2,113 matches
-
știință, mai ales de chimie și matematică. Captivat de trimiterea primului satelit în spațiul cosmic în 1957, a efectuat din copilărie experiențe de lansări de rachete. Când s-a mutat cu părinții săi în Statele Unite a crescut interesul său pentru astronomie și s-a folosit de un mic telescop. În anii 1960 a studiat un an chimia, apoi fizica la Institutul Politehnic din Brooklyn, al Universității New York , unde a terminat cu distincție titlul de licențiat, apoi cel de master, apoi a
Jacob Bekenstein () [Corola-website/Science/320425_a_321754]
-
spațiului și a fenomenelor care se manifestă în spațiu. Opera lui Ptolemeu înfățișează concepția antică conform căreia Universul ar avea în centrul său Pământul. Aceeași viziune geocentrică este afirmată de această dată pe alte căi (demonstrații matematice). După Tratatul de Astronomie, "Geografia" a fost lucrarea cu cel mai puternic impact. O traducere latină (atribuită umanistului bizantin Emanuel Chrysoloras) a fost dedicată Papei Alexandru al V-lea în 1409, de către Giacomo da Scarperia. Această lucrare a fost retipărită și actualizată după descoperirea
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
Compania sus-amintită și-a înființat propriul serviciu cartografic și au fost elaborate hărți în proiecție Mercator, care se pretau cel mai bine la navigație. Creatorul acestei proiecții, Gerardus Mercator, s-a născut în anul 1512. A studiat geografia, geometria și astronomia. În anul 1569 a publicat celebrul mapamond în care sunt reproduse coastele Americii Centrale, precizează continentul asiatic (inclusiv partea de SE a continentului). Mercator utilizează primul proiecția cilindrică care îi va purta numele și care stă la baza celei mai utilizate
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
Cartea jubileelor". Forma actuală a cărții conține relatarea pe care o face Enoh despre viziunile (călătoriile) sale precum și sfaturile pe care le dă fiului său Matusalem. Textul conține 105 capitole, alternând călătoriile cerești ale lui Enoh cu tradiții de geografie, astronomie, meteorologie, cu istoria evreilor, cu istoria dinainte de potop, cu păcatele și ierarhiile îngerilor decăzuți și a pedepselor la care au fost supuși, cu prevestirea venirii unui Mesia sau mesaje apocaliptice. Se pare că Enoh ar fi scris 366 de cărți
Cartea lui Enoh () [Corola-website/Science/317907_a_319236]
-
este inițial zeul morții în mitologia Egiptului Antic, apoi este adorat ca pasăre sfântă, Ardea purpurea, o specie de stârc. Este varianta egipteană a phoenix-ului grecesc. În astronomia veche egipteană reprezenta planeta Venus. El era considerat zeul ocrotitor al berbecului sfânt. În periada Regatulului Mijlociu din Egipt, vechii egipteni credeau că la apusul soarelui zeul Benu este un șoim, care în zori sub formă de stârc aduce înapoi
Benu () [Corola-website/Science/322890_a_324219]
-
mai 1945 într-o famile de greco-catolici și a urmat cursurile Facultății de Matematică de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. După studiile universitare a devenit profesor la Colegiul Național Simion Bărnuțiu din Șimleu Silvaniei. În 1986 a obținut un doctorat în astronomie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, coordonator de doctorat fiind Árpád Pál. La alegerile pentru Parlament din 1992 și la alegerile pentru Parlament din 1996 a candidat din partea Partidul Social-Democrat Român. După alegerile pentru Parlament din 1996 este numit Secretar General
Iuliu Șamșudan () [Corola-website/Science/323964_a_325293]
-
s-au mutat în Truro, au revenit în Barry și s-au stabilit în 1973 într-un orășel de lângă Bridgend. Acolo și-a petrecut Reynolds adolescența, înainte de a urma colegiul și cursurile Universității din Newcastle, unde a studiat fizica și astronomia. Și-a luat diploma în astronomie atât la această universitate, cât și la Universitatea St. Andrews din Scoția. În 1991 s-a mutat la Noordwijk, în Olanda, unde a cunoscut-o pe Josette, o franțuzoaică ce avea avea să-i
