5,096 matches
-
AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIX, 1906-1907; A. C. [Al. Ciura], Ion Bârseanul, „Dor pustiu”, LU, 1909, 2; Victor Eftimiu, „Dor pustiu”, istorisiri de Ion Bârseanul, ADV, 1909, 6981; Chendi, Schițe, 90-91; Pușcariu, Cinci ani, 103-105; Iosif Nădejde, „Rapsodii și balade” de Ion Bârseanul, ADV, 1910, 7307; Il. Chendi, Realismul tinerilor prozatori, MLI, 1910, 29; Lovinescu, Scrieri, IV, 390-392; Sadoveanu, Opere, XVI, 615-617, 620-622; Ciopraga, Lit. rom., 590. C.T.
BARSEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285658_a_286987]
-
din București și a activat ca redactor, mai întâi la „Gazeta literară”, apoi la Editura pentru Literatură, în cele din urmă la Editura Eminescu, până la pensionare. A debutat cu versuri în revista liceului, „Flori albastre” (1950), iar prima ei carte, Balade pentru orele de seară, apare în 1969. În volumele de versuri, B. versifică egal, cu ușoare căderi în discursivitate, fără să provoace nici elogii critice, nici repudieri tranșante. În această întindere de lirism reținut, care atinge în cele din urmă
BATALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285671_a_287000]
-
umbra poeziei lui Dimitrie Stelaru, Marin Sorescu sau Emil Botta, căruia, de altfel, i-a îngrijit ediția Poezii (I-II, 1979), însoțită de un impresionant aparat critic. În ultimii ani, B. s-a dedicat exclusiv traducerilor din literatura contemporană. SCRIERI: Balade pentru orele de seară, București, 1969; Dimineți, București, 1972; Cu un ochi înecat în noapte, un ochi înecat în amiază, București, 1976; Versuri, București, 1981; Ploaia din memorie, București, 1984; Fereastra de brume, București, 1986. Ediții: Emil Botta, Poezii, pref.
BATALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285671_a_287000]
-
Roblès, Iarba ruinelor, București, 1994; Norman Mailer, Strigoiul lui Harlot, București, 1995; Libby Purves, Cum să nu fii o mamă perfectă, București, 1996; Cele mai frumoase 22 de povestiri. Literatură americană clasică, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Dumitru Micu, Aurelia Batali, „Balade pentru orele de seară”, RL, 1969, 11; Const. Ciopraga, Poezie feminină, CRC, 1969, 20; Florența Albu, Aurelia Batali, „Balade pentru orele de seară”, VR, 1969, 5; Haralambie Țugui, „Balade pentru orele de seară”, IL, 1969, 10; Mihai Minculescu, Aurelia Batali
BATALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285671_a_287000]
-
mamă perfectă, București, 1996; Cele mai frumoase 22 de povestiri. Literatură americană clasică, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Dumitru Micu, Aurelia Batali, „Balade pentru orele de seară”, RL, 1969, 11; Const. Ciopraga, Poezie feminină, CRC, 1969, 20; Florența Albu, Aurelia Batali, „Balade pentru orele de seară”, VR, 1969, 5; Haralambie Țugui, „Balade pentru orele de seară”, IL, 1969, 10; Mihai Minculescu, Aurelia Batali, „Dimineți”, RL, 1972, 30; Caraion, Duelul, 13-17; Aureliu Goci, „Dimineți”, CRC, 1973, 3; Barbu, O ist., 384-386; Corneliu Popel
BATALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285671_a_287000]
-
Literatură americană clasică, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Dumitru Micu, Aurelia Batali, „Balade pentru orele de seară”, RL, 1969, 11; Const. Ciopraga, Poezie feminină, CRC, 1969, 20; Florența Albu, Aurelia Batali, „Balade pentru orele de seară”, VR, 1969, 5; Haralambie Țugui, „Balade pentru orele de seară”, IL, 1969, 10; Mihai Minculescu, Aurelia Batali, „Dimineți”, RL, 1972, 30; Caraion, Duelul, 13-17; Aureliu Goci, „Dimineți”, CRC, 1973, 3; Barbu, O ist., 384-386; Corneliu Popel, Mențiuni critice, CRC, 1977, 1; Lit. rom. cont., I, 660-661
BATALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285671_a_287000]
-
