2,595 matches
-
în care acești domni sau doamne știu să se îmbrace (o, nu e vorba de Armani, Gucci sau Versace, nici pomeneală: poartă haine obișnuite, dar perfect alese momentului și stării), la limba pe care-o vorbesc. O limbă română muzicală, articulată, frumoasă, de-o minunată expresivitate. De aici ne-am stricat la cap: de la limbaj. Obligați de comuniști să vorbim în scheme primitive (ori să nu vorbim deloc), am pierdut obișnuința normalității. În tot ce facem suntem fie abuzivi, fie indiferenți
De ce nu zâmbesc românii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7676_a_9001]
-
Mihai Zamfir Considerat primul nostru romancier cu operă amplă și bine articulată, Duiliu Zamfirescu ne apare astăzi drept un autor mai degrabă modest, fără suflu, supralicitat în timpul vieții, ca și în posteritatea imediată. La el onorurile culturale și succesele sociale au împins în prim plan o operă mediană, exaltată însă de critică
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
război, The Search. De altfel, se pare că subiectele care implică acțiune, politica, nu lipsesc. Cel puțin așa se anunță filmele lui Zviaghințev (Leviathan), Tommy Lee Jones (The Homesman). Cu puținele date de care dispunem, deocamdată, competiția pare destul de bărbătesc articulata, pentru o ediție al carui juriu va fi condus de o femeie, cunoscută cineasta de origine australiană Jane Campion. Regăsim cu bucurie numele unui cineast român, chiar dacă nu în competiție. În cadrul Proiecțiilor speciale va fi văzut filmul omnibuz Leș Ponts
Cannes 2014-Cronica unei selecții bănuite. Un mare absent: Emir Kusturica by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/36466_a_37791]
-
este izvorul violenței îndreptate împotriva lor sau împotriva celorlalți. Regizorul construiește bine agitația vană a grupului, permanenta defazare a membrilor săi: ei nu reușesc să se exprime pe ei, nu știu să iubească, nu izbutesc să se adreseze inteligibil și articulat unul altuia și de aici incapacitatea de a comunica normal cu lumea, altfel decât prin zgomot. Antoaneta Cojocaru lasă să se bănuiască eroziunea și confuzia sentimentelor, existența unor răni deschise, golul personajului jucat de ea este alcătuit dintr-o combinație
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
bine. Iată ce a constatat autorul articolului din săptămânalul bucureștean: „Acest sentiment de apartenență se manifestă la români prin miștocăreli foarte vocale care se transformă rapid în hăhăieli asurzitoare, căci românului îi place să hăhăie. Să se audă. Dar nu articulat. Și când se aude în Bulgaria e cu atât mai bine, se simte superior. A venit la all-inclusive să se respecte, să toarne, să facă o pagubă cât mai mare.(...) În inconștientul nostru, și noi am fi dorit să năvălim
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3364_a_4689]
-
destul de nefericită bosă de umorist.) Ironia lui e sintactică. El lungește propozițiile într-atât, încât atenția cade, automat, pe începuturi și pe finaluri. Alteori, ca în românia - olanda, o seară cu ciprian, dimpotrivă, maliția se manifestă prin figuri ale austerității. Articulat abundent, dar niciodată explicitat pe îndelete, cuvântul marasm devine unul aproape ermetic: „am mai vorbit o vreme despre spionajul industrial când tot/ ce vroiam era să-l întreb ce crede el că aș putea face. lampa cu halogen/ dădea o
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]
-
dea consistență și forță oricărui text. Reappraisals nu produce reașezări pe harta discursului istoric contemporan. Dar ea demonstrează capacitatea, probabil unică în peisajul actual, a unui intelectual public de a reface pe cont propriu, în interiorul unui sistem de gândire perfect articulat, câteva din evenimentele care au dat identitate și culoare istoriei în secolul al douăzecilea. Tony Judt hașurează cu un creion bine ascuțit fragmente din discursul istoriografic contemporan, propunându-ne să-l însoțim într-o aventură a cunoașterii subtilă și îndrăzneață
Brave old world (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5555_a_6880]
-
activitate de nișă. Există, dacă nu mă înșel, doar câteva site-uri operaționale, iar revistele pot fi numărate pe degetele de la o mână. Între ele, „Helion”-ul lui Cornel Secu face figură de publicație legendară. Lipsesc, de asemenea, programele limpede articulate, dezbaterile despre direcțiile de acțiune. Și, mai ales, lipsește masa critică a autorilor și publicațiilor. Spun aceste lucruri și cu gândul la ceea ce știu despre un gen înrudit, literatura polițistă, pe marginea căreia m-am documentat pe când scriam cartea despre
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
