3,370 matches
-
clasare, Veturia apărea în biroul domnului Gafton. Se apleca peste foile răspândite pe masă. „După o scurtă perioadă de timp când chibriturile au fost de calitate mai bună, iată că în prezent s-au ivit din nou motive de nemulțumire. Bețele cu gămălie de fosfor sunt acceptabile, dar pasta de pe cutie care servește la aprins este prea subțire, rupându-se de la primele aprinderi. Am mai scris despre această problemă. De mirare că efectele criticii au durat atât de puțin. Fabrica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încetișor, ușa după el. Se prinse, cu dreapta, de bara scării. Talpa groasă a pantofului pe prima treaptă de dedesubt. O treaptă obișnuită, da, ca la urcare. Căută chibriturile pe care le avea totdeauna la el, focul ancestral, salvarea. Primul băț nu se aprinse, bineînțeles. Mai încercă două, izbuti. Sub mica flacără de fosfor privi golul scării, da, era în ordine, ca la urcare. Bâjbâi, fără să mai aprindă chibrituri, un pas, încă un pas, treaptă cu treaptă. Liniște, vocile diminuaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Credința, spiritul critic și combativ... păi, asta e partea Ierusalimului! Asta voiam să spun. O contradicție, nu-i așa. Ianuli încălzește în palmă paharul de vin roșu.Mâini firave, unghii crescute. Un tremur, cu opriri, ale brațelor subțiri, ca niște bețe. — Al Ebreilor, deci! Cunoașteți acest poem? Marele dumneavoastră poet modern... Sorb ritmic din pahare, ronțăie biscuiți, toți trei. — „Zilele mele cele mai prețioase sunt acelea în care las cercetarea estetică“, scandează, tărăgănat, doctorul. Cunoașteți versul? „Zilele mele cele mai prețioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un teanc înalt de cărți abia achiziționate, așezate pe o masă de lângă tejgheaua din față. Apoi, tușind din piept, a scos un pachet de Marlboro dintr-un buzunar al rochiei zdrențăroase, lălâi. După ce și-a aprins o țigară, a aruncat bățul de chibrit aprins pe jos. Ascunzându-și mirarea, Tom l-a stins sub talpă. Nu s-a ostenit să îi spună că, în magazin, fumatul era interzis. — Despre cine vorbim? a întrebat el. — Despre Harry Dunkel. Cine altcineva? — Dunkel? — Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
instalați, se scuză și dispare înăuntru. Are treabă de făcut, dar primii oaspeți plătitori din istoria lui Chowder Inn sunt liberi să trândăvească la soare cât vor. Timp de câteva minute, o urmăresc pe Lucy care aleargă pe peluză, aruncând bețe câinelui. La stânga mea, Tom citește o piesă de Don DeLillo. Mă uit în sus, la cer, și studiez norii trecători. Un uliu se rotește în raza vederii mele, apoi dispare. Când uliul se întoarce, închid ochii. În câteva secunde, adorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
gata și cafeaua, așa că nu mai am nici un pretext să vorbesc cu el. Mă întorc la ușă, unde tremură Debbie. —Ei bine? mă întreabă intrigată. —Ei bine ce? îi răspund. Sunt așa de obosită, că am nevoie disperată de două bețe de chibrit ca să-mi țin pleoapele ridicate. Crezi că o să plece devreme pilotul? Sunt frântă și mă deranjează lentilele de contact. —Ai văzut ceva drăguț la clasa întâi? zice Debbie ridicând o sprânceană. — Da, zic dând din cap aprobator. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de salvare, vă rugăm să acordați asistență În primul rând copiilor și persoanelor În vârstă. O, Doamne... Ce rost are să citesc lucrurile astea ? La ce mi-ar fi de folos să mă uit la imaginile astea cu omuleți ca niște bețe care sar În ocean, În timp ce avionul explodează În urma lor ? Bag repede instrucțiunile de siguranță În buzunarul de plasă din față și iau o Înghițitură de șampanie. — Scuzați-mă, doamnă. Lângă mine și-a făcut apariția o stewardesă cu păr roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
