16,324 matches
-
Împleticit spre casă, cu buzele strânse, fără Însă a plânge. O ploaie rece, de toamnă, se repezi violent În urma mea. Soneria bâzâi agasant. Ei sunt mi-am zis Oamenii de la Intervenții! Am alergat Într-un suflet să deschid. Era domnișoara bătrână Paulina. Era Cap de pește-sabie. Era Urâtoteca, Aschimodia! Mă privi umed (ca de fiecare dată), cu fața ei osoasă, scursă Într-un nas nefiresc, și-mi ceru, cu o voce nesigură, "nițică sare" și "nițeluș griș pentru găluște". Iam spus
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și o stare de amețeală pusese din nou stăpânire pe mine. Soneria de la intrare zbârnâi isteric. M-am gândit că putea fi mama (care venea uneori să-și bea cafeaua la mine), ori poate ca era Paulina, nenorocita de domnișoară bătrână, amnezică și cu față de pește-sabie (asta și datorită nasului ei prelung, cu care Împungea aerul), venind mereu să Împrumute câte ceva. Sau, poate, erau Oamenii de la Intervenții, pe care acum nici nu știu dacă Îi mai așteptam. Când am deschis, două
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că nu i-am plăcut (e drept că mă uitam cam insistent la buza ei de iepure), pentru că mi-a Întins restul zornăitor, cu o mână repezită, care mă elimina rapid din peisaj. Traversez o alee măruntă, ticsită cu castani bătrâni și câțiva tei. Pe o bancă șubredă de lemn, o mamă grijulie Îi spune copilului ei să se poarte frumos când vor intra În casa domnului profesor, ca să nu Îl supere, apoi Își sărută lung pe frunte odrasla . Ajung lângă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
surprind umbra, să fiu Înaintea ei cu o fracțiune de secundă. Știu că e prostesc, dar continui cu o Încăpățânare de fier. Poate voi reuși să o obosesc. Trec minute bune, În care viteza mea de reacție crește neîncetat. Un bătrân gură cască se sprijină Într-o umbrelă cu câteva spițe ieșite și privește spre mine mirat. S-a oprit și un copil cu o minge mare și rânjește cu nesimțire. Devin nervos și Îmi simt brațele, În rotirea lor, Înțepate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întrebarea ce mutre vor face vecinii mei și cei care Îmi vor descoperi mai târziu trupul inert și lava de sânge izvorâtă din mine și Împrăștiată peste tot acest univers făcut praf și pulbere? Mă numesc Șontâc Sunt un om bătrân. Bătrân și Împuținat la trup (mai ales după oribilul accident). Mă aflu la trecerea timpului... și nu am Încotro. Vulnerabil, neputincios, Într-o veghe continuă, asemeni animalului slăbit din mijlocul preeriei, Înconjurat de colți flămânzi și neîndurători. Sunt la discreția
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ce mutre vor face vecinii mei și cei care Îmi vor descoperi mai târziu trupul inert și lava de sânge izvorâtă din mine și Împrăștiată peste tot acest univers făcut praf și pulbere? Mă numesc Șontâc Sunt un om bătrân. Bătrân și Împuținat la trup (mai ales după oribilul accident). Mă aflu la trecerea timpului... și nu am Încotro. Vulnerabil, neputincios, Într-o veghe continuă, asemeni animalului slăbit din mijlocul preeriei, Înconjurat de colți flămânzi și neîndurători. Sunt la discreția timpului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se afla În spate. Pământul era reavăn, afânat de ploaie. Cu bețe și cioburi mari (Goanță găsise chiar o bucată de tablă) am Început să-i săpăm un mormânt pe măsură undeva, Într-un colț al cimitirului, sub un arțar bătrân. Libelula s-a rănit la genunchi, iar eu mi am găurit haina, la capătul mânecii. Nu mai conta. Eram murdari din cap până-n picioare de pământ și frunze. Și uzi până la piele. Goanță se văieta de foame (l-a potolit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
multe semne de Întrebare. Pe peronul gării din Iași, dimineața râdea ca o fetiță îmbrăcată într-o rochie subțire de vară, în culori pastelate, exuberantă, privind nepăsătoare la furnicarul de oameni, asemenea unui fluviu ce ieșise din matcă, umplând străzile bătrânului oraș moldovenesc. În vremea examenelor mai ales, dar și de-a lungul anului școlar și universitar, din septembrie și până în iulie, Iașul e un oraș viu, animat, de parcă ar trăi un singur anotimp, acela al primăverii, înflorit de tinerețea care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fată decentă, care știa că nu se cuvine să depășească pragul bunei cuviințe. * Nu erau lipsite de interes nici celelalte legături secrete pe care Olga le ținuse În rezervă, alimentându-le cu precauție și abilitate. Nu concepea să rămână fată bătrână la casa mamei sale. Făcea ce făcea și-și mărturisea sieși că totuși, partida cea mai bună rămâne Alex. își confecționa măști de fațadă, folosea tot felul de artificii ce aveau darul de a o pune în valoare în fața cavalerului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
