2,148 matches
-
lipsiți de iluzii, întrețin încă iluzia că literatura reprezintă ceva important - o formă de salvare, o justificare a existenței. Această încredere în literatură se remarcă imediat, când începem să citim recenta carte a lui Dan Cristea, Versiune și subversiune (paradoxul autobiografiei). Cunoscutul critic literar și-a ales un subiect aparent inactual - problemele teoretice pe care le ridică scrierile autobiografice - și a folosit ca material de studiu texte de Benjamin Franklin (1706-1790), Henry Adams (1838-1919) și Michel Leiris (1901-1990), pe care în
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
Franklin diferă mult de reveria lui Rousseau. Aceasta presupune un timp al solitudinii și al identificării melancolice cu "farmecul" naturii. Tihna, dimpotrivă, e un timp folosit pentru sau în vederea vreunui proiect util. Iar scrisul, chiar în forma personală, intimă a autobiografiei, rămâne pentru Franklin o operațiune esențialmente folositoare, pentru el și pentru ceilalți." Iată, apoi, o caracterizare sintetică memorabilă a Educației lui Adams - strania autobiografie redactată la persoana a treia: " Compusă în registru literar, istoric, filozofic și științific, Educația e o
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
timp folosit pentru sau în vederea vreunui proiect util. Iar scrisul, chiar în forma personală, intimă a autobiografiei, rămâne pentru Franklin o operațiune esențialmente folositoare, pentru el și pentru ceilalți." Iată, apoi, o caracterizare sintetică memorabilă a Educației lui Adams - strania autobiografie redactată la persoana a treia: " Compusă în registru literar, istoric, filozofic și științific, Educația e o ilustrare exemplară a amestecului de limbaje și culturi din secolul al nouăsprezecelea. Cartea lui Adams arată ca o enciclopedie a timpului său. Ea oglindește
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
ingenios în care este sesizat textualismul paginilor autobiografice ale lui Leiris: "L'âge d'homme ne arată că schimbările din viața noastră încep o dată cu schimbările în interpretarea semnelor prin care ne situăm, ne proiectăm și ne înțelegem pe noi înșine. Autobiografia trece astfel de la o elucidare de sine efectuată în termenii complexului oedipian, al vinovăției metafizice sau prin intermediul diferitelor măști literare la o elucidare ce tinde să-și extragă valoarea din luciditatea și sagacitatea ei." Prin cartea sa, Dan Cristea repune
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
un emoționant memento pentru critica literară de azi. Impresionant, prin luciditate și finețe, este și portretul pe care Nicolae Manolescu i-l face Danei Dumitriu, într-o scrisoare către Liana Cozea, publicată ca postfață. Dan Cristea, Versiune și subversiune (paradoxul autobiografiei), București, Ed. Cartea Românească, 1999. 288 pag. Liana Cozea, Dana Dumitriu - portretul unei doamne, postfață de Nicolae Manolescu, Pitești, Ed. Paralela 45, col. "Deschideri", seria "Universitas", 2000. 204 pag., 35 000 lei.
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
Thomas) care a lecturat în amănunțime fragmentul din „narațiunea" lui Edwards, unde viitorul predicator își recapătă, pas cu pas, credința pierdută în tinerețe (pe fondul crizei biologice, determinate de pleurezie). Studenta compară - foarte interesant - momentul amintit cu inițierea etică din Autobiografia lui Franklin, unde Ben practică o virtute în fiecare zi, cu speranța că, ultimativ, va deveni alt om. Astfel de asociații nu sînt posibile decît dacă citești în mod real. In absența lecturii, hermeneutica (dacă ea va fi existînd cu
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
publicului de la Sala Palatului, în cadrul unui spectacol în care a fost omagiată, alături de Alexandru Arșinel, la 50 de ani de carieră (spectacol prost organizat, fie vorba între noi, dar bine că a fost). Și-a făcut, practic, de o mică autobiografie, alături de o profesiune de credință: “A fost o dată ca niciodată o fată... Și trăia fata aceasta într-o țară unde zăpada albă scârțâie veselă sub picioare și gerul îmbujorează obrajii fetelor cu ochi albaștri. Dar într-o zi a venit
O ?nving?toare by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83452_a_84777]
-
Mihaela Mudure Constanța Buzea, Creștetul ghețarului. Jurnal 1969 - 1971. București, Editura Humanitas, 2009 Nu există, după știința mea, în literatura română o analiză sistematică a discursului autobiografic feminin de talia demersului lui Sidonie Smith din 1987, intitulat O poetică a autobiografiei femeilor: marginalitate și ficțiunile auto-reprezentării (A Poetics of Women’s Autobiography: Marginality and the Fictions of Self- Representation). Cu toate acestea, materialul de analiză nu lipsește. De la Maria Rosetti/Mary Grant care ne-a lăsat un interesant jurnal aflat în
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
