1,935 matches
-
cele potențial autoreactive pot iniția atacul asupra self-ului. Două dintre asocierile pozitive raportate sunt între infecțiile cu Klebsiella pneumoniae și spondilita ankilopoietică și între virusurile coxsackie B și diabetul zaharat de tip I. Relația dintre compușii chimici și bolile autoimune este în general mai bine cunoscută și mai ușor de analizat. Spre exemplu, lupusul eritematos indus de medicamente, denumit DILE (Drug-induced lupus erythematosus) este asemănător clinic cu însăși condiția patologică LES, doar că el este indus de administrarea cronică de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
clinic cu însăși condiția patologică LES, doar că el este indus de administrarea cronică de medicamente (exemplu, hidralazină, procainamidă, isoniazidă). Din această cauză, utilizarea acestor medicamente este tot mai limitată în practica medicală. B.Sexul și factorii hormonali. Unele boli autoimune prezintă o distribuție de câteva ori mai frecvente la unul dintre sexe. Astfel, sclerodermia, lupusul eritematos sistemic, sindrom Sjögren, tiroidita Hashimoto sunt mai frecvente la femei decât la bărbați. Explicația pentru distribuția preferențială a bolilor autoimune pe sexe ar putea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
factorii hormonali. Unele boli autoimune prezintă o distribuție de câteva ori mai frecvente la unul dintre sexe. Astfel, sclerodermia, lupusul eritematos sistemic, sindrom Sjögren, tiroidita Hashimoto sunt mai frecvente la femei decât la bărbați. Explicația pentru distribuția preferențială a bolilor autoimune pe sexe ar putea consta în nivelul diferit al hormonilor sexuali la bărbați și femei. Observațiile clinice nu susțin însă această ipoteză, deoarece s-a evidențiat o relație clară între vârsta la care debutează clinic boala și nivelul maxim al
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la care debutează clinic boala și nivelul maxim al hormonilor sexuali. Spre exemplu, tiroidita Hashimoto are o incidența maximă după menopauză (la vârsta de 50-59 ani). O altă observație interesantă este legată de asocierea dintre CMH clasa I și bolile autoimune care sunt mai frecvente la bărbați și dintre CMH clasa II și bolile autoimune care sunt mai frecvente la femei. C. Factorii genetici. Se estimează că cele mai multe boli autoimune sunt determinate oligogenic sau poligenic, fiecare dintre aceste gene având o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Hashimoto are o incidența maximă după menopauză (la vârsta de 50-59 ani). O altă observație interesantă este legată de asocierea dintre CMH clasa I și bolile autoimune care sunt mai frecvente la bărbați și dintre CMH clasa II și bolile autoimune care sunt mai frecvente la femei. C. Factorii genetici. Se estimează că cele mai multe boli autoimune sunt determinate oligogenic sau poligenic, fiecare dintre aceste gene având o penetranță fenotipică redusă. Genele candidat pentru bolile autoimune codifică pentru proteine implicate în derularea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
interesantă este legată de asocierea dintre CMH clasa I și bolile autoimune care sunt mai frecvente la bărbați și dintre CMH clasa II și bolile autoimune care sunt mai frecvente la femei. C. Factorii genetici. Se estimează că cele mai multe boli autoimune sunt determinate oligogenic sau poligenic, fiecare dintre aceste gene având o penetranță fenotipică redusă. Genele candidat pentru bolile autoimune codifică pentru proteine implicate în derularea sau reglarea răspunsul imun (exemplu, antigene de suprafață, diferiți receptori, elemente ale complementului etc.). Perioada
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
dintre CMH clasa II și bolile autoimune care sunt mai frecvente la femei. C. Factorii genetici. Se estimează că cele mai multe boli autoimune sunt determinate oligogenic sau poligenic, fiecare dintre aceste gene având o penetranță fenotipică redusă. Genele candidat pentru bolile autoimune codifică pentru proteine implicate în derularea sau reglarea răspunsul imun (exemplu, antigene de suprafață, diferiți receptori, elemente ale complementului etc.). Perioada preclinică variabilă, determinismul complex și penetranța redusă a alelelor de risc cresc dificultatea descifrării componentei genetice a bolilor autoimune
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
autoimune codifică pentru proteine implicate în derularea sau reglarea răspunsul imun (exemplu, antigene de suprafață, diferiți receptori, elemente ale complementului etc.). Perioada preclinică variabilă, determinismul complex și penetranța redusă a alelelor de risc cresc dificultatea descifrării componentei genetice a bolilor autoimune. Componenta genetică a bolilor autoimune este analizată prin:- utilizarea modelelor animale pentru bolile autoimune. Artrita reumatoidă este una dintre cele mai comune afecțiuni autoimune (în Anglia sunt aproximativ 600 000 pacienți, iar după 10 ani de evoluție a bolii aproximativ
