1,747 matches
-
ambianței, cu abordarea unui surîs al suficienței, Florin Mircea joacă cu aplomb rolul inginerului Ștefan, cumnatul lui Ilie, iar Liana Mărgineanu, prezentă, ca totdeauna, cu vioiciune, împlinește în caricatural o schiță reușită a Verei, sora Minei, contrastînd față de aceasta, prin banalitatea simțului comun. În acest sens poate că unele sublinieri mai apăsate ale poantelor s-ar cuveni încă moderate, fiind vorba de un text și de un spectacol care își datorează valoarea descifrării personajelor și situațiilor în registrele mai pretențioase ale
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
decenii a avut suficient răgaz să se inițieze în labirinticele căi ale succesului în teatru. Restul se datorează inteligenței, iscusinței și harului său actoricesc. În Calul verde și-a propus un dificil experiment: să redea chintesența locului comun și a banalității printr-un dialog care să nu plictisească, ba chiar să fie animat și să amuze. Experimentul s-a soldat cu o performanță, publicul, într-adevăr, a rîs și a aplaudat. Abia cînd a ieșit di sală s-a dumirit că
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
nici întrebări mai ales, a găsit acum una, și mi-a pus-o mie...! Bine, o să-ți răspund... Deși întrebarea ta vrea să mă pună la colțul celor slabi... Costache: ...Toți oamenii sînt slabi... Octav: Oh, tăticule, întotdeauna ai spus banalități cu cel mai ridicol aer episcopal...! Tu îi arăți omului o cutie de chibrituri și-i spui aceasta este o cutie de chibrituri! și te aștepți ca omul să înmărmurească de revelație... Sigur că sînt slab... Știu că sînt slab
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
îl chem pe Ovidiu... Costache: Ce să-ți facă Ovidiu... Mai mult te tulbură... te dezechilibrează... Octav: Păi ăsta e și rostul lui Ovidiu... Să mă dezechilibreze... Mona: Deci ai trecut la rubrica paradoxuri... Octav: Nu, iubito, sîntem la rubrica "banalități lustruite". Oare e așa de greu de înțeles că numai șocul, numai o zgîlțîire, cît de mică, ne poate salva de un echilibru care ne încremenește! Păi ce altceva e o revoluție dacă nu stricarea unui echilibru care devine toxic
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
vertical, închidere fără speranță în cetatea perisabilului? Față de acest spectacol, angajarea spirituală pare că trebuie să se așeze în opoziție, în conflict, să lupte eroic pentru a-i demasca puținătatea sau chiar impostura, pentru a se elibera de strivitoarea lui banalitate. Ca să-și găsească drumul, căutătorul spiritual pare să trebuiască în primul rînd să înfrunte date constitutive ale modernității, să meargă împotriva curentului ei. Sigur că omul credincios își poate trăi astăzi fără opreliște convingerile religioase, poate chiar mai confortabil, mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cu vederi din/ Orient...” (Prospect). Tehnologia și mondenitatea, viteza și luxul nu elimina singurătatea, exilul, durerea, moartea, ci, în economia unei lumi ,,grăbite”, ,,ocupate”, le fac încă mai insuportabile, prin diminuarea umanului. Poemele capătă alura unor „scrisori deschise”, înregistrând neutru banalități: ,,la starea civilă s-au înscris trei industrii noi/ și un trust./ iată-l pe domnul Rockefeller întorcându-se acasă că un lucrător...”, ,,ai putea câștiga 2 dolari pe zi vânzând ziare...”, odată cu aceste notații insinuându-se ideologia de stânga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
de rol Situația seamănă cu cea care există într-o sală de așteptare la un cabinet medical. Persoanele care așteaptă inițiază conversația și o continuă o anumită perioadă de timp divizată în trei faze: inițierea unei conversații: pot fi utilizate banalități sau cuvinte legate de context, de locație („Ce cald este azi!”, „Sala este frumos decorată”, „Ce multă lume!”); menținerea conversației: o conversație seamănă cu o partidă de ping-pong, ca un schimb în care regula lui 50/50 trebuie aplicată; acest
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
imaginându-și că este vorba despre un șir format pentru a intra la un cinematograf. Terapeutul se găsește în fruntea șirului. El se întoarce pentru a realiza un contact vizual cu persoana din spatele său și inițiază o conversație, utilizând o banalitate oarecare sau unele elemente din context. Pacientul răspunde și continuă conversația cu două sau trei intervenții. Apoi se întoarce și inițiază la rândul său o conversație cu persoana care se află în spatele său, continuându-se astfel până când au fost antrenați
