1,877 matches
-
acceptă izolarea, dacă nu această iubire? Cine îl mângâie pe cel care a acceptat renunțarea voluntară la paternitatea naturală, dacă nu acest colocviu intim? Poate să vină durerea, abandonarea oamenilor, singurătatea, munca apostolică, încercările: încântarea lui Dumnezeu susține totul. Apare asfințitul după o zi de lupte? Sufletul feciorelnic se retrage cu divinul Mire și, până și cel mai sărăcăcios acoperiș, se aprinde de iubire. Vine bătrânețea cu frigul și cu înfricoșările sale? Sufletul vorbește cu Isus în colocviu și îi spune
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
neînfricat al samuraiului. Pentru unii, Japonia înseamnă sunet, pentru alții culoare, pentru mine, Japonia simbolizează sunet, culoare și încă ceva în plus... Japonia este țara care mi-a adoptat fiica și nepoțelul... Noaptea s-a așternut, soarele a trecut în asfințit pentru ca mâine să răsară din nou, aducându-ne lumină, căldură și speranță în suflet. Sunt împăcată cu tot ceea ce las în urma mea și pășesc în viitor cu gândul curat și plin de Speranță și Lumină. Reflecții Suntem fire de praf
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
aș putea fi invitat și nu vreau să fiu găsit nepregătit. Între toate acestea, prezente în proporții inegale, în funcție de datele fiecărei zile, încerc să mă strecor elegant, să le înregistrez pe toate și să nu fiu nemulțumit de roadele fiecărui asfințit. Deseori însă mă plâng că nu-mi ajunge timpul, dar această este o stare a celor mai mulți. Ceva se adaugă totuși în fiecare zi și este lucrul cel mai important. Sunt fericit că nu sunt dintre aceia care nu au proiecte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
atrage câțiva etnografi, dar convenim să evităm riscul sălii goale. În interesul Centrului său nou-nouț, e mai bine să recruteze misionari parizieni în perimetrul comunitar. Iluminare. "Și am văzut adesea tot ce crezut-a omul că vede pe pământ". În asfințit, de pe vârful muntelui Scopus, cum stăteam așezat la picioarele turnului german. Am văzut ieri seară o perdea fină de lumină perlată, transverberantă, spectrală, căzând oblic peste munții de culoare ocru roșiatic Galaad și Moab, dincolo de Marea Moartă. Moise, din înaltul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
deamănuntul și pe-acestea. Sunetul clopotului totuși se împrăștie dulce în sfârșitul liniștit al zilei, și satul cu căsuțe curate în grădiniți de flori tace, tace sub muntele încărcat de brazi sumbri, care se ridică drept deasupra bisericei în cerul asfințitului. Pe o jumătate de ceas intrăm în casa maicei Conta, sora scriitorului, o femee cu trăsături energice, frumoasă odinioară, foarte pătrunzătoare și inteligentă acum. Cu ochi ascuțiți ne privește, se tângue că e bolnavă și din una în alta începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din cunoașterea oamenilor și a necazurilor lor, și care a putut fi câștigată aici, unde, vara, lume de pe lume cu lucruri și mizerii se îngrămădește, transformând Varatecul, cum ea singură zice, în Colț-de-Paris. Când pornim spre Bălțătești, soarele e aproape de asfințit. Asfințește când eșim din Varatec, pe frumoasa alee de cireși. Apucăm deadreptul peste câmp, prin fânețe frumos înflorite. Varatecul rămâne în urmă, cu ușoare zgomote care pătrund limpede prin tăcerea amurgului, în pâcla ușoară, sub curgerea negrilor brazi ai muntelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu ochii ațintiți spre o minune. Pe fereastra deschisă a unei chilii, fereastră săpată sus în zid, fereastră îngustă, întunecoasă, pe fereastra deschisă, printre zăbrele, se strecurau privirile de foc ale unei măicuțe. Din umbră, sub bătaia rumănă a lucirilor asfințitului, se arătă și obrazul alb ca spuma laptelui, și ochii mai neguroși și mai plini de taină sub sprâncenele arcate, fin încondeiate, și gura rumănă, crestătură sângerată, gură care rostea sub bolțile reci ale bisericilor rugăciuni neînțelese, pe când gândurile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aveau atâta farmec în tristețea locurilor. Câteodată și amurgul colorează cu tonuri mai blânde tabăra și împrejurimile. Supt un cer limpede, se vede în depărtări satul Șipotele ca o prietenească oază; soarele roș ca sângele se cufundă între dealuri la asfințit; vântul a contenit; căldura s-a potolit; parcă nădăjduiești o viață mai fericită în clipa de răgaz a asfințitului și parcă ți se moaie sufletul; uiți cele ce te împresoară și necazurile ceasurilor lungi ale zilei; o amintire din trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cer limpede, se vede în depărtări satul Șipotele ca o prietenească oază; soarele roș ca