5,079 matches
-
semnat și Henry Grey, Judex, B. Barbu. Atras de domenii diverse, în ciuda formației sale juridice, va debuta în presă, în 1924, cu o cronică cinematografică în prima revistă românească de specialitate, „Filmul”. Ca poet, debutează în 1930, cu volumul Nod ars, caracterizat de G. Călinescu ca fiind „de influență barbiană”. Versul scurt, ritmul sacadat, melodicitatea ce duce spre incantație, jocul copilăresc sau descântecul, ca și numeroasele tente exotice îl recomandă într-adevăr ca pe un emul al lui Ion Barbu. Există
BREZIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285881_a_287210]
-
dar și o versiune din Kalevala, distinsă în 1942 cu Premiul Institutului de Cooperare Internațională de pe lângă Liga Națiunilor. A mai primit Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1976) și Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici pentru întreaga activitate (1997). SCRIERI: Nod ars, București, 1930; Zăvor fermecat, București, 1947; Karl Storck, București, 1954; Nicolae Grigorescu, București, 1959; Desenul alfabetului viu, București, 1961; Tonitza, București, 1967; Opera lui Constantin Brâncuși în România, București, 1974; Jaf în dragoste, pref. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1993; Brâncuși
BREZIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285881_a_287210]
-
dispariție a unui cap liniștit, București, 1965; O raită prin pădurea de întâmplări, București, 1966; Duminica lucrurilor, București, 1968; Întâmplări din primul vis, București, 1968; Săgeata albă, București, 1968; Numărați până la unu, București, 1969; Berbecul zburător, București, 1971; Cuptorul de ars cărămidă, București, 1971; Microsioane satirice, Cluj, 1971; Ancheta, București, 1972; Imnurile verii, Cartea proverbelor, București, 1973; Cocorii de iarnă, București, 1973; Călcâiul lui Ahile. Microsioane satirice, Iași, 1974; Cascada, București, 1974; Cresc odată cu țara, 1974; Insula manechinelor, București, 1975; Ambarcațiunea
BARAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285618_a_286947]
-
capitolele conținute, studenților și tuturor celor interesați de dinamica socială, fiind o adevărată șansă de a cunoaște texte revizuite și adăugite de un interes major. Valentina DRAGOMIR Cristina TUDOR România și integrarea europeană Poza!!!! Lucrarea România și integrarea europeană (Editura Ars Docendi, București, 2003, 181 p.), al cărei autor este prof. univ. dr. Ioan Mihăilescu, acoperă o problematică vastă privind procesele de integrare europeană și globalizare din perspectiva identității naționale și regionale. În același timp, sunt analizate o serie de aspecte
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
sale mereu tensionate: „Lava durerii/ Curge încet/ Nu cunoaște firescul drum/Balans de beție lucidă/Hohotind nud/Ecouri cardiace din galaxii/ Liniște apoi/Liniște stranie și nebună/Sapă mormânt/Din adâncimi/ Așteptarea ochilor/ Înșurubată în amintire/ Înfioară morții/De sub zidurile arse.” Ca pe un imens ecran, C. înregistrează clipele trăirilor omenești în marele spectacol al lumii, care se sustrage controlului și pătrunderii înțelesurilor: „Am văzut omul întunecatelor dimineți/ Am văzut fiul furtunii cântând în lanțuri/ Am văzut întreaga durere cum curge
CARAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286095_a_287424]
-
sordid este trecut în revistă, făcându-se aluzie la „viața” care, ea însăși, nu-i decât o mahala (Solilocul dintâi); aceeași imagine a monotoniei triste din cartierele sărace se conturează din „ganguri mucede și reci”, „cu mirosuri grele de grăsime arsă” (Dimineți). Veneția este percepută în termeni de amară ironie, în contrast cu ceea ce sugerează, de cele mai multe ori, rostirea numelui acestui oraș: apa are „solzi de gunoaie”, în piețe cerșetorii „putrezesc în ciorchine”, bisericile poartă „mucegaiul” și „mirosul de vreme”, iar înăuntrul lor
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
scârbă, scuturând-o. țintuit în ușă de urechi, capul porcului, cu ochi uciși, rânjea pârlit, iar picioarele, date și ele prin pară, atârnau. rase, în cârligul din tavan. Afară, dârele de sânge și balta măcelului, unde mai mirosea a șoric ars, ademeneau din câmp stăncuțe lacome. După ce jertfise godacul, Belioaie, poreclit Gafton, hodinea suflecat pe laviță, c-o pereche de mustăți peste ochi și cu alta sub nas. Ca unul ce dusese la capăt cea mai sângeroasă ispravă, se ospăta c-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
