11,781 matches
-
ei consta în dialog, dar încă nu-și găsise suflul, nu se simțea în apele ei. Carmina, să știi, atâta vreme cât am fost rude, eu am simțit că relația noastră pierde în profunzime, poate de vină era maman pe care o bănuiam foarte aproape de tine, mereu în spatele vorbelor tale, a gesturilor tale, eram obsedată de faptul că tu erai trimisă de mama ca să mă spionezi, știu, e fără doar și poate o prostie, o manifestare de om maniac, daca așa stau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
erau neverosimile. E drept, plecarea lui Ovidiu se petrecuse după o serie de neînțelegeri, o hârâială de joasă frecvență, care irita fără să doară. Într-o zi el dăduse mai multe telefoane, Carmina nu se obosise să tragă cu urechea, bănuia c-o face din plictiseală. Spre seară își făcuse în pripă valiza, una micuță, îndemânatică, folosită atunci când pleca în delegații. A ieșit trântind ușa. Puțin mai târziu l-a auzit cum pornește mașina. Bănuia că pleacă să-și creeze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se obosise să tragă cu urechea, bănuia c-o face din plictiseală. Spre seară își făcuse în pripă valiza, una micuță, îndemânatică, folosită atunci când pleca în delegații. A ieșit trântind ușa. Puțin mai târziu l-a auzit cum pornește mașina. Bănuia că pleacă să-și creeze o recreație, îi plăceau călătoriile neașteptate, când trebuia să te adaptezi condițiilor care ți se ofereau, avea o adevărată slăbiciune pentru micile confruntări cu neprevăzutul. Spera că o să se întoarcă a doua zi calmat, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a fost odată". Tot era ceva. Câtva timp a trecut fără nici un eveniment. Biblioteca uzinei se afla într-un alt corp de clădire decât birourile contabilității. Era foarte posibil să nu se întâlnească luni de zile cu Emilia. De altfel bănuia că femeia ar fi evitat-o. Dacă s-ar fi văzut întâmplător, Emilia și-ar fi scuturat coama și i-ar fi explicat: Fii sigură că la mijloc nu a fost nici o rea intenție. Dar Carmina prefera ea însăși s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tine, nu-mi place starea asta de provizorat. Să facem cât mai rapid împărțirea bunurilor ca să terminăm definitiv. Partajul? Dar n-am venit pentru asta. Eu mi-am luat tot ce mă interesa. Altceva nu-mi este necesar. Tocmai pentru că bănuiam asta, voiam să-ți propun o evaluare în bani a bunurilor rămase la mine. Nu doresc nici o evaluare în bani. Atunci trebuie să mă adresez direct mamei tale? Să te adresezi lui maman? Pentru ce? Lasă-mă cu fleacurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acolo când ieșeam de la o ședință. Locul mi-a plăcut. Atâta doar că nu se fumează, dar sper să nu fie un inconvenient prea mare, În sfârșit, gemu Sidonia și zâmbi ostenită. O mică, mare certitudine. Nici nu aș fi bănuit după atâta platitudine.Bizar. Ajunsă acasă o să-și facă pasiențe, jos, pe covor, cu spatele rezemat de dormeză, o să învârtă cărțile până o să-i dea dezlegările toate. Atunci îi văzu pe Fana și pe Ovidiu urcând scările în spirală. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scenele lui. Începeau mereu după aceeași formulă tensionată și sfârșeau mai apoi în pat, deja se instaurase o regulă, se repeta prea des ca să mai poată crede în veridicitatea scenei. Îl urî în clipa aceea. Cu timpul începuse să-l bănuiască de un anumit tip de masochism, ajunsese să se teamă de el. Răfuielile dintre ei deveneau tot mai prelungi, mai violente, îi era groază când îl vedea dezlănțuit, cu ochii măriți, cu palmele depărtate de trup, purta atunci în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părea absurd totul. Pe vremuri aveam colecții, de fapt le mai am și acum. V-am așteptat să vă spun toate astea, m-am întors chiar din drum, mi-ar fi displăcut profund să gândiți cine știe ce despre mine, să mă bănuiți de ceva premeditat, ar fi foarte neplăcut, foarte. Vă înțeleg foarte bine, nu vă faceți probleme, domnule Matei. Ajunsă acasă îl găsi pe Ovidiu așteptând-o în fotoliu, picior peste picior. Înțelese dintr-o privire că nu era într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mire sau să-l supere. Lua un alt pachet. — Shredded Wheat pare să fie soluția cea mai bună. Are șaizeci și șapte la suta hidrocarbonați, din care zaharurile reprezintă mai puțin de unu la sută. Și nu conține sare deloc. Bănuiesc că de-aia n-are nici un gust, conchise el, punându-și o porție de Shredded Wheat în castron și turnînd peste ea lapte semidegresat. Era oră nouă dimineață, într-o duminică din vara anului 1997. Adrian și Eleanor Ludlow stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
