1,821 matches
-
pr. Ioan Găbudean între 1870-1901. În anul 1948 pr. Cornel Teotelecan revine cu aproape tot satul la Biserica Ortodoxă. Îi urmează pr. Vasile Chelemen, iar în noaptea de Înviere a anului 1965 vine ca și preot paroh vrednicul de pomenire arhimandrit Arsenie Papacioc, după ce a ieșit din închisorile comuniste. Acesta slujește timp de doi ani în parohia Filea de Jos și filia Filea de Sus, ducând o intensă activitate pe plan duhovnicesc, prin spovedanii, cuvinte de învățătură și discuții îndelungi cu
Biserica de lemn din Filea de Jos () [Corola-website/Science/314892_a_316221]
-
județul Argeș. Din tinerețe s-a călugărit la mănăstirea Cozia, apoi a ajuns egumen la Mănăstirea Curtea de Argeș. Aici s-a dovedit tuturor un vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos, cuvios, blând și bun cunoscător al Sfintei Scripturi. În anul 1668, arhimandritul Teodosie este ales mitropolit și părinte duhovnicesc al Țării Românești, în locul răposatului mitropolit Ștefan. Mitropolitul Teodosie a păstorit Biserica Ungro-Vlahiei timp de aproape 40 de ani, silindu-se întru toate să mărturisească dreapta credință, să tămăduiască neputințele poporului, să zidească
Teodosie, Mitropolit al Ungrovlahiei () [Corola-website/Science/314926_a_316255]
-
Printre aceștia, s-a remarcat enoriașul Elie Popescu-Dorneanul și soția sa, Paraschiva, care au donat policandrul cel mare, o clopotniță de lemn și 300 de florini. Biserica a fost sfințită la 5 mai 1858, de sărbătoarea Sf. Mucenițe Irina, de către arhimandritul Artemon Bortnic, starețul Mănăstirii Putna și trimis al episcopului Eugenie Hacman al Bucovinei. În decretul de sfințire este menționat Ioniță Dominte Șalvariu drept ctitor al lăcașului de cult, fiind evidențiată și activitatea unor parohieni. În timpul păstoririi preotului Nicolai Prodanciuc (1868-1900
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
murit la 10 ianuarie 1882, fiind înmormântat în gropnița mănăstirii Valaam. Călugărul Antipa a fost cinstit ca sfânt de către ucenicii săi și de o mulțime mare de credincioși, imediat după moartea sa. Ieromonahul Pimen, ucenicul său ce a devenit apoi arhimandrit și egumen al mănăstirii Pafnutie-Borovski, a scris în anul 1883 o biografie hagiografică în care i-a prezentat viața și nevoințele duhovnicești. Scrierea a fost publicată în limba rusă cu titlul "Vrednica de pomenire viață a ieroschimonahului Antipa" (în ) în
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
Ștefan cel Mare și Sfânt, care a fost realizată de sculptorii Gheorghe Alupoae și Cristian Pântea și turnată la Metamar S.A. Baia Mare în 1995. Tot în curtea bisericii se află și o troiță din lemn, care a fost sculptată de arhimandritul Mina Dobzeu, călugărul basarabean care l-a botezat la 15 martie 1960, într-o pușcărie comunistă, pe Nicolae Steinhardt.
