2,123 matches
-
zona din jurul Varșoviei), aproape 30%. Prin comparație, nobilimea din celelalte țări europene, cu excepția Spaniei, era în jur de 1 - 3%. Erau mai multe căi de a ajunge la un rang nobiliar și a urca pe scara socială. Nobilimea poloneză, spre deosebire de aristocrația din Franță, nu era o clasă închisă, exclusivistă. Mulți indivizi de extracție socială modestă, inclusiv orășeni, țarani și evrei, se puteau ridica pe scara socială. De aceea, aristocrația poloneză era mult mai stabilă decât cea din alte țări, fiind scutită
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
un rang nobiliar și a urca pe scara socială. Nobilimea poloneză, spre deosebire de aristocrația din Franță, nu era o clasă închisă, exclusivistă. Mulți indivizi de extracție socială modestă, inclusiv orășeni, țarani și evrei, se puteau ridica pe scara socială. De aceea, aristocrația poloneză era mult mai stabilă decât cea din alte țări, fiind scutită de tensiunile interne și de dezintegrare, fenomene care au caracterizat Revoluția Franceză, de exemplu. Fiecare șleahtic avea o influență importantă în politica națională, uneori mai importantă decât cea
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
un tipar care conferă colectivității și organizației ei politice o identitate, o personalitate. Identitatea unei subculturi politice se poate baza pe moștenirea sa etnică (cultura promovată de Partidul Romilor, de U.D.M.R. etc.), pe condiția sa economică (cultura politică a aristocrației, a săracilor din ghetou, cea promovată de partidul clasei de mijloc etc.), pe apartenența la o provincie (cultura politică promovată de Partidul Moldovenilor, cultura politică transilvană din secolul al XVIII-lea, a Țării Bascilor etc.) și la o istorie (invocată
Cultură politică () [Corola-website/Science/302492_a_303821]
-
deși Vechiul Regim, care a existat înaintea Revoluției, nu a mai putut fi restaurat. Constituția octroaiată de Ludovic al XVIII-lea a aplicat un sistem limitat de monarhie parlamentară. Ludovic al XVIII-lea a dus o politică internă conform intereselor aristocrației funciare emigrate în timpul Revoluției peste hotare și care a revenit în urma Restaurației. Deși a încercat să aducă reconcilierea între francezi, s-a confruntat deseori cu opoziția fanatică a ultraregaliștilor, nostalgici ai Vechiului Regim, care au triumfat în 1824, o dată cu venirea
Ludovic al XVIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302519_a_303848]
-
a primit provinciile din est: Achaea, Macedonia și Epir (aproximativ Grecia de astăzi), Bithynia, Pontus și Asia (aproximativ Turcia din zilele noastre), Siria, Cipru și Cyrenaica. Aceste teritorii fuseseră cucerite înainte de către Alexandru cel Mare; astfel, o mare parte a aristocrației era de origine greacă. Întreaga regiune, în special marile orașe, fuseseră în majoritate asimilate în cultura greacă, greaca deseori servind drept lingua franca. Octavian, pe de altă parte, a obținut provinciile romane din vest: Italia (Italia modernă), Gallia (Franța actuală
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
379, succesorul și fiul lui Valentinian I, Grațian, a refuzat să poarte mantia de "Pontifex Maximus", iar în 382 a anulat drepturile preoților păgâni și a eliminat altarul păgân din Curia Romană, o decizie care a provocat nemulțumiri în rândul aristocrației, în mod tradițional păgână, a Romei. Teodosiu I a decretat mai târziu o interdicție privind păgânismul nativ și aplicarea în continuare a creștinismul ca religie oficială de stat. Situația politică era instabilă. În 383, un general puternic și popular numit
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
o populație care se află în subordinea unei “autorități”, căreia populația îi transferă din dreptul ei natural numai puterea strict necesară pentru a asigura pacea internă și apărarea comună împotriva atacurilor din exterior. Indiferent de faptul că este o monarhie, aristocrație sau democrație (Hobbes având o preferință puternică pentru o monarhie), puterea suverană trebuie să fie un "Leviathan", cu o autoritate absolută. Leviathan-ul era conceput ca o putere pur seculară prezentată sub forma unei figuri mitice care îi supune pe cei
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
doctorul Davila (era inspector al serviciilor sanitare) și de alți medici s-a ocupat de organizarea spitalelor și de crearea unui serviciu de ambulanță. Cartierul general era Sala Palatului din București care devine un atelier în care doamnele din marea aristocrație română, dar și femeile simple făceau pansamente, tifoane, cămăși, cearceafuri. Elisabeta a construit cu ajutorul banilor veniți de la curțile germane două barăci cu câte o sută de paturi în curtea reședinței de la Cotroceni; mica gară folosită de cei din palat a
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
două barăci cu câte o sută de paturi în curtea reședinței de la Cotroceni; mica gară folosită de cei din palat a fost transformată intr-un ambulatoriu de 18 paturi - cu sprijinul mamei lui Carol care a trimis tot materialul necesar. Aristocrația îi urmează exemplul și peste tot apar spitale de campanie, la Ploiești prin principesa Cantacuzino, la Iași prin Maria Rosetti Roznovanu. Elisabeta se ocupa in aceeași măsură de toți pacienții, fie că erau ruși, turci, sau români. În acest timp
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
protectoare a artelor. Deși s-a ferit să se implice in viața politic, ea era implicată activ în viața socială, organizând spitale, fundații de întrajutorare, organizații cu scopuri caritabile etc. Familia regală a constituit un model pentru societate, începând cu aristocrația și terminând cu categoriile de oameni simpli, longevitatea și stabilitatea relației lor fiind demnă de toată admirația.