sângele se cufundă între dealuri la asfințit; vântul a contenit; căldura s-a potolit; parcă nădăjduiești o viață mai fericită în clipa de răgaz a asfințitului și parcă ți se moaie sufletul; uiți cele ce te împresoară și necazurile ceasurilor lungi ale zilei; o amintire din trecut ți se furișează în suflet și rămâi cu ochii duși spre cerul amurgului cu o căldură neobișnuită în priviri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a murit! (în 2 minute, punând rămășag că e mai frumoasă decât orice poezie a lui Minulescu) 29 Decembre 1907 [PĂDUREA RÂȘCA ISPRĂVI VÂNĂTOREȘTI Ș.A.] Mergem noaptea prin pădure printre munți. Luna-n jumătate lucește deasupra amezii. Luceafărul arde deasupra asfințitului. Din când în când se deschid poene. Zăpadă pretutindeni. La canton nu-i foc. Soba faimoasă care fumegă... Moșneagul cu caii care arată că a îmbătrânit "au mai crescut munții" și nu mai poate umbla la vânat. Isprăvile vânătorești ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și ofițeri au intrat în bivuac. Cum de nu s-au bolnăvit și n-au murit oamenii în ploaia, umezeala și glodul acela, nu înțeleg! La Balta de lângă Zimnicea am petrecut 8 zile, cu frumoase zile line cu răsărituri și asfințituri pe baltă, dar cu niște înspăimântătoare roiuri de țânțari și cu o grozavă plictiseală... Am avut și ploi viforoase în timpul nopții, cu inundația câmpului unde era bivuacul etc. Femeia cea inteligentă și cultă, din apropierea Șistovului; nemțoaică, care știe englezește, franțuzește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Rossil pe care n-o mânâncă niciun dobitoc, dar e bună de leac. Oscilații de zgomote ciudate o toacă ce se apropie și se depărtează în păduri adânci de brad, în fundul muntelui. Ziua nu se aude. Noaptea da începând după asfințitul soarelui, când singuraticul are întăiu presimțirea întăielor sunete pe care nu le aude apoi decât în închipuire pe urmă tot mai precise în realitate. Cătră miezul nopții, ori cătră ceasurile două tot mai tari și mai distincte, apoi la cântecul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de l'Europe. Iorga. In Acte și fragmente. I. 34-39. Pe malul Nistrului, în timpul verii se văd multe animale care dimineața se nasc ca niște viermi și aleargă pe apă, la amiază fac aripi și zboară pe deasupra undelor, iar la asfințitul soarelui mor: efemere. * I. Cetatea-Albă, Akerman, Moncastro, pe malurile Nistrului. Are la o margine o cetățuie cu turnuri, un zid dublu și șanțuri adânci, făcută după moda veche, însă trainică. Mahalalele sunt mai mari decât orașul, iar casele toate sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nimic. Au fost pentru mine bătăi nule, când s-au rupt hăitașii din dreptul meu. Când mă aflam pe o aripă, hăitașii se strângeau spre centru. Când umblau hăitașii bine, se aflau în fața mea spinări nestrăbătute. La ultima bătaie, prin asfințitul fumuriu, a trecut un iepure pe departe, enorm și alb. Așa că ziua s-a isprăvit armonios. N-am tras nici un foc. N-ar fi avut haz să trag un foc zădarnic, sau să împușc primul iepure la ultima bătaie. 30
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
medic cercetează pe suferinzi. Li se fac din nou toate analizele și se procedează la observații, care îngăduie să se găsească cel mai bun regim și tratament pentru bolnavi. Stau și-ascult dintr-o viroagă, Cu auzul aromit, Cum în asfințit se roagă Un cuc singur și mâhnit. Timpul nostru e al poporului muncitor care și-a câștigat drepturile împotriva profitorilor și a celora care huzureau fără a munci. 23 Mai "Pravda" (21 Mai) Primul oraș agricol (Agrogorod) în Usbekistan. Corespondentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pământ, Ci-l înfig în inima Celui ce mi-i împărțit. Sâmbătă sară Am ieșit afară Și m-am uitat la deal Nimic n-am văzut. Și m-am uitat la vale Am văzut tot nimica. M-am uitat la asfințit Tot aceea am văzut. M-am întors spre rărărit Și-ntr-acolo am zărit Pajură împăjurată Cu foc îmbrăcată De foc încinsă De foc cuprinsă. Și cum am văzut-o Am și întrebat-o: Unde te duci, pajură, Atât de-mpăjurată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ale razei și ale auriului, ipostaza puterilor uraniene prin excelență”. Analizând ansamblul mitic al eroilor solari, familiari păstorilor nomazi, Mircea Eliade consideră că structura lor nu se limitează la „manifestarea pură și simplă a unor fenomene solare (auroră, raze, lumină, asfințit etc.). Un erou solar prezintă întotdeauna, în plus, și o zonă «obscură»”. Nașterea miraculoasă a eroului oferă un asemenea fundal magic și-i justifică întregul parcurs viitor. În basmul cules de Pamfil Bilțiu în Cupșeni, Maramureș, eroul este zămislit prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu imagini temporale: „În codri ce n-au d-umblat./ Codrii-s mari și codrii-s rari./ Tăt umblară cât umblară/ O ziuă mare di vară./ Când fu colea lângă sară/ Dedi-n urma leului” (Almaș - Hunedoara). Descoperirea pare amânată, ca asfințitul soarelui să fie concomitent cu ea: „Șî la vânat îm plecară,/ Nici un vânat nu găsâră,/ Dar cînd soarele-n desară/ Găsî leuntradormit” (Condrea - Galați). Timpul prelungit al căutării, lung cât drumul soarelui de la est la vest, este necesar pentru ruperea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
