1,983 matches
-
văzduhul cu chiotele tinereții primenite și cu clinchete clopoțeilor, împodobiți cu brad și busuioc. Sărbătorile de iarnă trecură, dar bucuria lor fu tulburată, în tot satul, de telegrame morbide, care mai puneau, deasupra ușii de la intrare, câte o bucată de atlas negru, ținut, la mare cinste și cu preț întreit, în dughenile evreilor din târgul Hîrlăului. Saveta se lăsă amăgită de presimțirea cumnatului. Oftă, gândindu-se la Ghiță, amintindu-și cum o furase de la horă și o ținuse, câteva zile, în
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
care mă așteptau în curte. O altă etapă a căratului a fost din clasa a șasea până la terminarea liceului, când am târâit după mine niște serviete burduhănoase din vinilin maro sau negru, cu încuietori de metal. Toate erau încărcate cu atlase, cărți și caiete, cu scule pentru orele de lăcătușărie, dar și cu gustări uriașe. În mai multe fotografii făcute prin clasa a zecea se vede cum - car, nu car ceva în mâini - stau cu umărul drept mai lăsat. Servieta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cele ale victimei sale. În acele puncte blazate din ochii săi, în spatele cărora stăteau ascunse forțele ce o decăzuseră atât, încă se mai întrezărea puterea cu care, până nu demult, se căznise singură să le țină piept, precum un minuscul Atlas(Personaj din mitologia greacă, ce este înfățișat purtând bolta cerească pe umerii săi. ) sub mirabila povară a boltei cerului întreg! În astfel de momente, care, spre nefericirea lui Victor și a nimănui, se îndesau de la o zi la alta, o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
narcisism și bine și din maternitate. ai înțeles cum am privit-o eu pe phryne cum m-am înțeles cu cerberii și că am nevoie de armate care se transformă în statui de mari ziduri de tine. libelule de sânge, atlas de privire în sus și greutate de împreunare prin viață, primăvară și cascade reciprocitate, respect de bucurii ca roiuri de viespi vespula vulgaris care să te muște, să te înconjure să nu te lase să nu înțelegi că a fi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
împotriva căruia ai sprijinit umărul tău de perete. în urma erei mele glaciare, te-ai ivit, te-am ales. te doresc ca și cum ochiul meu doritor de femeie s-ar fi născut chiar acum. nouă în primul loc: simți cum forța lui atlas se transferă degetelor tale de la picioare, simți că ai putea ține, ridicată pe vârfuri, întreaga ta grădină suspendată de dragoste, deasupra capului, sus, pe cerul tău de deasupra cerului celorlalți. îți vine să alergi peste toată câmpia, să cutreieri tot
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de școală de filosofie, fost deținut politic; Nicolae Paulescu, savant, fiziolog, Prof universitar - București, autor de tratate și cărți esențiale, m. 1931; Sextil Pușcariu, filolog de seamă, Prof univ., Cernăuți - Cluj, membru al Academiei Române, conduc.lucr. Dicționarul limbii române și Atlasul lingvistic Român, 1937 - prezent la venirea trenului cu martirii Ion Moța și Vasile Marin, și luare de cuvânt, martor în procesul Căpitanului, ”nu sunt membru în Mișcare. Am cunoscut-o demult și cu multă simpatie m-am apropiat de ea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
am scurmat în moloz până mi-am umplut degetele de sânge. M-am ales doar cu un fascicul boțit, 34 de pagini din Mânăstirea din Parma (oraș ce nu există pe hartă, de altfel: am verificat în cel mai amănunțit atlas pe care l-am găsit) de un anume Stendhal, scriitor necu noscut. Au trecut apoi anii, și acea odaie secretă, în care-am citit fericit mii de ore în adolescență, mi-o mai amintesc doar ca prin vis. De multe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
din Arca lui Noe, Urmuz e consacrat ca... romancier — întîiul nostru romancier de tip „corintic”. Ideea unui Urmuz-autor-de-romane fusese deja enunțată de către Mihai Zamfir în studiul despre Poemul românesc în proză (Ed. Cartea Românească, 1981, ed. a II-a, Editura Atlas, 2000, p. 298). Criticul vede în scrierile urmuziene niște „romane concentrate”, contes philosophiques cu funcție „evident parodică”, „mai aproape de narațiunea filozofică a secolului al XVIII-lea”. Opinia e susținută prin „universul filozofic pe care aceste scrieri insolite îl cuprind” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