decât trunchiurile copacilor din jur. Stătea și fuma, cu picioarele goale în adidași spânzurând spre apa verzuie. În timpul ăsta, contempla cu ochii micșorați panorama orașului în dimineața de primăvară ploioasă. De pe mal, un puști tot încerca s-o agațe cu bățul undiței - i-a prins chiar poala puloverului, i-a ridicat-o, ea a zvârlit scurt din picior după el... Totul trebuie să se petreacă repede, până se schimbă culoarea la semafor. Locul dintre crăci trebuie să fie mai bun decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lui Anton. Puteam să știu dinainte că la noi acasă „se coace“ ceva, după aerul misterios al lui Sile, care își fuma puturoasele lui sub geamul bucătăriei noastre, expunându-și în lumina generoasă a felinarului piramida impozantă a nasului și bățul din gură. De dimineață plecase glonț la poliție, s-o denunțe pe fata care stătea ilegal la noi în spațiu, plecase așa semiîmbrăcat în decembrie, așa cum stă și acum pe alee, fumând numai într-un pulover - lasă-l, că e-ncălzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
folosi la iluminat. Dă mai multă lumină decât o lumânare și are un miros plăcut. Toți îl folosesc pe acolo. Când eram copil, îmi petreceam după-amiezile curățând semințele de beema. Le înșiram pe o ață lungă, o legam la capătul bățului meu de bambus și îl înfigeam acolo unde citeam. Uneori, îl luam la iazuri, ca să mă ajute să găsesc pești și țestoase... Vorbește mai departe și o trage la pieptul lui, strângându-i mâinile. Ea ține minte că încăperea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să fiu părtașă la asta. Însă încerc să nu fiu atentă la gândurile lui, ca să mă pot concentra pe plăcere. Îmi îndrept ochii în altă arte, la un suport pentru creioane de pe biroul lui. E făcut dintr-o legătură de bețe de bambus. E plin de pensule și stilouri, care stau în sus, spre tavan, ca un mănunchi de orhidee limba-dragonului. Sunt stimulată în mod ciudat. Am creat un mit, spune el mai departe. Le-am spus generalilor mei să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a lăsat suficient de mult timp ca să mă descurc cu căpeteniile războinice. Căpeteniile războinice... poate că... nu aș putea spune că Mao însuși nu a pus capcana... Vino încoace, Micuță Lună. Micuța Lună se ridică. Trupul ei subțire ca un băț e țeapăn și ochii ei sunt înghețați. Haide, fetițo, vino și așază-te lângă mine. Hai să pălăvrăgim. Înveselește-mă. Hai să-ți spun povestea vieții mele. Pentru că în câteva minute va fi o cu totul altă poveste. Voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu mucii în țurțuri până la bărbie, ne țineam aproape de el, tot pe lângă el, că el e tătucu’ nostru. Dacă zice să nu mâncăm, nu mâncăm. Dacă zice să murim, apoi murim. Și cum mergeam așa - mai aveam o aruncătură dă băț pân-la primu’ sat, că se și vedea și ne gândeam că poate ne-om trage și noi sufletu’ olecuță măcar pe lâng-o vatră, o fiertură, ceva - numa’ ce strigă unu că-i un om mort. Era! Sigur că era! Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Apoi, când a’ să se-arate pădurarul și-a’ să vă trimeată-acasă, că recreația s-a terminat, marș la făcut lecțiile pe mâine!» - Să fii tu pădurar... Cum ai mai face istoria ceea... - Cu rigla la palmă, cu varga, cu bățul aș face-o! - ce, n-ar fi bună istoria mea? - Și ce i-ai mai zice lui Ivan, ca să zică odată povestea lui Ba și-a lui Be? - L-aș Întreba: «Tu ești creștin, măi? Și Încă ortodox de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pustie casa: fără tata, fără mama, fără copii-la-școală. Dar, mai știi: poate-că-poate, cum zice Moș Iacob. Poate că ștergem tabla cu lecția asta, neînvățată, ca ne-bună și scriem alta, bună-bună. Dacă, rămas În curte, aș fi scurmat cu un băț În movila de cenușă, În mormanul de solzi de hârtie neagră, aș fi dat de jăratic; și de cotoare și de tartaji Încă necutotul scrumuite - și mi-aș fi Încălzit mâinile. Și sufletul. Dar, uite: stau pe calidor, așa, neîncălzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Grecoteiul nu se lasă, nu se lasă: - De unde știi că ne puțeau picioarele? Ți-a spus bunicu-tău, Popescu? Care știa de pe când ne pupa cizmele? Ce spuneam! Ne-românul, străinul-hainul vine pe capul nostru, românesc, desculț și cu traista-n băț (dacă-l avea și pe acela), iar după câțiva ani, uite-l Încălțat și călărindu-l pe biet-Român-săracul! Ba chiar silindu-l să-i pupe cizmele - lui, veneticului, lipitorii-satului! Ce bun, ce bun aș fi fost eu, cuzist; sau legionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din celelalte provincii: au să cunoască și ei ce-am pătimit noi - ’60, ’61... - Mă gândeam la copil, reia (relua) mama. Dacă nu era copilul, n-aș fi plecat eu de la casa mea și de la rostul meu, cu traista-n băț, printre străini... - Așa-așa! Și te-ai fi trezit și făr-de-băț și făr-de-traistă, taman pe malul Aralului, ținându-i de urât lui frate-tău! Dar dac-ai fi fost mai hâtră decât toți, ai fi ajuns chiar pe malul Pacificului-Magnificului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
