2,006 matches
-
-lea, numeroși medici italieni, cum ar fi Mathieu de Grandibus și Arduinis de Passaro, fac referiri la această lucrare. Influența acesteia s-a menținut și în zona orientală. Astfel medicul și chirurgul turc Șerafeddin Sabuncuoğlu (1385 - 1468) întocmește celebrul său atlas medical bazat pe tratatul lui Al-Zahrawi. O altă traducere a lucrării este cea efectuată în ebraică de Shem-Tob ben Isaac de Tortosa, medic evreu - provensal de la începutul secolului al XIII-lea. Elemente novatoare introduce de Al-Qassim în chirurgie: Într-o
Al-Zahrawi () [Corola-website/Science/312236_a_313565]
-
apărat. Poziții defensive mai ușor de organizat existau în vest, în Tunisia. Tunisia este mărginită la est de Golful Sidra și la nord de Marea Mediterană. Cea mai mare parte a frontierei terestre vestice cu Algeria este definită de crestele Munților Atlas. Această zonă de frontieră era relativ ușor de apărat, în regiune neexistând decât un număr limitat de trecători pe direcția nord-sud. În sudul Tunisiei, o serie de munți de înălțime mică controlează căile de deplasare spre litoral. Francezii construiseră mai
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
deplasare spre litoral. Francezii construiseră mai înainte de cucerirea italiană o linie defensivă (linia Mareth) de 20 km lățime și 30 km adâncime împotriva atacurilor dinspre Libia. Doar în nordul Tunisiei se afla o zonă care ar fi favorizat atacurile. Munții Atlas încetau să mai fie o barieră naturală, lipsa culmilor lor lăsând o zonă vastă a litoralului nord-vestic neprotejată din punct de vedere natural împotriva unui atac armat. În general, Tunisia oferea o bază de operațiuni relativ ușor de apărat. Liniile
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
armat. În general, Tunisia oferea o bază de operațiuni relativ ușor de apărat. Liniile defensive din nord puteau face față forțelor aliate ale Operațiunii Torța, în vreme ce în sud linia Mareth era extrem de puternică. Între cele două regiuni se aflau munții Atlas cu pasuri ușor de apărat. În plus, Tunisia avea două porturi cu ape adânci - Tunis și Bizerte, aflate la doar câteva sute de kilometri de bazele de aprovizionare italiene din Sicilia. Proviziile puteau fi transportate într-o noapte, întunericul protejându
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
transfere restul forțelor din Maroc și Algeria în Tunisia. Armata SUA a început să construiască un complex de baze logistice în Algeria și Tunisia. Scopul acestui efort era constituirea unei baze avansate la Maknassy, pe pantele de est ale Munților Atlas, de unde se putea porni un atac care să taie liniile de aprovizionare a Armatei Panzer germano-italiană din sud de Tunis. Între timp, Erwin Rommel a făcut planuri de retragere prin Libia spre fortificațiile franceze abandonate de pe Linia Mareth. Această manevră
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
Pe 23 ianuarie 1943, Armata a 8-a Aliată a cucerit Tripoli, în timp ce restul armatei germano-italiene era deja pe drum spre Linia Mareth. Americanii au reușit să traverseze pasurile montane și să intre în Tunisia din Algeria, controlând triunghiul munților Atlas. Astfel, americanii amenințau Armata I italiană de la Mareth cu izolarea față de restul trupelor din nord. Rommel a reacționat și a atacat mai înainte ca să se petreacă izolarea italienilor. Pe 30 ianuarie, unități de tancuri germane și trei divizii italiene au
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
PS și SPS înainte de a fi injectați în inelul LHC, unde vor atinge o energie de pe nucleon. LHC dispune de șase detectoare; acestea se află sub pământ, în excavații din dreptul punctelor de intersecție ale sale. Două dintre ele, Experimentul ATLAS și Compact Muon Solenoid (CMS), sunt detectoare de particule mari și au roluri generice. "A Large Ion Collider Experiment" (ALICE) și LHCb au roluri mai specifice, iar ultimele două, TOTEM și LHCf, sunt mult mai mici și sunt folosite pentru
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
Super LHC, după zece ani de funcționare a LHC. Calea optică pentru un upgrade de luminozitate pentru LHC cuprinde o mărire a curentului de protonu (numărul de protoni din flux) și modificarea celor două regiuni de interacțiune de mare luminozitate, ATLAS și CMS. Pentru a realiza aceste creșteri, energia fluxurilor la punctul în care sunt injectate în (Super) LHC ar trebui să fie și ea mărită la . Aceasta va impune un upgrade al întregului sistem pre-injector, modificările necesare din Super Proton
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
donații substanțiale din partea Fundației „Samuel Clemens”, care a donat un număr mare de volume în limba engleză, și prin donația făcută de primăria orașului, de unde s-a primit o colecție care includea Encyclopædia Britannica (33 de volume), dicționare explicative (3), atlase și alte documete. În același an a avut loc informatizarea bibliotecii, în acest sens achiziționându-se 14 computere. Directorul actual este Gelu Voicu Bichineț. Sala de lectură deține aproximativ 80.000 volume din domenii diverse: dicționare, enciclopedii, antologii, albume de
