1,758 matches
-
ce bine se câștigă în Italia cu contrabasul, iar după ceasurile de meditație, Nini se închidea în baie și se freca pe tot corpul cu buretele, până ce devenea cafeniu ca și contrabasul. Apoi mergea la biserică și se spovedea. „Dumnezeu, băiete - îi spunea popa -, pe babele alea o să le arză în flăcările iadului. Da’ măcar te plăteau bine?“ Într-o zi, primarul, care aflase de la popă cum stătea treaba cu muzica pe transatlanticele cu bogătași, l-a abordat pe Nini ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și a revenit la ale ei, la analogiile cu trenul. „Ce fel de avion e ăsta?“, întreabă ea ca s-o audă toți. „Parcă stă pe loc. Bâzâie dar nu înaintează deloc. Cu trenul măcar vezi că mergi. Unde spuneai, băiete, că-s veceele? Să am ce povesti acasă.“ Familiile profesionale Tânăr fiind, m-am ținut departe de câțiva oameni, care m-ar fi putut ajuta să devin director de editură sau redactor-șef la una dintre revistele la care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
am fost nevoiți să urmăm cu strictețe un regim sever de carne, mămăligă și pîine, ca să tragem de puținii bani rămași. În gustul pîinii se simțea acum amenințarea: „Nu va mai fi așa de ușor să faci rost de așa ceva, băiete“, așa că Înghițeam bucățile cu entuziasm crescînd. Am fi vrut să ne facem rezerve, precum cămilele, pentru călătoria pe care o aveam În față. În noaptea dinaintea plecării, eu am căzut la pat cu tuse și febră mare, așa că plecarea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Era acolo o persoană foarte ciudată, care dădea ordine și căreia m-am adresat cu un respect desăvîrșit, numind-o „señora“ de fiecare dată cînd Îi adresam vreun cuvînt, pînă cînd unul dintre tovarășii de muncă mi-a zis: „Hei, băiete, che, nu exagera cu Don Pendón, că se enervează“. „Cine e Don Pendón?“ am Întrebat, cu mutra unui țînc neștiutor. Răspunsul că Don Pendón este señora m-a lăsat rece, dar nu pentru prea mult timp. Cum se Întîmplă mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
A priceput. Aha! Vasăzică asta era: îi venise sorocul. Stai puțin, dragă, un pic, un pic. A ieșit peste câteva momente îmbrăcată într-un halat alb și ținând în mână o trusă destul de încăpătoare, un fel de geantă specială. Hai, băiete! Hai! Și am pornit spre casă vioi, în goana și exuberanța copilăriei inconștiente, dar temperat de virtuțile diamantine ale unei gândiri sapiențiale ajunsă la vârsta de aur a senectuții. Mergi mai încet, măi copile, că eu nu mai am anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a problemelor, unii dintre năpăstuiți aruncau o privire spre profesor în speranța că vor descifra pe chipul lui un semn, un indiciu care să-i orienteze în strădania lor. În acel moment profesorul îi apostrofa: Nu te uita la mine, băiete! Pe fruntea mea nu scrie nimic. Uită-te la tablă, acolo se află soluția! Elevul în cauză se emoționa și mai mult, se bloca, nemaifiind în stare să judece. Din experiența proprie, Dumitru Dascălu a ajuns la convingerea că în timpul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
am adormit. Nu am reușit să mă trezesc la timp. - Acesta nu este un motiv! Nu ai fost interesat de mine!? Asta este! Trebuie să fiu prea proastă să nu îmi dau seama că ceva nu este în regulă. Regreți băiete că am venit la tine! Adevărata valoare din lumea asta este familia. Unde este esența ei? Ce crezi că este căsătoria noastră? Nu este decât un clinchet care zgârie tot ce atinge, tot ce a fost frumos și la urmă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
al unui mare combinat și i-am relatat cîteva conflicte care ar putea constitui "miza dramatică" a unui eventual scenariu. Fratele Marianei a mai băut două pahare la rînd, apoi m-a pus la punct: Ușa din dos a socialismului, băiete! Acestea nu-s conflicte de film! Noi avem nevoie de filme constructive, nu distructive! Brusc, mi-a pierit pofta de replică. Cineastul a înțeles, s-a scuzat că e tîrziu și a plecat. Fratele Marianei nu vrea bătaie de cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spre mine și surîde. Ar merita să știi cum a decurs instaurarea lui Iordache în funcția de șef al instalației. A venit el și mi-a spus, cu un fel de jenă: "Știi, m-au numit..." "Știu! i-am răspuns. Băiete, ai să fii bun și-ai să stai în banca ta; vei asculta ce-ți spun șefii și-mi vei comunica. Dacă voi face vreo modificare tehnică, să nu-ți dai aere de șef și să-ncepi cu sfaturile; voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