reînnoiește, inaugurează o nouă etapă, care echivalează uneori cu o nouă organizare a universului”. Flăcăul venit la pețit a trecut mai întâi printr-o ascensiune de natură mitică („țara de sus”) unde a înfruntat și a învins monstrul infernal al asfințitului lumii (dinspre apus), iar acum el parcurge traseul invers mersului soarelui: „Cobora la vale,/ Spre soare răsare” (Dolinscoe - Odesa), vine dinspre vest ca o întoarcere triumfală a astrului însuși, similară cu repunerea lui pe boltă, în basme, de către eroii tip
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la vale,/ Spre soare răsare” (Dolinscoe - Odesa), vine dinspre vest ca o întoarcere triumfală a astrului însuși, similară cu repunerea lui pe boltă, în basme, de către eroii tip Greuceanu sau de către boii solari. Găsirea urmei lăsată de mireasa - ciută la asfințit, în punctul central al universului ordonat („drumul mare”), reface tiparul eroic și evidențiază finalitatea maritală a inițierii. După ce a înfrânt fiara arhetipală, eroul trece cu alaiul său prin numenal pentru a-l infuza cu energia numinoasă eliberată prin gesturile arhetipale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
duce spre est, în întâmpinarea soarelui călăuză pentru cei ce transcend lumile. „Estul este valorizat pretutindeni deoarece răsăritul soarelui simbolizează lumina spirituală salvatoare, nașterea sau nemurirea, în timp ce Vestul, loc al apusului, simbolizează rătăcirea sau moartea”. Momentul hotărâtor este însă la asfințitul soarelui, când este aflată calea către sacru sau este înfrânt monstrul. Fecioara alungată își găsește traseul eliberator odată cu încheierea drumului diurn pe boltă: „rămâind singură, Naramza rătăci de acolo până acolo prin bungetul ăl mare de pădure. Pe la apusul soarelui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
definit o zi cu valențe de eră. În basme, lupta cu zmeul este egală până la dispariția soarelui: „Se luptară,/ se luptară/ zi de vară/ până-n seară” și se decide ulterior, cu ajutoare năzdrăvane. G. Călinescu consideră că motivul morții la asfințit „trebuie legat de condiția în care mor în general ființele telurice. Ele sunt întărite de puterea solară, răceala nopții fiindu-le fatală”. Victoria ar fi, în acest caz, una circumstanțială și lasă tânărului doar meritul de a-i fi ținut
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ei erau oameni chiaburi, iar acasă la noi părinții mei erau aproape foarte necăjiți. Bunica mă lua cu ea pe la nunți și pe unde era horă în sat de fete și flăcăi. Nu se făcea horă la crâșmă și odată cu asfințitul soarelui toate fetele erau acasă. Și la horă mergeau cu cineva de acasă, nu singure. Bunica Ancuța trăia foarte rău cu bunicu. Odată ducându-mă la ei, toți erau la masă și mâncau. Bunica m-a luat lângă ea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ea scrie: „Maica Domnului, Ocrotitoarea României”. Apoi vezi pictați Înaintașii noștri sfinți: Sf. Daniil Sihastru, Sf. Ioan Iacob Românul, Ștefan cel Mare și Sfânt, Constantin Brâncoveanu cu fiii lui și sfetnicul, Sf. Ioan de la Suceava și alții. Pe peretele dinspre asfințit sunt pictați Patriarhii noștri Români care au stat În fruntea Bisericii, conducând mai departe credința Ortodoxă. Ei sunt: Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justinian Marina, Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu. Privind și admirând, iată, se deschide o ușă. Intră părintele superior
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Înecat pe toți egiptenii. Mare ești Tu, Doamne, și minunate sunt lucrurile mâinilor Tale! Ce minune mare! I-a salvat. Marea Roșie are mai multe culori. Dimineața, la răsăritul soarelui e mai grena, peste zi valurile au multe culori, iar la asfințit de soare altă culoare. Se spune că și Irod avea palat la Marea Roșie. Și aici, la acest palat, și-a serbat ziua de naștere. Aici i-a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul. Din tot palatul lui Irod acum se mai
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]