1,813 matches
-
fără excese stilistice și sofisticării intelectuale, cu care ne mândrim în România, tentați cum suntem să punem mereu preț pe subtilitate. Nu înseamnă că tipul acesta de scriitură, mai pe înțelesul celor mulți, ar fi inferior din punct de vedere axiologic. O demonstrează succesul occidental al lui Pelevin. I s-au publicat până acum patru sau cinci cărți. O literatură în spiritul vremii. Comunismul și postcomunismul în Est constituie o mină de aur ce trebuie exploatată. Cu unelte noi, postmoderne. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prin Internet și despre navigarea online, ca despre „cel mai mare atac asupra spiritului din istoria omenirii”. El a pretins că Internetul ar putea... extermina literatura dacă nimic nu i se va opune. Alți colegi se situau în plin paradox axiologic. Astfel, la Paris, un inteligent și talentat poet din echipa noastră tot ce vroia de mult timp era să viziteze Hotelul Ritz, unde a stat în ultima noapte Prințesa Diana. Și în excitarea sa naivă m-a întrebat de câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
chiar și pentru cei care nu sunt postmoderni, mult mai degajat dialogul cu antecesorii. Aceștia le par celor de azi niște colegi cam vetuști și, prin urmare, epoca noastră e pe cale să impună un complex de superioritate în locul vechii evlavii. Axiologic, pe scurt luând-o, nu sunt nici semne, nici motive de lamentare. Dar că "tradiția" iradiază, și încă spornic, în poezia contemporană se vede nu numai din strategiile intertextuale (bune pentru a dejuca o influență), ci și din ecourile care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din literatură, ar putea avea privirea suficient de curată spre a alege neghina ideologică din operele publicate sub regimul comunist. Ne trebuie tineri istorici literari înarmați cu o armătură teoretică care să le permită o corectă decelare critică, sub unghi axiologic, între literatura adevărată și maculatura comunistă. Ce înseamnă curaj în literatură? Te regăsești între "curajoșii" literari? Curajul în literatură este să te ocupi de literatură, chiar dacă, mai ales în vremuri ca ale noastre, sunt domenii cu mult mai profitabile și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nimic, o acuză, pe un blog, de... conservatorism. Dacă inovația bună, rea, nu e important poate fi taxată drept conservatorism, cuvântul în sine își pierde orice sens. Cu toții ne-am lovit, nu de neînțelegere, ci de această iresponsabilitate conceptuală și axiologică inexplicabilă, foarte răspândită în lumea literară de azi.) Cum explici sărăcia în care se zbate scriitorul român, neplătit de stat, de edituri, de reviste și care perseverează cu o voință nefirească? E, cumva, literatura, un viciu nepedepsit? Ce pedeapsă merită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fecioara determină în el o răzvrătire împotriva propriei ființe și pleacă "spre adâncimile cele mai iradiante ale conștiinței sale de făptură superioară". Zborul către demiurg trece printr-un spațiu "construit din convulsii de lumină". El se prezintă în fața unei Judecăți axiologice în urma căreia înțelege că "reductibilitatea sferei absolutului la sfera contingentului" nu mai este "de ordin ontologic" ci de "ordin axiologic", pentru ca finalul poemului să evidențieze doar distincția între orizontul teluric și cel ceresc al existențialității. În cel de al doilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
făptură superioară". Zborul către demiurg trece printr-un spațiu "construit din convulsii de lumină". El se prezintă în fața unei Judecăți axiologice în urma căreia înțelege că "reductibilitatea sferei absolutului la sfera contingentului" nu mai este "de ordin ontologic" ci de "ordin axiologic", pentru ca finalul poemului să evidențieze doar distincția între orizontul teluric și cel ceresc al existențialității. În cel de al doilea eseu Transvaluarea hyperionică a temporalității din tripticul ce alcătuiește prezentul studiu, pune în discuție problema denivelării valorice între "două registre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de natură ontologică a timpului însuși: "impas în înțelesul că nici una dintre cele două formule, nici cea a timpului efemer, dar "fericit", specific condiției umane, nici timpul imuabil și etern, dar anistoric, fără mlădierea existențială, nu constituie alternative ontice satisfăcând axiologic la modul absolut". Din perspectiva eternului, oscilația temporalității de ordin omenesc, "oscilând de la transfigurare la neant", apare ca un nonsens. Entitățile cerești, prin lipsa de istoricitate, de culoare și vibrație existențială, prin lipsa participării afectuoase, duc la înțelegerea din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sfidarea unui întreg șir de antecesori iluștri, față de care actuala intelectualitate, sfertodoctă și teribilistă, seamănă mai degrabă cu o gașcă gălăgioasă de "fârțingăi" și "pițipoance"", fapt ce atestă o realitate, anume că "societatea noastră de azi trăiește un descumpănitor complex axiologic și identitar", într-o Europă "despiritualizată și cinic-utilitaristă" unde "noi ne străduim, cu penibilul inerent oricărei derute nevertebrate, să devenim ceea ce nu suntem: niște "europeni de nicăieri", fără rădăcini istorice și metafizice, gata să ne iluzionăm în numele unor minciuni occidentale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
