1,950 matches
-
poți schimba. Nu pe ăsta... Adevăratul tău plan, Dutrumof? De a cui parte ești? Disperarea și paranoia dispărură de pe fața sa, iar trăsăturile îi reveniseră la normal într-o clipită. Căutătura animalică a ochilor săi fulgerător fu schimbată în acea aroganță, supremație îngâmfată și privire ucigașă. Sângele său clocotit îngheță într-o secundă și calmul i se impuse. N-a fost deloc surprins. În schimb, pe mine m-a șocat transformarea sa. Ți-am spus că n-o să-l schimbi! Omoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la ea. Nu-și întorsese fața deloc spre el. Vorbea ca la pereți, dar lui îi făcea bine și asta, căci poveștile, ca apa, udă pământul... — Avea o educație rară, făcută de maică-sa, o arhitectă cunoscută, care emana o aroganță plină de rafinament, o femeie care nu se machia deloc, singurul defect al maică-sii erau urechile, avea niște urechi mari, clăpăuge, caraghioase, pe care le acoperea cu părul căzut până la umeri. O iubea pe fata ei, dar nu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe Nae Ionescu să folosească „formulări verbale“ foarte apropiate de cele ale lui Underhill. Astfel, Nae caracterizează magia drept „o cunoaștere rece a realității“ (de fapt acesta este scopul activității magice), „urmând-o îndeaproape“ pe Underhill, care vorbește despre „recea aroganță intelectuală“ (a ocultistului). Reziduul mnezic este aici atributul „rece“, atașat în primul caz cunoașterii magice, iar în cel de-al doilea aroganței intelectuale a ocultistului (sau magicianului). Oricine poate judeca dacă e nevoie să presupunem un transfer lingvistic. Iar exemplul
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
a realității“ (de fapt acesta este scopul activității magice), „urmând-o îndeaproape“ pe Underhill, care vorbește despre „recea aroganță intelectuală“ (a ocultistului). Reziduul mnezic este aici atributul „rece“, atașat în primul caz cunoașterii magice, iar în cel de-al doilea aroganței intelectuale a ocultistului (sau magicianului). Oricine poate judeca dacă e nevoie să presupunem un transfer lingvistic. Iar exemplul e în unic exemplar. Alte exemple, mai convingătoare, de „reziduuri mnezice“ Marta Petreu nu poate da. Și aici ea se apropie infinitezimal
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
preț! Chiar te rog să verifici! — Din cauza mamei lui a rămas burlac! A adorat-o! A făcut avere, și-a făcut relații și o situație acolo! Dar o familie n-a reușit să-și facă! — Soarta celebrităților! Așa Își plătesc aroganța, egoismul, cinismul din timpul vieții... Așa ajung să moară În mizerie! Alcoolici, boemi, nebuni, bolnavi de sifilis și de SIDA... părăsiți de toți, aruncați la groapa comună! — Ca Amadeus... Ca Eminescu. — Victor, care e de-o vârstă cu Traian, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Întoarcă spre teme mai ușoare conversația. O irita de mult curiozitatea indiscretă din ochii tineriadunați În jurul mesei: inutil curioși, inutil atenți, pentru că nu vor Înțelege niciodată nimic. Pentru că nu pot concepe că și altcineva decât ei a mai trăit vreodată aroganța oarbă, fericită a tinereții —Bineînțeles că nu-mi știu anii pe dinafară, pentru că nici nu vreau să-i știu! Când am văzut că s-au adunat prea mulți, am evitat să Îi mai număr... O sclipire provocatoare a Întinerit privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
chiar aproape prost, când „spui“ o carte. Este o ocupație care se apropie de ineducabilitatea lipsită de orice speranță. Cum ar fi cartea aceasta despre Biblie. în spatele acestui „spus“ pare să se ascundă o singurătate supărătoare și penibilă. Și o aroganță fără sens. Dar îmi închipui că există ceva ridicol și penibil chiar și în „a scrie“ o carte. A imprima semne după semne. A avea în fiecare secundă în fața ochilor propriul scris, propria secreție. Unii bărbați în vârstă încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Ajunge și e chiar prea mult. Ai putea realiza o lucrare în mai multe volume, continuă el, deja afectat de sorbiturile pe care le-a înghițit. O trilogie. Sau mai mult. Ar fi o exagerare, spun eu. Un gest de aroganță. Și acum, când am primit-o înapoi pe cea adevărată, în piele roșie, gravată cu aur, mă descurc bine. Nu înțeleg de ce ar trebui să folosesc stimulante. Uneori mă așez la masă, cu opera vieții înaintea mea, și o compar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lipsă de putere și de o prea mare productivitate. Doré n-a fost mediocru, am spus eu. El era măreț. Fără el viața mea ar fi fost o poveste cumplit de dezolantă. A făcut câteva ilustrații pline de talent în aroganța tinereții, a spus intendentul. La Rabelais și Cervantes și Dante. Dar pe urmă s-a prăbușit. De bună seamă, avea în urma lui un mic număr de munți, copaci, trupuri umane, stânci și orizonturi așa de expresive, că, prin intensitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
