1,754 matches
-
Metoda algebrică de rezolvare a problemei oscilatorului armonic cuantic, cunoscut și sub denumirea de metoda Dirac-Fock este un procedeu matematic de găsire a funcțiilor și valorilor proprii ale unui sisem oscilant armonic microscopic. Metoda, dezvoltată de către fizicianul englez Paul Dirac și perfecținat de către Fock, are la bază teoria
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
Metoda algebrică de rezolvare a problemei oscilatorului armonic cuantic, cunoscut și sub denumirea de metoda Dirac-Fock este un procedeu matematic de găsire a funcțiilor și valorilor proprii ale unui sisem oscilant armonic microscopic. Metoda, dezvoltată de către fizicianul englez Paul Dirac și perfecținat de către Fock, are la bază teoria ecuațiilor canonice din cadrul formalismului clasic Hamilton-Jacobi și folosește o metodă operatorială algebrică. Procedeul acesta, alături de metoda analitică al lui Schrödinger, respectiv metoda polinomială datorată
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
la care se ajunge, prin utilizarea acestei metode confirmă rezultatele lui Schrödinger și în plus demonstrează completitudinea sistemului de funcții proprii, adică faptul că înafara sitemului infint de funcții proprii de formă determinată nu există altă soluție a problemei oscilatorului armonic cuantic. Rezultatele identice la care se ajunge prin cele trei metode independente reprezintă o dovadă a corectitudinii ecuației lui Schrödinger ca lege fundamentală ce guvernează lumea microparticulelor. Operatorii de creștere și descreștere introduse de această metodă în premieră în cadrul formalismului
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
datorată lui Schrödinger sau prin metoda polinomială care folosește teoria funcțiilor hipergeometrice confluente. Setul de valori pe care îl stabilește relația valorilor proprii reprezintă o limitare a valorilor esențial permise pentru energia totală pe care o poate avea un oscilator armonic cuantic. Fiecare valoare individuală din șirul infinit de valori posibile corespunde unei funcții proprii formula 40. Rezultatul la care s-a ajuns prin aplicarea metodei operatorilor de creștere și descreștere este o strălucită confirmare teoretică a conceptului de cunatificare, introdus pentru
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
său din ultimul număr, «Crimele din Rue Morgue»”. Pianistul Lennie Tristano a înregistrat „O pogorâre în Maelström” în 1953, inspirată din această povestire. Era o piesă improvizată pentru un solo de pian care folosea multitracking-ul și nu avea o structură armonică preconcepută, fiind bazată în schimb pe dezvoltarea de motive. În 1986, compozitorul american Philip Glass a scris muzică inspirată de „O pogorâre în Maelström”. Ea a fost contractată de Teatrul de Dans Australian. Arthur C. Clarke a scris povestirea „Maelstrom
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]
-
ușurința lui, precum și printr-o gamă, deși... ostinato trebuie să fie utilizat judicios, deoarece suprasolicitarea acestuia poate duce rapid la monotonie. Basul solo sau Basso ostinato (bas încăpățânat) este un tip de variație în care un bas, sau un model armonic se repetă ca bază a unei piese sub variații. Aaron Copland descrie basul ostinato ca cel mai ușor de recunoscut din variația formată în care, o expresie, o "cifră", acompaniază elementele muzicale sau o melodie reală. Cu toate acestea, Aaron
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
muzical cubanez - "guajeo" a avut o calitate atât de familiară și exotică pentru muzicienii africani. Treptat, diverse stiluri de chitară regionale au apărut. După cum afirmă "Moore", " Cu toate acestea, interpreții de muzică populară din Africa nu au aceleași progresii. Ciclul armonic CFGF [I-IV-V-IV] al muzicii populare, pur și simplu nu poate fi definit ca o progresie tonică pentru subdominant, deoarece, în aprecierea interpretului, ciclurile sunt de statut egal, și nu în orice ordine ierarhică ca în muzica vestică.-(Kubik 1999) Un
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
folcloric în gen changüí și cu muzică son. Guajeo este o componentă fundamentală a genului muzical salsa, și jazz latin. David Brackett (1999) definește riff-urile ca fraze scurte melodice, în timp ce Richard Middleton (1999) le definește ca figuri scurte ritmice, melodice, armonice sau repetițiile unei forme muzicale a unui cadru structural. Rikky Rooksby afirmă că un riff este o scurtă repetiție a unei fraze muzicale, memorabilă, în care se "concentrează" o mare parte din energie și entuziasm, ca în cazul unui căntec
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
