3,212 matches
-
vorbe Și de chipul dumitale Dar prea mult vânezi, măi frate, Situații și ... parale. I. Prundu semnează niște tachiste: Sunt oameni vrednici, lucru mare, Când dau bugetului asalt Și dinți au strașnici, că‐ s în stare Să roadă piatră și asfalt. Iar A. Flavio - Cugetarea: „Sunt două lucruri în lume care 135 nu îngăduie mediocritate: versurile și iubirea. ” Duelul epigramistic în vremea aceea avea loc nu numai în ziare. Propaganda conservatoare din 22 februarie 1909 spune: „La geamul librăriei P. Frumuzache
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ziarului Meridian se află în strada Frunzelor nr.2, în spatele Băncii Comerciale, într-o clădire ceva mai veche, cândva sediul chesturii. Conducerea, redactori, colindători au întâmpinat cu colaci și vin ansamblul de la Rafaila care, în ț ăcănitul potcoavelor cailor pe asfalt, cu tricolorul în frunte au urat, au înfățișat haiduci călări, au evoluat cu caprele supraînălțate, restul alaiului și...urșii. într-un gest de sinceritate, mi-am scos pălăria de pe cap, în semn de respect pentru păstrătorii vechilor noastre obiceiuri. "Cât
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Numai Bălănescu să nu fii, adică director acolo unde oamenii nu-și plătesc ce consumă, calitatea angajaților suferă, datoriile se adună, încasări din ce în ce mai mici... Mi-a plăcut de cei care au reparat strada Dobrogeanu Gherea: pentru circa 20 mp de asfalt gros de 3-5 cm au "lucrat", 3 zile, 8 oameni, 2 gardieni publici și s-a deviat circulația pe străzi și mai accidentate. De unde-i plătiți, oameni buni, dacă "muncesc" așa cu spor ?!? Pute rău în politica românească ! Ce strugurel
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și asta pentru că sunt și mici crescătorii de animale. Este o liniște desăvârșită deși destul de multe mașini traversează șoselele asfaltate. Trebuie să știți că până și la cea din urmă căsuță pe care am văzut-o prin localitățile acestea există asfalt. Curat! N-am văzut o hârtie, n-am văzut un muc de țigară, decât prin preajma stadionului, unde cred eu au fost și alte naționalități decât elvețieni sau austrieci. Am ținut să vă relatez cadrul general pentru că aici e un bun
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
e un gest mecanic, gândul lor este la cu totul altceva). Relația cu divinitatea se trăiește În inima și sufletul tău. Imaginați-vă starea dvs. de sănătate ca un drum asfaltat prin viață. Imaginați-vă boala ca o groapă În asfalt. Ce facem când vedem că suntem bolnavi? Fugim repede la medic să ne dea medicamente sau produse naturiste. Cu alte cuvinte, luăm o lopată de asfalt și astupăm groapa. Toate bune și frumoase, am refăcut drumul nostru asfaltat prin viață
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
sănătate ca un drum asfaltat prin viață. Imaginați-vă boala ca o groapă În asfalt. Ce facem când vedem că suntem bolnavi? Fugim repede la medic să ne dea medicamente sau produse naturiste. Cu alte cuvinte, luăm o lopată de asfalt și astupăm groapa. Toate bune și frumoase, am refăcut drumul nostru asfaltat prin viață. Însă cât va Ține acesta fără gropi? Imaginați-vă că prin modul nostru dezastruos de alimentare, prin lipsa de exerciții fizice, și mai ales prin sentimente
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
furie, egoism, mândrie, orgoliu prea ridicat, răutate, judecata altor oameni, bârfa, frica, gelozia, tristețea, etc.) și prin lipsa unei bune relații cu divinitatea, noi aruncăm mereu pe propriul nostru drum asfaltat al vieții grenade sau bombe care produc găuri În asfalt, adică boli. Ce facem atunci? Iar fugim la medic și iar plombăm asfaltul? Din păcate, cei mai mulți oameni asta fac, toată viața merg la medic și toată viața iau o tonă de medicamente, și tot nu scapă de boală. De ce? Pentru că
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
tristețea, etc.) și prin lipsa unei bune relații cu divinitatea, noi aruncăm mereu pe propriul nostru drum asfaltat al vieții grenade sau bombe care produc găuri În asfalt, adică boli. Ce facem atunci? Iar fugim la medic și iar plombăm asfaltul? Din păcate, cei mai mulți oameni asta fac, toată viața merg la medic și toată viața iau o tonă de medicamente, și tot nu scapă de boală. De ce? Pentru că ei nu văd cauza bolii. Asta Înseamnă armonia biostructurală, starea când ne autoanalizam