plăsmuire vie, în formă de viață", cu alte cuvinte "a transformat vitalitatea în productivitate"", apropiindu-l în această perspectivă de Goethe. Și, continuă:" Un factor modelator important este transmutarea întâmplărilor vieții în planul destinului, iar a calităților operei în plan axiologic suprem". Pentru ca să adaoge, citând proiecții alternative din poeme (Regele, Călugărul, Ascetul, Magul ș.a.), care atestă ipostazieri simbolice: "La Eminescu se întâmplă ceea ce se întâmplă în mit, conform lui Eliade: transformarea existenței în paradigmă și a personajului istoric în arhetip". Mitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
critici, că exprimarea preferinței este un act mult mai complicat, ea presupunînd, de cele mai multe ori, și un proces de evaluare (20, p. 91); relațiile interpersonale au nu numai o latură psihologică, ci și una socială, care le conferă un conținut axiologic (16, p. 52). Deși, sub aspect teoretic, sociometria nu permite o explicare integrală a "universului social", ea are totuși meritul de a fi pus în evidență valoarea relațiilor afective dintr-un grup uman; totodată, ea oferă numeroase metode și tehnici
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
aur, mi se pare a se așeza lângă marile date istorice, sub un sigiliu nemuritor de glorie.“ („Istoria în inimile noastre“, Gazeta literară, 10 martie 1960) „Ar însemna din partea mea o trufie nemărginită să încerc să dau aprecieri de ordin axiologic acestui document; țin, mai de grabă, să vă comunic câteva stări de sentiment. Am avut impresia unui document fundamental pentru că reprezintă o sinteză, ca întreaga gândire Ceaușescu, o sinteză a gândirii întregului popor, în ce are el mai bun, mai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
fiecare etapă de dezvoltare, chezășia înaintării noastre sigure pe drumul comunismului.“ (Amfiteatru, octombrie 1975) „În mod consecvent, în documentele Partidului Comunist Român, în cuvântările tovarășului Nicolae Ceaușescu, problematica delicată și complexă a națiunii cu multiplele ei corolare științifice, politice și axiologice s-a constituit într-un veritabil laitmotiv teoretic. Spre el converg și dinspre el se ramifică o mulțime de alte aspecte ideatice și practice de o excepțională importanță pentru politica internă și externă a României.“ („Unitate, independență și suveranitate națională
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
puțin surprins de punctul de ancorare al discuției noastre într-o temă spinoasă sub aspect moral, fertilă ideologic, aporetică în privința evaluării consecințelor ei. Mă simt stânjenit atunci când sunt pus în situația de a discuta despre o creație artistică în termeni axiologici. Suferim astăzi de pe urma unui exces de conceptualizare ce ne-a estropiat plăcerea de a fi simpli cititori pasionați de literatură ori spectatori entuziaști în sala de cinematograf. Când deschidem o carte ori ne instalăm în fața ecranului, se poate descifra o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pe care le spune le știam deja din cărți. “i-apoi, cum să nu iubești un om care a scris că visează o lume formată numai din leneși și din esteți ? țuțea punea această întrebare (cam copilăroasă) : Ce se opune axiologic Premiului Nobel ?. Și tot el, firește, dădea și răspunsul : Parafrazându-l, m-aș întreba și eu în continuare : și, mă rog, ce stă, axiologic, deasupra Sfințeniei ? Răspunsul meu : refuzul Premiului Nobel (vezi Beckett, alt mare prieten al lui Cioran). Un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
formată numai din leneși și din esteți ? țuțea punea această întrebare (cam copilăroasă) : Ce se opune axiologic Premiului Nobel ?. Și tot el, firește, dădea și răspunsul : Parafrazându-l, m-aș întreba și eu în continuare : și, mă rog, ce stă, axiologic, deasupra Sfințeniei ? Răspunsul meu : refuzul Premiului Nobel (vezi Beckett, alt mare prieten al lui Cioran). Un estet leneș nu va fi niciodată invidios pe laureații Premiului Nobel. De ce ? Fiindcă participă și el, cu puținătatea sa, la ideea de Estet Leneș
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pe Valea Jiului iar la reîntoarcere mi-ar fi fost mai greu să-l trimit în timp util. Cu revista, deocamdată lucrurile s-au stabilizat, cred. Ceea ce nu înțeleg însă este controversa dintre Era socialistă și Contemporanul în privința criteriilor critice, respectiv axiologice. Probabil congresul de la toamnă va lămuri și această problemă. Nu mi-ați scris nimic de acea ipotetică culegere de studii (comunicări) de la Festivalul Bacovia de anul trecut. Probabil a rămas în starea de proiect ca atîtea alte frumoase inițiative. Și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