intervievează pe tine! Află câte ceva despre trecutul ei. Încearcă să-i înțelegi modul de gândire. De unde i se trage invidia? De unde răutatea asta? Expune-i punctele slabe. Învaț-o minte. Nu-i asa c-ar fi minunat? — Nu crezi c-ar bănui ceva dacă aș suna-o și i-aș spune că m-am răzgândit? — Nt! Habar n-ai cât de arogante sunt creaturile astea. Au impresia că toată lumea moare să fie intervievata de ele. — Deunăzi nu i-am lăsat deloc această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
răspunsurile mele? — Mulțumesc, dar prefer să lucrez după tipicul meu. — Așadar, n-o să-mi citați întrebarea pe care v-am pus-o? — Deocamdată n-am nici cea mai vagă idee ce-o să citez și ce nu, spuse Fanny, vizibil enervata. Bănuiesc că mai întâi o să ascultați toată casetă, insistă Adrian. — Mi se pregătește transcrierea ei. — Și pe urmă faceți un decupaj pe calculator? Sau mai întâi vă faceți o ciorna scrisă de mână? — Va radeți de mine, nu? îl chestiona ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
zise Fanny. — Dar senzația de dupa... nu vi se pare de-a dreptul euforica? — Singură dată când am incercat nu mi-a plăcut deloc. — Unde s-a-ntâmplat asta? o întreba Adrian. — Aaa... într-un „complex de recreere“ dintr-un hotel. — Bănuiesc că aveați costumul de baie pe dumneavoastră. Dar bineînțeles! Păi, în sauna n-aveți voie să purtați nimic! decretă vehement Adrian. Costumul duce la constricția corpului și împiedică transpirația. E total greșit. N-am avut de ales, îl lămuri ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
că i-am dat în vileag secretul. — N-ai făcut-o intenționat. — Ba da, zise Eleanor cu regret. Pe urmă m-am răzgândit, dar era prea târziu. — Păi, a fost și vina lui. El te-a provocat... Acum unde e? — Bănuiesc că încă doarme. Doarme în camera de oaspeți. Se culcă la câteva ceasuri după mine și se școală târziu, ca să nu trebuiască să luăm micul dejun împreună. De fapt nu mai mâncăm niciodată împreună. Șam chibzui câteva clipe. Apoi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și o lecție, ,,așa, de curiozitate”. Este, de fapt, o inspecție, la care participă însuși ,,ministrul școalelor”. Farmecul evenimentului constă în faptul că învățătorul, bun gospodar ca orice om de la țară și, prins la descărcatul unui car cu fân, nu bănuiește nimic, întâmpinându-i pe cei doi domni în chipul cel mai firesc, ca p-e niște oameni osteniți de pe drum. Le oferă dulceți, cafea și le face apoi o lecție ,,cum o făcea el totdeauna”. Lecția începe și ochii orășenilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ochi chipiul, ocolind prudent privirea lui Petru. Mângâia pardoseala la fel de bine Întreținută ca tenul Zorelei. Cam cât costă așa o chestie, domnu’ Petru? Întrebă el Într-un târziu, cu obrazul lipit de lemnul răcoros. Nu știu. Scump, În orice caz. Bănuiesc că scopul vizitei dumitale nu are nici o legătură cu parchetul. Nu, știți... Eu... Se ridică doar ajutat, respira greu. Se descheie la gât. Mai mult nu Îndrăznea. Nu vreau să vă rețin... Să mergem sus. Vă deranjez... Nu mă deranjați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Încurca la fel de mult ca și constatarea lui Erwin Gancz dintr-o primă scrisoare: “Aici, dragul meu, nu sunt jidani, ci numai evrei.” Se despărțea de un loc În care Își trăise toată viața. Și de câțiva prieteni pe care Îi bănuia undeva În preajmă. Ei nu plecau nicăieri. Nici măcar În concediu. Cum o să plece? Se mira Gheretă cu țâfnă. La etatea lui? Să moară printre străini și să Îl Îngroape fără caracterizare? Unii nu vor să plece, iar alții n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ai chef, o să-mi răspunzi poate la Întrebare. Știu să aștept... Asta a fost tot. Când a primit de la Klaus Pavilionul canceroșilor și Opiumul a Întrebat mirată: De unde știi de chestiile astea? De la Flavius-Tiberius, a zis el fără să clipească. Bănuia că Regina se va bucura să aibă vești de la elevul acesta straniu care, o vreme, călcase pe urmele ei În liceul cu alură cazonă din centrul orașului. 31. Întâlnirile sale cu Violeta au redevenit brusc senine, pentru că, Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scrisori primite de la Primul Eric Sanderson (Primită pe 22 septembrie) Scrisoarea nr. 2 Dragă Eric, Știam așa de multe lucruri. Lucrurile pe care le-am învățat, felul în care am învățat să văd și lucrurile pe care le credeam posibile, bănuiesc că te-ar uimi. Acum mi-au rămas cel mult frânturi. Rămășițe ale lucrurilor pe care am fost destul de rapid să le notez și să le păstrez; fragmente care acum mi se par tot mai incomplete și mai derutante. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
