1,999 matches
-
binecuvântare! Articolul se adresează dascălilor, pentru a-și păstra curajul și încrederea; elevilor, pentru a nu uită cine îi îndruma pe calea cunoașterii; comunității, pentru a reașeza valorile adevărate la locul lor, pentru binele comun. GÂNDURI LA ANIVERSARE.... Prof.Ionela BADEA Ne reamintim cu toții, elevi și cadre didactice, cât de importantă este școală în viața fiecăruia dintre noi, cum reușește ea, prin cei care o conduc, să formeze tânăra generație și cum se împletesc eforturile tuturor pentru atingerea idealului societății actuale
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Sarbu I.Nicu Daniel Țenică Ig.Radu Toma V.Simona Mihaela Vălu M.Daniel Voinea F.Anișoara Iftene A.EvelinaJanina Măcrescu N.Mircea Mădălin Romila I.Elisa Iosefina Registru matricol 234,vol I;Costin Clit,op.cit.,251. XII-a Informatică Badea Const.Marian Costel Bălan J.Florin Bohotineanu M.Vlad Cristinel Bordei Vict.CătălinGabriel Ciliacu M.Marian Ciobotariu FL.Florin Cogălniceanu Virg.Alina Elenă Cornea Ghi.Adrian Croitoru Gr.Alin Diaconu Adrian Vasile Dumitrel Ge.Alexandru Ganea M.Liliana Hortolomei M.
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Vica PERSONALUL COLEGIULUI NAȚIONAL „CUZA VODĂ” îN ANUL ȘCOLAR 2013-2014 1. Iacob Manuela Director 2. Pleșu Tatiana Director adjunct 3. Adumitroaei Mona Diana Gina Profesor 4. Andoroi Adina Antonela Profesor 5. Antal Cella Sînziana Profesor 6. Atasiei Măricica Profesor 7. Badea Ionela Profesor 8. Bahnariu Dumitru Profesor 9. Bălan Mona - Lisa Profesor 10. Baltag Adeluța Profesor 11. Bârlescu Irina Profesor 12. Brănici Cătălin Profesor 13. Brânză Veronica Profesor 14. Ciobotaru Mircea Alexandru Profesor 15. Clit Costin Profesor 16. Cociu Vasile Profesor
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
se scrie că crâșmarul jidan otrăvește populația noastră rurală ; și, pe tema aceasta, se tună atâta Încât ai crede că ultimul cuvânt al regenerării noastre naționale trebuie căutat În fundul șipului cu rachiu al lui Ițic sau Șloim. E o greșală. Badea Ion, crâșmarul nostru național, are tot atâta de puțini dumnezei, dacă nu chiar mai puțini, decât cel mai perciunat Avrum [...] ; singura deosebire ar fi poate aceea că otrăvitoarele dresuri ale rachiurilor, În loc de a fi jidovești, ar fi În cazul celălalt
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
l-or vedea,/ Iute-n foarfece să-l ia/ Și să-l taie mărunțel,/ Precum tai la pătrunjel” <endnote id="(702)"/>. În mod firesc pentru structura acestei „jidaniade” eroicomice, oastea clachează de spaimă la primul lătrat de câine : „- N-auzi, bade ? Latră-un câine !/ Fugi degrabă, mergi de-l leagă,/ Că se tem voinicii noștri,/ Că se teme oastea-ntreagă !”. Cum țăranul refuză să lege câinele de gard, „oastea jidovească” apelează la soluția cunoscută : „Să tocmim vreo doi români,/ Ca să meargă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Se zice că mai mulți evrei călătoreau Împreună cu rabinul Güterjüd (În idiș, Güter Jüd = „jidan bun”). Însă evreii s-au rătăcit de rabinul lor și au Început să-l caute și să Întrebe oamenii dacă l-au văzut. La Întrebarea „Bade, n-ai văzut pe Güterjüd ?”, țăranii români răspundeau : „Jidan-bun ? N-am văzut !” <endnote id="(3, p. 26 ; vezi și nota 318)"/>. Evreului nu i se reproșa doar lipsa de bunătate, ci, mai mult, răutatea Însăși. În 1851, de exemplu, blănarii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au zburat anii ei și întrebă: − Măi fetelor, voi mai știți cântecul acela pe care vi-l cântam eu mai de mult, când era Emilia acasă? îl știam de la mama mea; − Care, mamă? a întrebat Maricica; − Acela cu...a zis badea; − și mai cum, mamă, că nu știu, zise Maricica; − Apăi loi începe eu da’ voi să m-ajutați; A zis badea c-o veni/ Luna când o răsări/ Ies afară, luna sus/ Badea a fost și s-a dus/ Unde
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mult, când era Emilia acasă? îl știam de la mama mea; − Care, mamă? a întrebat Maricica; − Acela cu...a zis badea; − și mai cum, mamă, că nu știu, zise Maricica; − Apăi loi începe eu da’ voi să m-ajutați; A zis badea c-o veni/ Luna când o răsări/ Ies afară, luna sus/ Badea a fost și s-a dus/ Unde ești, bădiță, nalte/ De mă lași pe așteptate/ Că eu mor de dorul tău/ Unde ești, nu te știu rău./ Taci