Biblioteca Județeană „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui () [Corola-website/Science/311596_a_312925]
-
Gavrilaș Mateiaș treimea de sus a Boianului, cu vad de moară, 1/2 Onutul de sus, partea de jos, cu vaduri de moară și satul Lăzanii, ca urmare a faptului că îi furase acestuia "„1360 de galbeni, o dulamă de atlas cu blană, o blană de jdier, o blană de spinări de vulpe, un caftan de zarbă cea bună, un caftan de adamască cu jder cu bumbi de mărgăritari, 10 caragie, o sabie ferecetă cu argint, o laduncă ferecată de 20
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
la jumătatea distanței dintre NGC 6207 și M13, la nord-nord-est de centrul "marelui roi globular". M13 a fost descoperit de Edmond Halley, în 1714, și catalogat de către Charles Messier la 1 iunie 1764. John Bevis a menționat obiectul în "Celestial Atlas", (în română "Atlas ceresc") pe care l-a creat și a fost tipărit postum în 1786. În apropiere se află NGC 6207, o galaxie cu magnitudinea 12, care este situată la 28 de minute de arc spre nord-est. O galaxie
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
dintre NGC 6207 și M13, la nord-nord-est de centrul "marelui roi globular". M13 a fost descoperit de Edmond Halley, în 1714, și catalogat de către Charles Messier la 1 iunie 1764. John Bevis a menționat obiectul în "Celestial Atlas", (în română "Atlas ceresc") pe care l-a creat și a fost tipărit postum în 1786. În apropiere se află NGC 6207, o galaxie cu magnitudinea 12, care este situată la 28 de minute de arc spre nord-est. O galaxie mică, IC 4617
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
Variabilitatea condițiilor climatice și ecologice explică diversitatea covorului vegetal nord-african mediteranean. Că și climă, vegetația nord-africană reprezintă o trecere de la vegetația mediteraneană spre una de stepa și apoi la deșert (Sahara). În regiunea Atlas vegetația mediteraneană este mai apropiată de cea sud-europeană din Italia și Spania; în acest sens Marea Mediterana, spre deosebire de Sahara, n-a constituit o graniță naturală. Uscăciunea periodica determina adaptări specifice, iar alternanta sezoanelor, ritmicitatea vegetației. În sezonul ploios, plantele înmuguresc și
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
sau dafinul ("Laurus nobilis"), rodiul ("Punica granatum"), drobița ("Genista"), si pe alocuri palmierul pitic ("Chamaerops humilis"). În funcție de masivitatea reliefului, care determină modificarea pe verticală a condițiilor climaterice și edafice, se evidențiază o etajare a vegetației. Aspectul formațiunilor forestiere din regiunea Atlasului este foarte variat, arborii comuni pădurilor fiind: stejarul-de-plută ("Quercus suber") și stejarul-de-stâncă ("Quercus ilex") - ambii sempervirescenți, stejarul lusitan ("Quercus lusitanica"), cu frunze căzătoare, apoi cedrul ("Cedrus atlantică") - varietatea atlantică a cedrului libanez, pinul-de-Alep - întâlnit mai ales in [[Algeria] și [[Tunisia
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
(în greacă, , "insula lui Atlas") este numele unei insule legendare menționate pentru prima oară în două dialoguri ale lui Platon, Timaios și Critias. În relatarea lui Platon, era o putere navală, cu baza pe o insulă sau continent aflată dincolo de coloanele lui Hercule (strâmtoarea Gibraltar
Atlantida () [Corola-website/Science/309551_a_310880]
-
cultura vechilor atenieni. După Critias, în vechime zeii și-au împărțit între ei pământul, Atlantida fiind atribuită lui Poseidon. Poseidon s-a îndrăgostit de o muritoare numită Clito de pe această insulă, cu care a avut 10 copii. Cel mai mare, Atlas, a dat numele regiunii, și a devenit primul rege al ei. În continuare, Critias descrie geografia insulei în detaliu, amintind de bogățiile naturale, de climatul blând, și de construcțiile monumentale ale atlanților. Dă apoi detalii despre organizarea socială a atlanților
Atlantida () [Corola-website/Science/309551_a_310880]
-
vorbitorilor dialectelor sud-dunărene sau să clarifice găselnița pseudoștiințifică numită „limba moldovenească”; paginile 286-289 sunt o întinsă notă consacrată acestei false probleme, notă însoțită de două hărți elocvente: a) împărțirea administrativă a provinciilor istorice ale României în perioada interbelică, conform Micului Atlas Lingvistic Român, 1 (p. 288) b) harta Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, conform "The World Atlas", Moscova, 1967 (p. 286). Urmează o analiză a acestei note, echivalentă cu un mic studiu de patologie lingvistică. Carlo Tagliavini observă că, până la începutul secolului
Carlo Tagliavini () [Corola-website/Science/310084_a_311413]
-