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
ești doar un membru al brigăzii"148. Întâlnim și la Vladimir Bukovski, o observație asemănătoare privind dimensiunile răului concentraționar, care lovește în ceea ce are omul specific: Cea mai neplăcută este însă senzația pierderii personalității, ca și cum ți-au târât mutra pe asfalt și n-au rămas în tine nici un fel de trăsături caracteristice, particulare 149. Înainte de moartea fizică, finalitate urmărită prin regimul de viață impus în lagăr, se petrece distrugerea ființei etice. Tocmai de aceea lagărul nici nu are o realitate etică
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
aflat pe la Tîrgoviște, cum Berceanu cel zurliu s-a dat la blonda Udrea, spunând că, vezi, dom'le, ministresa asta care se laudă că ar vrea să asfalteze mii de kilometri de șosele, nu poate face diferența între bitum și asfalt. La care cică madam Lenuța i-a răspuns la fix, că ea încă de pe când era la Primăria Capitalei face perfect diferența între bitum, adică ăla în care-ți rămân tocurile de la pantofi, și asfalt, în care nu-ți lași
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
face diferența între bitum și asfalt. La care cică madam Lenuța i-a răspuns la fix, că ea încă de pe când era la Primăria Capitalei face perfect diferența între bitum, adică ăla în care-ți rămân tocurile de la pantofi, și asfalt, în care nu-ți lași decât planetara de la mașină. Nu-i așa că-i simplu de ținut minte? Și acum, o știre care pare să nu aibă legătură cu clasa muncitoare, ci cu clasa ciorditoare, mâncați-aș. De 1 mai, două
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
vrut s-o izbească de capătul de fier al osiei, ca să se termine odată cu râsul acela, se îndreptă spre ea dar aceasta fugi hohotind cât o ținea gura, târând târnul de nuiele cu un zgomot de lemn uscat pe asfalt. Acum râsul Parascăi nu-i mai zgârâia auzul, nu-i mai răscolea sângele de o furie năvalnică, ci privea la ea și la ceilalți fără mirare, ar fi râs și el cât cele treizeci și una de guri, cât aveau
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la întreținerea liniei. Spre sfârșitul școlii, cine mai știe la ce m-a dus gândul, m-am descălțat am aruncat bocancii fără să mă gândesc prea mult, ca pe ceva nefolositor, apoi am mers desculț prin oraș. Era vară, cald, asfaltul se încinsese de căldură, frigea și mirosea urât. Mai ales mirosul acela mă înnebunea, nu alta. Am tot mers înainte, cine mai știe cât am mers, poate jumătate din oraș, poate mai mult, undeva se vedea un deal înverzit, cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
înainte, cine mai știe cât am mers, poate jumătate din oraș, poate mai mult, undeva se vedea un deal înverzit, cu pomi frumoși puși în rânduri drepte ca la sfoară. Voiam să ajung acolo, dar orașul nu se mai termina. Asfaltul frigea parcă din ce în ce mai tare, de o parte și alta a străzii numai construcții înalte, unele cu schele pe ele, parcă mă striveau. M-am sprijinit de un stâlp, pe care scria ceva cu galben, nu m-a interesat ce scria
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
viața mea. Stăteam ghemuit precum stă fătul în maică-sa și mi se părea că sunt în interiorul unei mingi uriașe. O minge uriașă din fire de fier-beton mă înconjura până la un înveliș exterior pe care îl știam că este din asfalt fierbinte. Încercam să mă mișc, să evadez din ghemul acela de fire metalice, dar asemenea unor șerpi uriași, firele acelea mă încolăceau, tot mai strâns și mai strâns, sufocându-mă. Mingea ceea de asfalt se făcuse foarte fierbinte și mirosea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
care îl știam că este din asfalt fierbinte. Încercam să mă mișc, să evadez din ghemul acela de fire metalice, dar asemenea unor șerpi uriași, firele acelea mă încolăceau, tot mai strâns și mai strâns, sufocându-mă. Mingea ceea de asfalt se făcuse foarte fierbinte și mirosea îngrozitor a gaz. În tot acest timp vedeam și rândurile acelea drepte de pomi de un verde viu care acum se înnegreau și picurau deasupra orașului în picături negre de petrol. Cum atingea un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