buzele maro. Un șervețel de hârtie îmi șterse colțul gurii în timp ce eu vorbeam întruna despre viitorul nostru și al lui Ovi și nu am băgat de seamă că șervețelul îmi întinsese rujul peste buze făcându-mă să par și mai bătrână. Mircea se ridică brusc și îi spuse Mariei să-l ducă pe Ovi acasă. La ieșirea din parc Maria se întoarse să mă privească, apoi îl trase pe Ovi de mână. Noi am mai stat puțin pe bancă, apoi am
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
treacă peste linia buzei inferioare. Culoarea roșie deveni o umbră în colțul gurii, coborând ca un rid adâncit spre bărbie. Se enervă și încercă să șteargă rujul cu degetul mic, însă îl întinse pe toată bărbia și se făcu brusc bătrână și hidoasă. — Bă, aia parcă a mâncat gem de căpșuni și a uitat să se șteargă. — Sor’-ta e acasă? Ce ai tu cu sor’-mea? — Mi s-a făcut de-o abureală. — Bă, tu ești prea frustat pentru sor
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
frână înainte de stație. Doamna scăpă rujul din mână, iar merele alunecară spre bancheta din față. Se ridică instantaneu să le culeagă. Așa, aplecată, părea un copil care se joacă neîndemânatic cu niște bile, numai când întorcea capul era din nou bătrână și hidoasă. Grăbită, coborî cu plasele ei, uitând de rujul de pe podea. În spatele ei, cei doi puști salivau ostentativ, numai unul călcă batonul roșu și se duse apoi să coloreze albul din jurul surorii sale. Pe măsură ce stațiile treceau, tânăra cu fusta
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
însoțești pretutindeni și nu mi-e teamă de nimeni și de nimic! El tăcu, dar gândi în sinea sa: Dacă tu ești o vulpiță mică și încă destul de naivă, ar trebui să afli că în fața ta se află un vulpoi bătrân, care a umblat prin multe ogrăzi și nu i-au plăcut găinile cărora le cădeau penele, ci puicuțele! Parcă voind anume să treacă peste un moment ce putea deveni stânjenitor, Victor se ridică de la locul lui și veni lângă Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
luni? Păi, să vă povestesc. Bătrânul Ulucă se trăgea din haiduci. Din haiduci și din vestiți vânători braconieri , prin codrii milenari ai acestei țări. Cine nu știa de haiducii și de vânătorii de animale mari, de legendarii Pucă? O, cine?! Bătrânul Ulucă este unul dintre cei mai de către noi urmași, ai acelora. și, are, practici care i atestă descendența. Descendența pe care șio onorează cu cinste și aplomb.O să vedeți, ceva mai la vale, o mostră. O mostră, care, sunt sigur
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
banii nu sunt, oare, ochii dracului? Or fi, dar, banii altora, nu ai mei. și, doar nu a unui singur drac. Din zi în zi, din glumă în glumă, butoiul se umplea, în tot mai mare măsură, cu milioane. Avea, bătrânul nostru erou, animale multe și mănoase: vaci, oi, capre. Dispunea și de terenuri de pe care să le poată asigura hrana. și le-o asigura. Mai avea flăcăi, fete, nepoți și nepoate, care-l ajutau nevoe mare la toate câte se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de către fiecare pușcaș, după care s-a pornit la drum, și dă-i vânătoare, neamule, până când aproape că nu se mai vedea vânatul. În fine-finalul! La cantonul silvic situat în punctul Iepurele șchiop, nu departe de intarea în frumoasa Pădure Bătrână, alcătuită din arbori măreți, după cum, însăși vânătoarea, măreață este. La poarta cantonului cunoscuta fanfară de la Valea Mare. Fiecare nou intrat în incintă era întâmpinat cu un segment din Corul Vânătorilor. și dă-i bairam! și dă-i, și dă-i