Alastair Reynolds () [Corola-website/Science/323981_a_325310]
-
revenit în Barry și s-au stabilit în 1973 într-un orășel de lângă Bridgend. Acolo și-a petrecut Reynolds adolescența, înainte de a urma colegiul și cursurile Universității din Newcastle, unde a studiat fizica și astronomia. Și-a luat diploma în astronomie atât la această universitate, cât și la Universitatea St. Andrews din Scoția. În 1991 s-a mutat la Noordwijk, în Olanda, unde a cunoscut-o pe Josette, o franțuzoaică ce avea avea să-i devină ulterior soție. Acolo, Reynlods a
Alastair Reynolds () [Corola-website/Science/323981_a_325310]
-
mai serioase a scrisului. Până în 2013 a publicat peste patruzeci de povestiri și douăsprezece romane. Operele sale aparțin genului hard science fiction prezentat sub formă de space opera cu tonuri întunecate și reflectă experiența sa profesională în domeniile fizicii și astronomiei, precum și extrapolări despre tehnologiile viitorului bazate pe știința actuală. Reynolds a afirmat că preferă să păstreze știința din cărțile sale la un nivel pe care-l consideră posibil și că, deși nu crede în fezabilitatea călătoriilor cu viteze superluminice, apelează
Alastair Reynolds () [Corola-website/Science/323981_a_325310]
-
sunt "„autentice și inexplicabile”", Nimeni n-a putut da o explicație rezonabilă șirurilor verticale ce se întind pe mai mulți km în Carnac: nu sunt borne de hotar, nu marchează un drum, nu formează o fortificație, n-au legătură cu astronomia, geografia sau chiar și cu logica. La fel nu s-a găsit nicio explicație imensului cerc de menhire de la Glastonbury, Anglia, cerc care are circumferința de 50 km! Nu pot fi datate și nici nu se știe cine le-a
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
Fiind una dintre cele mai populare instituții de profil din România, cu activități cultural-științifice dedicate audienței generale dar în special publicului din mediul educațional — activități ce cuprind demonstrații în cupolă, expoziții, observații astronomice, proiecții de filme documentare, ateliere practice de astronomie, activități educaționale, workshop-uri și prelegeri tematice personalizate. Planetariul și Observatorul Astronomic din Baia Mare este organizat pe o suprafață de , având ca spații utile domul planetariului cu proiectorul (cupola cu diametrul de 8 m și o capacitate de 100 de locuri
Planetariul și Observatorul Astronomic Baia Mare () [Corola-website/Science/319409_a_320738]
-
astronomice. Planetariul Baia Mare are în patrimoniu și o valoroasă colecție de timbre cu tematică astronomică, respectiv „Omul în spațiul extraterestru”, album filatelic ce cuprinde aproape 700 de timbre și a fost realizat de un reputat filatelist băimărean și pasionat de astronomie, prof. Aurel Feștilă. Planetariul nostru face o figură frumoasă și în universul virtual. Complexul de Astronomie Populară Baia Mare a fost proiectat a se derula într-un program de execuție în perioada 1967 - 1970, dar fie din cauza resurselor financiare, fie din
Planetariul și Observatorul Astronomic Baia Mare () [Corola-website/Science/319409_a_320738]
-
Omul în spațiul extraterestru”, album filatelic ce cuprinde aproape 700 de timbre și a fost realizat de un reputat filatelist băimărean și pasionat de astronomie, prof. Aurel Feștilă. Planetariul nostru face o figură frumoasă și în universul virtual. Complexul de Astronomie Populară Baia Mare a fost proiectat a se derula într-un program de execuție în perioada 1967 - 1970, dar fie din cauza resurselor financiare, fie din alte cauze, precum prioritatea altor șantiere și lucrări, recepția pentru planetariu s-a realizat numai în