cimilituri) și poezii populare (culese din împrejurimile satului natal și publicate în „Macedonia”), B. a scris versuri în manieră populară, cu prozodie caracteristică și tematică specifică. Unele se apropie de cântecele „de dragoste” sau de „înstrăinare”, altele aduc mult cu balada (Curnicea, de exemplu, seamănă cu Miorița). Anecdotica de tip cult este puțin prezentă, precum în Ficiorul crescut tu pădure; predomină succesiunea imagistică particulară doinei, precum în Călugărița, Dudia sau Picuraru cătră vruta lui. Renumele lui B. printre poeții dialectali a
BELIMACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285690_a_287019]
-
poruncă părintească” până la pragul de valoare simbolică, asemănătoare cu a „testamentului” lui Ienăchiță Văcărescu sau a versurilor lui Al. Mateevici. Întors melancolic spre atmosfera din cătunul distrus de „furlli”, care „viață vie nu lăsară” (Hora), B. închipuie și câte o baladă despre iele, „albele zâne / de la fântâne” (Albele și mușatele), pentru a încerca reconstituirea unui univers lăsat departe în trecut, dar de care nu s-a putut despărți niciodată. SCRIERI: [Poezii], UVPA, 23-39. Repere bibliografice: Ion Foti, Costa Belimace, București, 1936
BELIMACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285690_a_287019]
-
greacă, latină, franceză, germană și rusă, B. a tradus proză, poezie, dramaturgie din literatura Greciei antice (Lisistrata de Aristofan, Medeea și Ifigenia în Aulida de Euripide), din literatura clasică latină (comedii de Plaut), din cea rusă (Neisprăvitul de D. I. Fonvizin, Balade de V. Jukovski, Oaspetele de piatră de A. Pușkin, Spaniolii de M. I. Lermontov, Azilul de noapte de Maxim Gorki ș.a.), engleză (Romeo și Julieta de W. Shakespeare), franceză (Cidul de Corneille), germană (Atta Troll și Germania de H. Heine
BELISTOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285691_a_287020]
-
etc. Accente care trimit la pasionalitatea și cromatica periferiei bucureștene depășesc la Miron Radu Paraschivescu, în Cântice țigănești, nivelul unei „localizări” a modelului străin (García Lorca, Romancero gitan), sugerând un etos balcanic, al ludicului cu fond grav, ca în antologica baladă Rică. După război, câțiva poeți importanți vor diversifica gama b.: fantezistul Leonid Dimov, Ioan Alexandru, cu Imnele sale, amintitoare, ca atmosferă stilistică, globală, de tradiția bizantină și ortodoxă a lăudării luminii lumii, divin miracol de toate zilele, precum și Ion Gheorghe
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
Românul”, „Naționalul”, „Dâmbovița”, „Unirea”, „Revista Carpaților”, „Constituționalul”, „Buciumul”, „Trompeta Carpaților”, „Ghimpele”, „Literatorul”, „Revista literară” ș.a. Versurile lui B., adunate în mai multe culegeri (Cugetările singurătăței, 1847, Nopturnele, 1853, Danubianele, 1859, Zânele Carpaților, 1860, Satire, 1867, Fabule alese, 1868, Legende și balade, 1876 ș.a.), sunt mărturii ale unui temperament poetic cu multe disponibilități. A scris poezie elegiacă, erotică, patriotică, satire, fabule, balade, legende, fiind tributar în bună parte lui Gr. Alexandrescu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu, C. Bolliac. Epigonismul lui apare evident în
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
mai multe culegeri (Cugetările singurătăței, 1847, Nopturnele, 1853, Danubianele, 1859, Zânele Carpaților, 1860, Satire, 1867, Fabule alese, 1868, Legende și balade, 1876 ș.a.), sunt mărturii ale unui temperament poetic cu multe disponibilități. A scris poezie elegiacă, erotică, patriotică, satire, fabule, balade, legende, fiind tributar în bună parte lui Gr. Alexandrescu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu, C. Bolliac. Epigonismul lui apare evident în poemul epic, larg, grandilocvent și artificios. Resuscitând mai vechile teme romantice pașoptiste, prelungindu-le ecoul până târziu (în 1890 îi
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