eu nu fac chipuri, măi băiete; eu fac sămne. Sămne. Nu mai auzisem. Iar din ce mi-a explicat Ionaș n-am Înțeles nimic. - Ia desenează-mi un... Un sămn de-al tău, l-am Îndemnat. El a scris un băț; un baston; drept - cum fac copiii, la Început de tot, când Învață scrisul literelor. - Și gata?, am zis. Ce-i ăsta: un băț! - Prost mai ești, măi, copchil de-nvățători! Eu! - Cum, tu? Tu ești un băț? - Nu, măi. Sămnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nimic. - Ia desenează-mi un... Un sămn de-al tău, l-am Îndemnat. El a scris un băț; un baston; drept - cum fac copiii, la Început de tot, când Învață scrisul literelor. - Și gata?, am zis. Ce-i ăsta: un băț! - Prost mai ești, măi, copchil de-nvățători! Eu! - Cum, tu? Tu ești un băț? - Nu, măi. Sămnul meu e-un băț - aista! - și mi-a arătat brațul, sculat. Ceva-ceva voi fi Înțeles - n-am mai Întrebat. Am trecut mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a scris un băț; un baston; drept - cum fac copiii, la Început de tot, când Învață scrisul literelor. - Și gata?, am zis. Ce-i ăsta: un băț! - Prost mai ești, măi, copchil de-nvățători! Eu! - Cum, tu? Tu ești un băț? - Nu, măi. Sămnul meu e-un băț - aista! - și mi-a arătat brațul, sculat. Ceva-ceva voi fi Înțeles - n-am mai Întrebat. Am trecut mai departe: - Da-al lui tată-tău? Ionaș a desenat alt băț - culcat acesta. Eu: - A-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cum fac copiii, la Început de tot, când Învață scrisul literelor. - Și gata?, am zis. Ce-i ăsta: un băț! - Prost mai ești, măi, copchil de-nvățători! Eu! - Cum, tu? Tu ești un băț? - Nu, măi. Sămnul meu e-un băț - aista! - și mi-a arătat brațul, sculat. Ceva-ceva voi fi Înțeles - n-am mai Întrebat. Am trecut mai departe: - Da-al lui tată-tău? Ionaș a desenat alt băț - culcat acesta. Eu: - A-ha. C-adica-i mort... El a dat rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tu? Tu ești un băț? - Nu, măi. Sămnul meu e-un băț - aista! - și mi-a arătat brațul, sculat. Ceva-ceva voi fi Înțeles - n-am mai Întrebat. Am trecut mai departe: - Da-al lui tată-tău? Ionaș a desenat alt băț - culcat acesta. Eu: - A-ha. C-adica-i mort... El a dat rar din cap - c-așa-i. Îl ridicaseră Rușii. Fiindcă avea cai. - Și mamă-ta? Care-i semnul ei? Ionaș a făcut un cerc. Apoi l-a umplut. Ceea ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
rămase În urmă, a tatei: - D-apăi, Dumnezeu e mare, domțători’, nu ne-a lăsa El, nici dedata asta, așa, ai nimuruia, ne-a lua El În grijă... Că, la vrâsta noastră, un’e s-o apucăm, prin lume, cu straista-n băț? Bună, ră - asta-i casa mè; rău, bun, aista-i pământu și locu - un’e să mă pornesc, ca jidovu rătăcitor? Că și Rusu-i om și creștin de-al nostru și, dacă ne-om da cu ghinișoru pi lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
voi fi pus chibriturile și lumânările? Măcar chibriturile de le-aș găsi, nu se poate să nu se afle o lampă, În școală. Si-gur În cancelarie! Mama găsește, pe bâjbâite, În bagaje, chibriturile. Dar nu și lumânările. Consumă aproape toate bețele din cutie, căutând o lampă. Nici de leac. În toată școala, nici o lampă. - Ce să facă ei cu lampa, la școală?, zic. Noaptea nu stă nimeni În școală; nu stau oamenii În școală, noaptea... - Bine-bine, nu mai insista atâta, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dealului, umbla femeia responsabilă cu hrana lui Sampath, o siluetă micuță la marginea pădurii de cercetare a universității, care dispărea și reapărea printre copaci, ieșind la iveală în locul unde pădurea și câmpul de învecinau, parcă să verfice starea capcanelor din bețe pe care le pusese pentru fazani și alte păsări sălbatice. Acestea trăiau în pădure, dar se hrăneau din recoltele de grâne, astfel că erau pe cât de grase și delicioase pot fi păsările sălbatice. Când vedea vreuna în capcană, se arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]