1,838 matches
-
suprafeței terestre în plan. Hiparh a creat prima hartă precisă a stelelor realizată într-un sistem unghiular de coordonate, cunoscut acum ca sistemul de ascensiune dreaptă. Poseidonios (circa 135 î.Hr. - circa 51 î.Hr.) a fost un filozof stoic grec, politician, astronom, geograf și istoric, ultimul nume citat de Strabon în sumarul învățaților preocupați de geografie. Un procedeu original dovedește Poseidonios în determinarea circumferinței terestre, prin observarea stelei Canopus din diverse puncte de pe pămînt. El a remarcat faptul că steaua Canopus este
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
cum se poate aplica geometria în topografie (care înseamnă literalmente „măsurarea pământului”). A inventat diopterul (dioptra), un instrument optic pentru măsurări geodezice și astronomice. Ptolemeu (în latină "Claudius Ptolemaeus"; circa 87 d.Hr. — circa 165 d.Hr.) a fost un astronom, matematician și geograf grec din epoca helenistică tardivă, în timpul stăpânirii romane a Egiptului, ale cărui teorii au dominat știința până în secolul al XVI-lea. A realizat proiecția cartografică conică dreaptă, care în mare parte este valabilă și astăzi, pentru a
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
sa geocentrică a fost utilizată până în secolul al XVII-lea. Pământul era centrul universului, în jurul căruia se roteau Luna, planetele Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn și Soarele. Ptolemeu nu a acceptat niciodată ipoteza heliocentrică în care credeau mai mulți astronomi de dinaintea sa. Totuși, fără ajutorul binoclului, el a reușit să catalogheze mai multe stele. A realizat de asemenea un fel de anuar al astrologiei, denumit "„Syntaxis”", care a circulat mai apoi în lumea arabă sub numele de "„Algamest”". După moartea
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
în secolul al XVII-lea. Cercetătorul francez Jean-Claude Martzloff subliniază că nu a existat nici un concept despre un Pământ rotund în astronomia antică chineză: După cum s-a menționat în cartea "„Huainanzi” "(„Filozofii din Huainan”), în secolul al II-lea î.Hr., astronomii chinezi au inversat metoda de calcul a lui Eratostene pentru circumferința Pământului, pentru a calcula înălțimea Soarelui deasupra Pământului. Prin asumarea că Pământul este plat au ajuns la o distanță de 100 000 de Li (aproximativ 200 000 km), o
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
Prin asumarea că Pământul este plat au ajuns la o distanță de 100 000 de Li (aproximativ 200 000 km), o valoare mult mai scurtă decât distanța corectă de 150 milioane km. Modelul unui ou a fost adesea folosit de astronomi chinezi, cum ar fi Zhang Heng (78-139 d.Hr.), pentru a descrie cerurile ca sferice: În cosmologia vechilor credințe indiene (jainism și budism) se credea că Pământul este un disc format din patru continente grupate în jurul unui munte central, Muntele
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
Wilhelm Heinrich (n. 24 martie 1893, la Preußisch Oldendorf - m. 25 iunie 1960 la Göttingen) a fost un astronom german, care a emigrat în Statele Unite ale Americii în 1931. Cu Fritz Zwicky, a avut pentru prima dată ideea că supernovele pot crea stele neutronice. În al Doilea Război Mondial, a profitat de "blackout"-ul care reducea poluarea luminoasă la
Walter Baade () [Corola-website/Science/333065_a_334394]
-
sub de dolari, iar durata de dezvoltare este de sub 3 ani. Applied Physics Laboratory al Universității Johns-Hopkins, care are o mare experiență în construirea navelor spațiale, a fost reținut pentru construirea NEAR. Sonda a fost denumită în onoarea geologului și astronomului american Eugene Shoemaker, specialist în asteroizi, care a demonstrat pentru prima dată originea externă a craterelor de impact de pe Terra și de pe Lună. Obiectivul principal al NEAR Shoemaker este de a determina principalele caracteristici ale asteroidului între care masa și
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
este cel de-al doisprezecelea asteroid, ca mărime, din centura principală. A fost descoperit de către astronomul german Ernst Wilhelm Tempel, la data de 8 martie 1861, de la Observatorul din Marsilia. Mai întâi a fost denumit „Maximiliana”, în onoarea lui Maximilian al II-lea al Bavariei. Alegerea acestui nume a provocat o controversă, ca și pentru asteroidul
65 Cybele () [Corola-website/Science/333095_a_334424]
-
(în catalana) sau José Comas y Solá (în spaniolă) (Barcelona, 19 decembrie 1868 - 2 decembrie 1937) a fost un astronom spaniol catalan. Laureat al Universității din Barcelona în științe fizice și matematice, și-a început cariera la "Observatorul Catalan" de la Șanț Feliu de Guíxols, unde a lucrat din 1897 până în 1899. Din 1902 până în 1904 a condus lucrările de construcție