în mână, tragicul fiind domeniul, prin excelență, adecvat judecăților de ordin etic. Chestiunea este de a ști dacă comicul propriu-zis se poate ridica sau nu la dem- nitatea unui astfel de demers, mai ales că el iese și din sfera axiologicului. Valorile nu se pot statua într-un comic care nu răspunde prin transfigurarea specifică tragicului, Molière servește din nou ca termen de comparație. „În fond, tipul Molièresc este un tip «de plâns». Râdem de o situație comică, nu pentru că e
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cerchist, de aceea devine necesară radiografierea „amoralității”, aducerea ei în pla- nul conștiinței, supunerea ei unui demers analitic, rațio- nalist, cu un ultimativ sens soteriologic. Ceea ce presupune exorcizarea demonului comic din comediile lui Caragiale. În centru stă dezbaterea „asupra structurii axiologice a spiritului românesc” subliniază Negoițescu în scrisoarea din 13 august 1947. Negoițescu socotește comediile lui I.L.Caragiale plasate în afara Binelui sau a Răului, în spațiul amoralității, iar lumea lui Caragiale subîntinde lumea românească și, în principiu, lumea vechiului regat. Văzută
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
că valoarea estetică în sine e „minor realizabilă”, și că „maximum de realizare estetică se obține prin con- juncția estetic- moral” . În cele din urmă, criticul dorește reorientarea filozofiei românești pe baza datelor fenome- nologiei către o analiză a structurii axiologice umane, în general, și a spiritului românesc, în particular, eludând filozofia existențialistă socotită drept inadecvată pentru o cultură precum cea română, dezorganizată, cu serioase deficiențe „de structură”. Negoițescu indică și drumul lite- raturii către obiectivitate cu eliminarea subiectivismului literaturii psihologice
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
venind în contact cu „lumea personajelor” și, astfel, înțelegând mai bine relația dintre referent și opera lui nenea Iancu, fără ca vechea aprehensiune să dispară definitiv. Ceea ce constituie un fapt definitoriu în această omologare a „mode- lului Caragiale” este echivalarea sa axiologică cu „modelul Eminescu”, primul criteriu nefiind unul estetic, ci unul al audienței. „Ceea ce înseamnă că o anume sensibilitate a sufletului românesc este asigurată permanent de lirica lui Eminescu, după cum un anume pitoresc al graiului nostru cotidian va rămâne mereu îndatorat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
argumentația Ecologiei Umane, comisie Înființată În anul 1986 În cadrul Asociației Oamenilor de Știință (A.O.Ș.). În lucrările acestei comisii apărute În vol. XXIX din 6 oct. 1988 s-au inserat puncte de vedere ce devansau opțiunile „Gintei Latine” ... „Criza axiologică, urmare a crizei ecologice la care se adaogă influențele administrațiilor totalitare, prefigurează „omul nou”, dezumanizat, deviat comportamental psihosocial, diminuat afectiv”. Articolul și expunerea la simpozion continuă cu măsurile ce se impun: ... „Respectarea În procesul dezvoltării a etosului autohton, ocrotirea monumentelor
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
la noi până astăzi. Cu excepția Istoriei literaturii române contemporane de E. Lovinescu, cartea lui G. Călinescu are un avantaj chiar asupra lucrărilor de proporții care tratează literatura română parțial sau total. Neajunsurile sunt provocate de lipsa sau inconsecvența utilizării criteriului axiologic. Tipăriturile lui Coresi și ale lui Chesarie de Râmnic fac pe N. Iorga să vibreze mai mult decât opera lui Rebreanu sau Arghezi, Cartojan nu ierarhizează sub raportul valorii pe cronicarii moldoveni și n-a avut curajul să-și publice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pentru a-ți da dreptate”. Se instituie peste tot o „universală tăcere, surâzătoare, pacifică, o tăcere pentru care dialogul e un bruiaj indezirabil”. indiscutabil, toleranța tăcută e o formă de patologie socială. Ea devine „un soi de anestezie logică și axiologică, simptom al unei voioase paralizii interioare”. * Intolerabilul - limită a toleranței. Altfel spus, întrebarea este următoarea: care este „câmpul de toleranță” în domeniul social? Exemple: Poți să adopți o lege în articole contradictorii sau care se anulează reciproc? refuzul de a
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Piesa de teatru Ileana Sânziana, scrisă în colaborare cu Alecu Popovici, a fost premiată la concursul teatrelor de păpuși desfășurat la Belgrad în 1968. Scrierile lui G. se situează consecvent într-un minorat literar pe toate nivelurile, începând cu cel axiologic și sfârșind cu cel al finalității didactice, moralizatoare. Ele asociază o mobilitate exterioară (probată de varietatea genurilor și speciilor frecventate, cu o predilecție evidentă pentru literatura adresată copiilor) unei uniformități fără fisură a mesajului. Dacă se poate vorbi de o
GAFIŢA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287125_a_288454]