întinsă notă consacrată acestei false probleme, notă însoțită de două hărți elocvente: a) împărțirea administrativă a provinciilor istorice ale României în perioada interbelică, conform Micului Atlas Lingvistic Român, 1 (p. 288) b) harta Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, conform "The World Atlas", Moscova, 1967 (p. 286). Urmează o analiză a acestei note, echivalentă cu un mic studiu de patologie lingvistică. Carlo Tagliavini observă că, până la începutul secolului al XIX-lea, acest teritoriu a fost continuu parte componentă a Moldovei, iar din punct
Carlo Tagliavini () [Corola-website/Science/310084_a_311413]
-
executatea unor canale de dirijare și evacuare a acestora. Temperatura medie anuală este de 10,80C (stația Arad), iar precipitațiile medii anuale oscilează între 580-600 mm la Sagu, Cruceni și Hunedoara Timișană și între 620-640 mm la Fiscut și Firiteaz (Atlasul climatologic, 1966). Precipitațiile sunt neuniform reprezentate de-a lungul anului, înregistrându-se un maxim în lunile mai-iunie, în timpul perioadelor ploioase, cu mențiunea că în timpul ploilor torențiale se produc eroziuni pe versanți, inundații în vai și stagnări de apă în depresiuni
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
Theodor Capidan, secondați de Nicolae Drăganu, C. Diculescu, D. Evolceanu, Teodor Naum, Ștefan Pașca, Yves Auger, I.A. Rădulescu-Pogoneanu și alții. Cea de-a doua lucrare științifică de răsunet elaborată în cadrul institutului fondat și condus de Sextil Pușcariu a fost "Atlasul lingvistic român". Gândită tot de ctitorul Muzeului, ea a fost pusă exemplar în practică de doi dialectologi de excepție, Sever Pop și Emil Petrovici. În acest scop, au fost întocmite și lansate opt chestionare tematice, între 1922-1937, pentru anchetele indirecte
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
volume, în 1964. În 2010-2011 s-a publicat la Editura Academiei Române un masiv "Dicționar maghiar-român. Magyar román-szótár", în două volume. Cealaltă direcție importantă de cercetare și anume dialectologia-geografia lingvistică s-a axat, în ultimele decenii, pe reluarea și continuarea editării "Atlasului lingvistic român", partea a II-a, ancheta lui Emil Petrovici (ALR II), fiind publicate șapte volume mari, între 1956-1972, și patru volume mici, interpretative, între 1956-1981 (lucrare premiată de Academia Română). Au fost editate, totodată, "Chestionarul Atlasului lingvistic român II" (1988
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
reluarea și continuarea editării "Atlasului lingvistic român", partea a II-a, ancheta lui Emil Petrovici (ALR II), fiind publicate șapte volume mari, între 1956-1972, și patru volume mici, interpretative, între 1956-1981 (lucrare premiată de Academia Română). Au fost editate, totodată, "Chestionarul Atlasului lingvistic român II" (1988) și "Chestionarul Atlasului lingvistic român I" (1989). Pe de altă parte, au fost realizate anchetele și a început publicarea volumelor aferente pentru "Noul Atlas lingvistic român, pe regiuni", din care au apărut, până în deceniul zece, trei
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
partea a II-a, ancheta lui Emil Petrovici (ALR II), fiind publicate șapte volume mari, între 1956-1972, și patru volume mici, interpretative, între 1956-1981 (lucrare premiată de Academia Română). Au fost editate, totodată, "Chestionarul Atlasului lingvistic român II" (1988) și "Chestionarul Atlasului lingvistic român I" (1989). Pe de altă parte, au fost realizate anchetele și a început publicarea volumelor aferente pentru "Noul Atlas lingvistic român, pe regiuni", din care au apărut, până în deceniul zece, trei volume dedicate graiurilor bănățene, între 1980-1998, (volumul
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
interpretative, între 1956-1981 (lucrare premiată de Academia Română). Au fost editate, totodată, "Chestionarul Atlasului lingvistic român II" (1988) și "Chestionarul Atlasului lingvistic român I" (1989). Pe de altă parte, au fost realizate anchetele și a început publicarea volumelor aferente pentru "Noul Atlas lingvistic român, pe regiuni", din care au apărut, până în deceniul zece, trei volume dedicate graiurilor bănățene, între 1980-1998, (volumul II, din 1997, fiind răsplătit cu Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), patru volume celor maramureșene, între 1969-1997, precum și două volume celor
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
1997, fiind răsplătit cu Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), patru volume celor maramureșene, între 1969-1997, precum și două volume celor din Transilvania, în 1992 (încununat cu Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române) și, respectiv, în 1997. Concomitent cu editarea, în continuare, a atlaselor regionale, dialectologii clujeni participă la două proiecte internaționale: "Atlasul limbilor Europei" (ALE) și "Atlasul lingvistic romanic" (ALiR). Recent, a fost inițiat, tot aici, un nou proiect privind realizarea unui atlas lingvistic consacrat graiurilor românești din Serbia orientală. O altă cercetare
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]