sărbătoare a firii. Mai ales că ei transformă întreaga natură într-o ședință de partid, supun elementele spre a i le oferi sărbătoritului". Ca și: "Suveranitatea echitabilă a mito-marxistului bucureștean este "umanismul comuniștilor". După Ion Ianoși, un atare umanism e "articulat și vertebrat". "Articulat și vertebrat" de cine? De partidul comunist român, care, la rîndul lui, nu este numai "articulat și vertebrat", ci investit de istorie să realizeze irealitatea românească unde logocratul Ion Ianoși vorbește, vorbește, deși dacă ar fi tăcut
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
Mai ales că ei transformă întreaga natură într-o ședință de partid, supun elementele spre a i le oferi sărbătoritului". Ca și: "Suveranitatea echitabilă a mito-marxistului bucureștean este "umanismul comuniștilor". După Ion Ianoși, un atare umanism e "articulat și vertebrat". "Articulat și vertebrat" de cine? De partidul comunist român, care, la rîndul lui, nu este numai "articulat și vertebrat", ci investit de istorie să realizeze irealitatea românească unde logocratul Ion Ianoși vorbește, vorbește, deși dacă ar fi tăcut, după o spusă
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
i le oferi sărbătoritului". Ca și: "Suveranitatea echitabilă a mito-marxistului bucureștean este "umanismul comuniștilor". După Ion Ianoși, un atare umanism e "articulat și vertebrat". "Articulat și vertebrat" de cine? De partidul comunist român, care, la rîndul lui, nu este numai "articulat și vertebrat", ci investit de istorie să realizeze irealitatea românească unde logocratul Ion Ianoși vorbește, vorbește, deși dacă ar fi tăcut, după o spusă din bătrîni, ar fi putut rămîne ceea ce vrea neapărat să fie: filosof" (în atenția specială a
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
tradition populaire", Trésor de la langue française), în DEX e vorba doar de "imaginar"; în plus (și din nou în contrast cu alte dicționare străine și chiar cu definirea în același tom a îngerului), dracului i se atribuie o identitate clar masculină. Substantivul articulat apare atît în forma de nominativ-acuzativ (dracul), cît și în cea de genitiv-dativ (dracului). De fapt, ambele forme suferă transformări fonetice tipice oralității. În limba vorbită de azi, dar și în transcrierea ei, e rar ca dracul să apară cu
Drăcuieli by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12853_a_14178]
-
solide și conduse cu grijă regizoral. Din păcate, au lipsit amîndouă aici. S-a apelat insistent uneori la soluții ce vin la prima mînă, previzibile, au ieșit mai multe finaluri pînă la cel definitiv. Rețin din mulțimea de gesturi superficial articulate, unul singur, care este emblematic: făcutul cizmelor stăpînului, periatul lor de către valetul Jean, ca cea mai palpabilă și mai concretă etichetă a limitelor existenței sale. Restul, relația cu domnișoara Iulia rămîn scurte și nesalvatoare izbucniri de orgoliu neputincios. O prezență
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
poate însuși ca titlu personal acest truism fără pericolul de a cădea în ridicol. Numai că ordinea pe care Paul Neagu o întrezărește și o invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii transcendente. încorporată în lucruri sau presimțită dincolo de configurația lor, această geometrie este în mîna artistului elementul primar al unei adevărate geneze. Prin ea, Paul Neagu dă corporalitate abstracțiilor și abstrage din determinările lor imediate
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
de ieșire din haos, de subminare a stării amorfe și a gregarității, prin utopie, iluzie și vis. Ordinea pe care el o întrezărește și o invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii transcendente. Iar cum în spatele acestei geometrii, permanent a fost Cuvîntul, atunci Paul Neagu a scris: Prag despic Forfeca văzduh Huma apelor Impărțeala Grația formală Buzele mierii Păstaie de salcîm Delfic dans Cuțit Trans-val Peștele
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
interioare dezvăluie o singură enigmă”. Argumentul, deși nu e încă limpede care este acesta, este impecabil, iar cititorul forțat să-și contemple ignoranța. Întreg „studiul” este construit în același fel, adeseori cu accente la fel de hilare. În afara unei paralele ceva mai articulate și mai elaborate între stadiile existenței unui alt personaj romanesc al lui V. Horia, prințul Radu- Negru, și cele trei etape existențiale kierkegaardiene: estetic, etic și religios, autorul perseverează în a face tot felul de apropieri și de paralele dintre
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
culoarea, aplicată voit neglijent și cu furie gestuală, intensificând expresia. Paul Popescu pare să aspire spre o anume coerență formală ideală, preferă formele cu respirație amplă și nu se teme de rigiditatea simetriei, pe care o convertește în structuri clar articulate. Deși ferm ancorată în sol, sculptura lui Paul Popescu sugerează totuși aspirația spre înalt, zvâcnirea, zborul. Cu totul altă înțelegere a materialului are Florin Strejac, pentru care masivitatea nu este o condiție a sculpturii. Apropierea lui de materie implică delicatețe
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