căzute în bernă, scuturându-se marțial la fiecare pas. Nărăviți la pomeni, săracii purtători de prapori arborau un aer profesional. în biserică fiecare găsi ceva de făcut. Cu fața brăzdată de riduri, un omuleț stingea din când în când lumânările arse. Când, cu glas înalt, preotul cântă „Veșnica pomenire”, toți dădură năvală să salte masa plină de colaci, colive, lumânări legate în prosoape și o cracă uscată de pom cu mere și cu nuci. Cine n-ajungea, punea mâna pe mâna
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
băiat? Am ridicat din umeri, arătând că n-am nici un răspuns. Nu vedeam nici un apropo În asta. Nici Obiectul. Se uita la mine cu pleoapele lăsate. Ochii ei În lumina zilei, străbătută de curenții calzi care se ridicau din iarba arsă, erau foarte verzi, chiar dacă erau doar niște fante, niște semilune. Capul Îi era aplecat Înainte, sprijinit de brațul balansoarului. Se uita În sus la mine. Asta Îi crea o postură de viperă. Fără să-și Îndepărteze privirea, Își potrivi picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înăuntrul ei. A clipit, ochii i s-au Închis, și-a ridicat coapsele și mai sus și am făcut-o din nou. Și apoi iarăși. Bărcile din golf făceau parte din asta, și orchestra de coarde a greierilor din iarba arsă, și gheața care se topea În paharele noastre de limonadă. Leagănul se mișca Înainte și Înapoi, scârțâind pe lanțul său ruginit, și era ca În cântecul acela vechi de copii: Micul Jack Horner stătea Într-un colț și-și mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Lodge și am intrat În oraș dinspre nord. Când ai copilărit În Detroit, Înțelegi cum stau lucrurile pe lumea asta. De timpuriu, legi o relație strânsă cu entropia. De cum ne-am ridicat din jgheabul autostrăzii, am văzut casele confiscate, majoritatea arse, și frumusețea desăvârșită a parcelelor goale, Înghețate și cenușii. Blocuri care fuseseră cândva elegante stăteau alături de curți pline cu deșeuri, iar unde fuseseră cândva blănării și cinematografe acum erau centre de recoltare a sângelui și clinici de dezintoxicare și centre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
îngenunche pe podeaua tare de lemn. Era poziția de penitență pe care o lua încă din primii ani de seminar de fiecare dată când mândria îi era rănită și voia să-și domolească furia ce-l copleșea. Mirosul de fitil ars îi umplea nările, iar în întuneric se auzea foșgăitul ușor al gândacilor. „Oricât m-ar ponegri alții, Tu îmi cunoști puterile”, murmură el cu fruntea în mâini. „Tocmai de aceea, având nevoie de mine, m-ai scos din celulă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ar fi numit episcop și ar avea cale liberă să planifice și să ducă la împlinire întreaga lucrare de propovăduire în Japonia, atunci ar putea îndrepta greșelile făcute de iezuiți în toți acești ani. În zilele senine, fumul de cărbuni arși se ridica de pe dealurile de un cafeniu veșted din jurul văii. Urma să vină iarna cea lungă, iar țăranii munceau din zori până în seară. După ce orezul și meiul se strângeau de pe câmpurile neroditoare, femeile și copiii băteau tecile și le treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-ntindea o cărare, și acolo culegea el mure. Apoi casa arsese, și toate armele care stăteau pe rastelurile făcute din picioare de căpriooară de deasupra șemineului areseră și ele, și după aceea țevile cu plumbul din rezerve topit și paturile arse zăceau În mormanul de cenușă folosită la facerea leșiei pentru cazanele mari În care se fierbea săpunul, și-l Întrebai pe bunicul dacă poți să le iei tu ca să te joci cu ele, și el zicea că nu. Vezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din vedere În spatele unui deal acoperit cu trunchiuri arse de copaci. Nick stătea pe legătura de pânze și așternuturi pe care hamalul o dăduse jos din vagon. Nu se vedea nici urmă de oraș, nimic În afară de șine și de ținutul ars. Cele treisprezece localuri care se aliniaseră cândva pe singura stradă din Seney dispăruseră fără urmă. Fundația hotelului Mansion House se ivea din pământ. Piatra era ciobită și crăpată din cauza focului. Asta era tot ce mai rămăsese din orașul Seney. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Seney dispăruseră fără urmă. Fundația hotelului Mansion House se ivea din pământ. Piatra era ciobită și crăpată din cauza focului. Asta era tot ce mai rămăsese din orașul Seney. Până și suprafața pământului fusese arsă În totalitate. Nick privi Înspre dealurile arse unde se așteptase să găsească răsfirate casele orașului și apoi merse pe șina de tren până la podul de peste râu. Râul era la locul lui. Se Încolăcea printre pilonii Înalți ai podului. Nick privi În apa limpede, maronie din cauza fundului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de lanțul de dealuri ce separa calea ferată de câmpiile acoperite cu păduri de pini. Șoseaua se Întindea Înainte, Înclinându-se din când În când, dar urcând mereu. Nick urcă Înainte. În cele din urmă, urmând drumul paralel cu ținuturile arse și deluroase, ajunse pe creastă. Se sprijni de o buturugă și lăsă sacul să-i alunece de pe spate. În fața sa, cât putea vedea cu ochii, se-ntindea câmpia acoperită de pini. Ținutul ars se termina aici, la stânga, odată cu dealurile. