1,870 matches
-
Îl va subjuga. În culisele acestui spectacol nu se află nimic Însă, afară doar de "sinceritate", o convenție narativă dar mai ales enunțiativă pe care Beigbeder o joacă pînă la capăt: cititorul atent va ști să citească indiferența (cinismul, vulgaritatea, aroganța) afișată a protagonistului ca indiferență a autorului față de valoarea estetică a propriei literaturi și ca dispreț, provocator, față de cititor. Citez: "Dintr-o dată, mi-a devenit indiferent dacă mă masturbez sau nu. Dintr-o dată, mi-a devenit indiferent dacă mor sau
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de sine exacerbată inhibă simțul autocritic și poate alimenta uneori o ținută morală superioară și autoritarismul ca fundamente ale rolurilor de lideri sau de formatori de opinie la care pot accede uneori. Pe această cale, apar mereu în prim-plan aroganța și tendințele de a-i exploata și manipula pe ceilalți - ale căror expectații și drepturi sunt ignorate - precum și lipsa de loialitate. Sunt promovate constant imaginea și drepturile personale în orice situație existențială concretă și nu sunt tolerate frustrările și eșecurile
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în context cu aceleași personopatii. Aceste atribute structurale sunt integrate chestionarului PCL (Hare, 1991Ă. Raporturile emoționale sunt limitate, cu ignorarea semnificațiilor afective ale limbajului și acțiunilor. Ca urmare, sunt mereu descriptibile manifestări afective anarhice care cultivă conduite ostile. Egofilia și aroganța întrețin inabilitatea de a stabili raporturi interpersonale mediate empatic și sentimente lipsite de profunzime și respect reciproc. Este descris uneori un stil superficial și rapid întrerupt de comentarii caustice. Pe fondul unei reduse toleranțe la frustrare, sunt frecvente iritabilitatea și
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
fi conturate câteva subtipuri de TP antisocială cu atribute dominante care, simultan, le apropie și le diferențiază de celelalte tulburări de personalitate din clusterul B, dar și de TP paranoică. Sunt astfel descriptibile manifestări psihocomportamentale din seria grandorii, autoreferinței și aroganței, care asociază tendințe manipulative și un stil non-empatic, asemănătoare reperelor tulburării de personalitate narcisice. Farmecul și emoțiile superficiale, promiscuitatea sexuală și exprimarea expectațiilor negative în raport cu cei din jur reprezintă interferențele histrionice. În același context se plasează și ignorarea riscului, căutarea
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de a-și proteja propria autonomie, fiind mereu convins că alții vor să-l supună autorității lor. Efortul său principal este de a abuza continuu de alții, de a-i tiraniza, de a le fi ostil, a-i pedepsi, manifestând aroganță și brutalitate, intimidându-i în permanență. Îi consideră pe toți ceilalți - printr-un mecanism psihologic de proiecție - ca răi și răuvoitori. Atitudinea față de toți este cea de ostilitate, imaginându-și că aceștia ar vrea să-1 persecute, să-1 intimideze, să-l
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
discursului literar, nelipsit de teză, reprezenta soluția cea mai sigură de a-și lua revanșa asupra contemporanilor săi. Aceasta era soluția pe care o aleseseră explicit, printre alții, Horatiu și, mai ales, un alt exilat, Ovidius. Este vorba de o "aroganță" creatoare a celui care socotește orice nedreptate care i se face drept un afront adus superiorității spiritului de către plebeianul simț comun. Cantemir nu era deloc lipsit de astfel de accente. Pentru el, literatura însemna, înainte de toate, act de cunoaștere, de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu inoperant, cel puțin inutil. Cu cât literatura română își definea conținutul, cu cât se stabiliza lista de texte reprezentative, cu atât investiția în practicile spontaneității colective părea mai puțin folositoare. Obscurizarea mitologiei productivității a fost direct proporțională cu creșterea aroganței și a mândriei naționale în fața patrimoniului de opere și de autori. În același sens a acționat și procesul de profesionalizare a literaturii, realizat prin precizarea progresivă a pozițiilor legitime din câmpul literar: definirea socială a statutului de scriitor, organizarea uniunilor
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
să-mi aducă și mie, că eram musafirul lui, o prăjitură, o înghețată. Am stat de vorbă cu el, l-am întrebat niște nimicuri, ce puteam să-l întreb eu!? A fost extrem de prietenos, n-a manifestat niciun fel de aroganță în discuția cu mine. Exact cum stăm acum de vorbă, așa am stat de vorbă cu Genscher. Pe partea cealaltă a străzii a trecut la un moment dat o mașină cu geamul deschis și cineva din mașină a strigat "Genscher