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
Est dispare. Centrul comercial se deplasează astfel spre nord, mai ales în Franța de azi, unde apar porturi noi, ca Quentovic pe țărmul râului Canche, Durstede în delta Rinului. Orașele renasc economic, sunt practicate activități meșteșugărești pe scară largă. Vechea aristocrație romană și cea germanică fuzionează, prin înrudiri sau schimburi de elemente culturale. Familiile senatoriale romane pătrundeau în domeniul clerical, în timp ce nobilii germanici preferau funcțiile militare. Indiferent de originea etnică, se purtau nume latine, germanice și creștine. Oamenii liberi din clasele
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
trai creștea în rândul oamenilor de rând, prăpastia între săraci și bogați se adâncea vizibil. Conștiința crescândă a oamenilor de rând față de chestiunile politice și socio-economice interacționa cu ideile socialismului, social-liberalismului și nationalismului (Fennomania). Răspunsurile populației și contramăsurile corespunzătoare ale aristocrației au înrăutățit relațiile sociale în Finlanda. Mișcarea muncitorească finlandeză, apărută la sfârșitul secolului al XIX-lea din mișcările populară, moderată și religioasă, precum și din fennomania, avea un caracter naționalist finlandez și muncitoresc. Din 1899-1906, mișcarea muncitorească a devenit complet independentă
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
dizolvat Parlamentul și a ordonat noi alegeri aproape anual între 1908-1916. Capacitatea Parlamentului de a rezolva problemele sociale și economice majore era limitată de confrontările între reprezentanții populației needucate și cei ai fostelor stări, obișnuite cu atitudinile și cu dominația aristocrației. În același timp, a escaladat și conflictul între angajatorii industriali și muncitorii lor, industriașii refuzând negocierile colective și dreptul la sindicate care să reprezinte muncitorii; angajatorii dictau contractele care se semnau la nivel personal. Deși procesul parlamentar dezamăgise mișcarea muncitorească
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
care se împotrivea shogunului se considera a fi răzvrătit împotriva tronului, era înlăturat de îndată și își pierdea domeniile. În a doua jumătate a secolului al XII-lea în Japonia s-a înăsprit lupta pentru putere între două grupuri ale aristocrației funciare locale: casa Minamoto, care stăpânea pământuri în partea de nord-est a Japoniei și casa Taira, ale cărei domenii erau situate în Japonia de sud-vest. Clanul Minamoto s-a ramificat apoi în numeroase familii cum ar fi: Ashikaga, Tokugawa, Nitta
Shogun () [Corola-website/Science/302867_a_304196]
-
mari puteri industriale la nivel mondial, unde Partidul Social Democrat câștiga alegerile legislative, dar tot Kaiserul numea cabinetul. Austro-Ungaria era un imperiu multinațional, aflat într-un process de recuperare economică, iar locuitorii își doreau modernizare, stabilitate lipsită de tulburări ale aristocrației, burgheziei și naționaliștilor, avându-l ca om providențial pe moștenitorul tronului, arhiducele Ferdinand. Rusia avea o economie precară, aflată sub presiunea unei burghezii în plină ascensiune, cu un Țar și un guvern depășite de situație, acceptând unele reforme economice și
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Bonar Law, Stanley Baldwin, Austin Chamberlain, Samuel Hoare și fostul liberal Winston Churchill. Principiile partidului erau axate pe apărarea tradiției, liberă întreprindere, rigoarea financiară și pe ordinea socială. Partidul se dorea a fi reformist și era susținut electoral de înalta aristocrație și burghezie, precum și de clasa mijlocie cu nivel înalt de educație și de puțini muncitori, bucurându-se și de sprijinul prestigios al publicațiilor Times, Daily Express, Daily Telegraph și Daily Mail. Partidul Laburist intră și el în forță în clasa
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
au participat la tentative de puci la Berlin și Munchen. Conducerea era preocupată de reconstituirea potențialului militar german prin antrenarea clandestină a voluntarilor și testarea de noi arme în Rusia, precum și formarea unor noi generații de ofițeri recrutați din rândul aristocrației. Ofițerii republicani au fost eradicați, iar din 1926, corpul de cadre a fost constituit, în 1930, armata luând poziție față de agitația politică. Noua generație de cadre militare era sedusă de național-socialism în timp ce ofițerii în vârstă erau conservatori și monarhiști. În
