2,633 matches
-
pentru că aduce în primplan și valorifică amintirile lui Stefanelli, coleg de școală și studenție cu cel care ne-a lăsat să înțelegem „Continuități bucovinene la Viena”. Cât privește Eudoxiu Hurmuzachi, coautor la memoriul românilor ardeleni, adresat în februarie 1849 împăratului austriac Francisc Iosif în Olmütz, meritele îi devin tot mai mari, cunoscândule. „El a crezut că a sosit momentul intrării românilor în concertul popoarelor europene” și „a cerut”, după cum subliniază recenzentul Teodor Bălan în Anuarul la care ne referim, „ceea ce mai
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mai simpatizați erau "Ioan Corvin și Matei Corvin" (Ibidem, pp. 11-12). Se amintea ceva despre "ciuntirea Moldovei", în 1775 și 1812 (Ibidem, pp. 21-22), iar "Revoluția lui Horea, Cloșca și Crișan" nu provoca nici entuziasm, nici compasiune, doar observația că "austriecii au lăsat până la un timp [lucrurile] după voia țăranilor" (Ibidem, p. 22). Momentul pașoptist era punctat prin foarte sumare lămuriri: "în 1848, Ungurii s-au răsculat contra stăpânirei Austriecilor. Voiau să se rupă de Viena și să întemeieze o Ungarie
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și Crișan" nu provoca nici entuziasm, nici compasiune, doar observația că "austriecii au lăsat până la un timp [lucrurile] după voia țăranilor" (Ibidem, p. 22). Momentul pașoptist era punctat prin foarte sumare lămuriri: "în 1848, Ungurii s-au răsculat contra stăpânirei Austriecilor. Voiau să se rupă de Viena și să întemeieze o Ungarie independentă (Până atunci Ardealul s-a ținut de Austria. De aceea spre a-și mări puterea, l-au unit cu Ungaria). Românii au văzut în aceasta o mare primejdie
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
care nu avea un sens peiorativ), de fapt cetele revoluționare bulgare care luptau împotriva stăpânirii otomane; una dintre ele, condusă de poetul revoluționar Hristo Botev, organizată în România, va trece Dunărea la 17/29 mai 1876, cu ajutorul vasului de pasageri austriac Radetzky, dar va fi înconjurată de trupe turcești, trei zile mai târziu, în munții Balcani și decimată. Bacalbașa se referă, de asemenea, la pregătirile care se făceau în Serbia și Muntenegru în vederea războiului pe care acestea îl vor declara, în iunie 1876
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai multă vehemență. Această grupare va da naștere la începutul anului următor unui efemer „partid de centru“, rupt din coaliția conservatoare, care mai târziu se va topi în marea masă a partidului liberal. 26. În mai 1775 Poarta „cedase“ Imperiului austriac Bucovina, parte integrantă a Moldovei. Bonifaciu Florescu, om de litere de curând sosit de la Paris, anunță că va ține o conferință la Circul Suhr de pe Piața Constantin-Vodă. Anunțul apăru în ziarele opoziției astfel: „Refuzându mi-se de către consiliul permanent sala
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
politic scris într-o limbă literară curată, cu ortografie fonetică preconizată de Titu Maiorescu și, deocamdată, realmente independent. Mai târziu a urmat inspirațiile lui Mihail Kogălniceanu, ministrul de Externe.28 418 addenda 27. Refrenul poeziei Dâmbovița de Enrich Winterhalder (1808-1889), austriac de origine, prieten și colaborator al lui C.A. Rosetti, autor al unui unic volum de versuri: Flori de scaieți culese pe malul Dâmboviței (1846), cuprinzând și poezia amintită. Versurile citate de Bacalbașa au la bază o zicală populară, consemnată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
chipul în care apără interesele României”, exprimându-și totodată credința că Germania „va câștiga mai mult din colaborarea cu o Românie puternică, decât alături de o Ungarie mare și o Românie ciuntită”. În opinia sa, extinderea Germaniei asupra unor populații neasimilate - austrieci, sudeți, ucraineni - ar fi condus la un declin și ar fi slăbit temelia statului german. În al doilea rând, un motiv important îl reprezenta „ura sa neînduplecată” față de Hitler și regimul nazist, care l-au înlăturat din funcție pe unul
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
fost odată (1922), relatând istoria unei familii de clopotari, crâmpeie din viața „celor din urmă lăutari ai Bucovinei”, „cum a fost pe vremuri școala din Pătrăuți pe Suceava” ori călătoria la o biserică a lui Ștefan cel Mare distrusă de austrieci în 1917. Spiritul științific nu i-a lipsit lui M. și drept dovadă stau Morfologia verbului predicativ român, precum și mai multe studii filologice dedicate unor cărți vechi, religioase ori populare: Un nou manuscris vechi: Isopia voronețeană (1922), Codicele Pătrăuțean și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
școlile, instituțiile și mentalitățile care s-au edificat atunci - și care mai dăinuie și astăzi - stau mărturie. La o evaluare corectă, nepărtinitoare, bilanțul celor două secole din istoria Transilvaniei este În mod evident unul pozitiv, plin de realizări remarcabile. Dar austriecii nu au construit În Ardeal doar fabrici, poduri sau mine. Ei au marcat puternic și identitatea culturală a provinciei, profilul ei spiritual. Nici lirica robustă a lui Coșbuc XE "Coșbuc" , nici realismul moralizator al lui Slavici XE "Slavici" , nici metafizica