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Dânșii, deși cam în etate, prinseră a se juca, mai dihai ca-n tinerețe.și urmă, ce de multă vreme aștepta, ea, să urmeze. De data aceasta, lui Durlig, nu-i mai alunecară picioarele, ca de pe sofa, ori, ca de pe bătrânul pat de țară, fără cap și fără coadă, cum zicea, el, mereu, că e. La momentul potrivit, își înșurubă picioarele în metalul din partea din spate, a patului, și se împinse cu atâta putere, încât, ea, gemu: he! nebunule, că o să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sete. Dar, în ce să-i mai dea, un strop de lapte, ori, ceva de ale mâncării?! S-a căutat, rapid, în pungă. Pungadestul de subțire. și-apoi, cădea și înserarea. Pâine, nu mai era, în casă. Lasă, se autoliniști bătrânul tată și socru, în seara asta o să-mi fac un pui de mămăliguță. Dar, când s-a dus la debara, l-a apucat amețeala. Amețiții ăia zvârliseră la gunoi și punga cu mălai, și sita, și ce i-ar fi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
au dat bir cu fugiții. Au fost chemați însă, de urgență, alții. Aceia au venit. și-au intrat de îndată în atribuții. și buba a spart. De ce? De aia! De care nu putea continua la nesfârșit. Tronul furat și abandonat Bătrâna doamnă, în etate de peste șaptezeci de ani, venea, ca viță de român, de tare departe. Străbunici și bunici foarte bogați, cu înalte titluri de dregători în statul care, acum, se numește, de drept, român. Ea însăși, profesoară universitară, deținătoare a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
tâlharii, cu siguranță, că, bătrâna, își ascunde banii. Ei, bine, toți acei bani, vor intra în mâinile noastre. În posesia unora ca noi,care, știu de minune, să și-i chivernisească. A fost aleasă, pentru jaf, o zi în care bătrâna doamnă nu era acasă. Nici măcar în localitate. O zi de mare sărbătoare, când, bătrâna doamnă Sulfina Barbu, era dusă la mânăstirea, la care, de obicei, pleca, în aceeași zi a fiecărui an. Cu ce să transporte tronul? Au găsit o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
intra în mâinile noastre. În posesia unora ca noi,care, știu de minune, să și-i chivernisească. A fost aleasă, pentru jaf, o zi în care bătrâna doamnă nu era acasă. Nici măcar în localitate. O zi de mare sărbătoare, când, bătrâna doamnă Sulfina Barbu, era dusă la mânăstirea, la care, de obicei, pleca, în aceeași zi a fiecărui an. Cu ce să transporte tronul? Au găsit o soluție, la fel de ingenioasă, ca și ideia de a-l sustrage. Cu autoturismul cu care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să i se acorde o diplomă de merit. Dar pentru ce, pentru care merit? Ce merit deosebit are el? Este fiul Bocului celui mare, al tatălui său, adică. A, zise entuziasmat propunătorul, să-i acordăm o diplomă de merit și bătrânului Boc. Pentru ce? Pentru că e tatăl tânărului Boc. Asta, da, zic și eu idee! și i-au acordat, bătrânului, diploma de tată exceptional, al Bocilor de toată mâna. Că erau mulți. Unul, care devenise preot , a căpătat diploma de mare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
atât de amarnic de frumoasă, și de pus la candela aducerilor aminte, ale tuturor. Urșii Păpăuți - sat obișnuit, comparabil cu o mărgea din colierul sfintei Românii - strălucea, pe văioaga dinspre pădure, incitând la gândire profundă și dragoste strămoșească. Moș Costache, bătrân și frumos ca un stăpânitor de mulțimi, pe tron, chema, în stânga și în dreapta: urșii! Au sosit urșii. Veniți repede; anunțați-vă, că se răcește de tot, brânza. Hai, copii, veniți la urșii moșului. Luați. Spuneți bogdaproste și mâncați. Să fie
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
una din femeile cele mai frumoase de pe proprietatea sa, și i-a zis că dorește s-o ia de soție. Auuuu!, a urlat ea, încât, bietului Blând, i-a pierit definitiv pofta de însurătoare. Acum, uitați-vă la el; e bătrân, ca toți bătrânii; dar, e sătul, până peste cap, de femei. Cum? Că, doar, tot are nevoe, de câte una?! Ei, are, că, de!; e om, și el, ca toți oamenii. Dar, numai pentru un timp oareșicare, până i se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dar mi se păru că-l recunosc, fiind familiar imaginației mele. Solul era acoperit cu mlădițe de nuferi albaștri care nu răspândeau nici un parfum. Am avut impresia că până acum nimeni nu călcase pe acest pământ. Am lăsat cufărul jos. Bătrânul vizitiu se întoarse și-mi spuse: - E foarte aproape de Șah Abd-ol-Azim. Nici că se putea un loc mai bun pentru tine, neam de pasăre nu zboară pe-aici... M-am căutat prin buzunare să-l plătesc pe drișcar: n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]