Josep Comas i Solà () [Corola-website/Science/333200_a_334529]
-
Jean-Felix Picard, cunoscut ca abatele Picard, (21 iulie 1620, La Flèche - 12 iulie 1682, Paris) a fost un astronom și un geodez francez. A fost primul care a calculat, cu precizie, rază Pământului. A studiat în orașul natal, La Flèche, la colegiul iezuit Henry-Le-Grand. În 1655 el a fost numit profesor de Collège royal. A fost unul dintre primii
Jean Picard () [Corola-website/Science/333246_a_334575]
-
Flèche, la colegiul iezuit Henry-Le-Grand. În 1655 el a fost numit profesor de Collège royal. A fost unul dintre primii 21 de membri ai Academiei Franceze de Stiinte la fondarea acesteia la Paris, în 1666. În 1667-1668 a lucrat împreună cu astronomul Adrien Auzout. Este inventatorul unei lunete care i-a permis să realizeze nivelmente cu o precizie de ordinul de 1 centimetru pe kilometru. În 1669-1670 Academia de Stiinte l-a însărcinat cu măsurarea arcului de meridian între Paris și Amiens
Jean Picard () [Corola-website/Science/333246_a_334575]
-
un grad de latitudine, ceea ce dă o rază terestră de km, rază măsurată în prezent fiind de km. În anul 1671 Picard a plecat în Danemarca să facă relevmentul observatorului lui Tycho Brahe, pe insula Hven. L-a invitat pe astronomul Rømer să-l însoțească la reîntoarcerea la Paris. Picard a colaborat și a corespondat cu mulți oameni de știință, printre care Isaac Newton, Christiaan Huygens, Ole Rømer, Rasmus Bartholin, Johann Hudde, si chiar cu principalul său concurent, Giovanni Cassini. Aceste
Jean Picard () [Corola-website/Science/333246_a_334575]
-
diametru de douăzeci de raze solare. Raza solară se notează: formula 1, unde formula 2 este notația clasică a razei, iar formula 3 fiind simbolul astronomic al Soarelui. Primele măsurători precise ale diametrului solar au fost efectuate, în secolul al XVII-lea, de astronomul francez Jean Picard. Satelitul francez de studiere a Soarelui, "Picard", a fost numit așa în onoarea sa. Acest satelit este prevăzut cu un instrument special pentru măsurarea diametrului solar. Valoarea razei solare este de: adică de circa 109 ori raza
Rază solară () [Corola-website/Science/333256_a_334585]
-
(n. 17 noiembrie 1844, Curtea de Argeș - d. 13 aprilie 1893, Pitești) a fost un astronom, geodez, cartograf și ofițer al Armatei Române. A fost primul astronom român din Principatele Unite și cel care a înființat în anul 1875 observatorul astronomic de la Iași, considerat a fi primul observator astronomic din România, precum și pe cel de la București
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
(n. 17 noiembrie 1844, Curtea de Argeș - d. 13 aprilie 1893, Pitești) a fost un astronom, geodez, cartograf și ofițer al Armatei Române. A fost primul astronom român din Principatele Unite și cel care a înființat în anul 1875 observatorul astronomic de la Iași, considerat a fi primul observator astronomic din România, precum și pe cel de la București, în anul 1877. A activat ca ofițer în cadrul Secției topografice a
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
București, al cărui comandant, locotenent-colonelul Constantin Barozzi, îi încredințează conducerea catedrei de cosmografie. În același an Căpităneanu este trimis în Franța, la recomandarea Ministerului de Război, pentru a studia astronomia în cadrul Observatorului astronomic din Paris, al cărui director era renumitul astronom Le Verrier, cel care descoperise prin calcule planeta Neptun. Căpităneanu a lucrat sub îndrumarea profesorului Maurice Loewy care era de 10 ani șef al Departamentului pentru observații meridiane. Acesta îl va învăța tehnica și arta observațiilor cu diferite instrumente, cum
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
sa observație pentru cercul lui Gambey se găsește în 16 iulie 1869, la pagina 273. Ultima notare apare pe 6 august 1870. În acest timp el a susținut observațiile sale în principal sub îndrumarea lui Loewy, dar și a celorlalți astronomi: Tisserand, André și Ludinard. Rezultatele strălucite ale tânărului Căpităneanu sunt consecința susținerii pe care a primit-o din țară, de unde va obține o prelungire de concediu și solda necesară pentru subzistență. Pentru aceasta ministrul de război, George Manu, s-a
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