Marea, dimineața (2012, recompensat cu premiile Pavese și Matteotti). Este căsătorită cu regizorul Sergio Castellitto și trăiește la Roma, împreună cu cei patru copii ai lor. Margaret Mazzantini ne oferă în Nimeni nu se salvează singur un roman care echivalează cu autobiografia sentimentală a unei generații. O carte curajoasă despre obstacolele iubirii în vremea noastră. Delia și Gaetano erau cîndva un cuplu. Acum trebuie să învețe să-și uite, fiecare, perechea și deprinderile. Stau amîndoi într-un restaurant, la puțin timp după ce
Margaret Mazzantini Nimeni nu se salvează singur by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3301_a_4626]
-
la închisoare pentru parazitism. O fi fost liber profesionist? Să fi urmat niscaiva studii în străinătate? Mira-m-aș, pentru că un colecționar de ordine și decorații atât de grijuliu, precum dl. Pop le-ar fi menționat cu siguranță în numeroasele autobiografii împrăștiate pe internet. Pe site-ul Ambasadei României la Paris, intervalul în care cariera profesională a lui Sabin Pop pare să fi încremenit se reduce la intervalul 1966 - 1968, când, suntem informați direct în franceză, ambasadorul de azi "a intrat
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
găsește fiule o slujbă pe măsura înțelepciunii căpătate în facultateť (surîs subtil-ironic) și încă înainte de a mă îndrepta spre ușă și-a înfipt caninii într-un copan pe care l-a scos discret dintr-un sertar ticsit cu acte - declarații, autobiografii, mărturisiri, denunțuri". Nici tentativele de-a intra în viața literară nu se vădesc mai norocoase. Spectrul ,cozii" e prezent și aci cu efecte nu mai puțin apăsătoare asupra personalității în formare, care se izbește de simțămîntul că bate la uși
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
îi era echivalentă. Aproximativ la fel au stat lucrurile și când, din rațiuni de diacritice, mi-am setat adresa de hotmail în limba franceză. În privința expresiei curriculum vitae lucrurile sînt și mai clare. Firește, nu ne împiedică nimeni să spunem autobiografie, dar ce ne facem dacă vrem să ne angajăm la o societate multinațională, să dăm examen la o universitate occidentală sau chiar să obținem un post în cadrul unei instituții de stat unde se cere, obligatoriu, un curriculum vitae, model european
Marea dezamăgire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11359_a_12684]
-
Teodor Vârgolici Aparținând aceleiași sfere a "literaturii subiective", cum a denu-mit-o Tudor Vianu, memoriile, jurnalele intime, confesiunile și autobiografiile literare au multe puncte de interferență, însă între jurnal și celelalte specii înrudite există deosebiri structurale, determinate de conținutul lor, de modalitățile specifice de realizare, de natura aparte a viziunii pe care o proiectează asupra faptelor și împrejurărilor de viață
Memorialiști români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7473_a_8798]
-
de interferență, însă între jurnal și celelalte specii înrudite există deosebiri structurale, determinate de conținutul lor, de modalitățile specifice de realizare, de natura aparte a viziunii pe care o proiectează asupra faptelor și împrejurărilor de viață evocate. Memoriile, confesiunile și autobiografiile literare sunt trăiri retrospective, filtrate prin conștiința omului matur prin prisma concluziilor trase în urma experienței de viață parcurse. Ele sunt, deci, forme rectificate ale trăirii, o scrutare lucidă a trecutului, în care autocenzurarea poate interveni în proporții apreciabile. Evident - așa cum
Memorialiști români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7473_a_8798]
-
manual de geografie; mi-am dat seama că ceea ce scria ea despre România nu era sută la sută adecvat la realitate. Discursul ei literar este foarte elaborat și ar fi mult prea ușor să-i citim scrierile ca pe o autobiografie plată. Desigur, limbajul, întîmplările sunt prelucrate estetic, dar au și un fundal autobiografic scriitura este însă de așa natură încît romanul devine... poezie, el nu este nicidecum expresia banală a unui destin chiar dacă destinul personal al autoarei răzbate din paginile
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
citesc mai departe. Oricum am lua-o, viața noastră privată nu ne poate fi furată. Ați uitat că trăim în epoca people, în care ne-o vindem singuri și nesiliți de nimeni, punând-o pe net? Sau că ne scriem autobiografiile romanțate înainte de a avea o biografie reală? Ce ar putea afla Big Brother în plus față de dezvăluirile pe care le facem noi înșine publice cu cea mai desăvârșită lipsă de pudoare? E la mijloc o imensă confuzie între supravegherea individului
Nu mă tem de Big BrOther by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2893_a_4218]
-
mult decît oricare alt pictor contemporan, Ioana Bătrânu trăiește o continuă criză a mărturisirii și o la fel de mare sete de eliberare. Culoarea este un strigăt, compoziția o scurtă narație presărată și ea cu interjecții, iar imaginea, în anbsamblul ei, o autobiografie complex transfigurată. Grădina sau cimitirul, curtea ori fațada, formele somptuoase ale unui interior sau substanța eterică a drapajelor, care se învecinează cu lumina profundă a unui felinar și cu aceea fără sursă a unei cruci, sînt tot atîtea momente perfect
