1,822 matches
-
Daniil Vlahovici din mănăstirea sârbească Covil, care a fost un străin de sufletul credincioșilor români din Bucovina, fiind mai mult un funcționar al împăratului. A murit în anul 1822, iar după aproape un an de vacanță, în fruntea episcopiei vine arhimandritul Isaia Baloșescu, care se implică mult în viața culturală a bucovinenilor. Moare în 1834, iar în 1835, împăratul Ferdinand numește ca episcop în fruntea Episcopiei pe Eugenie Hacman. Păstorirea lui nu a fost decât o revenire la situația deloc bună
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
un an, iar abia în anul 1879, în fruntea mitropoliei se va afla Silvestru Moraru Andrievici, care a luptat foarte mult pentru păstrarea drepturilor românești în Biserica din Bucovina. După moartea sa, în 1895, scaunul mitropolitan a fost încredințat bătrânului arhimandrit și vicar general, Arcadie Ciupercovici. Nici acesta nu a fost pe placul românilor, pentru că și el era doar o unealtă în mâinile guvernatorului Bucovinei. Ultimul mitropolit al Bucovinei sub stăpânirea austriacă și predecesorul lui Cotlarciuc a fost Vladimir de Repta
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
până în anul 1914, când primește punerea mâinilor întru cele ale preoției, în anul 1919 devenind protopresviter, iar în anul 1921 arhimandrit stavrofor. Cinul călugăresc l-a primit la Sfânta Mănăstire Putna, în 1923 și odată cu noul statut, primește rangul de arhimandrit mitrofor. Despre viața lui în mănăstire nu avem nicio informație, dar acest lucru este lesne de înțeles ținând cont de faptul că la puțină vreme după îmbrăcarea hainei monahale ajunge episcop, astfel încât nici nu se poate vorbi despre o activitate
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de 7 noiembrie 1924 fiind ales de către același Mare Colegiu al B.O.R. în demnitatea de arhiepiscop al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei și Hotinului. Alegerea mitropolitului s-a făcut dintre trei candidați: episcopul Ipolit Vorobchievici, episcopul Nectarie Cotlarciuc și arhimandritul mitrofor Clementie Popovici. La votul dat de membrii Marelui Colegiu Electoral, Nectarie a întrunit 217 voturi din 270 posibile. La 9 noiembrie, același an, regele Ferdinand I semnează Decretul de investire și o zi mai târziu, pe 10 noiembrie a
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
vicepreședintele Senatului, foarte multe alte personalități ale vremii, precum și episcopii Visarion Puiu al Hotinului - cel care avea să-i succeadă la scaunul mitropolitan, Nifon al Hușilor, Cosma al Dunării de Jos, arhiereul Grigore Leu Botoșăneanu din Iași, episcopul Ipolit Vorobchievici, arhimandriții Vasile Stan din Sibiu, Valeriu Moglan al Mănăstirii Neamț, Ortizie Popescu, Clemente Popovici, o numeroasă delegație de săteni din Stulpicani, care au venit cu buciume și fluiere, o asistență impresionantă. Înhumarea s-a făcut în cripta arhiereilor bucovineni din cimitirul
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
petrecuse așa de bine. Numai șaizeci de ore despărțeau de marele concert din Bach. . . . Biserica Amzei părea în sărbătoare. încă de pe la trei lumea începuse a sosi, și la patru - ora ceremoniei - strada era aglomerată de trăsuri și automobile. Slujea un arhimandrit. Aducîndu-și aminte că așa se obicinuia la Tecuci pentru fete, Lina angajase muzica militară, sosită din vreme, ce se odihnea acum, înapoia bisericei. După consultări cu Elena și Nory, care amândouă opinase pentru serviciul însoțit de cor, convenise și cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ar fi vrut să-1 întoarcă. Linia precisă a nasului și bărbiei se desena perfectă. Pictorul Greg observă că în poza aceea e foarte frumoasă, dar, prigonit de melodia sacră, își beatifică cugetarea. Cum nimeni nu se mișca pentru supremul adio, arhimandritul spuse ceva celor mai de-aproape. O ezitare țintuia slujba pe loc. Se făcu o mică mișcare înainte. Lina, în pripă, se apropie de catafalc, își ridică voalul, îl lăsă iar și se retrase. Rim oscila nehotă-rît. Trebuia sau nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să-ți spun, părinte, dar din nou avem de a face cu o față bisericească, care cu păcat se pune de-a curmezișul hotărârii lui vodă. Despre ce față bisericească e vorba, fiule? Apoi nu-i oarecine, părinte, ci chiar arhimandritul Procopie, egumenul mănăstirii Galata, care „au zis că iaste locul mănăstirii Gălății...răspunzînd că are mănăstirea și scrisori de la alți domni”. Când a fost vorba însă să arate scrisorile, lucrurile s-au încurcat, pentru că: „Împlinindu-și vadeaua ce și-au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
