8,738 matches
-
Constantin Publicat în: Ediția nr. 234 din 22 august 2011 Toate Articolele Autorului Dansul înseamnă pasiune! Exprimarea eu-lui, amprenta ritmului ce definește unicitatea fiecărui om. Varietatea mișcărilor subliniază stările sufletești și transformă mișcarea în artă pură. Acordurile muzicii dau impuls auzului. Ziua este corespondentul nopții, moartea o prelungire a vieții către dimensiuni mai evoluate. Dansul e vibrația sângelui împletită cu bătaia inimii. Pirueta suavă iți inalță privirea spre cer unde spiritul își absoarbe lumina și talentul. Murmurul pământului îți încarcă trupul
DANSUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371254_a_372583]
-
pulberea magică a imaginației creatoare, în conștiința sufletelor alese să absoarbă frumusețea îngerilor, ce te-au investit cu harul artei tale. Ai lăsat răvășite sertarele, te-ai strecurat afară, lăsând să ardă flacără luminoasă a vieții. O muzica dulce încântă auzul, balsamul sunetelor eterice liniștește aleanul așteptărilor. Te-am oprit să deschizi ultimul sertar. Ți-am strâns mâna, ți-am sărutat zâmbetul și te-am rugat să nu-l descui. Acolo sunt ferecate...Lacrima și Dorul. Camelia C 2010 Referință Bibliografică
CHEIA.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371256_a_372585]
-
cuvinte De rostul lor, de simțăminte Și-n loc să ne privim deschis Mințim, uitând tot ce-am promis. Vederea noastră ne trădează Nu ne mai bucurăm văzând o rază Ne-ncântă astăzi să vedem Circ și durere, în tandem. Auzul ne-a trădat și el Căci nu mai auzim de fel Nici glasul dulce din natură Nici a conștiinței dreaptă gură. Am învățat forțat să tresărim Când zornăitul banilor îl auzim Și-am transformat în strâmb normal A fi prieten
EVADARE DIN MAGAZINUL DE VISE (2) (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344770_a_346099]
-
cu un prunc în brațe, născut în grajd cu două săptămâni în urmă. - Într-o zi, spuse ea, privind cu tristețe pruncul, nemții mi-l vor lua. Un nor de praf se apropie, în timp ce un zgomot din ce în ce mai mare ne lovește auzul. Convoiul. Bărbați și femei, în grupuri separate, escortate de santinele, s-au oprit în fața gardului. Erau poate trei sute de oameni. După ce un subofițer, ieșind din corpul de gardă, dinafara țarcului, făcu numărătoarea, poarta fu deschisă. Urmă o învălmășeală nebună: bărbați
DE ZIUA HOLOCAUSTULUI, 9 OCTOMBRIE 2009 de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344942_a_346271]
-
trei zile. A fost norocul lui să se afle în acel spital un medic român, devotat jurămantului lui Hipocrat. Acesta ceruse sprijin unui medic neamț, cu care doctorul român împărtășea același statut de prizonier de război. După vreo lună, cu auzul slăbit, Manole Pintilii revenea în lagăr, inapt însă pentru muncă. La puțin timp după accidentul lui Manole, veni sorocul lui bădița Nică să se apropie de buza prăpastiei dintre viață și moarte, căci se îmbolnăvise de tifos. În lagărul lor
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
românii se îndreaptă cu inimile curate, încrezători în viitor și pioși. Lirica erotică a lui Claudiu Șimonați crește în cercuri concentrice, având ca germene ideea iubirii absolute. Din acest motiv, mărturisește: „voi fi petală de floare transparentă/ ascunsă/ ochiului și auzului// voi fi/ trandafir/ în ceasul/ când pământul/ mă va chema// atunci,/ sămânța/ va rodi din mine“. (Voi fi) Un poem delicat precum Pași rătăciți amintește de lirica nichitastănesciană: „ai trecut/ cu pași mărunți/ pe cărarea sufletului meu/ urmele tălpilor tale
