1,939 matches
-
mele deprimante. Iartă-mă că am fost așa de focalizată pe mine. Nici nu te-am întrebat ce-ai mai făcut! Fiona s-a strâmbat. —Stai liniștită. Chiar trebuie să fii focalizată pe tine atunci când vrei să rămâi gravidă. Vreo bârfă, ceva? Am nevoie de ceva care să mă înveselească. Fiona a tresărit. —Da, am vești, dar mă tem că sunt tot deprimante. Noaptea trecută am avut parte de un episod dramatic și-abia așteptam să spun cuiva. A! Dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ar trebui să plângă mai mult. Nu, doamna Edge nu mai locuiește aici, a plecat undeva în străinătate, unde se iubește cu cei de acolo, și de ce nu, că doar încă mai e frumoasă prin părțile astea, n-o să auziți bârfe răutăcioase despre văduvele vesele. în orice caz, nu după ce Elfrida a crescut mare, e o comoară de fată, îi ajută pe bătrâni, are grijă de sugacii urlători ai tinerilor căsătoriți, citește mult, coase mult, gătește mult, dar fetele de optsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care se opresc cu nesaț și invidie asupra a tot ce strălucește. Aceștia sunt avarii, lacomii. Sunt acele priviri nemulțumite, care dezaprobă și critică totul în jurul lor, care sunt întunecate și mereu la pândă în căutare de noi motive de bârfă. Aceștia sunt oamenii neîmpăcați cu ei înșiși. Există o polifonie a vocilor și la Mihaela Alexa. Numai că dialogul, de multe ori intens dramatic, nu este decât un monolog în care fiecare replică schimbă emițătorul și receptorul într-o suveică
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care se opresc cu nesaț și invidie asupra a tot ce strălucește. Aceștia sunt avarii, lacomii. Sunt acele priviri nemulțumite, care dezaprobă și critică totul în jurul lor, care sunt întunecate și mereu la pândă în căutare de noi motive de bârfă. Aceștia sunt oamenii neîmpăcați cu ei înșiși. Pentru ei am o armă la îndemână: frâna bruscă. Și cât venin aruncă asupra mea nici nu vă puteți imagina. Șoferul începu să râdă cu poftă. Karina se mai destinse puțin. - Sunteți un
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cortegiu impresionant. Câțiva dintre locatari am observat că m-au evitat cât au putut, dar miam propus să fiu și eu nepăsător, conștient că sunt judecat greșit. Am discutat mult cu domnul Stratan (Gârneață), care nu pleacă niciodată urechea la bârfele din jurul său. Singura care l-a plâns pe decedat a fost femeia de serviciu. Domnul Cantemir nu arăta tocmai rău În sicriul cumpărat din banii noștri. Stătea țeapăn Întins, inexpresiv, ca și cum ar fi... Înghețat la un ordin. Un ordin de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dimineață. Doar ce am stins lumina și am Început să urc scările când Îmi vine În minte un gând rău. Dacă Paula vede cutiile de la Sainsbury În găleata de gunoi, va răspândi vestea Marii Falsificări a Plăcințelelor În cercul de bârfă al dădacelor. O, la naiba. Caut cutiile În gunoi, le Împachetez În ziarul de azi și ies cu pachetul pe ușa din față. Mă uit la stânga, mă uit la dreapta, să fiu sigură că nu mă vede nimeni. Le vâr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
obosit acum, se punea În mișcare, la adăpostul nopții pentru a nu fi văzuți de nimeni, nu că ar fi furat ceva, ci pentru a nu trezi bănuieli și clevetiri ale consătenilor, extrem de suspicioși și recunoscuți ca mari iubitori de bârfe, Încă de pe vremea aceea. Bine instalat pe umerii puternici ai Didiței și ținut de picioare numai cu o mână, (În cealaltă fata ducând o găleată cu pește) Va se chinuia să-și țină ochișorii Închiși, pentru a nu mai vedea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a plecat. Și-a subînchiriat apartamentul pentru restul verii. Hennessy susține că inspectorul Cabrera e pe urmele lui. În vocea ei era o bizară notă de speranță, scoasă În evidență de schimbarea subită de atitudine. Oare Îi strecurase inspectorului vreo bîrfă despre activitățile lui Crawford, vreo informație În legătură cu incendierea șalupei și cu traficanții din fața discotecii de la Clubul Nautico? — Crawford stă clandestin În Residencia. E o mică problemă cu... parcarea, cred. Bobby e mereu pe fugă și uită că nu sîntem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bani și ei, și băiatului, dar că nu vorbeau niciodată. — Doar n-ai să mă faci de râs