradigmatice și o desfășurare pe axa verticală ori - conform lui Lotman - modelul cultural semantic. Numeroasele și convingătoarele analize pe care le face Monica Spiridon demonstrează
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
regresivă nu este însă doar o funcție a creației, ci - într-o măsură decisivă - și una a lecturii. Reprezentînd, la urma urmei, un efect perceptiv, cratilismul mizează pe o competență de lectură, pe complicitatea unui cititor avizat, capabil să recunoască arhetipurile (nu o dată degradate în stereotipii sau în grotesc) și aluziile culturale. Tendinței regresive a literaturii i se asociază un "complex succesoral", o "umoare" specifică, numită de autoare "melancolie a descendenței". Aceasta se descompune într-un adevărat "spectru de nuanțe retorice
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
pe crucile nimănui (,,Arta lui Florin Mitroi nu este un joc secund, fac eu iarăși puțină arheologie în propriile-mi texte, o reprezentare a aparențelor, o simplă flatare a iluziei și a tranzitoriului, ci o formulă de comunicare directă cu arhetipul, de încarnare a ideii pure. Mitroi nu pictează obiecte, el developează noțiuni. Opțiunea sa pentru un atemporal spirit al clasicității, în care importante nu sunt veșmintele realului, ci raporturile absolute cu acesta, este filtrată prin austeritatea unei viziuni a semnului
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
de cultul stabilității. O privire epicureică, saturată de senzații și generatoare, la rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea rurală, către valorile ei atemporale și stereotipe, el visează ideea de arhaicitate, vîrsta de aur a unei umanități care-și neglijează memoria. Nu pictează obiecte, ci invocă obiectul. El nu reprezintă șure, bîrne, strecurători, daraci
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
de civilizație, intruziunea culturii consumului într-o economie cvasinaturală și inevitabilul derapaj către o iconografie ambientală kitsch. Însă dincolo de analiză sociologică implicită și de mărturia asupra degradării unor repere cu valoare muzeala din viața satului, Korniss recuperează o adevarată mitologie. Arhetipurile sale, chiar dacă aleargă sprinten către o lume eclectica, au întreaga demnitate a unei epopei în plină desfășurare. În care recipientul de Coca-Cola și carpeta turcească încearcă, alături de forma neolitica a oalei de pămînt, să dea camerei curate un sens mult
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
trăit în prelungirea vieții unor cupluri celebre, Tristan și Izolda, Phaedra și Hippolytus. Lectura realității, imprevizibile și vulnerante, prin grila miturilor livrești este un fel de consolare aproape vindicativă a eroinei, dar și simptomul justițiar al strădaniei de a salva arhetipul moral, de a recupera sublimul pierdut. Întrupat în puternicul personaj feminin Draguna-muta, o ipostază a miresii smintite, o Izoldă a satului buzoian. O poveste de dragoste după toate regulile postmodernității, scrisă chirurgical, povestită de o martoră-personaj, cu sfârșit terifiant. Victimă
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
mai adaug că acesta e un poet de parte dreapta, dintotdeauna și mereu (ceea ce nu-i obligatoriu, politicește, si de dreapta), în sensul că privilegiază, în poezia să, "pârș nostră": adică Soarele, nu Luna; principiul masculin, viril, în dauna feminității; arhetipul Tatălui, nu Mama. E ceea ce-l separă, de altminteri, de câțiva preferați ai săi: Nerval, Novalis, Edgar Poe... Mai anevoie explicabil, căci scandalos prin definiție, este apelul lui Ion Barbu, spre finele lui ^40 și în răstimpul Rebeliunii, la suprimarea
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
inaparente, de impulsul dramatic ce le-a lansat. Aidoma oricărui timid, Emil Brumaru e un pudic, un retractil. Timiditatea nu e decît o consecință comportamentală a unui infantilism prelungit, a unei zăbave în acea edenică zonă a începuturilor ființei, „adevărat arhetip, arhetipul fericirii simple”, cum zice Gaston Bachelard. Din timiditate, putem presupune, poetul așează sub lupa imaginarului d-sale ființele (în speță necuvîntătoare) și lucrurile (în speță cele depreciate, marginalizate), ajungînd a le percepe în imediat, fie și un imediat fabulos
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
de impulsul dramatic ce le-a lansat. Aidoma oricărui timid, Emil Brumaru e un pudic, un retractil. Timiditatea nu e decît o consecință comportamentală a unui infantilism prelungit, a unei zăbave în acea edenică zonă a începuturilor ființei, „adevărat arhetip, arhetipul fericirii simple”, cum zice Gaston Bachelard. Din timiditate, putem presupune, poetul așează sub lupa imaginarului d-sale ființele (în speță necuvîntătoare) și lucrurile (în speță cele depreciate, marginalizate), ajungînd a le percepe în imediat, fie și un imediat fabulos, fără
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
recunoscut în pictura sa și care, aparent, sunt elementele unor potențiale naturi statice, cum ar fi merele, sau pietrele, sau orice altceva, nu sunt decît spectre, sigle ale unei lumi încă neinstituite, concepte solitare într-un discurs neformulat sau chiar arhetipuri platoniciene, realități primordiale și incoruptibile.
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
ei", concretizând "afirmarea deplină în unitate și organicitate a stării poeziei românești la mijlocul veacului al XIX-lea, nu numai în ceea ce privește versificația, ci și în dimensiunea axiologică, selecția versurilor fiind reprezentativă și pe planul estetic" (Valeriu Nițu, Traian Vedinaș, Timotei Cipariu, Arhetipuri ale permanenței românești, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988, p. 107), cartea lui Cipariu, Elemente de poetică, metrică și versificațiune, Blaj, 1860, cu semnătură proprie, cu localizare și datare "M. Eminescu, Blaj 1866" este un al doilea izvor de inspirație al poemului
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]