3,362 matches
-
vreau să mor otrăvit din cauza lui pentru vreo Zoică, fie ea și cu coroană domnească, așa cum a pățit Luminăția Sa, bunicul Ienăchiță. Prințul se îmbăia în cabinetul de toaletă din primitoarea sa casă de pe Podul Târgului de Afară. Scufundat până la bărbie în apa caldă, asculta zgomotele casei cu ochii închiși.Era una dintre marile plăceri ale vieții și unul din puținele lui momente de relaxare. Simțea aroma cozonacilor abia scoși din cuptor. Aproape o sută de cozonaci pentru familie, slugi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
descoperise că acele negocieri se purtau, de acum, chiar în hanul lui, adică exact acolo unde nu putea intra nici o „ureche” străină și din care nu răsufla nimic în afară. Informatorul mai scria că, la aflarea veștii, împăratul își înfundase bărbia în gulerul mantalei și, înainte de a încăleca pe calul său favorit pentru o scurtă plimbare, șuierase printre dinți: „O să am grijă de armean!”. Prințul zâmbi, lăsând fumul să se prelingă la fel de încet ca și ninsoarea. Simți dintr-odată o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
această... Nanone. Excelență, deoarece oamenii dumneavoastră de legătură și-au dovedit ineficiența, mi-am luat unele măsuri de prevedere. Un duplicat al acestui raport, ca și cererea de retragere a agentului deconspirat, au fost deja trimise împăratului. FINAL PASAJ RETRAS Bărbia lui Ledoulx alunecase mult în jos și greutatea ei îi căscase aproape de tot gura. Când își dădu seama, consulul și-o închise repede, pufnind pe nas din cauza furiei și a fricii. ― Bursuc? Vulpoi? Se știe tot! Uitase de pătură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
hainele generalului și, după toate astea, iată că iar se trezea cu aceeași întrebare. Ce mai putea să spună? ― Făcut, să trăiți! Să mă duc să-l chem? Kutuzov redeveni general. Se simțea general. Și generalii nu îmbătrânesc niciodată. Ridică bărbia și își expedie ordonanța scurt, fără cuvinte. Când intră omul, îi porunci să vorbească și îl ascultă cu fața spre fereastră. Nu se întoarse nici măcar atunci când fu nevoit să-i dea banii pentru treaba făcută. Omul îi urmărise pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai mult. Că era și cam așa, fără nimic pă ea, pă nicăieri. Iar junele o apucase tare... tare... așa, tot către ea... tot în... Cum să vă spui?... Hai, lasă-mă, că am treburi! Rămas singur, Kutuzov își înfundă bărbia în gulerul mantalei. Cuvântul ciudă i se părea prea șters. Pierduse bătălia. În seara aceea mersese la sigur, convins fiind că lucrurile vor evolua în sensul dorit de el. Cum ar fi putut o actriță oarecare să refuze un general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
așa, ca din pământ, acel june. N-au schimbat nici măcar două vorbe, nici măcar două vorbe și au șters-o împreună, de parcă se cunoșteau de când lumea. Să fi fost înțeleși dinainte? Erau într-adevăr agenți? Kutuzov își înfundă și mai tare bărbia. Fierbea. Turba. El, ditamai generalul, rătăcise singur ore în șir prin orașul adormit. Nu-și mai găsea locul. Nu mai avea stare. Vizitiul mâna caii de la acea troică improvizată, cu pocnete de bici și cu cele mai spurcate înjurături rusești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la mijloc care, dintr-o clipă într-alta, s-ar fi putut ridica în aer ca să plesnească, mai devreme sau mai târziu, cu un zgomot asurzitor. Ca să nu îi intre în nas colțurile gulerului tare al cămășii, personajul își ținea bărbia ridicată, cu o expresie de dispreț suveran pentru restul lumii. ― Îngăduiți-mi, Alteță, să vi-l prezint pe monsieur... ― D’Autrey-Lès-Gray, interveni personajul cu o voce baritonală, marcat insinuantă. Sunt încântat să vă cunosc personal, Alteță. ― Monsieur D’Autrey s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ușura la marginea drumului, când să porni vârtelnița. Noi mergeam tot înainte dimpreună cu Înălțimea Sa, care nu mai vedea și nu mai auzea nimic. Grozav ce-i place la război! Bieții de noi, degerați, cu mucii în țurțuri până la bărbie, ne țineam aproape de el, tot pe lângă el, că el e tătucu’ nostru. Dacă zice să nu mâncăm, nu mâncăm. Dacă zice să murim, apoi murim. Și cum mergeam așa - mai aveam o aruncătură dă băț pân-la primu’ sat, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și