la vârsta asta, așa cum nu m-ai făcut nici când aveai douăzeci de ani! se răstise maică-sa. Ea aflase cea dintâi bârfele și, până atunci, nici că își închipuise vreodată că Ghazal a ei ar putea să mai caute alt bărbat. Deși nu-i spunea în cuvinte, amândouă știau: se temea. O femeie iraniană, chiar în capitală, la Teheran, nu putea să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a schimbării. „Scrierile lui Wordsworth”, mărturisește el mai departe, „au contribuit mult la domolirea vârtejului amețitor, absolut inerent schimbărilor bruște. Mi-au stârnit lacrimi de fericire și de recunoștință”. Așadar, părăsi armata, cu viața ei aspră de cazarmă și cu bârfa vulgară a popotei, și se reîntoarse la Linden House plin de acest nou entuziasm pentru cultură. O boală grea, În timpul căreia, ca să folosim propria lui expresie, a fost „făcut cioburi, ca un vas de lut”, l-a lăsat sleit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se părea că azi trebuiau să repete primele două acte. După aceea, puteam să întreb dacă merge cineva la o bere. E clar, n-aveam astâmpăr până nu găseam pe cineva cu care să ies. Ca să nu mai zic de bârfă. *** Mă strecurai printre uși în mijlocul unei scene pline de pasiune dintre Hazel și Fisher, care-l juca pe Demetru; ea îl ruga să nu plece, în timp ce el voia cu disperare s-o urmeze pe Hermia. În încercarea de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Mă ridicai în picioare, ștergându-mă de praf pe fund. Eu m-aș duce înapoi înăuntru, zisei, adăugând cu o nepăsare studiată: deși faza zilei fuse și se duse. Parcă-l vedeam pe Hugo ciulind urechile. —Sam? Îmi miroase a bârfă. Ne sări în față, împiedicându-ne, pe mine și pe Sophie, să ieșim pe poarta cimitirului. Nu pleacă nimeni de aici până nu-mi spune Sam ce s-a mai întâmplat. Soph, știu că și tu ești la fel de curioasă. Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mare legătură cu situația. — Cum îndrăznești să mă compari cu Marele Iepure Alb1? Mă privii de sus, de la înălțimea nasului său lung și suflă un nor de fum. — Spune-mi ce s-a mai întâmplat azi. Știi că-mi place bârfa. Păi cam atât, pe cuvânt. Am verificat cu Sophie cafeaua lui Violet și am găsit pe fundul cănii ditamai stratul de zaț. Alea erau antihistaminicele, asta dacă nu a luat chiar ea ceva. Cum naiba te-ai gândit la ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
destul de bine. Nici o hibă majoră. — Helen mi-a spus despre chestia cu Violet. Ai văzut-o cu ochii tăi? zise Janey. Adică, chiar a sărit la ea? Hugo evită în mod vădit să se uite la Helen. Mă gândeam că bârfa care se duce de capul ei cu cât ajunge mai departe de sursă, asemenea unui izvor care se transformă treptat într-un râu. — A fost o furtună într-un pahar cu apă, zise el pe un ton destul de calm. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Așa că, na... Vocea se pierdu, iar el își vârî restul de foitaj în gură, strângând din fălci și mestecând cu mișcări lungi și încete, cu obrajii umflați, de parcă ar fi fost Marie Helvin 1. Dezamăgită de complicele său într-ale bârfei, Helen se îmbujoră de furie. — Va fi foarte interesant să urmărim ce se întâmplă, sări Janey imediat. E clar că MM e pe val. Practic au venit s-o vadă aseară toate numele grele. Uite-l pe Trevor Nunn1. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cel mai bun. În fiecare zi, la cea dintâi licărire a zorilor, Harun Iscoditorul venea să mă ia pentru a străbate alături de mine cele câteva sute de pași care duceau de la casa lui Khâli până la școală. Uneori făceam schimb de bârfe, alteori repetam versetele studiate în ajun. Adesea nu spuneam nimic, eram prieteni pe tăcute. Într-o dimineață, când am făcut ochi, l-am văzut în odaia mea, stând așezat la picioarele dulapului-pat pe capacul căruia eram culcat. Am tresărit, temându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ironic, era vizibil încântat de idee. Mai rămânea să-l conving pe tata. În anul acela, Mohamed se afla adesea în afara orașului, căutând un loc de luat în arendă spre a duce o existență pașnică, departe de zarvă, departe de bârfe, departe de ochi mustrători. Timp de două săptămâni încheiate, l-am așteptat așadar zi de zi, cerând întruna vești despre el de la Warda și de la Mariam. Ele n-aveau habar de nimic. Ca și