5,357 matches
-
Einstein”, așa că păstrează-ți cumpătul,dragă!” Din acest moment încep să devin atentă, să nu mai fiu luată pe nepregătite. Nu aștept prea mult, când aud un scâncet ca de copil și din tufișul din spatele colinei țâșnește una din pisicile bătrânei, urmată de un motan negru, cred că un vagabond îndrăgostit. Pisica era de rasă persană, un exemplar superb. Realizez, că zgomotele erau reale de această dată și nu create, cum crezusem. Îmi spun supărată: Nu-i a bună, dacă încep
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
fără a se trece prin vămi impuse uneori de către niște „prezbitere”, parcă supraviețuitoare ale evului mediu și transformate ridicol în arlechini ai spectacolului contemporan! Așa de securizat sunt păziți cei trei patru artiști ai scenei românești de către niște străjere, cele mai multe bătrâne, doamne, chiar domnișoare tomnatice, de veghe contra niciunei amenințări, ele însele find iminente amenințări, de fapt, încât câinii de lanț ar deveni inutili odată cu acreditarea lor generalizată. Dar nici nu poate fi vorba despre așa ceva. A văzut cineva gardă la
ARTIŞTI ŞI GRAURI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368888_a_370217]
-
la o bunică surdă. Sunt lacrimile mamei, când pruncul e bolnav, Strângând durerea-n ele, amară și sărată, Ce și-ar da chiar și viața din trupul ei firav, Ca puștiul să se joace, voios, ca altădată. Sunt lacrimi de bătrână, uitată în nevoi, Cu mâini tremurătoare și cu dorinți puține; Ar vrea atâta doară: să-i vină înapoi Copiii care-acuma-s plecați prin țări străine. Sunt lacrimile grele, vărsate cu regret De cele-ntoarse-acasă ce nu-și găsesc părinții Ce
LACRIMI de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370831_a_372160]
-
Articolele Autorului I casă îmbrăcată în hainele unor aripi vechi de când străbunicul s-a-ntors de la război cu urme de gloanțe pe creștet asemenea alaiului unei nunți de furnici. împrejmuind grădina salcâmii unde seara se-ntorc ciorile. trunchiul de dud numit banca bătrânei după cea care veghea parcă toți puii de pe pământ de păsări și de oameni. drumul spre biserică. casă-mbrăcată în haine vechi mereu calde. peste prag Dumnezeu trece la fiecare răsărit și apus. II ca demult dimineți înfrigurate într-o primăvară
ÎNNOI-SE-VOR CA ALE VULTURULUI TINEREŢILE TALE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370858_a_372187]
-
ultimei călătorii. în casa ascunsă după norii viței de vie cuvintele moșesc pe prag un început de cântec... V este culoarea de-acum un semn că ne-am desprins (chiar și-un deget) de lume câmpia de-astă-iarnă parcă-i o bătrână ce întinerește cu jumătate de veac atunci când i se-ntorc nepoții acasă nu, nici n-ar putea fi altfel - lumea asta e soră cu alta oamenii și-au scos îngerii din hibernare și se plimbă unii lângă alții după duminica
ÎNNOI-SE-VOR CA ALE VULTURULUI TINEREŢILE TALE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370858_a_372187]
-
DOAR O ȘANSĂ!... (Referință critică Gheorghe Lupașcu) ***5. GEORGETA VIȘAN *Craiova: NOAPTEA SENIORULUI (roman) Romanul prezintă destinul dramatic al unei familii care se destramă in urma unui incident neașteptat. Fiul pleacă în căutarea părinților și află povestea familiei de la o bătrână care ulterior se dovedește a fi bunica lui. Un loc aparte în aceasta poveste îl ocupă tatăl său, ofițer de carieră care nu poate desparte datoria de ofițer de familie și aduce la domiciliu viața cazonă aspră, prea aspră pentru
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
moment, aud pocnete și un țipăt teribil, al Ilincăi. Am sărit din pat imediat, am ieșit pe ușă în grabă, ocolind casa prin spate și ajung la acea intrare, trecând pe lângă cușca câinelui ce lătra cu înverșunare încercând să scape. Bătrânele nu se vedeau.După ce dau colțul casei, văd un om foarte voinic, înalt și gros cu părul cărunt, cu un bici în mână ridicat amenințător și o privire urâtă, fioroasă cu o față roșie și ochii injectați de furie, parcă
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
să vă descotorosiți de mine mai repede, măritându-mă cu cel mai urât și cel mai rău om din sat. - Vii tu acasă viperă mică! Te omor! Scrâșnea el, îndreptându-se către poartă, căci între timp ieșise și una din bătrâne la ușă și un vecin se apropiase de gard întrebând dacă trebuia să cheme miliția. Ilinca a făcut semn că nu și când s-a întors, am văzut pe fața sa urma de degete de culoare roșie care mai târziu
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