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Însemnat atât de mult) nu ar fi fost ceea ce sunt fără Înrâurirea fertilă a civilizației Europei Centrale, Împinsă până la Carpați de pajurile imperiale. Printr-un mic exercițiu de istorie contrafactuală, ne putem imagina cum ar fi evoluat o Transilvanie fără austrieci, rămasă sub călcâiul turcilor și la discreția muscalilor. Poate că Întreaga Românie de astăzi ar fi ajuns un fel de Republică Moldova, Întinsă de la Nistru până la Tisa... Sau, În sens invers, ne putem Închipui ce s-ar fi Întâmplat dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
franceză, italiană și retoromană, au găsit de cuviință să Întemeieze o națiune proprie elvețiană, care s-a ținut la distanță de conflictele naționale ale epocii moderne, la fel cum au format tot o singură națiune francofonii și flamanzii din Belgia. Austriecii, pe de altă parte, și-au edificat și ei o națiune separată, chiar dacă totul părea să-i lege, și lingvistic, și teritorial, de restul lumii germane. Să nu ne mai mirăm atunci de vorbitorii de română din Republica Moldova de astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
militarizate, aflate sub jurisdicția regimentului al II-lea de graniță românesc, cu sediul la Năsăud, sunt, În general, bine cunoscute. În esență, este vorba despre o participare masivă a populației rurale la războiul civil (izbucnit În luna octombrie), de partea austriecilor, fie În cadrul trupelor regulate ale regimentului, fie În formațiuni neregulate, folosite de imperiali ca forțe de sprijin sau În operațiuni de gherilă. Actorii acestor evenimente au fost, În primul rând, soldații-țărani din zona Năsăudului, români de confesiune greco-catolică, Încadrați, În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
tensiunilor și confuziilor, care a pregătit terenul pentru izbucnirea războiului civil din toamnă. Documentele năsăudene ilustrează și ele foarte bine „criza loialităților” (cum o numește Liviu Maior XE "Maior" ), provocată, În primul rând, de distanțarea treptată a revoluției maghiare de austrieci. Inițial, În primăvară (când preoții români predicau ascultarea deplină față de autorități), Împăratul, guberniul Transilvaniei, nobilii proprietari și oficialitățile militare alcătuiau cu toții, În mod indistinct și solidar, baza instituțională a ordinii care trebuia apărată, inclusiv de către țăranii români, pentru a dovedi
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
utilizare iscusită a retoricii dinastice. Fără Îndoială, nu trebuie să subestimăm nici ceilalți factori care au modelat atitudinea trupelor de grăniceri, respectiv sentimentele și ideile naționale cultivate de ofițeri și elite. Croații, sârbii și românii se vor alătura cu entuziasm austriecilor și ca reacție la politica de maghiarizare promovată de guvernul Ungariei, după cum regimentele secuiești, după o serie de ezitări În vara anului 1848, vor trece totuși de partea revoluției maghiare, În pofida loialității pe care o datorau Împăratului. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
guvernul Ungariei, după cum regimentele secuiești, după o serie de ezitări În vara anului 1848, vor trece totuși de partea revoluției maghiare, În pofida loialității pe care o datorau Împăratului. Pe de altă parte, nu trebuie scăpat din vedere nici faptul că austriecii (ca și maghiarii) au speculat acest potențial naționalist, l-au alimentat și l-au instrumentalizat În beneficiul propriu. Nu Întâmplător, pe teritoriul regimentelor de graniță, sub conducerea unor ofițeri imperiali, cum au fost banul Jellačić XE "Jellačić" , În Croația, voievodul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
evident rolul de prim ordin pe care Îl joacă acum principiul naționalităților În legitimarea politicii imperiale, chiar și În cazul unei acțiuni cu caracter reacționar. În mod similar, În momentul În care trupele țarului vor fi chemate În ajutor de austrieci, la sfârșitul anului 1848, pentru salvarea situației din Transilvania, românii și sașii sunt cei Împinși de imperiali să solicite sprijinul rusesc, În aceeași idee a privilegierii voinței naționalităților. Dacă textul redactat la sugestia lui Urban XE "Urban" , În limba germană
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pe arme. În cazul uniunii de la 1848, după cum am văzut, mai importantă decât nemulțumirea politică de ordin național a fost criza de loialitate pe care a provocat-o scoaterea grănicerilor de sub autoritatea simbolică a pajurei imperiale, speculată cu promptitudine de austrieci. Au contat mult, cu siguranță, și resentimentele provocate de violențele sociale În care au fost implicați țărani români și gărzi naționale maghiare. Așa a fost cazul incidentelor sângeroase de la Mihalț și de la Luna, popularizate prin presă și amplificate de zvonuri