știm că este averea ta și să ne ferească Dumnezeu să nu facem cum e bine. Uite, îți spun asta de față cu mama și tata, ca să nu crezi că, Doamne ferește, am vreun gând ascuns.” (Ce vulpe șireată!) „Da, măi băiete” spuse taică-su Ion, „e adevărat că legea este proastă dar dacă nu se poate altfel, fă cum zice Marița. Ghiță este un om de treabă și va recunoaște că tu ești stăpânul pământului.” își aminti cum au făcut actele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Săndel, îl așeză pe un scăunel mic aproape de bunica, ce-l mângâia cu dragoste pe păr, spunând cu glasul scăzut „flăcăul bunicăi, flăcău, să crești mare, harnic și deștept ca frate-tu” apoi răspunse întrebărilor puse de nepot: − Apăi, măi băiete, am venit cu căruța lui feciorumeu Ghiță, am coborât din Cursești-Deal ieri, am dormit az-noapte la ei. Apăi cuscrul Negruș și Ghiță având treabă la Pungești, m-am gândit să vin și eu cu ei ca să văd ce mai faceți
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din acest punct de vedere cele mai bune condiții. Adunarea ia sfârșit în aplauze, manifestare de deplină mulțumire din partea participanților. Capitolul XVIII Cauze și efecte − Gheorghiță, ia stai un pic, rosti domnul Obreja; − A, bună dimineața, domnu’ învățător; − Să trăiești, băiete. Aș vrea să-ți spun câteva vorbe, dar nu se poate discuta așa în grabă. ți-aș propune să-ți faci timp și să vii până la mine duminică, cam pe la ora 6 după amiază. Să-ți iei și vioara cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ce venea dinspre „pătratul cu castani”, la umbra cărora ieșeam în recreația mare sau învățam în timpul nostru liber. După puțin timp tata își revine din fierbințeala sălii de festivități și din emoțiile intense ce puseseră stăpânire pe el. „- Doamne! măi băiete! Eu n-am știut până acum că o mare bucurie e în stare să omoare omul! Uite, așa mi se urca un nod în gât și-mi venea să cad! Dragul meu, zice tata, pentru bucuria ce mi-ai făcut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la Cluj, la Secția Operații a Armatei de acolo. Între timp, Dumnezeu să îl odihnească, generalul Velicu ajunsese Comandant al Armatei din București și, la un moment dat, în 1984, m-a chemat la dânsul la Comandament și a zis: "Băiete, ne-am gândit să te numim comandant de Regiment de tancuri". În 1984-1985 au fost foarte mulți ofițeri tineri care au fost numiți comandanți la gradul de căpitan. De exemplu: Gimi Carp, Barangă, Feraru, Palaghia, Ilie Marin ș.a. S. B.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
unul că mi l-a adus Miliția acolo și a venit Comandantul Diviziei și Secretarul Consiliului politic. Acela băgase cuțitul în cineva, într-o seară, prin oraș, și a venit cu Miliția. Ce să-i facem noi? Îl întreb: "Bă, băiete, ce-ai făcut?" I-am scăpat una. A mai zis el ce-a zis, i-a tras și Secretarul Consiliului politic câteva. Vedeți, mai mergeau și treburi din astea ca să-i mai stăpânești. S. B.: Îmi amintesc că, în primăvara
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
o altă armată de activiști, și-a zis: "Trebuie să adunăm Regimentul, să intrăm în Club, să facem ședință, să condamnăm ceea ce s-a întâmplat la Timișoara. Uitați aici ce trebuie să vorbiți, să luați cuvântul, să condamnați etc.!" "Băi, băiete, de acord, dar zic eu noi n-avem timp acuma, că încă n-am terminat de introdus muniția în tancuri". Știu că am tras de timp, dar nu intenționat, chiar asta era situația. Și n-am ținut ședința. S. B.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
îi zic: "Zahario, îmbracă-te civil, du-te până în oraș, vezi care-i treaba!" A venit la prânz și mi-a zis: Dom'le, nu-i bine, lumea vorbește urât de armată. Că armata a intervenit, că omoară oameni". "Băi, băiete, băi, cum așa? Ceva nu-i în ordine". Îl trimit pe Gogan, pe șoferul meu: "Băi, ia du-te până la Amfora și trage cu urechea!" Aveam eu o cârciumă unde mă mai duceam. A venit într-o oră înapoi și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
