7,165 matches
-
pe 24 Iunie, de nașterea Sf. Ioan Botezătorul, deci tot sub ocrotirea aceluiași Sfânt-Înaintemergător. Drăgaica mai este numele unui dans vechi popular, de-o vârstă cu dacii, dar și denumirea unei plante erbacee, de cca. 1m. înălțime, cu flori mici, aurii și o mireasmă îmbătătoare de zână. Omonime și toponime descendente din traco-dacul Dragobete: Drag-voievod maramureșan, din sec. XIV. Dragalina, Ion (1860-1916), născut în Caransebeș, general de armată și erou-martir al primului război mondial. Dragfi-familie nobilă transilvană descentă din voievodul Dragoș
MITOLOGIA DACULUI DRAGOBETE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380964_a_382293]
-
Împăratul nu-i deranjă prea mult pe învățați cu prezența sa imperială ci doar fu de față când aceștia îi prezentară omagiile pe terasa superioară a vilei sale printr-o scurtă ceremonie în care garda imperială germană îmbrăcată în platoșe aurii fu postată în semicerc în spatele unei estrade. Așezat pe jilțul său aurit înălțat pe estradă și înfășurat în toga sa princiară, Tiberius Cezar Augustus ridicase o mână salutând adunarea învățaților, urându-le bun venit în insula Caprae. Aceasta fusese toată
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
ori un prinț al orientului. Straiele sale lungi până la pământ dintr-o țesătură foarte scumpă erau brodate cu fir de aur reprezentând înflorituri orientale. La gât se zărea cămașa scumpă de mătase ieșind de după gulerul rotunjit și brodat cu raze aurii, iar brâul din catifea verde se zărea și el dincolo de pulpanele hainei sale. Degetele mâinilor sale erau împodobite cu inele scumpe și masive în mijlocul cărora sclipeau pietre prețioase. Safire, mărgăritare ori rubine, iar acestea nu erau dintre cele mici, care
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
Acasa > Eveniment > Actualitate > DIPLOMA ”CRIZANTEMA IMPERIALĂ” Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Seara ”ninge” cu auriile crizanteme Pe înserat am primit un dar din Japonia: Revista noastră ”Cetatea lui Bucur” a fost onorată de Juriul Concursului Internațional Art & Life” din Japonia cu Premiul ”Crizantema Imperială” - Secțiunea Reviste Culturale”. Mulțumiri managerului de Proiect, Cristina Cărbune Inoguchi, membrilor
DIPLOMA ”CRIZANTEMA IMPERIALĂ” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374309_a_375638]
-
doreai să-mi arăți? îl întreb siderat. N-am mai văzut atâta cruzime! - Înseamnă că n-ai văzut nimic! Scurge apa amestecată cu sânge în ocean. Luna se răsprânge mirabolant asupra apelor liniștite ale Atlanticului, învăluindu-le într-o lumină aurie, cum nu mi-a mai fost dat să văd, cât vezi cu ochii. Nu mult după aceea apare primul rechin, apoi altul, iar numărul lor crește pe măsură ce Voquin golește conținutul găleții. Aruncă apoi primul pește și în clipa aceea se
DRUMUL APELOR, 5 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374327_a_375656]
-
frământe aluatul de pâine pentru care pregătise cuptorul, rupse porții potrivite și le luă la modelat pe rând, apoi le așeză în tăvile încălzite și unse cu ulei, trecu peste fiecare cu o pensula înmuiată în ou ca să iasă pâinile aurii și le dădu la cuptor pe cele care începuseră să crească din nou . - Victoraș, dacă tot zici că vrei să mă ajuți, du-te și scoate din fântână o găleată cu apă și adu-o aici că îmi trebuie! Sau
POVESTE DE IARNA de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374342_a_375671]
-
A whole world to themselves to win and own. (December 2015) ANOTIMPURI Degetele tale sunt petale pe pielea mea definind că îți aparțin. La atingerea ta înfloresc. Sunt un cireș primăvară. Fructele mele dulci acrișoare sunt culese vară. Toamnă, flacăra aurie, ard pentru tine. Iarnă, când mă atingi, vezi doar primăvară. (Octombrie 2010) SEASONS Your fingers are petals on my skin defining where I belong to you. Under your touch I blossom. I am a cherry tree în spring. My sweet
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de MARIE DUNNINGHAM în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374366_a_375695]
-
Acasa > Stihuri > Semne > CĂDEREA ÎN PARADIS Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1369 din 30 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Copacii mor precum oamenii în pustiu, de secetă, de focul auriu, nici câinii nu se mai opresc pentru un piss, începe drumul către Paradis. Acolo vravia e mult mai jucăușă, Corbii ceremiomioși stau doar la ușă, iar cariul și furnicile lucrează, să roadă-n carnea înmuiată de gălbează. În care limbă
CĂDEREA ÎN PARADIS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374413_a_375742]
-