arhitectură exegetică", sedus de sistem. Pentru noi, studiul lui Cătălin Ghiță este mai mult decât o cercetare de pionierat, oferind pentru prima dată în bibliografia critică românească o poetică generală a vizionarismului. Este o cercetare sistematică, temeinică, bine și ingenios articulată, cu o impunătoare ținută academic-universitară, bazată pe o argumentație minuțioasă și convingătoare. Meritul inaugurării unei cercetări într-un domeniu generos, privitor la problematica liricii vizionare, este el însuși de ajuns și trebuie subliniat de la început. Nu e mai puțin important
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
binele și progresul omenirii. Un corect film didactic, tocmai bun de difuzat, fără nici o restricție, de orice post de televiziune. Cinematograful practicat de Eric Rohmer în Conte d'automne (1998) este, evident, de factură clasică. Un scenariu abil și subtil articulat (premiat la Veneția), personaje interesante și atașante (în buna tradiție a comediei de tip francez), o mizanscenă riguroasă, dar ingenioasă în construcția aproape geometrică, a "jocului dragostei și al întâmplării", fac din această ultimă poveste din seria "Contes des quatre
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
Important e însă un critic - importantă e critica - pentru profilul ca atare al revistei. Revistele sînt instituții de critici în primul rînd (profitînd, desigur, de ajutorul creatorilor propriu-ziși). Se vede numaidecît dacă o revistă e condusă de un critic: e articulată, are o linie mai precizată, are exigențe de valoare mai respectate; scriitorii sînt mai largi la inimă, fac reviste învălmășite, după conceptul „revistă-varză”. - E bun impresionismul în critică? Dar talentul, intuiția, gustul? Între acestea, ce anume nu trebuie să lipsească
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
a intra cu adevărat în uz, dincolo de pitorescul unui eveniment sportiv. În orice caz, în română succesul sau a fost uriaș: probabil pentru că are aspect onomatopeic, nu ridică dificultăți de pronunțare și intră perfect în tiparul morfologic al substantivelor feminine articulate. Dublă pasiune pentru neologisme și pentru onomatopee a condus la o adaptare morfologica imediată și la o productivitate lexicala și semantica extremă. E uimitor cum împrumutului lexical i s-a refăcut prompt un singular nearticulat -vuvuzelă („Un oligarh rus a
Vuvuzela, vuvuzeaua by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6184_a_7509]
-
1977, pe care l-am dedicat studiului formal al dramei. Toate acestea urmează ideea lui Servien de a crea o distanță clară între obiectul artistic și metalimbajul adoptat. Servien edifică o teorie generală a ritmului, inițial cu referire la limbajul articulat, ulterior extinsă și la alte moduri de expresie (muzică și arte plastice) și include atât limbajul științific cât și pe cel liric. O excepție de la atitudinea rezervată a celor mai mulți autori români față de Servien a constituit-o Nicolae Balotă (a se
Centenar Pius Servien by Solomon Marcus () [Corola-journal/Imaginative/14905_a_16230]
-
fantezist și ironic în doze bine cântărite, Emil Brumaru a reușit să transfere în Cântecele sale naive fiorul elegiac și frenezia simțurilor, într-o scriitură sugestivă și muzicală, în versuri limpezi, clare, încadrate într-o arhitectură în mare măsură armonios articulată. Pe drept cuvânt s-a scris despre poezia lui Emil Brumaru că se încadrează în tipologia liricii intimiste, a universului mărunt, a spațiului interior, cu certe inflexiuni ale sensibilității rococo și cu o apetență deosebită pentru suprafețele lucrurilor. Vizualitatea este
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
români (dirijori, instrumentiști, cântăreți) sunt prezenți, fără îndoială mai mult decât în trecut, în contextul muzical internațional, dar nu printr-o politică de stat, ci prin inițiative particulare; este bine așa, chiar dacă ar fi utile și unele proiecte ample, bine articulate. Din păcate, această circulație nu se face, în cea mai mare parte, pe căile regale ale marilor centre muzicale, ci la nivelul unor organizații artistice modeste, fără ecou în mediile de specialitate. Nu pentru că artiștii noștri nu ar corespunde standardelor
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]
-
diminuendo). Pe direcția acestui acum terminal, cu fiecare ciclu secvențial OS se amplifică în anterioritate, pe un profil oblic dezinent, respectiv un katabasis în întunecimea sau cel al sonorității operei. Aceasta înseamnă că, în plus față de aspectele de: dată-compact, metrizată (articulată), mișcată (viată), muzicalizată (înfrumusețată), OS i se proiectează (în/prin percepția conștiinței) și calitatea de aflat în stadiul posibilității de realizare (împlinire), ca având un orizont ontic. Prin aceasta, OS devine ea însăși mod și model de acordaj, echivalentă unui
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]