copilul din mine - nu face nimic, uite ceva distractiv - făcând călduroase trimiteri la lucruri sigure și fericite. Profunda și sincera bunătate a lui Clio - îi puteți spune chiar instinct matern - e ceva ce majoritatea prietenilor noștri probabil nici n-ar bănui. Dar există, e acolo, puternică, directă și evidentă, dacă știi unde să te uiți. Un fel de secret aflat în văzul tuturor. — Cred că m-ar ajuta, am zis. Peștii de la apus sunt mișto. Păstrăm uneori cojile de pizza de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Păi, asta-i viața, am spus desfăcând o sticlă de apă și întinzându-i-o. E bine că înaintăm cu stoicism, nu? Se uită la mine cu un zâmbet aproape sincer. — Ai schimbat placa. — Păi, mda. Cred că era timpul. Bănuiesc bine că suntem aproape de destinație? — Da, mai avem de parcurs doar o singură literă. — Atunci, eu zic că ar trebui să facem o pauză. Hai să ne întindem o jumătate de oră sau mai puțin, să ne punem gândurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
după declarațiile sale către mass media, declarații prin care încerca să demonstreze că, în Comisia Europeană, conturile erau incorecte și supuse fraudei și abuzului. Teoriile ei au fost susținute atunci când Eurostat, organismul Uniunii Europene însărcinat cu statisticile oficiale, a fost bănuit de menținerea unor conturi secrete în Luxemburg, Bruxelles și Madrid. Oficiul European Antifraudă (OLAF) a investigat această chestiune ca o conspirație criminală și suspiciune de fraudă. Printre altele, un antreprenor al Eurostat a oferit informații secrete unor companii și clienți
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
-i place Șichy. Îți place fata, golanule? Mai rămîn afară, pe banca de sub măr. Mă simt eliberată, ca după o confesiune. Ferestrele luminate îmi zîmbesc. Cerul s-a acoperit, aerul e de antracit, ca rantia bunicului. A murit fără să bănuiască dar bănuia cineva atunci? că războiul rece va fi cîștigat de America. După ce ascultase liturgic Vocea Americii, l-a ajuns schija agonisită în primul război mondial. "Hai, bunuțu, că plouă, hai în casă". Era sub căruță. Murise. A plouat trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Șichy. Îți place fata, golanule? Mai rămîn afară, pe banca de sub măr. Mă simt eliberată, ca după o confesiune. Ferestrele luminate îmi zîmbesc. Cerul s-a acoperit, aerul e de antracit, ca rantia bunicului. A murit fără să bănuiască dar bănuia cineva atunci? că războiul rece va fi cîștigat de America. După ce ascultase liturgic Vocea Americii, l-a ajuns schija agonisită în primul război mondial. "Hai, bunuțu, că plouă, hai în casă". Era sub căruță. Murise. A plouat trei zile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nici la Institutul de Artă, fostul Conservator, nu stătea mai bine. Oficiile de cadre luaseră la puricat tot corpul didactic. Referințele rămîneau strict secrete. "De acuzat te acuzau, dar drept să te aperi n-aveai. Te lucra un coleg, cam bănuiai cine și atîta tot. Erau destui cei dornici să intre în cercul dogmatic, turnîndu-i pe "sabotori". Te tocau, nu cu satîrul, ci cu tocul, cu stiloul", mi-a explicat tata, mai tîrziu. Cînd vorbea despre vremea aceea, ticul lui verbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dacă își probează nevinovăția, în 4-5 zile, cu acte, cu martori. Buletinul trebuie vizat de Chestură, după ce dai o declarație de apartenență politică. Atîta tot". "Atîta tot?" Nu-i pomenea cîți erau arestați și anchetați de Siguranță (nu vinovați, ci bănuiți vinovați; ce prezumție de nevinovăție?), ca să dispară după. Îi mai spunea că la Trianon rulau filme rusești și americane, că la Scala se reprezenta teatru evreiesc, că la Național se montase Mama de Gorki. Plus știrea că la Conservator se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]