1864; Satire, București, 1867; Fabule alese, București, 1868; Călătoria printre secolii istorici, București, 1870; Opere complecte, vol. I: Limba română și tradițiunile ei, Galați, 1872; Amor, Patria și Dumnezeu după poeții indiani, Galați, 1874; Opere poetice, vol. I: Legende și balade, Galați, 1876; Nătărăii, Galați, 1876; Ecouri poetice, Galați, 1877; O scenă dintr-o mie, Galați, 1877; Lumea se dă pe gheață, Galați, 1877; Sergentul rănit, Galați, 1877; Alestar, Galați, 1878; Ordinea zilei, Galați, 1879; Batista Veleli sau Răzbunarea poporului, Galați
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
vieții satului. Debutează editorial cu volumul de versuri Visuri de noroc (1903). Lirica mărturisește, de multe ori, un epigonism lesne de recunoscut; de la Eminescu și Coșbuc sau de la Heine și Lenau, B. învață să prețuiască valorile poeziei populare, să cultive balada și cântecul, să alăture meditației umorul. Prioritatea acordată frumosului este declarată deschis. Nu lipsesc din poemele sale ecouri de legendă sau imagini ale realităților sociale aspre. Mai aproape de resursele lui creatoare sunt meditația și poezia naturii. Unele dintre poemele patriotice
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
ermetismul și cromatismul barbian sau de topica și cadențele blagiene, primele culegeri de versuri arată în „cel dintâi poet moț” (Emil Giurgiuca) un peisagist elegiac, discret caligraf de reverii alpine, de nostalgii „brumate” și de feerii glaciale. Pasteluri, cântece sau balade, poemele sale sunt proiecții ale sensibilității în peisaje spiritualizate sau incantații melancolice. Stilizate în sensul abstractizării, geografia natală, atmosfera și amintirile transilvane sunt invocate/evocate fie în tablouri fumurii, grave, dominate de simbolicele turnuri ale reveriilor gotice, fie în peisaje
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
Interior), tabloul câmpului, cu poezia văzduhului limpede și a muncii. Tonalități sămănătoriste transpar și în conturarea unor caractere puternice aparținând trecutului eroic. Întâmplările vitejești cu haiduci (Gruia, La un han, odată..., Maica Melania, Taina), când senzaționale, când cu ecouri de baladă și basm, nu ajung la acea forță a vieții pe care M. Sadoveanu știa a o transmite prin astfel de figuri. Curgerea melancolică a frazei este însă comună celor doi scriitori. Cu Pâinea, idilicul rural este părăsit. B. dă o
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
pe anul 1979 pentru colaborarea la lucrarea colectivă Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900. Convinsă că cercetarea de teren este singura cale care poate conduce la clarificări științifice în problematica pe care și-a propus s-o dezbată, în Balade din Moldova (1986) B. a procedat inițial la studierea nemijlocită a eposului eroic contemporan în spațiul Moldovei, examen care i-a permis deopotrivă să obțină o imagine de ansamblu a fenomenului și să raporteze cântecul moldovenesc la întregul repertoriu românesc
BERDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285706_a_287035]
-
ca Suceava, Vrancea, Galați, Bacău, Neamț, Vaslui. Demersul este minuțios, astfel că tipurile și subtipurile știute din catalogul epicii populare versificate apar aici în funcție de modul reprezentării lor în Moldova. Un util examen, cu numeroase observații personale, conține capitolul închinat morfologiei baladei, iar capitolul de etnomuzicologie semnat de Viorel Bârleanu și Florin Bucescu dă o notă de modernitate cercetării. Aceleași calități are și culegerea Descântece din Moldova (1982). B. s-a arătat interesată de riturile de trecere, în dublă ipostază: ca traducătoare
BERDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285706_a_287035]
-
Iași, 1999; Totemism românesc. Structuri mitice arhetipale în obiceiuri, ceremonialuri, credințe, basme, Iași, 2001; Mitologia cuvintelor, Iași, 2003; Cântecul popular epic eroic din Moldova, Iași, 2003. Culegeri: Decântece din Moldova, introd. Lucia Cireș, Iași, 1982 (în colaborare cu Lucia Cireș); Balade din Moldova, introd. edit., cu un capitol de etnomuzicologie de Viorel Bârleanu și Florin Bucescu, Iași, 1986. Traduceri: Arnold van Gennep, Riturile de trecere, introd. Nicolae Constantinescu, postfața trad., Iași, 1996 (în colaborare cu Nora Vasilescu), Formarea legendelor, introd. Petru
BERDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285706_a_287035]
-
acordă un interes deosebit poemelor Ninei Cassian și celor ale lui Nicolae Labiș, traduse împreună cu Else Kornis. Traduceri: Grigore Alexandrescu, Fabeln [Fabule], București, 1957; George Coșbuc, Ausgewählte Gedichte [Poezii alese], București, 1962 (în colaborare cu Rudolf Lichtendorf), Balladen und Idyllen [Balade și idile], București, 1963 (în colaborare cu Rudolf Lichtendorf), Gedichte [Poezii], București, 1968 (în colaborare cu Rudolf Lichtendorf); Nina Cassian, Die täglichen Feste [Sărbătorile zilnice], București, 1963 (în colaborare cu Else Kornis); Victor Eftimiu, Der Waldsproß [Păunașul codrilor], București, 1963
BERG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285707_a_287036]
-
era citată de B. P. Hasdeu în Etymologicum Magnum Romaniae. În afara materialelor culese direct, B. introduce în cartea sa și texte din alte surse, pentru a ilustra folclorul întregii provincii. Majoritatea o reprezintă textele lirice, la care se adaugă colinde, balade, ghicitori și o prezentare a obiceiului „înfrățit-însurățit”, în care dovedește și aptitudini de filolog. În folclor, B. se orientează neașteptat de lesne și mai toate observațiile sale din prefață sunt întemeiate, unele vădind mare finețe de spirit. Folclorul înseamnă pentru
BIBICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285722_a_287051]
-
cotidiană a unor muncitori și a unor burghezi. Traducerile sunt selectate și ele după aceleași criterii tendențioase: eseurile Paraziții de Maxim Gorki și America tragică de Theodor Dreiser, poemele Noi, generația de Serghei Esenin, 150 de milioane de Vladimir Maiakovski, Balada lui Karl Schmidt din orașul cenușiu de Johannes Becher, reportajul O zi într-un colhoz de Cuban de Serghei Tretiakov. În ce privește critica literară, este prezentă mai ales prin recenzii cu caracter polemic, în care judecățile tezist-ideologice prevalează asupra celor estetice
BLUZE ALBASTRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285766_a_287095]
-
T. T. Burada, Datinile poporului român la înmormântări, Iași, 1882; S. Fl. Marian, Înmormântarea la români, București, 1892; I. Pop-Reteganul, Bocete, adecă cântări la morți, Gherla, 1897; Alexandru Vasiliu, Cântece, urături și bocete de-ale poporului, București, 1909; I. Bârlea, Balade, colinde și bocete din Maramureș, București, 1924; Gavril Bichigean și Ion Tomuța, Bocete și descântece din ținutul Năsăudului, Bistrița, 1936; C. Brăiloiu, Bocete din Oaș, București, 1938; Folclor din Oltenia și Muntenia, I, București, 1967; Folclor din Moldova, II, București
BOCET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
și Ion Tomuța, Bocete și descântece din ținutul Năsăudului, Bistrița, 1936; C. Brăiloiu, Bocete din Oaș, București, 1938; Folclor din Oltenia și Muntenia, I, București, 1967; Folclor din Moldova, II, București, 1969; Alexiu Viciu, Flori de câmp. Doine, strigături, bocete, balade, îngr. și introd. R. Todoran și I. Taloș, Cluj-Napoca, 1976, 250-253; A.S. Hâncu și V.S. Zelenciuc, Folclorul obiceiurilor de familie, Chișinău, 1979, 238-269; Ion H. Ciubotaru, Folclorul obiceiurilor familiale din Moldova (Marea trecere), introd. edit., cu un capitol de etnomuzicologie
BOCET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
unor personaje ajutătoare (adjuvanți), ființe umane sau animale dotate cu însușiri supranaturale. Dimensiunea, amploarea epică diferențiază b. de alte specii ale prozei populare, precum legenda, snoava și povestirea, și îl apropie de narațiunile populare în versuri cântate, cântece bătrânești sau balade, pe de o parte, și de romanul din literatura cultă, pe de altă parte. Apropierea de roman a fost menționată încă de B. P. Hasdeu și fixată într-o formulare memorabilă de G. Călinescu: „Basmul este un gen vast, depășind
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]