UN POET HUNEDOREAN CLAUDIU SIMONATI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345939_a_347268]
-
tu/ exemplarul pe cale dispariție/ când netezești lumina/ năluca sunt eu/ îmbrumată de tăcere. Elena Angheluță Buzatulocuiește în SUA. Scrie poezii pentru copii, poeme creștine, traduce de plăcere pe Mariana Mihai, Victor Burde ș.a. Ochi, minte, inimă, suflet, trup, /văz, simț,auz, miros, pipăit, gust,/ rădăcinile ne sunt vechi,/ de demult, tare de demult,/ împletite perechi. Elena Trifan, prahoveancă, doctor în Filologie (nu-i singura în volum, dar îmi place aici a remarca, având domeniile de pricepere lexicologia, folclorul, gramatica <ah, ce
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
inhalat până la sufocarea cunoștinței dar frică tot n-a vrut să te scrie a scris însă despre plecările fără întoarcere în tărâmuri cu oameni istoviți de trăit când tu colindai prin neajunsuri despre urechile ce nu mai zâmbeau decât la auzul sinelui când tu zdrobeai inerția cu aripile goale despre atingerile ce doar vânturile le implantau în pielea rănită de nepăsare când tu zburai cu visele scoase din orbite și în această corespondență de război a invadat oboseală aceea care chinuie
POEM IEŞIT DIN CUTIE de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347889_a_349218]
-
dintr-un castel, / Unde n-a fost prea fidel, / Deveni subit turist, / Când prea vesel, când prea trist. // MORALA // Ochiul sau timpanul.» (p. 138) -, așadar, având „morala“ vectorizată paralel-invers, dinspre pelican, sau babiță, înspre cele două simțuri fundamentele, văzul și auzul (dar nu cu timpanul de alamă), metonimic-reprezentate / sinestezic-simbolizate de ochi și de timpan. De vreme ce-am fost invitați în această nouă „casă“ a lui George Corbu, după tradiția Pelasgimii > Valahimii, și noi îi dăruim „corbigrama-ne de-amiază“: Tot Pasăre
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
sunt poet, nu cer să-mi dai crezare, Legat cu toată viața de cuvânt Cum e legat departele de zare, Ploaia de nor și aerul de vânt. Eu sunt poet și nu o spun cu fală În văzul și-n auzul tuturor, Nevindecat voi fi de-această boală Și dincolo de ea când o să mor Ca lacrima unui copil bătrân Din umbra celui răstignit pe roată, Eu sunt poet și-așa o să rămân În sărbătoarea care mi-a fost dată... SIMPLU ȘI
POEME DE VARĂ 2012 de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347919_a_349248]
-
adieri Cutremurau sau mângâiau pădurile ca ieri El tot pleca și revenea înamorat mereu Să-și vadă iar iubita, ca Unul Dumnezeu. 21 Ca să-L înduplece, să-I stea aproape Ea începu foșnetul, și susurul din ape Ca să-I robească auzul, a început Cântarea Ce nu se mai termină, cât mișcătoare-i marea. *** Terra: 22 -Ingăduie-mi, O! Domnul meu, Preasfinte Să nu Te mai strig azi ca mai-nainte Te-oi cere cerului prin semn sublim Să prindă-n noi rotirea
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
vedeam și admiram farmecul rămas neschimbat al Nadiei, percepeam lumina înflorită în jurul Nadiei, ca un vis, o fericire, o iubire! Și eu, și Maria-Daniela Pănăzan mișcam ochii uimiți, pe deasupra mulțimii care nu putea fi cuprinsă cu ochii, amândoi orchestram în auzul minții aclamațiile adunate într-o eufonie triumfală a iubirii. Amândoi însoțeam cu vocile interioare corul mulțimii, răsunător până departe, la pădurile Slănicului, odată cu susurul râurilor de pe Valea Muntelui. Marea gardă a oficialităților a fost mică și anemică, lipsită de șansa
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