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
ținuturile răsăritene ale statului. Termenul a fost extins la un moment dat la toate teritoriile rutene ale Uniunii statale polono-lituaniene. Scriitorul Ioan Vîșenski vorbea de ortodocșii din regiune numindu-i „creștini ai Rusiei Mici, frății ai Lvovului și Vilnei”, iar arhimandritul Mănăstirii Pecerska din Kiev, Kopistenski, numea aceeași regiune „Rusia Mică, adică Kievul și Lituania”. Termenul „Rusia Mică” a fost folosit, începând cu secolul al XVII-lea, de Țaratul Rusiei în legătură cu Hatmanatul Căzăcesc din Ucraina de pe malul stâng al Niprului, după
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
semnării tratatului de la Pereiaslav (1654). Începând din aceste timpuri, titlul oficial al țarilor ruși a fost „"Suveran al Întregii Rusii: Mare, Mică și Albă"”. Termenul „Rusia Mică” a fost folosit și de hatmanii cazacilor ucraineni Bogdan Hmelnițki ș Ivan Sirko. Arhimandritul Mănăstirii Pecersk din Kiev, Inokentii Ghizel, considera că poporul rus este format din trei ramuri: rușii mari, rușii mici și rușii albi, aflate toate sub autoritatea îndreptățită a țarilor moscoviți. Cronicarii ucraineni au folosit, de asemenea, termenul „Rusia Mică” în
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
format din trei ramuri: rușii mari, rușii mici și rușii albi, aflate toate sub autoritatea îndreptățită a țarilor moscoviți. Cronicarii ucraineni au folosit, de asemenea, termenul „Rusia Mică” în scrierile lor, ca, de exemplu, Samiilo Veliciko, ieromonahul Leontii Bobolinski și arhimandritul Ioaniki Goliatovski. „Rusia Mică” a fost o denumire aplicată Ucrainei occidentale, după ocuparea acesteia de către Rusia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, odată cu împărțirile statului polono-lituanian între vecinii săi mai puternici (Imperiul Rus, Imperiul Habsburgic și Prusia). În secolele al
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
s-a implicat în viața publică, rămânând o prezență discretă. A făcut parte din diferite asociații și societăți de binefacere. Astfel Bessy și Take au fost fondatori "Societății Carpatina" din Sinaia, creată în 1893 împreună cu fostul stareț al Mănăstirii Sinaia, Arhimandritul Nifon, a cărei activitate va fi continuată de "Secția Alpină a Bucegilor" în perioada interbelică. Bessie a manifestat o anume înclinare spre socialism. Adversarii politici ai lui Take Ionescu afirmau chiar că este socialistă. Cert este că a fost abonată
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
Romanescu. Mitropolitul Nifon s-a născut la București, în mahalaua Oțetarilor (pe ulița Teilor, actuala stradă Vasile Lascăr), în anul 1789, ca fiu al blănarului Rusailă, originar din orașul Castoria - Macedonia și venit în București, împreună cu soția sa, Aposta, cu ajutorul arhimandritului Iason, care îl întâlnise pe Rusailă la Salonic, în timpul unui pelerinaj la Sfântul Munte Athos. Arhimandritul Iason locuia, împreună cu nepotul său, călugărul Sofronie, în curtea Bisericii Oțetari. Aici, la Biserica Oțetari, va fi botezat viitorul Mitropolit și va lua primele
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
Vasile Lascăr), în anul 1789, ca fiu al blănarului Rusailă, originar din orașul Castoria - Macedonia și venit în București, împreună cu soția sa, Aposta, cu ajutorul arhimandritului Iason, care îl întâlnise pe Rusailă la Salonic, în timpul unui pelerinaj la Sfântul Munte Athos. Arhimandritul Iason locuia, împreună cu nepotul său, călugărul Sofronie, în curtea Bisericii Oțetari. Aici, la Biserica Oțetari, va fi botezat viitorul Mitropolit și va lua primele lecții de învățătură bisericească, de citire, scriere și cântare psaltică, de la călugărul Sofronie. Chipul Mitropolitului Nifon
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