mine, așteptau. Când, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rămânea chiar în interiorul casei lui Zeruali și se șușotea că unele rămăseseră însărcinate după despărțire fără ca Zeruali să se arate surprins sau ofensat. Bineînțeles, Sara s-a năpustit chiar în după-amiaza aceea la maică-mea ca să-i aducă la cunoștință bârfele. Eu tocmai mă întorsesem de la școală și ronțăiam niște curmale ascultând cu o ureche distrată trăncăneala celor două femei. Deodată, un nume. M-am apropiat: — Au avut chiar și timp să-i dea lui Mariam o poreclă: Viermele de Mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să sufere, să moară uneori împreună, ei încetează de a mai fi străini unii de alții; nici un cusur nu rămâne ascuns, nici un șiretlic nu rezistă. Văzută de departe, caravana este un cortegiu; văzută de aproape, ea este un sat, cu bârfele lui, cu glumele, poreclele, urzelile, conflictele și împăcările lui, cu serile de cântec și de poezie, un sat pentru care toate ținuturile se află pe meleaguri îndepărtate, chiar și acela din care a plecat, chiar și cele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acasă pe jos, sporovăind cu Harun, povestindu-i despre boala unchiului, apoi despre moartea sa, evocând amintiri de la Segelmesse și de la Tombuctu, fără să uit de Hiba, care venea respectuoasă în urma mea, ducându-mi lucrurile. Iscoditorul mi-a relatat ultimele bârfe din Fès: Astaghfirullah murise, ca și Hamza bărbierul, Domnul să aibă milă de ei! Ahmed Șchiopul se întorsese în ținutul lui, la miazăzi de Marrakech, unde conducea împreună cu fratele lui o mică trupă de mujahedini care se luptau cu portughezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vertical în fața gloatei, avea să delireze minute întregi înainte de a-și da duhul. Pentru a încerca să uit, am decis să mă ocup de treburile mele obișnuite, să merg să mă informez despre plecările și sosirile caravanelor, să ascult câteva bârfe. Dar, pe măsură ce înaintam, capul mi se făcea tot mai greu. Eram cuprins parcă de amețeală, pluteam în derivă, de pe o stradă pe alta, de la un suk la altul, pe jumătate inconștient, trăgând pe nări mirosul de șofran și de brânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lejer o lamă de topor; CĂLĂUL și-o ascunde la spate.) CĂLĂUL: Asta e securea... GARDIANUL (Amuzat la culme.) Asta e securea! Asta e securea! ARTUR (Indignat-amuzat.): Asta e securea? Cu asta vrei să-mi tai capul? CĂLĂUL (Speriat.) Eu? Bârfe, domnule! ARTUR: Adică mă minți în față? GARDIANUL: Îl minți în față pe domnul? ARTUR: Păi, tu știi cine sunt eu? CĂLĂUL: Eu nu știu nimic. Eu n-am văzut nimic... ARTUR: Eu sunt osânditul! (CĂLĂUL leșină; cei doi îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Nu sunt din grupul lor, oricât m-aș amăgi. Nici altădată nu m-au invitat la astfel de pomeniri sau lansări de cărți. Am fost întotdeauna unul din afara lor. Poate și pentru că nu duceam viața lor, nu mă complăceam în bârfe și alte mărunțișuri din astea. Iorda și Necșoiu mă țineau, cât de cât, lângă ei, alături și de ceilalți. Altfel, îmi erau indiferenți, îi consideram copilăroși (cum și sunt, de multe ori) și orice discuție prelungită cu ei mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
masă rezervată. Ne va conduce maître d’hôtel, vom alege, vom comanda, vom discuta banalități, voi încerca să-i evoc toți anii împreună, va refuza să vorbim despre asta, va prelua ea inițiativa discuției, ducând-o pe tărâmul neutru al bârfelor, mai întâi literare, apoi mondenități, va vorbi mult de Nicu Ceaușescu, încă îl admira, îl socotea singurul de cert viitor politic, vom vorbi mult, lejer, plutind pe suprafața limpede a nepăsării pe care ne îndârjim s-o ținem tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
postul „Romantic“. Cum poți să-i urăști, bănuindu-le atâtea suavități? Cum poți să te enervezi, din deznădejdea zilnică a timpului pierdut, când vezi cât de calm li se trece ziua în care nu fac nimic? Și nesfârșitele ceasuri de bârfă. Taclale la „o țigare“, cu mesaje schimbate de la un etaj la altul, de la un depozit la altul. O lume amorțită Biblioteca, prăfuită, care mi-a mâncat atâția ani. O iubesc doar pentru că și eu sunt leneș, visător, troienit de colb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]