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în derularea sau reglarea răspunsul imun (exemplu, antigene de suprafață, diferiți receptori, elemente ale complementului etc.). Perioada preclinică variabilă, determinismul complex și penetranța redusă a alelelor de risc cresc dificultatea descifrării componentei genetice a bolilor autoimune. Componenta genetică a bolilor autoimune este analizată prin:- utilizarea modelelor animale pentru bolile autoimune. Artrita reumatoidă este una dintre cele mai comune afecțiuni autoimune (în Anglia sunt aproximativ 600 000 pacienți, iar după 10 ani de evoluție a bolii aproximativ 60% dinte pacienți pierd capacitatea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
suprafață, diferiți receptori, elemente ale complementului etc.). Perioada preclinică variabilă, determinismul complex și penetranța redusă a alelelor de risc cresc dificultatea descifrării componentei genetice a bolilor autoimune. Componenta genetică a bolilor autoimune este analizată prin:- utilizarea modelelor animale pentru bolile autoimune. Artrita reumatoidă este una dintre cele mai comune afecțiuni autoimune (în Anglia sunt aproximativ 600 000 pacienți, iar după 10 ani de evoluție a bolii aproximativ 60% dinte pacienți pierd capacitatea de muncă). Studiile efectuate pe modele animale au demonstrat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
determinismul complex și penetranța redusă a alelelor de risc cresc dificultatea descifrării componentei genetice a bolilor autoimune. Componenta genetică a bolilor autoimune este analizată prin:- utilizarea modelelor animale pentru bolile autoimune. Artrita reumatoidă este una dintre cele mai comune afecțiuni autoimune (în Anglia sunt aproximativ 600 000 pacienți, iar după 10 ani de evoluție a bolii aproximativ 60% dinte pacienți pierd capacitatea de muncă). Studiile efectuate pe modele animale au demonstrat rolul TNFa în apariția bolii, dar și efectele blocării acestei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
au demonstrat rolul TNFa în apariția bolii, dar și efectele blocării acestei citokine. Similar, au mai fost utilizate și alte modele animale pentru studierea DZ1 (exemplu, șoarecii NOD, șoarecii transgenici, șobolanii BBDP);- analiza indivizilor care au aberații cromozomale și afecțiuni autoimune;- compararea caracteristicilor bolii la gemenii monozigotici și dizigotici (studii de gemelologie) pentru a estima rolul factorilor genetici și non genetici în etiologia bolii. Studiile realizate pe gemenii monozigotici au demonstrat că valoarea concordanței este cuprinsă între 5% (în cazul sclerozei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
demonstrat că valoarea concordanței este cuprinsă între 5% (în cazul sclerozei multiple) și 30% (în cazul T1DM). Dacă boala este determinată doar de factori genetici, atunci concordanța este de 100%. Având în vedere valorile concordanței obținute pentru cele mai multe dintre bolile autoimune se estimează că predispoziția genetică poate explica doar parțial apariția bolilor autoimune;- analiza modului de segregare a bolii în familie. Cele mai frecvente boli autoimune au un patern complex de transmitere care nu respectă regulile mendeliene. Rezultatele studiilor de linkage
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și 30% (în cazul T1DM). Dacă boala este determinată doar de factori genetici, atunci concordanța este de 100%. Având în vedere valorile concordanței obținute pentru cele mai multe dintre bolile autoimune se estimează că predispoziția genetică poate explica doar parțial apariția bolilor autoimune;- analiza modului de segregare a bolii în familie. Cele mai frecvente boli autoimune au un patern complex de transmitere care nu respectă regulile mendeliene. Rezultatele studiilor de linkage au arătat că există mai multe regiuni de susceptibilitate pentru bolile autoimune
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
atunci concordanța este de 100%. Având în vedere valorile concordanței obținute pentru cele mai multe dintre bolile autoimune se estimează că predispoziția genetică poate explica doar parțial apariția bolilor autoimune;- analiza modului de segregare a bolii în familie. Cele mai frecvente boli autoimune au un patern complex de transmitere care nu respectă regulile mendeliene. Rezultatele studiilor de linkage au arătat că există mai multe regiuni de susceptibilitate pentru bolile autoimune studiate. O parte dintre regiunile de susceptibilitate pot conferi predispoziție pentru mai multe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
autoimune;- analiza modului de segregare a bolii în familie. Cele mai frecvente boli autoimune au un patern complex de transmitere care nu respectă regulile mendeliene. Rezultatele studiilor de linkage au arătat că există mai multe regiuni de susceptibilitate pentru bolile autoimune studiate. O parte dintre regiunile de susceptibilitate pot conferi predispoziție pentru mai multe boli autoimune (exemplu, regiunea 6q25-27 cunoscută ca IDDM8 conferă risc pentru DZ1, spondilita ankilopoietică, artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, iar regiunea 3q21-25 cunoscută drept IDDM9 poate crește
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