și-au învățat carte aici în sat, în Rădășăni și le-au făcut biserică și jăluind oamenii că li-i locul strâmt, și n-au unde se hrăni, le-au dat și o bucată de loc din hotarul târgului Băii...”" Arhimandritul Timotei Aioanei presupune că Tomșa ar fi pus numai temelia bisericii, bazându-se pe faptul că un domnitor nu ridica biserici de lemn, ci din piatră și cărămidă, și chiar și boierii ctitoreau biserici de zid și nu de lemn
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
cu sila Biserica „Sf. Sava” de la armeni, iar acest locaș de închinăciune ar fi fost transformat apoi în biserică greco-ortodoxă pentru trebuința moldovenilor, armenilor dându-li-se în schimb alt loc și despăgubiri, ca să-și facă ei o nouă biserică. Arhimandritul armean Zareh Baronian presupunea că acest lucru s-ar fi putut petrece în timpul domniei de scurtă durată a lui Ștefan Rareș (1551-1552), în timpul căruia s-a înregistrat o prigoană la adresa armenilor. Documentele atestă însă că Biserica „Sf. Sava” a fost
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
dispunea în secolele XVII-XVIII de două lăcașuri de cult. În secolul al XVII-lea unii episcopi armeni ai Moldovei au locuit la Iași în anumite perioade. Într-o însemnare de pe manuscrisul „Interpretarea calendarului armean”, redactat la Iași în 1607 de către arhimandritul Mesrob din Caffa și păstrat la Biblioteca Mechitariștilor din Veneția, este menționat episcopul Hovhannes Secvți ca „episcop al orașului Iași”. În biserica „Sf. Maria” din Iași, episcopul Anton Serepkoienț a hirotonit la 9 august 1646 pe clericul Bedros din Cozlav
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
credincioșilor din parohie șl din alte părți. Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” a fost redată cultului în ziua de 8 iulie 1987, de prăznuirea „Sfintei Treimi”, fiind sfințită de către P.S. Pimen Suceveanul, Episcop-vicar al Mitropoliei Moldovei și Sucevei, înconjurat de P.C. Arhimandrit Partenie Apetri, Mare Eclesiarh al Catedralei Mitropolitane, P.C. Preot paroh Dumitru Hadârcă - consilier administrativ, P.C. Preot Dimitrie Isopescu - consilier administrativ și de un sobor de preoți și diaconi. La începutul secolului al XXI-lea, întregul complex se afla într-o
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
din partea de nord-vest era o clădire mare, cu patru săli de clasă, a funcționat între anii 1929-1948 Școală de Cântăreți Bisericești a Centrului eparhial Iași. Ea a început să funcționeze cu o frecvență de patru ani, având ca profesori pe arhimandritul Teodor Stupcanu, pe pr. Theodor Vrănescu și pe alții. După ce s-au întors din refugiu de la Brașov, arhimandritul Teofil Luca și administratorul Miron nu au mai fost primiți la Biserica „Sf. Ioan Botezătorul, deoarece au fost constatate niște fraude. În
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
de Cântăreți Bisericești a Centrului eparhial Iași. Ea a început să funcționeze cu o frecvență de patru ani, având ca profesori pe arhimandritul Teodor Stupcanu, pe pr. Theodor Vrănescu și pe alții. După ce s-au întors din refugiu de la Brașov, arhimandritul Teofil Luca și administratorul Miron nu au mai fost primiți la Biserica „Sf. Ioan Botezătorul, deoarece au fost constatate niște fraude. În 1945, protosinghelul Mina-Manole Petraru a fost numit de mitropolitul Irineu Mihălcescu ca preot deservent la Biserica „Sf. Ioan
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
Veniamin Costachi și Iosif Naniescu purtând în mâini chivotul noii catedrale mitropolitane, mitropoliții Petru Movilă, Varlaam Moțoc și Dosoftei Bărilă (înainte ca aceștia să fie canonizați), mitropolitul Gavriil Callimachi (ctitorul acestei biserici), patriarhul Teoctist Arăpașu și mitropolitul Daniel Ciobotea, precum și arhimandritul Cleopa Ilie care a predicat în această biserică. În pridvorul deschis al bisericii, pe peretele estic și pe boltă, s-a amplasat un mozaic în stil bizantin realizat în anii 1999-2000 de echipa meșterului Virgil Moraru. Acest mozaic cuprinde patru
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