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din urmă, urmând drumul paralel cu ținuturile arse și deluroase, ajunse pe creastă. Se sprijni de o buturugă și lăsă sacul să-i alunece de pe spate. În fața sa, cât putea vedea cu ochii, se-ntindea câmpia acoperită de pini. Ținutul ars se termina aici, la stânga, odată cu dealurile. În față vedea pădurile de pini, ca niște insule Întunecate apărute din câmpia Întinsă. Departe, În stânga, se vedea linia râului. Nick o urmări cu privirea și surprinse luciri de apă În soare. În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se tot Întrebase În timp ce mergea ce-o fi cu ei de arată așa. Acum Însă, cum Îl privea morfolindu-i șoseta cu buzele despărțite-n patru, Își dădu seama că toți deveniseră așa de negri pentru că trăiau În ținutul ăsta ars. Își dădu seama că incendiile trebuie să se fi produs cu un an În urmă, Însă toți cosașii erau Încă negri. Se-ntrebă cât timp o să rămână așa. Întinse mâna cu grijă și-l apucă de aripi. Îl Întoarse invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Închide ușa după tine. În cameră, maiorul stătea Întins pe pat. Pinin rămase În picioare lângă patul de campanie. Maiorul stătea cu capul pe rucsacul pe care-l umpluse cu haine ca să fie ca o pernă. Își Întoarse fața prelungă, arsă și unsă cu alifie către Pinin. Își ținea mâinile deasupra păturilor. — Câți ani ai, nouășpe? — Da, signor maggiore. — Și ai fost Îndrăgostit vreodată? — Cum adică, signor maggiore? — Adică Îndrăgostit...știi, de o fată? — Am fost cu ceva fete. — Nu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
camionul cel roșu, cu cămila, cu ... Băițelul e, acum, tare fericit: tocmai a început filmul. Pe neobservate, Sorin iese din cameră, se-ntoarce iarăși, pe urmă pleacă din nou. Deodată, de la chivetă se aude un zgomot asurzitor. Tăticul sare ca ars. Unde-i băiatul? Unde se aude tărăboiul ăsta? O fi făcut cel mic vreo poznă? Se duce, glonț, către bucătărie. Sorin abia a reușit să pună în chiuvetă un capac mare și verde. Peste ursuleț, peste camion, peste cămilă... Văzându
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
sâmbătă după-amiază. Tata, mama, Sorin și Tinuța - mașina lor - sunt pregătiți și tare nerăbdători s-o pornească, iarăși, către satul bunicilor. Toată lumea e la parcarea din apropierea blocului, gata de plecare. Dar, când tata pornește motorul, Sorin și Sorina sar ca arși: Noi am uitat ceva acasă. Mai stai puțin și dă-ne cheia să mergem până sus. Merg și eu cu voi, nu care cumva să faceți vreo poznă, spune tata și scoate cheia din contactul motorului. Au ajuns sus. Când
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
scrieți sensul cuvintelor subliniate în text. 2. Introduceți în enunțuri cuvântul corn cu sens diferit. 3. Scrieți familia de cuvinte a verbului a așeza. 4. Selectați substanivele proprii și alcătuiește cu ele propoziții. „Dobrogea e țara contrastelor. Stânca numai piatră, arsă repede de soare, e înconjurată de noianul apelor, în care gâlgâie viața de tot soiul. Marea, Dunărea cu delta ei, ghiolurile ce se înșiră pe trei laturi, îi constituie nu numai o caracteristică geografăcă, dar îi dă și o originalitate
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
1. Subliniați cuvintele și expresiile frumoase. 2. Transcrieți primele versuri ale poeziei și încercuiți vocalele. 3. Transformați în proză versurile poeziei. 4. Încercuiți consoanele din ultimile două versuri. 5. Subliniați vocalele din primele două versuri. Iulie Otilia Cazimir De după dealuri arse și trudite, Înalță creste albe nori de plumb. S-adună-n iarbă umbre încâlcite Și, aspru, geme vântul prin porumb. Câmpia de paragină și scrum Întinde brațe lungi de colb în drum, Apoi își strânge sufletu-n păduri, Căscând în râpi dogoritoare
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
opus celor scrise cursiv în text. 3. Analizați adjectivele din primul vers. În miezul verii Elena Farago O fâșie nesfârșită Dintr-o pânză pare calea, Printre holde rătăcită. Toată culmea-i adormită, Toată valea. Liniștea-i deplin stăpână Peste câmpii arși de soare, Lunca-i goală: la fântână E pustiu; și nu se-ngână Nici o boare. Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntruna, parcă vine Din adâncul firii pline De repaos. Și cât vezi în depărtare Viu nimic
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]