însemnat în literatură, al «noutății», al participării la o mișcare de «avangardă», așa cum și era, pentru perioada respectivă, simbolismul francez”. Simbolismul înțeles ca avangardă a epocii apare și la Mihai Zamfir, în Poemul românesc în proză (ed. a doua, Editura Atlas, București, 2000, p. 207). Am acordat o atenție particulară cercului estetizant al controversatului colecționar și critic de artă, dandy, escroc și mecena Alexandru Bogdan-Pitești, figură informală excentrică a epocii, protector și susținător al primei noastre modernități artistice. Repatriat din Franța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
for the Study of Antisemitism (SICSA), The Hebrew University of Jerusalem, Oxford, Pergamon Press, 1991 Zaharia Filipaș, Elena, Ion Vinea, Editura Cartea Românească, București, 1972 Zamfir, Mihai, Poemul românesc în proză, Editura Minerva, București, 1981, ediția a II-a Editura Atlas, București, 2000 Zamfir, Mihai, Cealaltă față a prozei, Editura Cartea Românească, București, 1988 FILENAME \p D:\carti operare\Primul val Paul Cernat\Primul val Cernat.doc PAGE 84
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
maro munții și dealurile estompate în cărămiziu sau galben podișurile, cu albastru apele, câmpiile cu verde și studia cu ce se ocupau oamenii din țara respectivă, bogățiile naturale, lacurile, mările sau oceanele mărginașe, lucruri care îl pasionau. Urmărea lecția după Atlas care avea un format uriaș comparativ cu celelalte cărți. În zilele când avea geografia trebuia să vină cu el, pe lângă servietă și îl ținea pe bancă la toate orele din ziua respectivă. Avându-l în față permanent deschis, se juca
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
însemne de agent imobiliar. Ea conduce. Eu și Helen stăm în față, Stridie și Mona, în spate. Pe locul dintre Helen și mine stă agenda ei; coperta de piele roșie e lipită de bancheta de piele cafenie. Mai e un atlas al Statelor Unite. Și o listă, scoasă la imprimantă, cu bibliotecile care au cartea de poezii. Și poșetuța albastră a lui Helen, care pare verde în lumina galbenă. — Ce n-aș da să fiu americancă indigenă, zice Mona, lipindu-și fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
liberă ca pasărea cerului, acum două sute de ani, și să trăiesc în armonie cu toată această splendoare a naturii. Ca să înțeleg ce simte Mona, îmi lipesc fruntea de geam. Aerul condiționat merge, dar sticla frige ca focul. Ciudată coincidență: în atlas, toată California apare în aceeași culoare galben aprins. Și Stridie pufnește pe nas, cu o mișcare rapidă care-i dă capul pe spate. Se uită lung la Mona și zice: — Nici un indian n-a avut vreodată parte de așa ceva. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
au dreptate, dragostea trebuie ucisă. Când am fugit de la seminarul din Alger, mi-i închipuiam altfel pe acești sălbatici, doar un lucru era adevărat în visurile mele, sunt răi. Am furat banii seminarului, am lepădat veșmântul preoțesc, am străbătut munții Atlas, podișurile înalte și deșertul, iar șoferul de pe autobuz își bătea joc de mine: "O s-o' pățești", ce-i apucase pe toți, și valurile de nisip spulberate pe sute de kilometri, înaintând și dând îndărăt sub bătaia vântului, și iarăși muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu este decât o navă cosmică. Mai știi! - Tocmai de la acest " mai știi" am pornit și eu. Sunt o sumedenie de întrebări care cred că nu admit alt răspuns. Să-ți pun câteva dintre ele. De ce, de pildă, titanul din Atlas ținea pe umerii lui cerul și stătea de pază în fața unei grădini minunate, Arcadia fericită? Știi unde stătea Atlas? - Știu! zise oaspetele râzând. N-am fost acolo să-l văd, însă știu: lângă Gibraltar, sau cum i-ai spus dumneata
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sumedenie de întrebări care cred că nu admit alt răspuns. Să-ți pun câteva dintre ele. De ce, de pildă, titanul din Atlas ținea pe umerii lui cerul și stătea de pază în fața unei grădini minunate, Arcadia fericită? Știi unde stătea Atlas? - Știu! zise oaspetele râzând. N-am fost acolo să-l văd, însă știu: lângă Gibraltar, sau cum i-ai spus dumneata după fenicieni, Stâlpii lui Melkart. Dar nu știu de ce stătea acolo. Dumneata ai spune că păzea Atlantida de pirații