oțel prindea copacul aproape de rădăcină apoi scoțând fum negru printre frunzele verzi ale copacului condamnat trăgea parcă fără un efort prea mare. Rădăcinile trosneau, încolăcindu-se prin aer, o parte din ele rămâneau în pământ pentru a fi acoperite de asfalt. Doar oamenii urmăreau coroanele verzi, falnice cu câteva minute mai înainte care erau aruncate ca niște lucruri nefolositoare în bena uriașă a camionului. Atunci am stat și eu lângă ceilalți oameni. În gară a fluierat trenul care trebuia să mă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
că le făcuse tuturor un fel de bine deoarece chiar și ea se surprindea uneori că-l așteaptă ca mai înainte, uitându-se la venirea câte unui tren, cu mâna streașină la ochi pentru a descoperi pe fâșia lucioasă a asfaltului care lega satul de gară, silueta lui atât de cunoscută. Dar nu venea decât lunar câte un cupon poștal prin care i se dădeau niște bani. Oricum statul nu putea face mai mult. Asta fusese atunci... „Acum nu a fost
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pupezele din bociungile bătrânilor nuci ce se găsesc mai peste tot. Totuși un lucru al civilizației moderne a ajuns și acolo, dar parcă speriat s-a oprit la marginea satului și nu a mai înaintat nici un pas. Este vorba de asfalt. S-a făcut drum asfaltat de la Moara Sima prin Toporăști, Cursești Deal, drum care se termină brusc exact la intrarea în satul Curseși Vale. Nu știu care a fost cauza dar dacă mă gândesc la cât a trebuit să insiste Lică a
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mă gândesc la cât a trebuit să insiste Lică a Lui Hușanu ca să fie instalat un post telefonic în centrul satului, mai că îmi vine a crede că tot oamenii din Cursești Vale au fost cei reticenți și la asfalt. Cu telefonul a fost halima mare, mulți bătrâni nu doreau acest lucru, spuneau să lase satul așa cum a fost din veac, fără nimic sofisticat. Până la urmă s-a instalat un post telefonic vizavi de școală, dar nu se știe dacă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
s-a instalat un post telefonic vizavi de școală, dar nu se știe dacă funcționează. Am plecat spre Cursești cu Narcis care a venit cu mașina de dimineață să mă ia. Este o zi splendidă de primăvară, Narcis conduce relaxat, asfaltul este ca în palmă, așa că eu pot să-mi las privirea să alerge peste câmpurile înverzite de prospețimea grâului, care se pare că anul acesta este mai frumos ca niciodată, la pomii înfloriți, la sălciile pletoase care zâmbesc parcă soarelui
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în ziua de azi. Nu știu dacă ați observat, că nici cărțile de colorat nu mai sunt pe placul noii generații, zisa generația pampers sau generația postdecembristă. Mai nou, toți vor să coloreze direct pe iPad. Cât despre desene pe asfalt, ele s-au transformat în imagini făcute pe Fotoshop. Oricum, nu vă speriați, luați-vă pulsul și liniștiți-vă, că nu-i grav. Se pare că asta este noua tendință și n-o putem opri noi, orice am face. Nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
se îmbrăcau de sărbători sau la șezători, nu mai pot fi văzute decât la muzee sau în magaziile marilor teatre din oraș. Nu mai sunt nici grajdurile și nici curțile oamenilor cu diferite acareturi. Pe locul lor s-a turnat asfalt, s-au construit vile și garaje... Acesta e un semn bun; un element de progres, de prosperitate... Da. De acord cu dumneavoastră. Cu condiția să fie locuite de ființe vii, să le folosească cineva, indiferent cine. În marea lor majoritate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
puțin și se va întuneca complet. După o liniște relativă, discuția, întreruptă accidental, a reînceput. Dacă vreți să vizitați satul, cred că trebuie să angajați un ghid! Nimic nu mai este cum a fost cândva. Noroiul a fost înlocuit cu asfalt, căruțele cu cai au fost înlocuite cu mașini de teren sau microbuze, stupii și stânele de oi au dispărut în totalitate odată cu pășunile. Dar casa în care am locuit noi, mai există oare? Ai văzut-o? Cum o fi arătând
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
devreme ca de obicei. Nu vroia să întârzie la program. Privind la cerul senin, presărat cu stele, încă de cu seară prevăzuse ca va fi o noapte cumplită. Se stârnise și un vânt dinspre nord ce apleca copacii și mătura asfaltul, iar fulgii mărunți erau aruncați cu putere nu numai în ochii trecătorilor, ci și în diferite cotloane unde se adunau în troiene ce depășeau în unele locuri înălțimea unui om. Oră matinală, de vârf. Orașul, trezit din somn, abia s-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]