("Inspirația Armonică"), Op. 3, este o colecție de 12 concerte pentru una, două și patru viori compuse de Antonio Vivaldi în 1711. Colecția i-a mărit lui Vivaldi reputația de "Il Prete Rosso" (Preotul Roșu). Muzicologul Michael Talbot a declarat că lucrările
L'estro Armonico () [Corola-website/Science/329993_a_331322]
-
e melodic reconstruită de ansamblu, împreună cu creșterea notelor ținute. Metalofonul (vibrafon neconectat), e folosit pentru a indica ansamblul schimbarea stilului sau secțiunilor. Unele secțiuni ale compoziției au o structură ABCDCBA chiastică, iar Reich notează că această lucrare conține mai mișcări armonice în primele cinci minute decât orice altă lucrare scrisă de el anterior. Compoziția a fost interpretată de nenumărate ori, fiind înregistrată în cinci ediții comerciale:
Music for 18 Musicians () [Corola-website/Science/327101_a_328430]
-
Din 2007, metoda macroscopică-microscopică a fost folosită de către Poenaru și colab. pentru a studia formele de echilibru ale clusterilor atomici metalici depuși pe suprafețe plane. În cadrul acestor cercetări multidisciplinare s-a dezvoltat un nou model uni-particulă în pături deformate: oscilatorul armonic hemisferoidal. Marea productivitate a trimerului ionizat (cu doi electroni delocalizați, annalogul unei particule alfa) observată în experimentele de fisiune a clusterilor metalici dublu ionizați a fost explicată. Spre deosebire de fisiunea nucleor grele, în acest caz, nu numai energia de deformare a
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
pentru pian a lui Beethoven, Op. 111: o primă parte furtunoasă într-o tonalitate minoră urmată de o serie de variațiuni. Prima parte, în formă de sonată tradițională, este severă din punct de vedere ritmic, disonantă din punct de vedere armonic și groasă din punct de vedere textural. A doua parte, de două ori mai lungă decât prima, este alcătuită dintr-o serie de variațiuni pe o temă diatonică introdusă de oboi, care reprezintă un contrast puternic cu coda sfidătoare a
Simfonia nr. 2 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/330191_a_331520]
-
importanța dezvoltării armoniei ca bază liniară a polifoniei. Armonia este rezultatul final al contrapunctului iar basul cifrat este o reprezentare vizuală a acestor armonii implicate adesea într-o interpretare muzicală. Compozitorii au început să fie tot mai preocupați de progresiile armonice și au folosit și tritonul, perceput ca un interval instabil, pentru a crea disonanțe. Atenția acordată armoniei a existat și la anumiți compozitori din perioada renascentistă, în special Carlo Gesualdo. Totuși, utilizarea armoniei îndreptată spre tonalitate și nu spre modalitate
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
preludii și toccate pentru orgă, precum și formele de concert din baroc, au devenit fundamentale atât pentru tehnica de interpretare cât și pentru cea teoretică. Învățăturile lui Bach au devenit evidente în epocile clasice și romantice când compozitorii au redescoperit subtilitățile armonice și melodice din lucrările sale. Georg Philipp Telemann a fost cel mai cunoscut compozitor instrumental al vremurilor sale precum și unul dintre cei mai prolifici compozitori din toate timpurile. Cele două posturi importante ale sale - director muzical la Frankfurt în 1712
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
casa de producție Rotana pentru albumul " Rasa’el" ("Scrisori"), album pentru care a colaborat cu Anwar Salma] și Jamal Salame. În multe melodii Majida atinge octave înalte, uneori chiar mai mult de două octave într-un cântec. Se combină foarte armonic ritmuri est-europene cu instrumente occidentale. Melodia "Qana" este lansată ca urmare a masacrului din conflictul libanezo-israelian, în care Majida prezintă un mesaj clar și ferm cum că Libanul v fi oricând gata sa lupte și să-și apere drepturile și
Majida El Roumi () [Corola-website/Science/330933_a_332262]
-
în a doua parte partea de mână stângă reproduce aproape exact partea de continuo ripieno iar mână dreaptă interpretează o melodie care probabil a fost preluată direct din concertul original pentru vioară. Prima și a treia parte au o structură armonică similară prin care părțile pot fi divizate în patru secțiuni. Prima secțiune a ambelor părți oferă tema în gama tonică (Re minor) urmează de o reluare a temei în gama majoră relativă (Fa major). A doua secțiune se modulează în
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
de la IHÉS și este profesor la Institutul pentru Studii Avansate (IAS) din Universitatea Princeton. În 1982 a fost laureat cu Medalia Fields, cea mai înaltă distincție în matematică, pentru contribuții sale la geometria spațiilor Banach, convexitate în dimensiuni superioare, analiză armonică, teoria ergodică și teoria ecuațiilor de evoluție neliniară.