Planetariul și Observatorul Astronomic Baia Mare () [Corola-website/Science/319409_a_320738]
-
proiectorul optico-mecanic de la Zeiss, Jena, a costat 211.000 lei, iar valoarea estimată inițial pentru etapa a II-a Complexului astronomic, a fost de 770.000 lei, dintre care 442.000 lei construcțiile, iar 328.000 lei utilajele. Complexul de astronomie populară urma să fie compus din: 1. Microplanetariul propriuzis, 2. Cupola rotativă cu diametrul de 5 m și înveliș de cupru care să adăpostească aparatura formată din telescop Cassegrain și dispozitiv pentru fotografierea Lunii și a planetelor, 3. Stația solară
Planetariul și Observatorul Astronomic Baia Mare () [Corola-website/Science/319409_a_320738]
-
acestei instituții. Iată o prezentare istorică succintă realizată de către muzeograful principal (la această dată) Gavrilă Tomoiagă, în 1992, într-o adresă către Muzeul Satului București: ”Denumirea instituției noastre este: Complexul Astronomic Popular. Ea este destinată în special răspândirii cunoștințelor de astronomie și de astronautică în rândul tututor categoriilor de oameni din municipiu, județ, județele limitrofe și a vizitatorilor ocazionali și excursioniști din țară și străinătate, precum și a unor cercetări științifice legate de urmărirea sateliților artificiali ai Pământului și a stelelor variabile
Planetariul și Observatorul Astronomic Baia Mare () [Corola-website/Science/319409_a_320738]
-
permanentă legată de mișcările aparente pe bolta cerească, structura Pământului, structura Sistemului solar, structura Universului și aspecte din activitatea în teren. În Camera solară, cu o suprafață de peste 100 de metri pătrați, este în curs de elaborare o expoziție de astronomie și Istoria astronomiei, precum și contribuții românești la cercetarea spațiului cosmic. În holul Observatorului și rotonda telescopului elaborăm o expoziție legată de mijloacele de cercetare a spațiului cosmic și de zboruri spațiale, sonde și nave cosmice, pe o suprafață de 75
Planetariul și Observatorul Astronomic Baia Mare () [Corola-website/Science/319409_a_320738]
-
mișcările aparente pe bolta cerească, structura Pământului, structura Sistemului solar, structura Universului și aspecte din activitatea în teren. În Camera solară, cu o suprafață de peste 100 de metri pătrați, este în curs de elaborare o expoziție de astronomie și Istoria astronomiei, precum și contribuții românești la cercetarea spațiului cosmic. În holul Observatorului și rotonda telescopului elaborăm o expoziție legată de mijloacele de cercetare a spațiului cosmic și de zboruri spațiale, sonde și nave cosmice, pe o suprafață de 75 metri pătrați”. În
Planetariul și Observatorul Astronomic Baia Mare () [Corola-website/Science/319409_a_320738]
-
cu diverse facilități — astfel, a fost renovată fosta cameră solară, transformată în sală multifuncțională (expoziții, sală de conferințe, sală de vizionări, sală protocol), iar planetariul a fost dotat cu un modern sistem de video proiecție. La finalul Anului Internațional al Astronomiei, 2009, a fost dechis în cadrul planetariului și un stand de prezentare și comercializare articole astronomice, de la telescoape performante la diverse publicații — atlase, hărți glob ale cerului ș.a.m.d. Este de așteptat ca în următorii 2-3 ani planetariul să fie
Planetariul și Observatorul Astronomic Baia Mare () [Corola-website/Science/319409_a_320738]
-
ș.a.m.d. Este de așteptat ca în următorii 2-3 ani planetariul să fie dotat cu un nou proiector stelar, care îl va menține pe harta astronomică a României ca cel mai important planetariu din Transilvania. Directori ai Complexului de Astronomie populară Baia Mare Șefi ai secției Planetariu la Muzeul Județean Maramureș Șefi ai departamentului Planetariu la Muzeul de mineralogie Muzeografi Proiectorul stelar poartă de fapt numele de planetariu. Reprezentația la Planetariu include o simulare a unui cer strălucitor cu peste 5000