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
zeu cu puteri magice, pe de altă parte, o ființă În carne și oase, care ține să Își dezvăluie În același timp condiția divină și Înfățișarea terestră. În bună măsură, tocmai datorită acestei configurări duale a imaginii personalității lor, suveranii austrieci vor reuși să cucerească În mod durabil simpatia românilor ardeleni, În pofida dezamăgirilor resimțite uneori de liderii lor politici. Ei sunt concomitent ființe sacrosancte, inspirate de grația divină, și indivizi care au coborât printre românii ardeleni, cunoscându-le problemele și suferințele
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ele reprezentau ceea ce românii ar fi dorit, cel puțin, să audă din gura lui Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" . Caracterul tot mai ideologizat și politizat al contactelor și al relației mentale dintre româncele ardelence și suveranii austrieci iese puternic În evidență cu ocazia unei alte Întâlniri celebre, ocazionată de trecerea lui Franz Joseph XE "Joseph" prin Munții Apuseni, În iulie 1852. În timpul revoluției, româncele se lăsaseră seduse și ele de vraja atotcuceritoare a ideologiei naționale, unele participând
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
respinge hotărât această posibilitate și Începe să se orienteze din ce În ce mai mult spre sașii din Transilvania, „Împăcându-se - În opinia lui Kőváry - cu opresorul lor mai mic Împotriva celui mai mare”. Mișcarea lor este influențată - afirmă istoricul ardelean -, din ce În ce mai mult, de austrieci, ruși și de românii din Țara Românească. Legăturile cu rușii sunt posibile, după Kőváry, datorită legăturilor spiritual-religioase ale mulțimii răsculate cu țarul Rusiei, pe care Îl consideră capul lor bisericesc. Iar succesul românilor din Muntenia În rândul fraților lor din
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a secolului al XVII-lea. Titlul, „epoca de aur”, semnifică ideea de bază și simbolul cărții: imaginea unei perioade de liniște și de prosperitate În istoria Ardealului, În care micul principat, disputat și amenințat de războaiele purtate În jurul său de austrieci, ruși și turci, reușește totuși să Își păstreze pacea și autonomia. Din punctul nostru de vedere, are importanță faptul că În acest cadru, construit și imaginat de scriitorul maghiar, sunt prezenți și românii, ca o realitate bine conturată și pusă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sunteți pe pământul zeilor și călcați pe locurile cele clasice ale străbunilor noștri” - și Alexandru Roman - „intreprinseși o călătorie pe pământul cel clasic”. Cel mai bine ilustrează această imagine Timotei Cipariu XE "Cipariu" . Canonicul din Blaj preferă pământul italic celui austriac, pentru că acesta din urmă, deși are frumusețile Italiei, „n-are interesul clasic al acestui pământ”. El vede pentru prima dată Veneția ca pe „o altă Venere ieșită din spumele mărei”. Imaginea Italiei clasice Înglobează, bineînțeles, și atenția față de monumentele romane
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
unui inamic comun vor fi subsumate unor alianțe și solidarități cât mai largi, la scară continentală. Apar, astfel, numeroasele proiecte de factură mazziniană care vizau federalizarea și coalizarea popoarelor din răsăritul și centrul Europei Împotriva regimurilor opresive, rus, otoman sau austriac. Vor fi luate În considerare aspecte privitoare la echilibrul de forțe european și interesele geopolitice, emblematizate În acest veac de afirmare a naționalismului de simboluri etno-rasiale; se va pune mereu problema preeminenței elementului latin, germanic sau slav, a sferelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
recurge la versurile emblematice ale lui Dante, atât de actuale În contextul risorgimental: Ohi, il bel paese Che l’Apennin parte, Il Mar circonda, e l’Alpe. Ajuns În Lombardia, el obseră atent atmosfera Încordată, tensiunile existente Între localnici și austrieci, freamătul străzii: „Italianii urăsc pe germani foarte și de aici vine că, deși se par a fi blânzi, pe străzile cetății tot la cincizeci de pași e o santinelă militară”. Printre acești opresori, spune el, „am văzut feciori români În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din Kossuth XE "Kossuth" , contele Teleki XE "Teleki" sau generalul Klapka XE "Klapka" . În această situație, revoluționarul italian era nevoit să penduleze mereu Între cele două poziții atât de greu de conciliat, Încercând să reorienteze eforturile ambelor tabere Împotriva inamicului austriac. Propunerile adresate românilor vor fi sintetizate Într-un manifest tradus În românește, imprimat la Paris, În iunie 1851, și semnat de Comitato Centrale Democratico Europeo. Principiile de la care se pleacă sunt cele ale dreptului fiecărui popor la o existență națională
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]