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Tomori, a murit de asemenea. Datorită presiunii otomane, autoritatea centrală s-a prăbușit și o luptă pentru putere a izbucnit. Majoritatea electorilor l-au ales la Buda, pe 10 noiembrie 1526 pe Ioan Zapolya (1526-1540), doar o mică grupare a aristocrației maghiare (în decembrie 1526) l-a ales pe arhiducele Ferdinand I al Austriei la Bratislava. În 29 februarie 1528 regele Ioan Zapolya a fost recunoscut de sultanul otoman. În 1529 regatul maghiar a fost împărțit în două părți, în vest
Regatul Ungariei () [Corola-website/Science/303245_a_304574]
-
mult de un sfert din puterea sa în cursul campaniei. Între timp, la Roma, nu mai exista triumviratul. Lepidus a fost forțat să demisioneze, după o mutare politică prost judecată. Acum, în deplină putere, Octavian a fost ocupat în atragerea aristocrației tradiționale republicane de partea sa. El s-a căsătorit cu Livia și a început să-l atace pe Antoniu cu scopul de a obține el toată puterea. A susținut că Antoniu este un om cu o morală redusă pentru că și-
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
controlul Hanatului Crimeii. Ialta a fost anexată de Imperiul Rus în 1783, ca și restul Crimeii de altfel, ceea ce a dus la izbucnirea războiului ruso-turc din 1787-1792. În secolul al XIX-lea orașul a devenit o stațiune la modă pentru aristocrația rusă. Scriitorii Lev Tolstoi și Anton Cehov își petreceau verile aici. Ialta este scena pe care se desfășoară acțiunea nuvelei lui Cehov "Doamna cu cățelul". Orașul a fost un punct de interes și pentru membrii familiei imperiale ruse. În 1889
Ialta () [Corola-website/Science/303311_a_304640]
-
Burgundia, Rodos, plus Papalitatea. După victoriile asupra rivalilor săi din Orient, Uzun Hasan a început să se pregătească pentru războiul cu otomanii. Pentru centralizarea statului el a realizat reforme importante sub denumirea "„Hәsәn padșah qanunları”" ("„Legile împăratului Hasan”"), limitând influența aristocrației militare nomade. Statul se baza acum pe cetățenii sedentari, ceea ce a determinat inflorirea economiei. Armata feudală s-a transformat în cea mai puternică armată regulată din Orientul Mijlociu, unde era populația sedentară înrolată în cavalerie. Un ambasador venețian afirmă faptul că
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
ianuarie 1900. Ducând la bun sfârșit aceleași sarcini pe care le-au dus la bun sfârșit în alte țări revoluțiile de jos în sus, efectele finale ale modernizării conservatoare au fost distincte. În timp ce puterea politică reală rămânea încă în mâinile aristocrației, guvernul a căutat să păstreze cât se poate mai mult posibil din cadrul social inițial, chiar în condițiile în care baza economică a proprietarilor de pământ s-a diminuat rapid în comparație cu cea a industriașilor. Unificarea a fost urmată de o perioadă
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
Conducerea statului a trebuit să aibă controlul asupra unui aparat birocratic suficient de puternic, inclusiv agențiile de represiune, poliția și armata. Unul dintre produsele secundare ale modernizării conservatoare a fost militarismul. Pentru a uni clasele superioare ale societății - atât a aristocrației militare cât și a industrialiștilor, militarismul s-a dovedit calea necesară de continuare a modernizării fără schimbarea structurilor socio-politice. Fiecare dintre elitele coaliției conducătoare din imperiu a găsit anumite avantaje în expansiunea externă: monopolurile în continuă dezvoltare doreau sprijin imperial
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
coaliției conducătoare din imperiu a găsit anumite avantaje în expansiunea externă: monopolurile în continuă dezvoltare doreau sprijin imperial pentru asigurarea apărării investițiilor din străinătate împotriva concurenței și a tensiunilor politice de peste graniță; birocrația dorea mai multe posturi și putere; mica aristocrație funciară în declin dorea titluri oficiale. Luând seama la dezvoltarea sindicalismului, socialismului și a altor mișcări de protest în o perioadă de efervescență revoluționară atât în Europa cât și în America de Nord, elitele germane au folosit imperialismul naționalist pentru câștigarea sprijinul
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
demonstrează, cu ajutorul datelor statistice, că după anul 1940 în Statele Unite s-a observat un mai mare interes față de cultură decât în anii de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Acestui boom cultural i se opun elitiștii culturii, care reprezintă vechea aristocrație americană. Ei condamnă calitatea inferioară a actului cultural, afirmând că e mai importantă calitatea decât cantitatea. Toffler definește "consumatorul de cultură" ca fiind o persoană care vizitează sălile muzeelor, asistă la spectacole de teatru și operă, vizionează recitaluri de balet
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]