un patern complex de transmitere care nu respectă regulile mendeliene. Rezultatele studiilor de linkage au arătat că există mai multe regiuni de susceptibilitate pentru bolile autoimune studiate. O parte dintre regiunile de susceptibilitate pot conferi predispoziție pentru mai multe boli autoimune (exemplu, regiunea 6q25-27 cunoscută ca IDDM8 conferă risc pentru DZ1, spondilita ankilopoietică, artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, iar regiunea 3q21-25 cunoscută drept IDDM9 poate crește riscul pentru DZ1, artrita reumatoidă sau scleroza multiplă);- studiile de linkage și de asociere. SNP
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cunoscută drept IDDM9 poate crește riscul pentru DZ1, artrita reumatoidă sau scleroza multiplă);- studiile de linkage și de asociere. SNP (Single Nucleotide Polymorphisms) sunt polimorfismele utilizate cel mai frecvent pentru confirmarea asocierii/linkage-ului dintre regiunile cromozomale de interes și bolile autoimune. Confirmarea asocierii sau linkage-ului este însă îngreunată de existența alelelor/variantelor considerate de risc, atât în populația generală, cât și la pacienții cu boli autoimune. Derularea proiectului HapMap și extensia sa - proiectul pilot ENCODE (ENCyclopedia Of DNA Elements) pot contribui
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
utilizate cel mai frecvent pentru confirmarea asocierii/linkage-ului dintre regiunile cromozomale de interes și bolile autoimune. Confirmarea asocierii sau linkage-ului este însă îngreunată de existența alelelor/variantelor considerate de risc, atât în populația generală, cât și la pacienții cu boli autoimune. Derularea proiectului HapMap și extensia sa - proiectul pilot ENCODE (ENCyclopedia Of DNA Elements) pot contribui la accelerarea identificării markerilor care au o contribuție semnificativă la apariția bolilor autoimune. În proiectul ENCODE se încearcă să se realizeze o caracterizare cât mai
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de risc, atât în populația generală, cât și la pacienții cu boli autoimune. Derularea proiectului HapMap și extensia sa - proiectul pilot ENCODE (ENCyclopedia Of DNA Elements) pot contribui la accelerarea identificării markerilor care au o contribuție semnificativă la apariția bolilor autoimune. În proiectul ENCODE se încearcă să se realizeze o caracterizare cât mai bună a unor clusteri genici (aproximativ 500 kb) iar rezultatele se vor aplica în proiectul HapMap pentru a obține o densitate adecvată de markeri în diferite regiuni de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
care pot deveni noi ținte pentru creșterea eficienței tratării pacienților cu diferite afecțiuni, iar ulterior pentru a putea prezice predispoziția/protecția individuală pentru boală. Utilizarea markerilor genetici pentru estimarea riscului individual de boală este în prezent dificilă pentru cele mai multe boli autoimune. Această afirmație se bazează pe observațiile că alelele/variantele markerilor de risc sunt prezente atât la pacienți cât și în populația generală și că doar o parte dintre indivizii cu alele de risc vor dezvolta boala. Riscul conferit de markeri
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la pacienți cât și în populația generală și că doar o parte dintre indivizii cu alele de risc vor dezvolta boala. Riscul conferit de markeri depinde de boală. Genele din sistemul HLA contribuie în mod diferit la susceptibilitatea pentru bolile autoimune (tabelul 11.2). Una dintre cele mai clare asocieri este între antigenele HLA B27 și spondilită ankilozantă. Se estimează că aproximativ 90% dintre pacienți sunt pozitivi pentru HLA B27. HLA conferă aproximativ 50% din predispoziția genetică pentru DZ1, artrită reumatoidă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pacienți sunt pozitivi pentru HLA B27. HLA conferă aproximativ 50% din predispoziția genetică pentru DZ1, artrită reumatoidă, scleroză multiplă. Contribuția acestor alele în tiroidita Hashimoto este mult mai redusă. Asocierea dintre alelele HLA și alte boli care au un determinism autoimun este mai puțin clară (ex. asocierea dintre boala Addison, boala Graves, hepatita cronică activă, sindromul Sjögren și HLA B8). Din această cauză, se consideră că alelele din regiunea HLA doar modulează riscul de boală conferit de alte gene determinatoare. Riscul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cu cât valorile RR sunt mai crescute, iar indivizii sunt cu atât mai protejați, cu cât valorile RR sunt mai mici decât 1. Această valoare este considerată valoare de referință. A. Un marker genetic este asociat cu mai multe boli autoimune. La specia umană o serie de markeri din regiunea HLA au fost asociați cu mai multe afecțiuni. Astfel DRB1*0301 a fost asociat cu lupusul eritematos sistemic și cu DZ1, iar riscul de boală conferit de această alelă pare a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
eritematos sistemic și cu DZ1, iar riscul de boală conferit de această alelă pare a fi similar în ambele cazuri. A fost descrisă și situația în care un marker genetic conferă risc pentru o afecțiune și protecție pentru altă boală autoimună. Astfel, HLA B7 conferă risc pentru apariția spondilitei ankilozante și a sindromului Reiter, dar conferă protecție pentru boala Graves, chiar dacă sunt prezenți și alți markeri de risc pentru această boală. În unele cazuri, doar combinațiile de markeri genetici pot explica
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]