face avere diintr-un singur gol. • Plecând victorios din arenă, un taur s-a pomenit distins cu-un trofeu de aur. • Fiecare se apără precum mintea-i scapără. Pe luciul argintiu, alunecă frumoasa... la braț cu un tânăr de un blond auriu. De când a devenit un as, nici cu prăjina nu-i ajungi la nas. Nu sunt victorii ușoare, nici pierderi ruinătoare. • Și sportivii îmbătrânesc deși cu forță se împotrivesc. • Pe când vom avea parte de un meci de golf pe planeta Marte
GÂNDURI REBELE (2) – DESPRE SPORT de HARRY ROSS în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374439_a_375768]
-
ce porți pe palme picurii de ploaie și calci cu ei pe fiecare frunză a cuvintelor împletite cu surâsul vântului împreună toate merele se scaldă într-o ploaie de surâs colorându-ne privirile cu rozul lor gingaș împletit cu galben auriu ca o chemare pe treptele imaginației pe fiecare măr licărește gingășia în rozul acesta superb ce ne mângâie ochii pe aripa secundei înscris cu gingășie de fiecare picur de ploaie pe frunze 07-06-2017 CLUJ Referință Bibliografică: cuvinte împletite cu surâsul
CUVINTE ÎMPLETITE CU SURÂSUL VÂNTULUI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374466_a_375795]
-
care, până la transcendere, omul îl prefigurează de jos, îl sondează cu propriile întrebări și ipotetice răspunsuri. Iar cele două repere fundamentale ale existenței (spațiul și timpul) sunt în poemele Irinei într-o relație biunivocă: “Din coroana soarelui orbitor/ suntem boabe aurii risipite la vale,/ ne răsfiram,/ ne împrăștiem, plutim/ ne rostogolim în palmele timpului/ și spațiului necuprins...” Două clipe, mai mult decât una”) Poemele Irinei Lucia Mihalca includ teme fundamentale, substanță din care se naște poezia, una amintindu-mi de o
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]
-
Acasă > Poeme > Meditație > ...TÂRZIU... Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului ...târziu... Demiurg ,pe calea visării așezi culori pe frunze moarte, târziu... printre furtuni de fum auriu, se scalda în pustiu nebănuite cărări spre fundul mării! Tu ,suflet cu destin aparte cinstești și duci o lumină un sărut spre infinitul zării târziu... flori rătăcite de vreme și proroci ce văd în pustiu scobind în trecutul ce geme
...TÂRZIU... de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374520_a_375849]
-
buni cu noi în această seară? Vreți să nu mai încăpem în aceste elegante rochițe? Într-adevăr, fetele erau îmbrăcate foarte elegant. Ana avea o rochiță lungă strânsă pe talie dintr-un material vaporos, de culoarea spicului de grâu, sandale aurii cu tocul jos și o camee prinsă în piept. Cristina cu o rochie trei sferturi, de un roșu deschis, spre ciclame, cu pantofi cu tocul înalt roșii și o poșetă mică ce se asorta cu întreaga ținută. Bărbații erau încântați
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
priveau, dar ochii lui Ionuț zăboveau asupra fiecărui detaliu din chipul fetei. Era ca o rază de soare care adusese lumină în spațiul acela închis și întunecat. Era o fată de nici douăzeci de ani, slăbuță, cu un păr bogat, auriu împletit în două cozi groase ce-i coborau până la brâu. Fața era albă, doar vreo câțiva pistrui aurii îi stropeau obrazul, dar ochii mari, viorii erau grei de tristețe și parcă ușor înlăcrimați. Maria sparse momentul de vrajă: -Dar tu
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373311_a_374640]
-
care adusese lumină în spațiul acela închis și întunecat. Era o fată de nici douăzeci de ani, slăbuță, cu un păr bogat, auriu împletit în două cozi groase ce-i coborau până la brâu. Fața era albă, doar vreo câțiva pistrui aurii îi stropeau obrazul, dar ochii mari, viorii erau grei de tristețe și parcă ușor înlăcrimați. Maria sparse momentul de vrajă: -Dar tu, fată, la cine mergi, că nu ești de pe la noi? -Of, așa e, nu sunt de pe aici, nici nu
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373311_a_374640]
-
foarte sensibil, de flori gingașe de mac sălbatic, ale căror petale își luau zborul la cea mai delicată atingere de vânt, câteun văl galben, al stupurilor formate din mici inflorescențe ale florilor de rapiță, ce se deschid timid sub razele aurii ale soarelui de vară sau câteun văl diafan acoperit de tufe de candelabre violet-albăstrii de levănțică cu parfumul lor enigmatic ce predispune la o liniște nobilă și blândă. Florile se deschideau și creșteau mai mari și mai frumoase. Apoi, se
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