-mi place deloc această obrăznicie a egumenului, fiule. Dacă un slujitor al bisericii se poartă așa, atunci cum poate fi pildă pentru cei ce vin la biserică să se roage lui Dumnezeu? De-l vei întreba, însă, pe prea sfințitul arhimandrit Procopie de ce a mințit cu gând să înșele chiar pe vodă, el îți va răspunde smerit: „Nu m-am hainit pentru mine, ci tot ce am spus și am făcut a fost doar spre binele sfintei mănăstiri... Dumnezeu mă va
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dară, că ne-au înștiințat dumnealui că s-au găsit loc de treaba lor, a misărnicilor și i au aședzat pe locul sfintei mănăstiri Barnovschii, ce iaste de la poarta mănăstirii, dincoace, despre apus, unde și egumenul... sfințiia sa chir Paisie, arhimandritul primindu-i cu voie lui și cu folosul mănăstirii, au cheltuit cîțiva bani de au făcut șoproane, ca să încapă cu toții și alte damuri (bordei pentru vite) pentru ținere vitelor și a cărnii, cu de toată trebuința lor și, pentru chirie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
atenție desăvârșită. Maiorul Marcu avea ochi de vânător de munte, 8 ani a vânat partizani în Nehoiu. Colonelul Preda a rămas fără trântor în stupul cu miere. Stareț cu toate însemnele monahale: frate, rasofor, călugăr, schivnic, diacon, arhidiacon, preot, protosinghel, arhimandrit. Ștampilă lângă ștampilă pe certificatul de călugărie. În 3 ani de răbdare, monahului i s-a oferit cârja episcopală. Ce-i drept nu era la fel de îndemânoasă ca pistolul, dar destul de lungă cât să îndrepte șalele celor care nu făceau ascultare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pune-ți iubirea pentru om de-a stânga Tatălui și iubirea pentru Dumnezeu de-a dreapta sa, Sfântul Duh va întregi jumătățile într-o Treime nedespărțită. Amin! Dumnezeu să te ierte! În curtea mânăstirii era liniște, sub un plop bătrân, părintele arhimandrit Ioan, pe o lespede de piatră, cu o cruce în mână. Dumnezeul om asculta mărturisirea omului. Sub epitrahil, Petru se destrăma precum un pulover împletit de mămuța Lențuca. Avea 87 de ani, nu vedea, nu auzea, vorbea șoptit, buzele inventau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
87 de ani, nu vedea, nu auzea, vorbea șoptit, buzele inventau un alfabet al semnelor tot mai șterse, purta lentile 6-, doi ochi pe față, doi pe dos, andreaua înțepa degetele, pe genunchi se șiroia agheasmă mare. Sub epitrahil, degetele arhimandritului deșirau rugăciune din fiecare bob de metanie; rugăciunea minții limpezea curgerea; sângele, râu adormit, își caută cu ochii închiși vadul; sub epitrahil, Petru, tot mai puțin cu fiecare incertitudine mărturisită, ochii două oceane pline de nerostire. Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prin curte: "blagosloviți și mă iertați", "blagosloviți și mă iertați", "blagosloviți și mă iertați". Mi se rupe șira spinării de atâtea închinăciuni. Cine știe ce încercare i-a pregătit starețul și, Doamne, câte ispite vin cu fiecare încercare! Încă este necopt, vorba arhimandritului Ioan: "Îl mai caută pe Domnul în om". Așa cred și eu, părinte Ilarion, îl caută în om, îl caută în cărți, îl caută cât este ziulica de mare ba printre frunze în livadă, ba prin straturile cu flori, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
am atins Sfintele și asta numai pentru că mă îndoiesc de vrerea Domnului. Stau la strană cu toți mucoșii în jurul Psaltiri, în loc să slujesc Cortul Împărătesc. Ai dreptate, părinte, în ceea ce spui, dar parcă îl aud pe Simeon Stâlpnicu vorbind prin graiul arhimandritului. El a slujit 40 de zile cățărat pe un stâlp și nu s-a îndoit nici măcar un ceas de slujirea sa, noi am clipocit două săptămâni în strană și iată cum ne răzvrătim. Dacă află ava Ioan, nu mai trecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îndure pe toate. De nu, o să umple lumea cu el, deși eu cred că în lume o să-l mănânce lupii cu tot cu opinci. Este strigător la cer, părinte: fratele Petru, rasoforul Petru, cuviosul Petru, mâine-poimâine primește semnele diaconiei, ale preoției... protosinghel, arhimandrit, în timp ce noi ne ostenim pe moșia tovarășului maior Spiridon și a cuvioasei Cătălina, futui mama ei de viață! Un securist împuțit și o curvă conduc obștea! Vezi matale ce încercări îi pregătești, că te știu om iscusit, ai scăpat mânăstirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Prin acoperiș, cobora acrobatul cerului: "Pace vouă!" Doi unu: îndoială, șase șase: poartă-n casă, în inimă pumn de arginți. Ultima zi din săptămâna luminată avea să aducă întuneric peste obște. În cimitir, luna dormea sub o frunză de brusture. Arhimandritul lovea cu ciocanul într-o scândură de paltin parcă pentru a alunga ciorile; prinse ca într-un insectar pe obrazul cerului, stoluri de păsări moarte; călugării umpleau buzunarele cu licurici pentru noaptea cea de pe urmă; preoții ascundeau mucuri de lumânări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