teren, împreună cu Constantin Brătianu, Moise Groza și alți ofițeri, sub conducerea lui Constantin Barozzi, pentru întocmirea lucrării de mari proporții, care a fost prima „"Hartă a Regatului României"”, numită și „"Harta celor trei Constantini"” (Constantin Barozzi, coordonatorul lucrării, Constantin Căpităneanu, astronom și geodez și Constantin Brătianu, cartograf). Partea care îi revine lui Constantin Căpităneanu este cea legată de astronomie, el fiind cel care a determinat coordonatele punctelor principale de triangulație pentru zona Moldovei și Dobrogei, deși avea la dispoziție mijloace materiale
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
Partea care îi revine lui Constantin Căpităneanu este cea legată de astronomie, el fiind cel care a determinat coordonatele punctelor principale de triangulație pentru zona Moldovei și Dobrogei, deși avea la dispoziție mijloace materiale și aparatură științifică deosebit de modeste. Împreună cu astronomul austriac Franz Kühnert, el întocmește lucrarea intitulată „"Determinarea diferenței de longitudine dintre Iași și Cernăuți"”, apărută la București în 1881 și considerată ca deosebit de importantă la vremea respectivă. Ulterior Căpităneanu mai stabilește și diferența de longitudine dintre București și Brașov
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
de la Iași amenajată în 1875 și considerată a fi primul observator astronomic din România și cea de la București construită în 1877, cu a cărei aparatură a fost determinată diferența de longitudine dintre București și Brașov, Căpităneanu fiind dealtfel considerat primul astronom român al Vechiului Regat al României. Meritele pionierului astronomiei și geodeziei românești care a fost Căpităneanu au fost recunoscute și în afara României; astfel, referindu-se la lucrările științifice efectuate de Căpităneanu la Observatorul Astronomic din Paris, astronomul francez Périgaud a
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
dealtfel considerat primul astronom român al Vechiului Regat al României. Meritele pionierului astronomiei și geodeziei românești care a fost Căpităneanu au fost recunoscute și în afara României; astfel, referindu-se la lucrările științifice efectuate de Căpităneanu la Observatorul Astronomic din Paris, astronomul francez Périgaud a declarat: Ultima lucrare la care a mai participat a fost cartea principelui Grigore Sturdza „"Les lois fondamentales de l’Univers"”, publicată la Paris în 1891. O lungă boală îi întrerupe definitiv opera, în aprilie 1893, apropiindu‑l
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
este titlul scurt al atlasului constelațiilor realizat de astronomul german Johann Bayer. A fost publicat la Augsburg (Germania) în 1603 de Christophorus Mangus sub titlul complet ": omnium asterismorum continens schemata, nova methodo delineata, aereis laminis expressa." ("literal": „Uranometria, conținând hărțile tuturor constelațiilor, desenate potrivit unei noi tehnici și gravate
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
lor. Gravura paginii de titlu prezintă un motiv arhitectural, titlul complet fiind înscris în centrul ilustrației. Atlas și Hercule sunt reprezentați fiecare pe câte un piedestal, de o parte și de alta a titlului, aceste piedestaluri poartă textele: «"Atlanti vetvstiss astronom magistro"» ("literal": „Atlas, primul profesor de astronomie”) și «"Herculi vetvstiss astronom discipulo"» ("literal": „Hercule, primul elev la astronomie”). Banda superioară reprezintă mai multe divinități grecești antice. Sus, în stânga se află Helios (Soarele), iar în centru Eternitatea pe carul său ceresc
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
fiind înscris în centrul ilustrației. Atlas și Hercule sunt reprezentați fiecare pe câte un piedestal, de o parte și de alta a titlului, aceste piedestaluri poartă textele: «"Atlanti vetvstiss astronom magistro"» ("literal": „Atlas, primul profesor de astronomie”) și «"Herculi vetvstiss astronom discipulo"» ("literal": „Hercule, primul elev la astronomie”). Banda superioară reprezintă mai multe divinități grecești antice. Sus, în stânga se află Helios (Soarele), iar în centru Eternitatea pe carul său ceresc, purtând pe cap o cunună de stele și ținând doi lei
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
albedo ridicat, de aproape 30%, este predominant de culoare gri și cu cantități importante de apă observabile, care pot fi asociate unei activități criovulcanice din trecut. La suprafață mai pot fi prezenți metanul și amoniacul. Existența unui satelit a permis astronomilor să calculeze cu precizie masa sistemului, care este aproximativ aceeași cu a satelitului lui Saturn, Tethys. Masele individuale ale lui Orcus și Vanth nu sunt cunoscute cu precizie; Vanth poate fi într-un interval de 1/12 și 1/33
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]