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și cu negustorii cărora le face cărăușie în chirie. în vreme ce îi treceau prin minte și punea cap la cap zvonurile și știrile ce le afla în drumurile sale, Costache aude bătăi în poartă și cum strigă un glas de bărbat: − Bade Costache, bade Costache ! − Ia du-te, Maricică, și vezi cine bate, o îndeamnă Costache pe fiică-sa care împlinisecincisprezece ani, și depăna lâna de pe un fus. Aceasta îl văzu la poartă pe Ghiță Stoleru, poștașul pe care fata îl salută
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
negustorii cărora le face cărăușie în chirie. în vreme ce îi treceau prin minte și punea cap la cap zvonurile și știrile ce le afla în drumurile sale, Costache aude bătăi în poartă și cum strigă un glas de bărbat: − Bade Costache, bade Costache ! − Ia du-te, Maricică, și vezi cine bate, o îndeamnă Costache pe fiică-sa care împlinisecincisprezece ani, și depăna lâna de pe un fus. Aceasta îl văzu la poartă pe Ghiță Stoleru, poștașul pe care fata îl salută, întrebând: − Bună ziua
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Costache ! − Ia du-te, Maricică, și vezi cine bate, o îndeamnă Costache pe fiică-sa care împlinisecincisprezece ani, și depăna lâna de pe un fus. Aceasta îl văzu la poartă pe Ghiță Stoleru, poștașul pe care fata îl salută, întrebând: − Bună ziua, bade Ghiță, iar ai adus vreo scrisoare de la bădia Mihai? − Nu, măi fată, e de la Galați, de la mătușata. Ia-o și du-o lui tată-tu, și-i întinse plicul. Ea îl duse lui Costache, spunând: − Nu-i de la bădia, e
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la masă în curte, sub umbra unui zarzăr uriaș, la o masă încărcată de bunătăți și stropită cu un pahar de vin bun. Nașul de botez cânta de zor un cântec popular al cărui refren l-am reținut: „Zâs-a badea c-a veni, Luna când o răsări. Luna văd c-a răsărit Și badea n-a mai venit!” După război, odată cu întoarcerea tatei acasă, cu puținul pe care l-am avut și cu adaosul de pământ prin reforma agrară din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
bunătăți și stropită cu un pahar de vin bun. Nașul de botez cânta de zor un cântec popular al cărui refren l-am reținut: „Zâs-a badea c-a veni, Luna când o răsări. Luna văd c-a răsărit Și badea n-a mai venit!” După război, odată cu întoarcerea tatei acasă, cu puținul pe care l-am avut și cu adaosul de pământ prin reforma agrară din 1921, în casa noastră se simte un plus de spor material. Deși două din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mușchii brațului. Badea avea o ripostă slabă: "To'a'șu', stați un pic, nu mai dați, am să vă raportez!" "Vino, băăăi, Baaadea, încoace, lasă, tu ne îndoctrinezi cu partidu'!" Și dă-i încă un pumn firavului Badea. Când era Badea ofițer de serviciu, obișnuia să ne țină pe platou seara, după raport, și să ne facă educație. Era plictisitor, ceva de groază. Noi nu știam cum să plecăm mai repede pe sectoare și apoi să prindem filmul de la bulgari și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ilustrează prin personaje care corespund din punct de vedere epistemologic cazurilor pe care le analizează diversele școli medicale. Leiba Zibal reprezintă în acest sens un excelent studiu de caz, iar autorul nuvelei îl prezintă ca atare. Și în cazul lui „badea Gheorghe” avem tot o ilustrare a unui caz, cel al matoidului lombrosian, iar naratorul urmărește cu atenție nu numai reprezentarea corectă a tipului, dar și comentariile avizate care înregistrează identificarea. Gesticulația se încarcă de valențe punitive, dar și aici gestul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
din colac, Moș Ion Roată al nostru n-are ce face și-i spune: "Bine că ați venit, domnule președinte, că noi vă așteptăm aici de la 5 dimineața!". La care tovarășul, cu un zâmbet acru, i-a răspuns: "Zi bogdaproste bade că am venit și acuma, că altfel puteați să mă fi așteptat toată ziua!". Am scrâșnit din dinți la auzul acestei replici lipsite de orice respect pentru pletele albe ale purtătorului pâinii și sării strămoșești. Am urmărit și eu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pomeni c-o fi chiar vreun pui de românaș turcit de haraciu' sângelui... Tăcere... Fulguiește... Calul bezmetic trece înapoi, tot nechezând, tot căutându-și stăpânul... Gheorghe dârdâie, clănțăne mărunt-mărunt: S-o hi rupt ceva în mine... Mă ia cu tremuriciu, bade Toadere... Cum nu te-o lua, că doar suntem în "geru' Bobotezii", deși s-o moinat binișor de s-o fleșcăit, mai mult zloată decât zăpadă. Toader trage coviltirul chervanului ca să-l acopere. Și trece un timp până grăiește ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lasă o tăcere grea... Ștefan tresare, cu bucurie: Moș Toadere! strigă el recunoscându-l undeva mai în spate. Vino! Mai aproape... mai... și îi dă mâna și-l apropie, dar și-o retrage pentru că Toader dă să i-o sărute. Bade Toadere! Ai fost în multe bătălii, 'mnetale ești un viteaz și-un înțelept! Spune-le că nu se poate!! Moldova-i în primejdie de moarte! Venim noi de hac și tatarilor, dar... dar cu socoteală!... Toader, stingherit, se lasă de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o luasem cu noi la Sângeorz, unde dormea pe jos și făcea, aproape noapte de noapte, pipi în așternut. Era aproape încă un copil... Și totuși, deja o tânără atrăgătoare femeie. Într-o zi s-a dus pe dealuri cu badea Emil să culeagă nu știu ce și la întoarcere era neobișnuit de veselă, fredona mereu un cântec, cumva sfidătoare. Mie, un băiețandru de 13-14 ani, un mucos, nu-mi dădea nici o atenție (îi plăceau bărbații maturi). O, de i-ar fi trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-ar prelungi până la cer, l-ar putea „atinge” pe însuși Dumnezeu. * La Sângeorz, până aproape de miezul nopții jucând cărți (șaizecișișase) la lumină lămpii cu petrol spânzurând din tavan deasupra mesei din bucătărie, unde plita mai este caldă, cu un badea Emil bucuros de prilej, la început foarte însuflețit, pus pe fapte mari, agitându-și mâinile cu unghii negre de pământ, cu mama și cu tata. Doina stă lângă mine pe un scăunel, în chip de consultant, iar limbuta lelea Saveta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Doina stă lângă mine pe un scăunel, în chip de consultant, iar limbuta lelea Saveta, trântită pe patul așezat în colțul acum obscur al încăperii, de după ușă, mai spune câte o vorbă, vădit somnoroasă. Eu joc împreună cu tata, împotriva lui badea Emil și a mamei, care își dojenește fără supărare, cu un fel de aroganță blândă, pedagogic, partenerul, când acesta greșește, gafează. Iar badea Emil gafează din ce în ce mai des, însuflețirea i s-a stins, de abia își mai poate ține ochii deschiși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
al încăperii, de după ușă, mai spune câte o vorbă, vădit somnoroasă. Eu joc împreună cu tata, împotriva lui badea Emil și a mamei, care își dojenește fără supărare, cu un fel de aroganță blândă, pedagogic, partenerul, când acesta greșește, gafează. Iar badea Emil gafează din ce în ce mai des, însuflețirea i s-a stins, de abia își mai poate ține ochii deschiși... Stop! Asta e tot, dar puținul acesta înseamnă enorm pentru mine acum, în mai 1996, când scriu aceste rânduri și când am în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
câteva tone de cioburi de viață, dintre acelea pe care el le consideră bune pentru export... Acel joc de cărți, din acea seară, din acea bucătărie, ușor încălzită, luminată cu o anumită intensitate de acea lampă de petrol, cu acel badea Emil avântându-se la joc, dar nu după mult timp picând de somn, cu noi toți împreună formează o unitate perfectă, de sine stătătoare pe care trebuie neapărat s-o trec pe lista „bagajelor” ce mă vor însoți în marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de amenințările celuilalt și continua să-i ridice în slăvi pe cei de la Dinamo Kiev. * La vară (scriu aceste rânduri în mai 1966) se vor împlini zece ani de când n-am mai fost la Sângeorz. Între timp, a murit și badea Emil, prematur, adică la aproape 80 de ani, pe când noi toți eram convinși că va atinge suta. Ultimele două ipostaze în care mi-l amintesc: urcat fălos, sfidător, aproape vesel cu bocancii pe lespedea impunătorului mormânt de piatră și beton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sus de șale, o adevărată plagă. Acolo, în dreptunghiul verde, de refugiu, de la poalele pădurii, atât de familiar mie - se lăsau umbrele mari ale serii și se făcuse aproape frig - s-a produs fulgerător înstrăinarea mea înciudată, mânioasă, rea față de badea Emil. Să-l fi condamnat în acea clipă, la rândul meu, la moarte? Abia de curând am înțeles că, în 1986, Sângeorzul ne-a dat un semn, ne-a avertizat că multă vreme nu vom mai pune piciorul pe pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]