ca o minune... O opalescenta vraja. Unele reci ca niște pietre agitate de apă Altele lumini intermitențe de foc... Ce ar fi fost toate astea fără tine? Date... șterse din calendar. SOȚULUI MEU Ți-am dat ce nu putea fi: Auzul, ce nu a fost niciodată donat. Bătaia, Inimii mele... Ea va împărtăși gândurile tale, stările tale, râsul tău... lacrimile tale, trăite cu mine ce te vor urma până la sfârșitul lumii. CINEVA Ori de câte ori am avut nevoie de cineva, cu care să
LIRICA IUBIRII de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347310_a_348639]
-
meu drag, nu știu cum să încep, cum vei găsi aceasta... ! Nu mă mai recunosc după noaptea noastră împreună. Inimă bună, garoafe sângerii iubire și numai iubire, scumpul meu drag! Ce-ai visat? Mă vei ierta? Un echo răspunde inimilor noastre în auz de dimineață. Scumpul meu Emin, să-l ascultăm mărit în noi. Cu totul, de-acum, cu totul a ta. Veronica ". Se reîntoarce la Iași. 1879-10-19 Îi scrie lui Mihai pe care îl considera "punctul luminos al vieții mele", spunându-i
MĂ ÎNCLIN IUBIRII LOR, de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347319_a_348648]
-
meu cu jalea în desagă Vibrează în lumina Graiului-mult chinuit ... Tăcere curgătoare, Prutule fără de pește, Aș vrea să te văd peste un veac, două - Nu prin binoclu, prin raza care crește, Meleag schingiuit... și tu, lozincă nouă. OFTAT ÎNCHIS ÎN AUZ Mi-am turnat vorbele în palme, poftiți: Voi, patru anotimpuri flămânde de mine, Serviți. Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindă A celor patru zări; ca focul în lemne Surâd blândă. Oftatul, din suflet eliberat, s-a închis
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
am turnat vorbele în palme, poftiți: Voi, patru anotimpuri flămânde de mine, Serviți. Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindă A celor patru zări; ca focul în lemne Surâd blândă. Oftatul, din suflet eliberat, s-a închis în auz, Nu-l gonește nici o rugăciune, nici o sudalmă - Preludiu confuz. M-am răspândit ca un zbor neterminat Din casă în casă, din palmă în palmă - M-am înălțat În numele de Mamă. ACUARELĂ Trag plapuma rușinii pe corpul meu bronzat: O, cum
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
bătrânelul asta micuț a fost așa politicos cu mine, acum pare atât de mare, si, 'Ee, mi se pare..'. A încetinit pasul deodată fiind departe de acei bătrâni. Mergea agale, parcă lăsându-se și el în voia vântului din adierea auzului, cu tot ceea ce se mai furișa prin el așa mai lent. Câteodată, însă, i se interpuneau “vocile” mai aprig, iar cu o mână în aer încerca a le alunga - râsetele colegilor.. -‘Ce umilință!” își spuse. Privind la frunze acum, i
FRUNZA VIETII.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347415_a_348744]
-
discutăm cu cineva, cu un prieten de exemplu, dar să ne gândim la cu totul altceva? De câte ori mergem pe stradă, fără să conștientizăm frumusețile naturii, sau zâmbetul candid al cuiva, sau cât de mult auzim ciripitul păsărilor care ne încântă auzul atât de minunat? Suntem distanțați de toate acestea parcă în mod voit, suntem prea mult preocupați și afundați în propriile noastre gânduri și la toate acestea își mai aduc aportul și alți factori care ne distrag atenția, și care ne
CLIPE MAGIGE! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347410_a_348739]
-
la nivel local, național și internațional peste 55000 de tinere talente de pe toate continentele.Și toate aceste evenimente sunt implementate doar pe muncă de voluntariat.Vizitați blogurile Concursului MP:http://talentelelumii.blogspot.comhttp://tcwforum.wordpress.com... XII. OFTAT ÎNCHIS ÎN AUZ, de Renata Verejanu , publicat în Ediția nr. 1128 din 01 februarie 2014. Mi-am turnat vorbele în palme, poftiți: Voi, patru anotimpuri flămânde de mine, Serviți. Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindă A celor patru zări; ca