Vasilica tresări. Nu o putea suferi pe femeia aceea. - Nebuno, îi strigase asistenta cu câțiva ani în urmă, când venise să-i vaccineze copiii, nenorocești băiatul! Vasilica se săturase să se tot scoale noaptea udă și să fie pusă de bătrână să spele zdrențele pe care se ușura plodul. Găsise soluția! Îi lipise băiatului două benzi de leucoplast, una peste alta, direct pe piele, asigurându-se că nu avea pe unde să iasă nici o picătură. Asistenta dezlipise benzile în urletele copilului
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
își alege drumul în viață, iar tu ai ales un drum greșit, nebuno! Nu era mai bine să-ți vezi de școală și să ajungi, cine știe, într-un oraș mare, pe banii tăi și să nu stai în spinarea bătrânei să îți crească ea copiii dintr-o amărâtă de pensie, în timp ce tu îi torni unul după altul? Cel puțin nu îi nenoroci și pe copiii ăștia! Se gândise mult la vorbele asistentei, ura cuibărindu-se în sufletul ei și înflorind
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
îi nenoroci și pe copiii ăștia! Se gândise mult la vorbele asistentei, ura cuibărindu-se în sufletul ei și înflorind pe măsură ce vorbele femeii se adevereau. Acum, la optsprezece ani, avea trei copii și nici o altă sursă de venit decât alocația. Bătrâna o certa zilnic, copiilor le era veșnic foame, iar ea nu găsea nimic de lucru, pentru că pur și simplu nu știa să facă nimic... aproape nimic. Privi din nou spre masa la care se așezase asistenta. Bărbatul din fața ei asculta
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
și o privea în ochi când îi vorbea. Poate chiar o plăcea, deși nu era prea bine îmbrăcată. Își încrucișă picioarele pe sub scaun, încercând să-și ascundă papucii de gumă cu care era încălțată și pe care-i șterpelise de la bătrână. Bărbatul ridică o mână cu unghii curate și o mângîie pe față: - Ai fugi cu mine în capitală? Vasilica nu stătu prea mult pe gânduri. I se oferea o șansă și n-avea să o rateze, pentru nimic în lume
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
față vagonul, de-a lungul șinelor lucioase. Se îmbujora, fericită că un astfel de om important, fără de care mulți oameni nu puteau ajunge unde doreau, trăia cu ea. Nu se gândea atât de mult mult acasă, la copii sau la bătrână, pe cât se gândea la viitorul pe care-l putea avea în capitală. Uneori, doar uneori, și-ar fi dorit să se întoarcă și să-i dea peste nas asistentei, poate chiar să-i scuipe în față că nu se alesese
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
sfârșit. Vasilica atinse o linie cu piciorul, simțind cum tremurul acesteia alunecă în sus de-a lungul piciorului și i se înfinge în inimă. I se părea că nu mai purta botinele cu toc, ci papucii de gumă furați de la bătrână. Din pachet se ridica spre ea mirosul unic al micilor. Cât timp putea să mănânce mici, putea să lase deoparte drumul greșit și să pășească pe unul corect. Ridică privirea către lumina care se apropia într-un sunet straniu și
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
ar fi fost un fulg. -Da, ai dreptate, nu e atât de grav, îi spune ea. Ce puternic ești. Hai să ne oprim puțin la Rozi. Suntem mai aproape de casa ei. Cei doi intră în curte și apoi în casa bătrânei. -Aici văd că nu e nimeni! se miră Tina. Speram să o găsim pe sora mea aici... -Ce te-a făcut să pleci singură prin pădure? Unde ai avut de gând să ajungi, la mătușa ta sau să-ți cauți
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
mânca la masa pe care avea să stea copârșăul și n-ar mai fi putut da cu ochii de odaia cea mare fără să-și aducă aminte de trupul neînsuflețit al soacrei. Strecură o privire furișă către femeia de lângă ea. Bătrâna îngâna cu ochii închiși cântarea bisericească pe care o lălăia Maria lui Coțob în față. Gușa imensă tremura la baza gulerului rochiei largi care ascundea doar o parte din faldurile de grăsime de pe pântece. Se scutură de groază. Pentru nimic
COMÂNDAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369807_a_371136]
-
s-o plângă. Pădurea ne-a încălzit copiii în casă, Noi, i-am tăiat copacii unul câte unul, Românului de codru nu-i mai pasă, Doar codrul a fost frate cu românul! Veniți români să apărăm pădurea! Chiar de-i bătrână, are suflet viu, Să luăm din mâna hoților securea, Veniți români cât nu e prea târziu! Referință Bibliografică: Salvați pădurea! / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1856, Anul VI, 30 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefania
SALVAȚI PĂDUREA! de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369837_a_371166]