Planetariul și Observatorul Astronomic Baia Mare () [Corola-website/Science/319409_a_320738]
-
se autocunoască. Raționamentul este formulat în primă linie sub formă de dialog, care decurge după regulile logicei, enunțate pentru prima dată de filosofii greci. Cu ajutorul rațiunii - cuvântul grec corespunzător ""logos"" este greu de tradus - se dezvoltă geometria, teoria muzicei și astronomia. Filosofia presocratică s-a dezvoltat din filosofia naturii în regiunea ionică din Asia Mică în diferite școli: Filosofii naturii încercau să înțeleagă fenomenele naturale și modul lor de desfășurare. Primul filosof cu această tendință, în același timp și important matematician
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
(prescurtat ESO, fost "European Organization for Astronomical Research in the Southern Hemisphere") este o organizație interguvernamentală de cercetări în domeniul astronomiei, formată și susținută de 15 guverne (14 țări europene și Brazilia). Înființată în 1962 cu obiectivul de a oferi laboratoare avansate pentru astronomii europeni ce studiază cerul emisferei sudice, este cunoscută pentru construirea și administrarea unora dintre cele mai mari
European Southern Observatory () [Corola-website/Science/318973_a_320302]
-
fotografie a universului nostru, împreună cu o scurtă explicație scrisă de un astronom profesionist.” Fotografia nu este neapărat realizată în aceeași zi cu afișarea ei, iar imaginile uneori se repetă. Imaginile și descrierile sunt, însă, legate de evenimente de actualitate în astronomie și explorarea spațiului. Textul are mai multe legături către alte imagini și alte site-uri web cu informații suplimentare. Imaginile sunt fie fotografii, imagini realizate la alte lungimi de unda și afișate în culori false, filme, animații sau desene artistice
Astronomy Picture of the Day () [Corola-website/Science/318976_a_320305]
-
din proiectul, din 1667, de a crea un observator astronomic echipat cu instrumente bune care să permită stabilirea hărților de navigație. Venind ca și complement al Academiei de Științe fondată în 1666, el a jucat un rol foarte important în astronomia occidentală. Acolo au luat avânt în Franța științe ca geodezia, cartografia meteorologia. Este cel mai vechi observator din lume încă în funcțiune. În 1927, Observatorul din Meudon a fost legat administrativ de Observatorul din Paris. În prezent, Observatorul din Paris
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
Paris este o mare instituție sub egida Ministerului Învățământului Superior și Cercetării. Este membru fondator al fundației Paris Sciences et Lettres - Quartier latin, în română: „Paris Științe și Litere - Cartierul Latin”. Este cel mai mare pol francez de cercetări în astronomie. Observatorul "dăruiește" și un învățământ superior de înalt nivel. Sub presiunea numeroșilor savanți și în special a lui Adrien Auzout care, în 1665, a adresat o scrisoare regelui Ludovic XIV pentru a-l ruga sa înființeze, fără întârziere, o companie
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
n-a fost descoperit în incinta Observatorului. Banii lipseau de asemenea. În 1795, prin decretul din ziua de 7 messidor a anului III (25 iunie 1795), se înființează Biroul longitudinilor (Bureau des longitudes), a cărui misiune este de a dezvolta astronomia, iar Observatorul trece în subordinea acestuia. Printre cei zece membri numiți, astronomii Jérôme Lalande, Jean-Dominique Cassini, Pierre François André Méchain și Jean-Baptiste Joseph Delambre sunt statutari și primesc un salariu, iar doi astronomi asistenți, Michel Lalande (nepotul lui Jérôme) și
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]