nazuri. Incredibil! Înflăcărată de revoltă, Toinette îi întoarse spatele. Nu o mai interesa nimic din ceea ce discutau. Dar, tocmai atunci, se întâmplă minunea. Pictorul își lăsă interlocutorul cu fraza neterminată, veni drept spre ea și, hodoronc-tronc, o apucă de bărbie. ― A! țipă scurt Toinette. Era surprinsă și ușor dezamăgită. Lucrurile se derulau mult prea repede, prea frust, după gustul ei. ― Nu vă speriați, contesă! Vreau doar să stabilesc unghiul facial. Și Dante Negro îi suci capul întâi la dreapta, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Un soare tare bun, ca și acela de acum, de afară. Erau povești minunate și foarte clare. Dar cum ajunsese el aici, în odaia ei, nu mai era deloc clar. Se lăsă pe perne și își trase pilota până sub bărbie. Nu avea chef nici să-l întrebe, nici să-l tragă de urechi și nici să-l călărească. Nu prea avea putere pentru asta. Poate că ar putea juca șahul acela plin de povești împreună cu tata. Ea muta piesele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fără importanță, apoi ceru un pahar cu apă. Urâtul se răsuci atunci cu fața spre el, îl privi cu expresia transcendentală a unui mare maestru deranjat din sferele înalte ale creației, dar hotărât să nu le părăsească, îi indică din bărbie direcția spre carafa și paharele așezate, la vedere, pe măsuța de lângă canapeaua din colț, după care își continuă migăleala. Revenit acasă, Ledoulx își chemă imediat valetul. Se interesă dacă sosiseră banii și furia lui crescu atunci când află că asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ai scris că a fugit și m-am mirat. ție nu-ți prea scapă nimic. Nici actorașului de duzină, „masonului”, nu i-a reușit treaba. Oare de ce? Dante Negro îi potrivi peruca pe cap, apoi îl privi atent, mutând ușor bărbia împăratului spre stânga și spre dreapta. ― Pentru că „băgăciosul” are baccara. Este un pontator redutabil. Câștigă întotdeauna. Napoleon îi îndepărtă mâna. ― Ne, ne, ne! Eu simt că este vorba de cu totul altceva. Pictorul îi fixă pernuța sub haină. Îi lipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ușa salonului, deschisă, văd - văd că nu văd; de-atâta praf pe lume. - Trebui’ să plecați, doamnă, să vă duceț’, spune Moș Iacob, ținând cuvincios lipită de piept pălăria (s-a Îmbrăcat Între timp, și-a Încheiat până sus, sub bărbie, nasturii „redingotei” și ea neagră). A’ să fie horă-mare, hora dracului, scuzaț’ de vorbă ră - da-a’ să fie treabă de bărbați... Așa că plecați cu băiețălu’, de casă om avea noi grijă. Din calidor văd cum mama scoate din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dinți, ca să demonstreze redundanța spuselor lui Luca. Femeia și-a îndreptat spatele, pe toată înălțimea sa de un metru și cincizeci și cinci de centimetri. Pieptul amplu îi tresălta din cauza senzației tangibile de nedreptate. După care Sofia și-a ridicat bărbia într-un gest sfidător. — Ce mamă ar vrea ca pruncii ei să fie îmbrăcați ca niște maimuțe de la circ în timp ce tatăl lor se însoară cu o curvă jegoasă? Pentru prima dată, în vreme ce accentua acel penultim cuvânt, Sofia a privit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
posibilități. —Care sunt criteriile pentru înscriere? N-ai nevoie decât de o cicatrice micuță, care să înceapă de-aici și să se termine aici, a spus ea folosindu-se de un deget ca să traseze o linie din colțul gurii până la bărbie. Cicatricea se formează în ani de zile în care îți muști buza. Alison începea să se simtă teribil de dezorientată. —Poftim? Tot nu înțeleg. Fiona a zâmbit îngăduitoare. —Bine-ai venit în clubul soțiilor numărul doi. Problema cu copiii este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
atunci când ți se pare că vreun om te-a desconsiderat. — Nu-i adevărat! Julia părea jignită de moarte din cauza atacului - așa cum îl considera ea - la adresa caracterului ei nepătat. — Dă-mi un exemplu, a adăugat ea sfidătoare. Susan și-a mângâiat bărbia prefăcându-se că ar căzut pe gânduri. —Aaaa, păi, ia să vedem, ce exemplu să aleg? Sunt așa de multe... A, știu, pantofii Jimmy Choo! Julia s-a înroșit ușor și s-a foit pe scaun deranjată. — Nu știu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-se ca la celălalt capăt al firului să fie Susan, care voia să aranjeze o întâlnire la cafea în cursul săptămânii următoare. Susan avea obiceiul s-o sune sâmbăta dimineața ca să stea puțin la taclale. Prinzând receptorul între umăr și bărbie, Fiona și-a folosit ambele mâini ca să se lupte cu scutecul Jessicăi. —David e acolo? Vocea neîntrupată n-a răspuns la gluma Fionei și nici nu s-a prezentat, dar femeia a recunoscut-o. —A, bună, Belinda. E în grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