iarba verde-apar iubiri Și oamenii le răsădesc! Din dragoste, din floarea albă Și din parfum de micșunele, O viață pură se întreabă, Când să apară printre ele?! IUBIRILE CARE NU MOR Polen se cerne, ca din cer, Sub tei, ninsoarea aurie Încarcă locul cu mister Și sufletul cu bucurie. Clepsidra-mpiedicată-n mers Îndeamnă timpul la odihnă, Și pe polen se scrie vers, Iar dragostea nu are tihnă. Cuvinte nu se mai rostesc, Nu se mai pierde energie, Doar ochii tainic se privesc
POEME DE DRAGOBETE de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373396_a_374725]
-
este și stația meteorologică unde lucrează. Când s-a făcut ora prânzului, Ema era leșinată de foame și oboseală. Femeile puseră un ceaun cu apă la fiert. Presărară în el puțină sare, apoi mălai. Și rapid se făcu o mămăligă aurie, pe care o răsturnară pe un tocător de lemn. Oyunbileg aduse o ulcică cu lapte bătut și o farfurie cu brânză și caș. Ce minunate i s-au părut Emei! Muncise atât de mult... ca niciodată și ar fi mâncat
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
înspumate Ce ne-au mângâiat cu degete de cleștar față uscată de soare. Cerul de porțelan și-a deschis cupă lui uriașă Ca o umbrelă prietenoasă și rotundă, Întinsă spre infinit, Adapostindu-ne sub zările lui protectoare Scăldate de potopul auriu Izvorât din căldarea încinsă cu smoala de foc. Naufragiați pe plajă albă, pustie, Murmuram muzică valurilor ce se sparg la mal, Cu buze sărate, sărutate de mare, Îmbrățișați în cochilii de scoici, Rupți de timp, de oameni, de trecut, Rostim
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
-i poveste Și-l îmbrățișai cu toată copilăria. Iar el mă văzu Și tăcu preț de o clipă, iertându-mi furișarea fără de veste. Veșmânt de zbor de catifea purtând, Oftă ușor, privind spre verdea vale, Cu zâmbet jun de ramuri aurii, asupra noastra lăsând O pace adâncă de patriarh îmbătrânit in zale. Azi-noapte am visat pentru întreaga viață, Îmbrățișare de stejar, vrabie și veverițe, la margine de lumi. Și mă deșteptai către amiază împresurată Nu numai de pace, ci de minuni
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
duc alene pașii spre gura de metrou, Luând cu mine schița pentru un ceas mai singur Și cerc, pe rând, să fiu om simplu și erou, În zbaterea de-o clipă, plină ades de friguri. Dar toamna, toamna-aceasta cu auriu pe ram Și visele volante din gri hoinar născânde, Are ceva din calmul carisiei-balsam Și un crâmpei de slove ce tot mai stau ascunse. DON’T CALL ME HERO Don’t call me hero My blood’s still red. Even
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > ELIBERAȚI SAU CONDAMNAȚI Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului adevărată libertate vine cântând că o pasare fără nume care taie cerul cu linii aurii deschizând porțile veșniciei fulgii rămân că un semn pe podeaua temniței un foșnet că un ultim gând pământesc apoi liniștea se plimba prin toate odăile minții căutând întrebarea spânzurata de torțile uitării În pubele zac condamnații la moarte pe ei
ELIBERAȚI SAU CONDAMNAȚI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373487_a_374816]
-
cântec haiducesc (le-o fi dor de bunicul Ion pe vremea aceea când încă nu-și acceptase plecarea și răzbătea împreună cu ei prin legende) de-atâta moarte mi se zbate sufletul prin închisorile lumii aștept un fulger să nască snopi aurii pe întinderea albastră Referință Bibliografica: Aștept un fulger / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2244, Anul VII, 21 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
AȘTEPT UN FULGER de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373498_a_374827]
-
cântec haiducesc (le-o fi dor de bunicul Ion pe vremea aceea când încă nu-și acceptase plecarea și răzbătea împreună cu ei prin legende) de-atâta moarte mi se zbate sufletul prin închisorile lumii aștept un fulger să nască snopi aurii pe întinderea albastră ... Citește mai mult de-atâtea furtuni copacii cocoșațipar clopoteșuieră vocile cerului la ușa podului caseifetițele pădurarului s-au rătăcitau făcut un cerc și spun un descântec palmele mele pe vânt desenează potecisigilată cu lacrimi sub altarul văduvieibunica
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
umeziurlă prin Carpați un cântec haiducesc(le-o fi dor de bunicul Ionpe vremea aceea când încă nu-și acceptase plecareași răzbătea împreună cu ei prin legende)de-atâta moarte mi se zbate sufletul prinînchisorile lumiiaștept un fulger să nască snopi aurii peîntinderea albastră... XX. VIS PRINTRE RÂNDURI, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2242 din 19 februarie 2017. Căsuța noastră, umbră-ncercănată Clădită pe fundație de ceară, Ca mugurii încearcă să răzbată Și dreptul la zidire să își ceară. O mai
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]