obștii. Starețul suferea de strabism, nu distingea nuanțele, bârfa contura obsesiile, tataia ura cleveteala: Bă, mie îmi spui verde-n față ce te roade! Mânăstirea nu-i radio-șanț și apoi ce-l fute grija pe măgar de unde beau oile apă! Arhimandritul cârmuia obștea: Aici, ava Ioan leagă și dezleagă, eu sunt cu managementul, bă! Unde iscălește tataia, curge lapte și miere. Hotărârea arhimandritului Ioan era poruncă pentru toată suflarea. El spovedea toți monahii, împărțea ascultări după puterea fiecăruia, alegea canoanele mânăstirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
te roade! Mânăstirea nu-i radio-șanț și apoi ce-l fute grija pe măgar de unde beau oile apă! Arhimandritul cârmuia obștea: Aici, ava Ioan leagă și dezleagă, eu sunt cu managementul, bă! Unde iscălește tataia, curge lapte și miere. Hotărârea arhimandritului Ioan era poruncă pentru toată suflarea. El spovedea toți monahii, împărțea ascultări după puterea fiecăruia, alegea canoanele mânăstirii. Slujirea, după sfântul munte, prăznuirile de-asemenea, dezlegări doar acolo unde boala sfredelea osul. Stârlici peste castronul cu borș, în postul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Auzi, părinte Ilarion, noi am pus piatră peste piatră aici, am cărat apă cu coromâsla tocmai din Bistrița, am dormit în podul saivanului trei ani până am ridicat biserica, chiliile, clopotnița și... vine un nimeni, trimis de episcop, este uns arhimandrit, primește însemne episcopale, starețul îi dă cârja, oile, pășunea. Ștampila, pistolul și Cătălina îi sunt destul boșorogului pentru câte zile mai are de trăit! Dar noi, noi până când să mai suportăm? Se strânge tot mai mut cazarma asta în jurul inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iarbă! Durerea monahului este izbăvire, dorul scrijelește pe cruce un nume. Petre, gândești ca la 18 ani, ai rămas copil? Copiii sunt plăcuți lui Dumnezeu, pentru că sunt curați la inimă, plăcut vei fi și aici până la urmă, te asemeni cu arhimandritul, ai sufletul lui curat, ștergar alb, peste care Domnul va frânge pâinea, multe pâini se vor coace în sufletul tău. Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu blestemă poamă scuturată devreme. Umple livada cu tine, de vrei să te aștept. De tristeți nu te poți păzi decât sporindu-le. Iubește nefericirile ca și cum te-ai iubi pe tine însuți. De pe culmile muntelui, caută-te în adânc, Petre. Arhimandritul vorbește despre prototipul cerului nimic mai fals, Dumnezeu a pozat modelul unui singur om. Suferința nu se dizolvă privind peste umărul altuia. Fii nefericit pentru tine, chiar dacă arlechinii schitului mimează durerea crucii altora. Genia, casă să fiu bântuită de necurăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
toate balamalele: era bătrân, 86 de ani, reumatism, osteoporoză, hepatită, diabet, ulcer, gută, angină, astmă, hernie, lombosciatică, nevroză. Starețul încă se credea verde. Pe la 80, s-a oprit cu numărătoarea, totuși bătrânețea l-a determinat să lase frâiele în mâinile arhimandritului Ioan, singurul monah pus pe slujire adevărată, fără cazier. Starețul era numai cu robinetul. Când tataia spunea "da", curgea; când "nu", era secetă pe toată valea Bistriței. Pentru cei evlavioși ascultările le împărțea părintele arhimandrit Ioan, pentru cei mai comozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să lase frâiele în mâinile arhimandritului Ioan, singurul monah pus pe slujire adevărată, fără cazier. Starețul era numai cu robinetul. Când tataia spunea "da", curgea; când "nu", era secetă pe toată valea Bistriței. Pentru cei evlavioși ascultările le împărțea părintele arhimandrit Ioan, pentru cei mai comozi, mai cârcotași, mai slobozi, părintele Visarion avea o altfel de rânduială. Tovarășul maior croia fără milă, cu o nuia, mogâldeața legată de hambar. Când îi obosea mâna, lovea cu picioarele; când oboseau picioarele, se urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gonea pe drumul Feleacului și era noapte, și era beznă, și era ceață, și era ploaie... Nu s-au gândit niciodată că vor ajunge până acolo, voiau doar să bage zâzanie între părinți. Voiau ca starețul să-i dea papucii arhimandritului prea nedreptățea obștea, așa că aveau motive să refuze categoric ascultarea față de acesta. Erau mereu revoltați. Starețul le tolera revolta, economul Visarion, de asemenea; erau primii care au pus umărul la ridicarea schitului și aveau mâini de aur. Măi Ilarioane, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]