S-a văzut. S. B.: În ce erau îmbrăcați? În alb, în negru? M. M.: Nu știu. S. B.: Ați văzut o umbră căzând. M. M.: Am văzut căzând. "Locotenente, du-te, vezi!" A venit înapoi: "Nu-i nimic!" "Bă, băiete, te joci cu mine?" "Nu mă joc". "Bine". În Piață, locotenentul Harabagiu Marius (acum e general, e șeful Direcției Doctrină) era cu tancurile chiar în fața Palatului, a intrării. Și la un moment dat mi-a spus: "Tovarășe zice parcă văd
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Harabagiu Marius (acum e general, e șeful Direcției Doctrină) era cu tancurile chiar în fața Palatului, a intrării. Și la un moment dat mi-a spus: "Tovarășe zice parcă văd niște umbre. Îmi dați voie să trimit doi oameni?" Zic: "Băi, băiete, fii atent la mine. Parcă, sau le-ai văzut?" "Parcă". "Deci, prima chestiune: nu te duci! Doi: ți-au făcut ceva umbrele alea? Ai văzut vreo intenție la ele?" "Nu". "Atunci, stai mă-ntr-un loc!" Deci, nu pot spune
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
nu, dar pretenții mai mari da. Eu făceam adunări destul de dese cu ei. De exemplu, un subofițer: "Domnule locotenent-colonel, noi de ce nu avem echipamentul din stofă mai bună?" Al subofițerilor era de o calitate mai slabă. I-am spus: "Măi, băiete, fă-te ofițer, măi, dacă vrei haine mai bune!" "Păi, vrem și foi de drum la clasa I!" "Fă-te, dom'le, de clasa întâia!" Că ei aveau de clasa a doua. "Vrei de clasa I, fă-te ofițer! Sunt
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
vadă cum ne descurcăm) și tata a foșnit puțin ziarul german pe care tocmai Îl deschisese și a răspuns În engleză (parodiind un posibil citat - o manieră de a vorbi pe care o adopta deseori ca să Înceapă conversația): „Asta este, băiete, una dintre combinațiile absurde ale naturii, cum sunt rușinea și roșeața feții sau supărarea și ochii injectați“. „Tolstoi vient de mourir“ a adăugat el brusc, Încremenit, pe un alt ton, Întorcându-se spre mama. „Da ștotî“ (un fel de „Doamne
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Mici-mici, dar afurisiți moldovenii iștea, parcă ar fi greci! cuvântă Țamblac cu admirație. Ce frumos a fost! exclamă Alexandru în extaz. E un adolescent blond, cu ochi albaștri, copie și vlăstar din flori al Domnului Ștefan. Unde vezi tu, frumusețe, băiete? îl dezumflă Ștefan. Războiul e o afacere murdară, în care cei mai buni, pier... Desigur, fără aiasta nu se poate, adaugă el cu glas scăzut. Coroana alunecă pe-o ureche. O scoate cu amândouă mâinile, o contemplă; își ciocănește fruntea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dumneavoastră?! Boier! Mare boier! Și n-are! Mare spătar! Și n-are! Unde s-a mai pomenit?! Boier și să n-aibă?! Stanciu mormăie în barbă, destul de tare, ca să audă și Vodă: Boier borât... Cine greșește?... Căpătuiește-te și tu, băiete, ca tot omul! Îndeamnă! Apucă! Acu', câtă vreme ești "om mare". Că mâine... nu se știe! Dregătoria-i ca dragostea de-o noapte... Ia și tu învățătură de la boier Stanciu, de pildă, spune tușind cu subînțeles. Îl treci pe răboj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zidurile caselor, împreună cu alți colegi, ochiul țărănist și ascultam entuziasmat istorisirea unui prieten care, locuind pe strada Iuliu Maniu (ulterior botezată 6 Martie) a fost, într-o zi, înadins întrebat de un student, cu provocatoare veselie: „Ce stradă e asta, băiete?”, „Iuliu Maniu, domnule!” a răcnit complice prietenul meu. „Trăiască!”, a pus punctul pe i studentul țărănist. Aflând de isprăvile mele electorale, tata, om cu vederi de stânga, m-a mustrat, m-a „prelucrat” îndelung (fără să bănuiască, sărmanul, că în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-i ca fata românească Așa 'naltă și frumoasă și la corp e sănătoasă și-n dragoste drăgăstoasă și mai sus de cingătoare Are două merișoare, Iar mai jos de cingătoareă Aici am fost întrerupt de câteva voci din spatele bărbilor. Gata, băiete, gata. Spune săru-mâna și du-te cu Dumnezeu. Așa am făcut, doar că am spus bună-ziua, bună în speranța că nu voi mai intra pe sub palmele tatălui. și n-am intrat. Din punctul lui de vedere, ca viitor purtător
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]