St Jean. Era Roche. Trase de hățuri și căruța se opri în dreptul lor. — Vreți să vă duc? întrebă el. Se obișnuise să stea mereu într-o parte, astfel încât să-și ascundă lipsa brațului drept, ceea ce îi dădea un aer de aroganță, o atitudine care parcă spunea: „Vrei, bine, nu vrei, iarăși bine!“. Thérèse Mangeot refuză dând din cap. —Ești Mademoiselle Mangeot, așa-i? întrebă Roche. N-ai nici un motiv să mergi pe jos până la Brinac. Eu am vrut să merg pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fi ieșit decât dacă ar fi fost să facă un alt film. Mai crede că e fantastic de nesigură, ceea e de altfel surprinzător pentru cineva atât de tânără, de frumoasă și de talentată; crede că ascunde nesiguranța asta în aroganța pentru care a ajuns să fie atât de cunoscută. În sfârșit, Ben are impresia că are să plece din această casă profund îndrăgostit de Alexia Aldridge. Biblioteca are o colecție mixtă de albume de artă, cărți de psihologie, și ficțiune literară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
față prăjiturile cremoase de ieri-alaltăieri de către acele - oho, cât de puternice! - figuri ale zilei, slujbașii de la o unitate de alimentație publică. Câte nu puteau ei procura și la ce prețuri bune le puteau vinde, ce poziție privilegiată câștigaseră și câtă aroganță (de activist) se afla pe fețele lor! Pentru că ne-au râs în nas, am lăsat prăjiturile pe masă și ne-am dus în căminul fetelor, ne-am instalat în holul de jos și-am început să jucăm cărți, să vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
una dintre împrejurările cele mai romantice din istoria artei. Dar eu nu-mi propun să mă ocup de opera lui Charles Strickland decât în măsura în care are o legătură cu persoana lui. Nu pot fi de acord cu pictorii care susțin cu aroganță că amatorul e incapabil să înțeleagă ceva din pictură și că el își poate manifesta aprecierea față de operele lor prin tăcere și carnetul de cecuri. Doar o prejudecată grotescă vede în artă un simplu meșteșug pe care nu-l poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a deprins cu asemenea întâmplări printre cunoștințele mele. Dar atunci am fost și puțin șocat. Strickland avea cu siguranță patruzeci de ani și mi se părea dezgustător ca un om de vârsta lui să se preocupe de aventuri sentimentale. Cu aroganța specifică tinereții stabilisem vârsta de treizeci și cinci de ani ca limita maximă la care un bărbat se mai poate îndrăgosti fără a se face de râs. Această veste mă mai deconcerta în oarecare măsură și pentru că, de la țară, îi scrisesem dnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
facă parte din ea! „Pentru fapta mea, atunci când am săvârșit-o așa cum am săvârșit-o, mă credeam un adevărat geniu, însă știu acum cam fost doar un prost!, își zise sieși cu jale odată, lăcrimând și renunțând de tot la aroganță. Chiar nu știu cine este responsabil cu datul de pedepse pe lumea asta, dar acum eu pot spune că mă simt pedepsit cu pedeapsa cea mai aspră. Am decăzut mult, nu mai valorez nimic. Da, un nimic sunt! Și, mai tragic decât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de curiozitatea noastră, din contră, am ocazia să verific o calitate a americanilor. În Franța, un funcționar oarecare se poate uita la tine de sus pentru simplul motiv că nu vorbești la fel de bine ca el franțuzește. Americanul n-are această aroganță. Oricât ai stâlci limba engleză, nu te privește agasat. Se străduiește să priceapă ce vrei. Faptul că ești străin n-are, pentru el, nici o importanță. Ne reluăm "excursia" pe străzile în pantă, dar curând, regretăm că n-am luat în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un fel sau altul,“ își spuse el, „misiunea asta care mi-a fost încredințată trebuie să reușească.