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
începutul secolului al XX-lea, era de înțeles într-o societate care excludea Biserica prin legile sale. În același timp, presa liberală avea o atitudine potrivnică similară, iar unele dintre articolele publicate în paginile ei în acei ani manifestau o aroganță și o intoleranță față de Biserică, asemănătoare celei arătate de anumite ziare tradiționaliste față de liberali. Până la începutul secolului al XX-lea, în Spania jurnalismul nu era considerat o profesie stabilă, ci o treaptă către politică sau către funcții importante din sfera
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
tărâmuri sălbatice fără cultură, și deci fără vreo posibilitate reală de sacrificiu 70. În fața acestei lipse de umanitate ("o dihanie cumplită, ce nu semăna cu ceilalți oameni ce se hrănesc cu pâine" 9.190-191)71*, Ulise se comportă cu îndrăzneală, aroganță și insolență: vrea mai întâi să testeze ospitalitatea Ciclopilor: "să cercetez ce fel de oameni locuiesc pe meleagurile astea" (9.174)72*, intră mai apoi în peșteră fără să fi fost invitat (Ciclopul este absent), examinează cu o curiozitate impertinentă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Procesul, Pléiade, 332. 623 OC, II, 27. 624 "Mulțumesc lui dumnezeu, lună, tu ai încetat să fii lună și poate prin inadvertență, o tu care erai numită lună, pe care eu continui să te numesc lună. De ce îți pierzi din aroganță de îndată ce te numesc "lampă de hârtie de o culoare ciudată"? Și de ce te aproape te ascunzi când de numesc "Coloana Fecioarei"? Și tu coloană a Fecioarei, nu-ți mai regăsesc înfățișarea amenințătoare de cum te numesc "Lună cu lumina galbenă" (OC
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Doilea Război Mondial s-a produs o oarecare renaștere a interesului pentru Acton, pentru opera și avertismentele sale, în anii ’70 și ’80 s-a reafirmat tragicul hybris al omului modern. De câte ori vor mai trebui să plătească oamenii nevinovați pentru aroganța și eșecul intelectualilor lor? Luați aceste cuvinte ca pe o pledoarie pentru reconsiderarea încercării greșite și ratate a secolului al XIX-lea de a face din istorie o „știință”. Iată, așadar, câteva dintre sfaturile și directivele lui Acton: 1) CARACTERUL
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
creștini de 2000 de ani” au devenit o modă după 1989 și nici memorialista nu este ocolită de această tentație: „iar cei care emit concluzii ce nu au nimic comun cu realitatea, ștergând cu buretele ignoranței și al doctei lor aroganțe peste cei două mii de ani [s.n.] când Biserica a fost modalitatea de rezistență, nu numai națională, dar și spirituală a poporului nostru - ceea ce iarăși se uită -, și sapă la rădăcinile identității lor naționale, își fac lor înșiși un prost serviciu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Uniunea Sovietică sub dreapta domnie a lui Stalin? Nici gând... Pierre Daix era categoric. Numai după ce existența lagărelor a fost recunoscută de Kremlin, Pierre Daix și-a întors conștiința ca pe o mănușă, recunoscând ceea ce tăgăduise altădată. Dar cu aceeași aroganță. Din nou, fără frământare. Fără scuze și fără explicații” (p. 92). Autoarea își manifestă disponibilitatea de a înțelege și accepta dezicerile sincere ale tuturor celor care, înșelându-se, au recunoscut mai târziu minciuna în care crezuseră și care, atunci când și-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a înțelege și accepta dezicerile sincere ale tuturor celor care, înșelându-se, au recunoscut mai târziu minciuna în care crezuseră și care, atunci când și-au dat seama, au avut un șoc și-au știut să tragă consecințele, dar nu iartă aroganța și lipsa de pocăință. Pe scena culturală franceză și-au făcut simțită prezența, deși periodic și fragmentar, și autori români din exil care fie publicau în limba franceză, fie erau cunoscuți prin traduceri. Existau însă riscurile ca o antologie oficială
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
rezistențelor, Freud recomandă utilizarea iubirii de transfer fără a o satisface. "Nietzsche este în sensul profund al termenului un hermeneut. Locul unde trebuie să căutăm relația lui autentică cu hermeneutica este problema adevărului. Până la Nietzsche, filosofia și-a atribuit cu aroganță cunoașterea și adevărul. Cea cu care a culminat modernitatea, marea filosofie germană anterioară lui, se poate în întregime rezuma în autodefinirea ei ca "știință absolută", ca și cunoaștere a "adevărului absolut". La rândul ei, gândirea lui Nietzsche, cu care începe
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