evlavios și învățat. S-au făcut numeroase traduceri de materiale religioase în chineză. Misiunea a publicat patru volume de cercetări în domeniul sinologiei în anii 1850 și 1860. Doi clerici au devenit binecunoscuți studențior în domeniu, Părintele Yakiuf Bichurin, și arhimandritul Palladius, care a realizat și un dicționar foarte valoros. Răscoala boxerilor în 1898-1900, o revoltă antioccidentală și anti-misionară din China, a generat atacuri violente asupra convertiților la creștinism. Și ortodocșii chinezi au fost uciși; în fiecare an, în luna iunie
Biserica Ortodoxă Chineză () [Corola-website/Science/318218_a_319547]
-
Biserica Ortodoxă era și un preot Romano Catolic, Matthias Pavlik, care era interesat de ortodoxie de mulți ani. Biserica Serbiei a consimțit să-l hirotonească pe Părintele Matthias ca episcop al Bisericii Ortodoxe cu numele de Gorazd. În 25 septembrie, Arhimandritul Gorazd a fost hirotonit ca Episcop de Moravia și Silezia la Catedrala Sfântului Arhanghel Mihail din Belgrad, Yugoslavia, de către Patriarhul Dimitrie al Serbiei. Episcopul Gorazd Pavlik este considerat succesor al Arhiepiscopului Metodius al Moraviei și poartă numele discipolului și succesorului
Biserica Ortodoxă Cehă și Slovacă () [Corola-website/Science/319839_a_321168]
-
(n. 1842, Voloca pe Derelui, Bucovina, astăzi în raionul Adâncata, regiunea Cernăuți, Ucraina - d. 1 martie 1913) a fost un arhimandrit român, care a fost ales ca deputat în Dieta Bucovinei (1891-1892, 1901-1904). s-a născut în familia lui Ioan Balmoș și a soției sale, Elisaveta născută Pitei. A primit la botez numele de Gheorghe. A urmat studiile gimnaziale și teologice
Ghideon Balmoș () [Corola-website/Science/319320_a_320649]
-
parohul de Vatra Dornei, Ghideon Balmoș (care era văduv), a fost tuns în monahism și numit în funcția de proistos al asistenților de la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. În 1905 a fost hirotesit arhimandrit stavrofor și în 1909 arhimandrit mitrofor. În perioada stăreției sale, au continuat lucrările de restaurare a întregului complex mănăstiresc, conduse de arhitectul austriac Karl Romstorfer. Acestea au fost terminate în 1910. Arhimandritul mitrofor Ghideon Balmoș a decedat la 1 martie 1913, la vârsta de 71
Ghideon Balmoș () [Corola-website/Science/319320_a_320649]
-
Nou de la Suceava. În 1905 a fost hirotesit arhimandrit stavrofor și în 1909 arhimandrit mitrofor. În perioada stăreției sale, au continuat lucrările de restaurare a întregului complex mănăstiresc, conduse de arhitectul austriac Karl Romstorfer. Acestea au fost terminate în 1910. Arhimandritul mitrofor Ghideon Balmoș a decedat la 1 martie 1913, la vârsta de 71 ani. În perioada interbelică, o stradă din Cernăuți a purtat numele preotului George Balmoș.
Ghideon Balmoș () [Corola-website/Science/319320_a_320649]
-
care amintește că "„la biserica cea din lemn de la satul Costești, fiind și noi ctitori acolo la leat 7259; iar cine s-ar ispiti a o înstrăina de la această sfântă biserică, să aibă a se judeca cu Maica Precista. Antonie, arhimandrit Bistriții”". La sfârșitul secolului 18 s-a construit actuala biserică din cătunul Grușetu de către arhimandritul Constandie Peloponisiotul (1796-1804), un alt egumen bistrițean. De la această refacere se păstrează pomelnicul, al cărui text a fost transcris și transmis posterității de către cercetătorul Aurel
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
acolo la leat 7259; iar cine s-ar ispiti a o înstrăina de la această sfântă biserică, să aibă a se judeca cu Maica Precista. Antonie, arhimandrit Bistriții”". La sfârșitul secolului 18 s-a construit actuala biserică din cătunul Grușetu de către arhimandritul Constandie Peloponisiotul (1796-1804), un alt egumen bistrițean. De la această refacere se păstrează pomelnicul, al cărui text a fost transcris și transmis posterității de către cercetătorul Aurel Sacerdoțeanu: "„Pomelnicul sfintei și dumnezeiești biserici din satul Costești, unde se numește cătunul Grușetu..., unde
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]