“ Goto și oamenii lui erau surprinși de atitudinea mesagerului. Aveau în față un general al trupelor atacante dar, în loc de a-i privi cu aroganță, venise însoțit doar de un tânăr fermecător. Nu numai atât, dar când acel Kanbei îl salută pe Goto, ceru în grabă ca lectica să-i fie coborâtă la pământ și, ridicându-se în picioare, îi vorbi zâmbitor: — Generale Goto, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kiyosu în ziua aceea erau cârmuitorii țării. Iar Hideyoshi făcea parte dintre ei, indiferent de felul cum arăta. Hideyoshi însuși era conștient de măreția rangului colegilor săi și se comporta discret și umil. Nu se mai vedea nici urmă din aroganța sa de după victoria din bătălia de la Yamazaki. Încă de la început, fusese extrem de serios. Chiar și în replică la cuvintele lui Katsuie, păstra o rezervă respectuoasă. Se părea, însă, că nu mai putea evita răspunsul la cererea persistentă a lui Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
succes! Cât de mulți dintre cei răi vorbesc contra celor ce muncesc cu inima curată! Acest lucru se întâmplă întotdeauna și, ori de câte ori au loc mari schimbări, e firesc ca torentul bârfelor să fie deosebit de violent. Iute își mai arată Hideyoshi aroganța. Până și subordonații lui înhață puterea. Nu-l mai iau în seamă pe Seniorul Katsuie. Parcă n-ar mai avea pe nimeni altul să-l slujească. — Când te uiți ce influență a câștigat în ultima vreme, ai zice că Seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întâmpine, dar Inuchiyo spuse galant: — Trebuie că vă este neplăcut să vă aflați în această încăpere friguroasă, cu un grup de samurai aspri, doamnă. Îndemnată astfel să se retragă, Doamna Oichi plecă în propriile ei apartamente. Katsuie o luă drept aroganță, dar Inuchiyo o făcuse în semn de simpatie față de Oichi, în care îl vedea pe Nobunaga, răposatul ei frate. — Te ridici la înălțimea vechii dumitale reputații. Am auzit că ai o îndelungată experiență, comentă Katsuie. — La sake, adică? — La mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cerul profețește că o mare victorie ne va aparține. Katsuie stătea închis în castelul său de la munte, departe de lume și neputându-și găsi calea. Acum, a părăsit fortăreața care-i era ca o temniță și și-a întins, cu aroganță, formația în lung și-n lat. Aceasta demonstrează că l-a părăsit norocul. Ar trebui să-l putem distruge pe ticălos complet, încă înainte de a-și încartirui măcar trupele. A sosit momentul de a ne împlini marea dorință, purtând bătălia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi ieșea în evidență pe fundalul întunecat, ca în fotografiile scoțiene retușate, în care un armăsar focos își ițește capul peste umărul personajului central. Se uită la mine și, pentru prima dată, am simțit în privirea sa altceva decât obișnuita aroganță. O sclipire de ură? Sau, în orice caz, înverșunarea pe care o simți în fața unei lovituri sau insulte, fie ea reală sau imaginată. Vocea îi răbufni din nou: — Mă analizezi, băiete, nu-i așa? Mă transformi în ceva ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
devenit o problemă. Dacă l-ai avea, te-ai tăvăli de râs cât e ziua de lungă. Mi-am încheiat căutările într-un locșor deprimant numit High, Wide and Handsome (Simplu, Triumfător și La marea artă) sau High and Mighty (Aroganța) sau (ca să fiu cât mai exact) Rent-a-Tent (Închiriază-ți un cort) chiar la intrarea în Harlem și am încropit un echipament printre prăjine și lungani, borțoși și burtoși și coloși cu fețe roșii. Am ajuns în Bank Street asudat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
propunerea un chiului meu, care se oferise să-mi dea o mie de lei ca s-o mănânc, am răspuns pe un ton obraznic: „Eu nu mă vând, eu mă dăruiesc!“ Replica l-a supărat teribil pe tata. Nesupor tându-mi aroganță, m-a chemat, m-a luat pe ge nunchi, mi-a dat jos chiloții și m-a bătut strașnic, de mi-a lăsat fundul roșu ca focul. Asta în fața celui care mă făcea să suspin! Vexată și umilită, am urcat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
atunci, cu Înțelepciune, tovarășul Rogoz. Vasile e la Început de drum și nu prea știe cu ce se mănâncă... (Cristian râde.) Aș vrea să Îl Întreb pe Vasile de ce a făcut nemer nicia asta și de ce a gândit cu atâta aroganță În privința fetei ăleia, Violeta, și când s-a Întâmplat asta. Că să nu-mi spună el mie că i-a venit pe nepusă masă, din ceruri, ideea să scrie o astfel de poveste. — Vasile, tovarășul Rogoz ți-a pus o
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]