rog să mă ierți, dar nu mă simt deloc responsabilă pentru destrămarea căsniciei alor tăi. Jake a mai luat o gură de Cola dietetică și s-a folosit de mâneca uzată a tricoului ca să-și șteargă picătura de lichid de pe bărbie. Și ce s-a întâmplat cu mama și cu tatăl Tamarei? De ce nu mai sunt împreună? Pentru că... Fiona nu știa sigur cât de departe ar fi trebuit să meargă, dar i s-a părut că puștiul merita să primească răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Știu asta, drăguțo. Dar cred că toți bărbații au nevoie să li se reamintească, din când în când, cât de mult ne-ar duce dorul dacă n-am mai fi prin preajmă. Fiona și-a pus leneș un deget pe bărbie. De fapt, cred că și eu aș pleca pentru câteva zile. Hai cu mine! Susan vorbea cât se poate de serios. —Îmmmm, păi, să vedem! Ăăă... NU! Fiona a făcut o față de parcă Susan ar fi luat-o razna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
trei femei s-au privit destul de confuze, apoi Alison și Fiona și-au coborât și ele frunțile. Julia a rămas pe loc până când a văzut-o pe Fiona încruntându-se către ea și-atunci le-a urmat exemplul, lipindu-și bărbia de piept. —Doamne Dumnezeule, a început Nick, te rog, ajut-o pe Susan să-și revină complet de pe urma accidentului. Știu că nu m-am rugat prea mult în ultima vreme, de fapt, nu m-am rugat deloc... dar sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
contractul. Tu ai zburat fără probleme? Da, mulțumesc. Luca s-a aplecat în fața minibarului, de unde a scos o sticlă cu apă Perrier, pe care a dat-o peste cap dintr-o singură răsuflare. Lichidul i s-a prelins și pe bărbie. Apoi, bărbatul a deschis un sertar, din care și-a luat slipul. — Hai să coborâm la piscină! Abia aștept să fac o baie ca să mă mai răcoresc! a exclamat el dându-și jos cămașa și pantalonii, pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cel mai mic zgomot, până la pat, să lase jos, sprijinită de perete, o pușcă veche și greoaie din vremea când sanusi se răsculaseră contra francezilor și italienilor și să scoată un hanger lung și ascuțit, proptindu-i încet vârful sub bărbia sa. Gacel Sayah se așeză pe marginea mindirului și apăsă ușor arma, în timp ce mâna cealaltă se lăsă cu putere pe gura celui adormit. Mâna dreaptă a căpitanului țâșni automat spre revolverul pe care îl ținea întotdeauna jos, lângă căpătâiul patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sete, pentru că nimeni nu poate rupe legăturile curelelor din piele de cămilă. — Cum știu că într-adevăr o să trimiți pe cineva să mă elibereze? — N-ai cum s-o știi, dar o voi face... Ai bani? Guvernatorul Hassan-ben-Koufra arătă cu bărbia spre portofelul pe care îl ținea în buzunarul de la spate al pantalonilor, și targuí-ul îl luă. Alese bancnotele mari și le rupse cu grijă în două. Păstră una din jumătăți și o puse pe cealaltă în portofel pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
știi că s-a declarat starea excepțională? — Starea cum? repetă prostește. — Starea excepțională, idiotule. S-a spus la radio și la televiziune. De unde dracu’ vii? Gacel arătă vag în spatele lui. — Din port... — Și unde te duci? Făcu un semn cu bărbia spre străduță. — Acasă... — în regulă... Ia, dă-mi buletinul. — N-am. Tipul așezat pe bancheta din spate deschise portiera și ieși din mașină, ținând în mână, aparent fără intenția de a-l folosi, un pistol-mitralieră scurt, și se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dezmoșteniții... Și voi le erați datori. Ce dacă se pișă pe ei toată noaptea în pat, de-ai zice că înadins o fac?... Le e frig, sunt răciți, bolnavi copți, le curg franjuri de muci și li se înnoadă sub bărbie și li s-au umflat ochii-n cap cât cepele... Și ce dacă se scapă pe ei pe culoare până să ajungă la closet, de lasă dâre de balegă ca vacile, că tot ei or să spele, vezi de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]