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
sensul complex al termenului, de apropieri și interpretări de natură a aduce schimbări semnificative atât textului analizat cât și celui ce îl citește. Cu toții, scriitori critici, simpli cititori, „suntem ceea ce citim”. Un jurnal al lecturilor poate fi cea mai autentică autobiografie și orice lectură are puterea de a transforma, de a marca destinul și personalitatea celui ce citește. Antologia de față îndeplinește expectativele editorilor care își îndeamnă cititorul: „dacă ipoteza din titlu este adevărată, atunci fii pregătit, te așteaptă multe metamorfoze
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
cu informațiile paratextuale de prezentare a autorului. Până și titlul volumului ne arată că avem de-a face cu o invenție autobiografică, altfel spus, cu o autoficțiune, fiindcă, deși „legendă” e un termen potrivit pentru a sugera imprecizia generică, între autobiografie și ficțiune, sinuciderea anunțată are un temei biografic. De altfel, autorul are un antecedent în practica non-ficțiunii de tip memorialistic: volumul său de debut A Mile Down: The True Story of a Disastrous Career at Sea (2005), legat în egală
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
grecească și acesta Moldovei, venit în domnia lui Mihai vodă și rădicat la boierie." Degetul care arată e al lui Neculce, poantele ale lui nenea Iancu. Rău o pățesc Kantacuzinii, vîrîți în încurcate dușmănii de familie. Rețin un fragment de autobiografie, în legătură cu înainte pomeniții vel-boieri: "Bunică-mč, muma tătîni-meu, fiind soră cu Safta Pășcănița, muma logofătului Iordache Pașcanul vară primară cu cuconul logofăt Ioniță Conta, ce-i zice Ciubrică, bunul vornicului Iancu, vornicul Alecu și spatariul Elisei și cneazul Costache Butelcă, acel
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
1918, Flor de greguerías, 1933). A scris o serie de romane fragmentare și inovatoare (Văduva albă și văduva neagră, El Gran Hotel, Rebeca), povestiri, teatru, biografii de scriitori și artiști, studii despre fenomenul artistic contemporan ( Ismos, 1931) și o extraordinară autobiografie ( Automuribundia, 1948). Fragmentul din Omul pierdut ales pentru concursul de traducere "Don Quijote" de Ioana Zlotescu-Simatu, coordonatoarea operelor complete ale lui Ramón Gómez de la Serna, a fost o piatră de încercare pentru tinerii traducători, însă poate și o provocare ce nu
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
Bowl, și după un vers al lui Hölderlin despre preschimbarea divinului în omenesc. Ne poți spune mai multe despre această editoare de vocație care nu se gîndește în primul rînd la vînzări? În paginile Caietului de la Chihuahua - text care țese autobiografie în proză, poezie și imagine fotografică dureroasă, interogație asupra identității multilingvistice a unei familii strămutate din Liban în Mexic și apoi în Texas, mereu sub semnul dunelor, unde „regăsește aroma de acasă, dar fără acasă” - Jeannette povestește că poetul se
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
reconfortat întîlnind asemenea opinii în zona de vîrf a cercetării literare americane, pentru că privirea lipsită de iluzii asupra modelor culturale se încheie totuși pe o speranță de normalitate. Să mai spunem că Epilogul face el însuși cît o carte întreagă: autobiografia spirituală din paginile ultime ale lucrării. Grădina filozofică, pe cît de surprinzătoare, pe atît de edificatoare, îl lasă pe cititor în așteptare. Ar fi imposibil ca o asemenea grădină să nu dea în continuare roade.
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
care au așteptat ani mulți în lăzi, închise din lipsă de spațiu. Biblioteci acumulate din cauza unei cărți pe care trebuia să o scriu sau prin oferte ori prin impulsuri de moment. Cred că orice bibliotecă personală e un soi de autobiografie, un portret al persoanei care a adunat-o. Cred că mă recunosc sau recunosc unele aspecte din viața mea pe aceste rafturi. Î.: Niciodată n-ați simțit că aveți prea multe cărți, că ar trebui să vă debarasați de unele
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
personalități din sfera artei sau științei, aici se poate chiar distinge o subspecie, prin alegerea scriitorului ca personaj. În același timp, literatura confesiunii încalcă tot mai des granițele ficțiunii, amenințând so concureze în preferința marelui public, prin jurnale, memorii și autobiografii, prin cărțile aventurii și călătoriei în locuri necunoscute ori inaccesibile, prin mărturii despre experiențe ieșite din comun. Se remarcă așadar tendințe complementare. Ele devin vizibile mai ales în colecțiile prestigioase, „Raftul Denisei” și „Biblioteca Polirom”, dar se observă și în
Tolba cu povești din alte lumi by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2907_a_4232]