-
-ți continui povestea... „ Tu ești eroul meu !” zice ca să mă simt cocoș. „ Eu am o soră la Barcelona ! Știe despre noi,i-am povestit ! A spus că ne putem duce acolo,ne-a găsit servici,mie să îngrijesc de o bătrână iar ție în construcții. Nu te speria,nu e ceva foarte greu, doar o să faci câte ceva prin curtea unui vecin de-al ei care e plecat în Germania.” Profesore,tu mă cunoști, munca fizică a fost întotdeauna pentru mine foarte
NEGRUL STRĂLUCITOR AL AURULUI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369831_a_371160]
-
o vedeam destul de rar.Dormea la femeia pe care o îngrijea. Într-o zi s-a produs și inevitabilul. A intrat în cameră transfigurată la față si mi-a spus durerea ei : - Mihai,eu nu mai suport să stau la bătrâna aia ! Nu-i mai suport mofturile absolut deloc. Nu așa mi-am imaginat că o să fie ! - Draga mea,nici eu ,i-am răspuns încercând s-o liniștesc.Nu trebuie să te mai duci acolo,o să mă fac bine,muncesc eu
NEGRUL STRĂLUCITOR AL AURULUI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369831_a_371160]
-
cu amintiri dragi din copilărie, povești de viață pline de învățăminte, duioase, cutremurătoare, dureros de adevărate. Versurile poetei sunt calde, ritmice, muzicale, te cuceresc de la primul cuvînt, îți răscolesc sufletul sau ți-l fac să plutească fericit. Versurile din „Cheia bătrânei,”te cutremură, adevărul ce se regăsește în fiecare cuvânt doare până peste poate, dar din păcate nu poate fi ascuns, este o realitate crudă în care se regăsesc o parte din părinții bătrâni, care devin povară pentru cei cărora le-
COMOARA DE PE PUNTEA VIEȚII, DE DORA ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370307_a_371636]
-
spunea însăși artista aceasta, iar spiritul ei avea origine universal umană. Cânta despre și pentru arderea lăuntrică a omului și se inspira numai de la izvorul natural al vieții în unire inseparabilă cu tradițiile, cultura și arta sătească a așezămintelor din bătrâna Bucovină de poveste și-n armonie cu natura, ce ține în echilibru, sub legi nestrămutabile, viața și civilizația din timpuri dacice în continuitate până azi! Această artistă a fost prima ce-a interpretat o doină din zona Sucevei pe o
ARTEMIZA BEJAN REÎNTOARCERI PESTE PRAGUL UITĂRII LA ZĂCĂMÂNTUL BUNĂSTĂRII SPIRITUALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370376_a_371705]
-
cândva, cine știe când? Probabil când va pleca și cel din urmă fiu al satului... “Speranța moare ultima!” (îmi șoptește gândul ghiduș, în ureche). Iată, intrăm în sat! Primele două case dau mici semne de viață. La prima stă o bătrână cu fiica ei, care pare că a ajuns-o din urmă cu anii, aruncă mâncare la câteva păsări adunate în juru-i și care i se urcă pe picioare. De la casa vecină, o voce de femeie strigă la un copil să
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
de groși, buruieni cât casa... Cu greu mai zărești ceea ce, cândva, a fost o casă de oameni gospodari. Uși rupte, ferestre sparte, pereți dărâmați, tristețe, gust amar. Următoarea, la fel. Apoi una locuită, încă trei părăsite, alta locuită de o bătrână și încă una părăsită. Pe următoarea, deși proprietarii de drept sunt decedați, fiul o întreține, ba chiar are stupină și vine destul de des ; îmi crește inima și îl felicit, împreună cu gândul, pentru asta. Și tot așa, tot numărând la case
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
fără a vicia atmosfera de bună-dispoziție indusă, trebuie exemplificat cu doar câteva dintre ”rachetele” lansate de autor de la CSIU (Centrul Spațial Internațional al Umorului) care iată, de această dată, este, din nou, la Adjud: S-a trezit dentistul c-o bătrână/ Ce-și ținea proteza spartă-n mână,/ Căci mâncase, vai de capul ei,/ Zgârciuri la pachet pentru căței...( Încurcături cu produse străine) sau... Plisatul rex bătrân, banal,/ Plecând și părăsind orașul,/ Cică în trenul lui regal/ Ar fi călătorit cu
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
mamei, închid oile și înarmat cu un topor merg la prietenul meu ce mă aștepta. -” Mumă, vedeți că diseară joacă banii, mânca-iar mama de copii, poate găsiți voi comoara” - are grijă să ne atenționeze bunica lui Ion, țața Lina, o bătrână peste care anii ce-i petrecuse lăsase urme adânci. Știrea acesta ne-a făcut ca la amândoi în același moment să ne treacă prin cap aceeași idee năstrușnică; să încercăm să-i păcălim pe eventualii amatori de comori ce ar
DE SFÂNTUL GHEORGHE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369372_a_370701]