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dată să Îl Însoțească. Te conduc, spunea el, doar până În capătul străzii Fitzjohn. Și Încă puțin - zicea el când ajungeau acolo. Și, de obicei, sfârșea prin a-i ține companie până la Swiss Cottage și, uneori, chiar Îl Întovărășea În omnibuzul Atlas până pe Baker Street (căci se bucura ca un copil de călătoria la etajul omnibuzului), Înainte de a se Întoarce și a sui dealul lung Înapoi spre casă. Amiciția lor se născuse Într-o perioadă când orizontul social și artistic al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sinelui, pasărea Phoenix își transmite sinele succesorului său. Asta sper să fac și eu cu tine, Vultur-în-Zbor. Să te numesc regele păsărilor pământești. Tu ar trebui să fii următorul stadiu al ciclului, următorul purtător de flamură, Hercule urmându-i lui Atlas. Trăind, suntem prinși în iureșul morții. — Și dacă refuz? întrebarea ieși pe neașteptate de pe buzele pline de cicatrici ale lui Vultur-în-Zbor. E înfricoșător atunci când megalomania îți dă ocol. — Tu ești următoarea viață a păsării Phoenix, repetă Grimus. Moartea Phoenixiană. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Dănțuiți pre cum vă vine, Nici vă șuer, nici v-aplaud; Dară nime nu m-a face Să mă ieu dup-a lui flaut; E menirea-mi: adevărul Numa-n inima-mi să-l caut. {EminescuOpIV 202} PUSTNICUL Sala-mbrăcată cu-atlas alb ca neaua, Cusut cu foi și roze vișinii, Și ceruită strălucea podeaua Ca și-aurită sub lumine vii - Lumini de-o ceară ca zăharu - o steauă, Diamant topit pe-oricare din făclii. Argint e-n sală și de raze
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu veșminte dintre cele mai ciudate: „Pantalon larg de flanelă albastră, cu bande de șnur galben zig-zag, cizme de casă de saftian auriu, căptușite Înântru cu blană albă de iepure și cu carâmbii Înconjurați pe dinafară de trei degete cu atlas roșu, o cămașă de flanelă roșie strânsă la gât cu o legătură largă de mătase albă cu funde foarte mari; În cap, cu o căciulă scoțiană....” 1. Arătarea aceasta bizară, Înconjurată de oglinzi, perii de cap, pomezi și parfumuri, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
autentic. Iar argumentele sale, venite dintr-o infinită admirație pentru acest bărbat iubit de toți, par să reziste: „Sigur că a existat un d’Orsay, acest leu, În sens de fashion și care nu avea nici măcar o frumusețe de tip Atlas; ei bine, d’Orsay nu era un dandy. Puteai să Îl iei drept așa ceva. Dar avea o fire infinit mai complexă, mai amplă și mai omenească decât povestea asta englezească. S-a spus de nenumărate ori, dar trebuie insistat: limfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
legăturile proaspăt stabilite între fiul lui și Khâli ne lăsau să tragem mare nădejde. ANUL CARAVANEI 910 de la hegira (14 iunie 1504 3 iunie 1505) Anul acela a fost anul primei mele călătorii importante, care avea să mă conducă, prin Atlas, Segelmesse și Numidia, spre întinderea sahariană, apoi spre Tombuctu, misterioasa cetate din ținutul negrilor. Khâli primise însărcinare de la noul sultan din Fès să ducă un mesaj puternicului suveran al Sudanului, Askia Mohamed Ture, spre a-i vesti urcarea sa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o astfel de îndepărtare aveam eu nevoie ca să uit de grijile istovitoare rămase în urmă, la Fès, de înverșunarea lui Zeruali, de cruzimea fără chip a șeicului leproșilor. Chiar în ziua plecării noastre, am străbătut orașul Sefru, situat la poalele Atlasului, la cincisprezece mile de Fès. Locuitorii sunt oameni bogați, dar se îmbracă sărăcăcios, cu straie pătate de ulei, din pricina unui principe din familia regală care a pus să i se clădească acolo o reședință și care covârșește sub biruri orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
4 iunie 1505 23 mai 1506) Unchiul părea pe deplin restabilit când ne-am așternut iarăși la drum, la începutul anotimpului răcoros din anul acela, mergând spre Tabelbala, cetatea situată în plin deșert al Numidiei, la trei sute de mile de Atlas și la două sute de mile la sud de Segelmesse, într-un ținut în care apa este rară, ca și carnea, în afară de cea a struților și a antilopelor, și unde doar umbra unui palmier mai îmblânzește uneori tirania soarelui. Socotiserăm nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
presupus pentru luna octombrie în care ne aflam. Când a trebuit să facem popas pentru noapte, gărzile au așezat tabăra într-o mică vale dintre două dealuri, trăgând nădejde să afle astfel adăpost împotriva vânturilor înghețate ce suflau dinspre munții Atlas. Alcătuiră un cerc de corturi grosolane, în mijlocul cărora se înălța cortul meu, adevărat palat din pânză cu marginile împodobite cu versete coranice artistic caligrafiate. Acolo trebuia să dorm cu Hiba. Așteptam momentul ăsta cu destulă plăcere, dar, când începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]