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
am turnat vorbele în palme, poftiți: Voi, patru anotimpuri flămânde de mine, Serviți. Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindă A celor patru zări; ca focul în lemne Surâd blândă. Oftatul, din suflet eliberat, s-a închis în auz, Nu-l gonește nici o rugăciune, nici o sudalmă - Preludiu confuz. M-am răspândit ca un zbor neterminat Din casă în casă, din palmă în palmă - M-am înălțat În numele de Mamă. 23 septembrie 1983 poem din cartea ”Dreptul de mamă”, 2010
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
mult Mi-am turnat vorbele în palme, poftiți:Voi, patru anotimpuri flămânde de mine,Serviți.Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindăA celor patru zări; ca focul în lemneSurâd blândă.Oftatul, din suflet eliberat, s-a închis în auz,Nu-l gonește nici o rugăciune, nici o sudalmă -Preludiu confuz.M-am răspândit ca un zbor neterminatDin casă în casă, din palmă în palmă -M-am înălțatîn numele de Mamă.23 septembrie 1983poem din cartea ”Dreptul de mamă”, 2010... XIII. METAFORA NEMURIRII
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
ești, mireasă... Se-ntâmplă des și deseori Se-ntâmplă rar și doare Când vii și pleci și rareori Când și rămâi, sau pare... Se-ntâmplă des și deseori Nici nu mai știu de este Adevărat și în culori, În văz, auz și peste... Se-ntâmplă des și uneori Abia se-ntâmplă, poate, Să fim doi simpli muritori Ce-și dau, din tot de toate... Referință Bibliografică: Se-ntâmplă deseori... Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1098, Anul IV, 02
SE-NTÂMPLĂ DESEORI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347485_a_348814]
-
trei zile. A fost norocul lui să se afle în acel spital un medic român, devotat jurămantului lui Hipocrat. Acesta ceruse sprijin unui medic neamț, cu care doctorul român împărtășea același statut de prizonier de război. După vreo lună, cu auzul slăbit, Manole Pintilii revenea în lagăr, inapt însă pentru muncă. La puțin timp după accidentul lui Manole, veni sorocul lui bădița Nică să se apropie de buza prăpastiei dintre viață și moarte, căci se îmbolnăvise de tifos. În lagărul lor
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
își are sens am scris aceasta ochiul e ceva rămas din uterul mamei unde era atât de întuneric încât trebuia să mă agăț de spinările stărilor ei ochiul nu și-a demonstrat utilitatea în înfățișările sale cu cifre litere și auz al crepusculului vă spun pricina pentru care există e nașterea înainte de lumină bâjbâim între starea de a fi și nestaticul fosforescenței pe care nu o atingem cu degetele care ar trebui să ne fie suflet nici firele de adevăr nu
ORHIDEE de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348830_a_350159]
-
gol. *** Arhiereul Caiafa primi vestea exact când soarele răsărise deasupra orizontului. Oamenii lui nu doriseră să-i strice somnul în timpul nopții. La fel și arhiereului Anna, îi comunicară vestea dispariției de la mormânt, după răsăritul soarelui. Arhiereul nu spuse nimic la auzul veștii. Oftă adânc și clătină din cap a negație. -Serah! spuse el. Chemați-l pe Serah la mine imediat! Slujitorul dădu însă din umeri. -E de negăsit luminate arhiereu! V-a lăsat însă acest bilet. Arhiereul Caifa despături bucata de
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]