psihicului Dumneavoastră? N.M. Foarte mult. A.V. Celor care, poate, încă nu v-au ascultat, spuneți-le de ce a apărut muzica în viața Dumneavoastră, și cum? N.M. O,... Dumnezeu m-a ales... Sper ca aceste cuvinte să nu sune a aroganță. Când aveam 5 ani, tata era ofițer și mama cânta în corul Armatei. În vremea aceea, corurile erau la modă, și mulțumesc lui Dumnezeu că au fost. Când trebuia să cânte la un concert, mama a răgușit. Dar eu, micuță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
George Pruteanu, care într-o emisiune la televiziune cu Adrian Copilul Minune, dădea cu el de toți pereții și-i explica că Beethoven e mai mare. Chestia asta e inutilă, iar în dialogul acela, aveam de-a face cu o aroganță antipatică și cu o modestie simpatică. Încât, la sfârșitul emisiunii, Adrian Copilul Minune părea un om cumsecade, la locul lui, drăguț, care nu înțelege ce are lumea cu el, în vreme ce Pruteanu făcea o figură de apărător al adevărului suprem, puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
la sfârșitul emisiunii, Adrian Copilul Minune părea un om cumsecade, la locul lui, drăguț, care nu înțelege ce are lumea cu el, în vreme ce Pruteanu făcea o figură de apărător al adevărului suprem, puțin inadecvată. Deci, nu sunt pentru didacticisme, pentru aroganțe inutile, sunt pentru mai mult umor, pentru mai mult discernământ, pentru un pic de educație. A.V. Sunteți o figură singulară în cultura română. Ați scris cărți foarte importante, ați lucrat în diplomație, dar nu v-ați dărâmat prestigiul apărând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
înainte. Acesta e secretul a merge înainte. A.V. Și, chiar ultima întrebare: ce ești acum? Român? American? Sau un cetățean al lumii? V.I. Un cetățean al lumii! EMISIUNEA????? Dorel Vișan Tăria și nuanța glasului, bunătatea și insinuarea, umilința și aroganța, harul, știința, puterea de a fi autentic pe scenă, pe ecran, în viață. Hrănindu-și rolurile din concepții și tehnici teatrale acreditate în timp dar nu demodate, respectuos cu modelele, sceptic în fața modelor, meditând amarnic la spectacolul haotic al lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
care au lăudat-o chiar în plină dictatură comunistă, mângâindu-ne poate vanitatea, decât cei care au criticat-o uneori cu superioritate și cinism? Ori suntem noi prea speciali și diferiți pentru a fi înțeleși? Ori tocmai nihilismul, cinismul și aroganța ultimelor regimuri, comuniste și postcomuniste, au făcut România incomprehensibilă? Slaka este și capitala, "un oraș cu de toate, unde în amestecuri amețitoare și orgiastice se întâlnesc luminile raționaliste ale Nordului cu intemperanțele furtunoase ale Sudului, unde tehnicile Apusului întâlnesc letargiile
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
anul 1500 și până azi, numai că nimeni nu știe și nu poate ști care pot fi pariurile și cine le poate câștiga într-un viitor mai îndepărtat 78. Atunci când ne referim la istorie și la perioade largi de timp, aroganța nu prinde bine. Pariul cu istoria este unul care poate fi câștigat doar pe parcursul a mii de ani de evoluții și comparații 79. Capitalismul sau civilizația occidentală reprezintă un mod de a fi tot mai larg acceptat pe planetă, extinderea
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
fi unul dublu, al celui care servește pentru cel servit, dar și al celui care este servit pentru ,,servitorul" său. Multe dintre atitudinile ,,servitorului" sunt reacții normale, umane, ale unui om care-și face bine treaba, sau încearcă asta, față de aroganța infinită a ciocoiului care crede că cineva trebuie să-i fie slugă pentru simplul fapt că-l plătește într-o seară să-i pună masa. Firescul în atitudine și respectul sunt datorii cu dublu sens. Este urât să vezi un
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
amintite și a cadrului organizat - instituțional al organismelor specializate ale statului, totul riscă,din nou, să cadă în derizoriu, accentuând sentimentul că suntem un spațiu cultural și civilizațional în care, dacă criminalii merg liberi pe stradă și își salută cu aroganță victimele, atunci totul este posibil. Tendința ,,populară", dominantă, este aceea de a considera subiectul ca fiind unul marginal, demn să ne "abată atenția de la adevăratele noastre probleme care sunt cele economice, legate de subzistență și nivel de trai". Mă întreb
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
inima și din mintea noastră. Omul occidental se află într-o bătălie tragică cu necunoscutul în încercarea de a se poziționa în raport cu infinita creație a lui Dumnezeu. Este vorba despre tragism, dar și despre frumusețe și împlinire. Este vorba despre aroganță, dar și despre umilință. În context, așa cum spuneam, universitățile vor deveni instrumentele prin care se poartă această bătălie. Dacă am privi cu atenție o hartă a universităților europene în anul 1500 am constata cu ușurință că lumea occidentală se pregătea
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]