Jean Bourgain () [Corola-website/Science/335182_a_336511]
-
În mecanica clasică, oscilatorul armonic reprezintă un sistem care, deplasat dintr-o poziție fixă (numită "poziție de echilibru") este acționat de o forță care se opune deplasării și al cărei modul este proporțională cu deplasarea: unde k este o constantă pozitivă numită "constanta elastică" a
Oscilator armonic () [Corola-website/Science/331564_a_332893]
-
dintr-o poziție fixă (numită "poziție de echilibru") este acționat de o forță care se opune deplasării și al cărei modul este proporțională cu deplasarea: unde k este o constantă pozitivă numită "constanta elastică" a sistemului. Principalele proprietăți ale oscilatorului armonic sunt: Oscilatorul armonic constituie un exemplu de mișcare periodică ce servește ca model pentru mai multe probleme de fizică clasică sau mecanică cuantică. Exemple de sisteme care pot efectua un astfel de tip de mișcare când ies din starea de
Oscilator armonic () [Corola-website/Science/331564_a_332893]
-
fixă (numită "poziție de echilibru") este acționat de o forță care se opune deplasării și al cărei modul este proporțională cu deplasarea: unde k este o constantă pozitivă numită "constanta elastică" a sistemului. Principalele proprietăți ale oscilatorului armonic sunt: Oscilatorul armonic constituie un exemplu de mișcare periodică ce servește ca model pentru mai multe probleme de fizică clasică sau mecanică cuantică. Exemple de sisteme care pot efectua un astfel de tip de mișcare când ies din starea de echilibru: În cazul
Oscilator armonic () [Corola-website/Science/331564_a_332893]
-
din circuit, deci curentul electric. Analogia dintre mărimile mecanice și electrice conduce la tratarea unitară a acestor procese și înțelegerea fenomenelor care au loc în circuitele electrice de curent alternativ având ca model oscilațiile mecanice. Un caz simplu de oscilație armonică liniară îl constituie mișcarea unui sistem format dintr-un corp de masă "m", fixat de un resort cu constantă elastică "k" și care este deplasat ușor din poziția de echilibru. Mișcarea corpului se efectuează pe direcția "Ox" sub acțiunea forțelor
Oscilator armonic () [Corola-website/Science/331564_a_332893]
-
relației dintre constanta elastică și masa corpului: Energia cinetică a oscilatorului este: Acțiune forței elastice determină oscilatorul să acumuleze o energie potențială elastică: astfel că energia mecanică totală a oscilatorului este: Această relație reprezintă legea conservării energiei în cazul oscilatorului armonic liniar. Energia cinetică și energia potențială a oscilatorului sunt variabile în timp, transformându-se una în alta, dar în așa fel încât suma lor (energia mecanică totală) să rămână constantă. Considerăm un pendul gravitațional alcătuit dintr-un corp de masă
Oscilator armonic () [Corola-website/Science/331564_a_332893]
-
fie nu au ajuns încă la pubertate, fie vocea lor nu a trecut prin transformările specifice adolescenței din motive medicale. Partitura corespunzătoare unei voci de sopran se notează întotdeauna în cheia sol. Timbrul de sopran este cel mai sărac în armonice, motiv pentru care scriitura (îndeosebi cea pentru cor) trebuie să urmeze anumite rigori. Exemple de astfel de cântăreți (cu voce adultă de sopran) sunt: Radu Marian (sopran moldovean) și Michael Maniaci (sopran american). Ambitusul „de bază” al unui sopran corist
Sopran () [Corola-website/Science/331818_a_333147]
-
doua; o voce mai dezvoltată poate coborî până la do central (sau chiar până la nota si din octava mică) și poate atinge nota la din octava a doua. În cazul unui cor format din mai multe partide de voci, distanța (intervalul armonic maxim admis) între sopran și vocea aflată imediat dedesubt - de obicei, alto - este de cel mult o decimă (terță peste octavă). ii soliști au ambitusul mult mai larg, atât în grav (se poate merge până la nota sol, chiar fa# din
Sopran () [Corola-website/Science/331818_a_333147]
-
se găsesc pe albumul Heavy Weather și pe albumul Hejira al lui Joni Mitchell. Una din cele mai importante inovații ale lui Pastorius în domeniul tehnicii de interpretare la ghitară bas electrică este utilizarea armonicilor, prin amortizarea corzii în nodul armonic, rezultând astfel o notă mai înaltă decât ar fi rezultat în mod normal. A utilizat această tehnică pentru a compune diverse melodii, așa cum se vede în piesa “Portrait of Tracy”. Jaco Pastorius este asociat cu ghitara Fender Md. 1962, denumită
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]