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și inițiază la rândul său o conversație cu persoana care se află în spatele său, continuându-se astfel până când au fost antrenați toți pacienții. Sarcini de îndeplinit Participanții sunt invitați să inițieze cel puțin o dată pe zi o conversație, utilizând o banalitate oarecare sau un element din context. Feedback general al grupului Terapeuții insistă asupra progreselor realizate de fiecare și îi încurajează pe pacienți să continue în fiecare zi să utilizeze elementele învățate în cadrul celor șaisprezece ședințe. Adaptarea afirmării de sine la
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cunoștință cu cineva, a stabili relații amicale sau sentimentale, a aprofunda o relație formală la început (cu un vecin, un coleg de serviciu...) Situații de interacțiuni superficiale Necesitatea de a vorbi cu celălalt într-o manieră informală, superficială: schimb de banalități, de noutăți, de comentarii privind ultimele știri împreună cu un vecin, un vânzător, un coleg de serviciu în apropierea unui aparat de preparat cafea...). Teama față de situațiile sociale este, înainte de toate, o teamă față de privirea și de evaluarea celuilalt: ne este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de către grup. - Să fie observată de către ceilalți atunci când are ochii închiși. - Să se așeze foarte aproape de alte persoane. - Să mănânce în fața grupului, în mod normal, apoi deschizând gura și făcând în mod intenționat zgomot. - Să conducă o conversație bazată pe banalități, întreruptă de momente de tăcere. - Să cânte a capella (Frère Jacques, Il pleut bergère, etc.). - Să atragă atenția asupra sa într-un metrou, apoi să susțină privirile fără să plece capul. Tabel 4. Exerciții de expunere realizate în intervalul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
urmau preparate la grătar, cu garnituri precum orez țărănesc (a se citi „pilaf sârbesc“) sau cartofi piure. La desert, plăcinte de casă, rulade cu fructe, înghețată, cozonac... Pentru românii prinși în coșmarul alimentației „raționale“, acesta părea un meniu opulent, dar banalitatea preparatelor nu poate să nu le fi sărit în ochi. După 1990, parcă în logica fluxului și refluxului, Franța gastronomică revine în forță. Pentru a da un singur exemplu, majoritatea restaurantelor bucureștene care au asigurat mesele invitaților la Sommet-ul Francofoniei
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
-n local, / Clientul să se dumirească: Măcar că e Continental, / Bucătăria-i românească.“ Astăzi nu mai avem pe cine să lăudăm... Ne lipsește și interesul pentru templele adevăratei bucătării, restaurantele. Adică ne mulțumim cu prea puțin. Singurele în care nu întâlnim banalitatea deplină (asociată serviciului mizerabil și unei igiene precare) sunt acelea ultracosmopolite, în care întrebarea „Aveți vreun preparat din bucătăria românească?“ nu primește, în chip de răspuns, decât un zâmbet disprețuitor din partea chelnerului. Avem, în București, zeci de restaurante cu specific
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
schimbări prea strict administrative. În Anglia, prin excepție, mîndria resimțită în fața succesului economic al țării, victoriile asupra Franței și renu-mele devenit universal al noului său regim parlamentar temperau frustrarea tuturor celor pentru care termenul de națiune trecea deja drept o banalitate de limbaj și totodată unul dintre principiile ridiculizate în trecut de către realitatea mereu oligarhică a puterii. Mai mult, comunicarea culturală, familială și economică stabilită între aristocrație și înalta burghezie făceau din aceste două grupuri o pătură conducătoare fără rival din
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
În vedere se dovedește un veritabil manual asupra perioadei Dej. Și cu ajutorul ei ne putem cunoaște mai bine trecutul. Un trecut care Încă mai stă sub semnul lui Dej, strîns Împletit cu cel al lui Ceaușescu. Dorin Dobrincu MARIUS OPREA, Banalitatea răului. O istorie a Securității În documente 1949-1989, Editura Polirom, Iași, 2002, 583 p. Trei lucruri ne pot lăsa indiferenți: istoria, timpul și politica, afirma Constantin Noica citîndu-l pe Pitagora. La prima vedere se pare că noi, românii, moștenim un
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
morgă ar ține Vianu estetica pe pubis.” Volumul Bucla se înscrie în tradiția optzecistă a poeziei banalului și a derizoriului, tradiție inaugurată de Mircea Ivănescu, B. apropiindu-se foarte mult, ca atmosferă, mai cu seamă de poezia lui Cristian Popescu. Banalitatea se amestecă de fapt cu epifanicul, realul cu irealitatea, epicul cu liricul, poezia cu proza, limbajul culturii înalte, stilul livresc cu limbajul culturii joase și registrul colocvial, împreună stau imaginația lingvistică și clișeul, originalul și parodia, într-o demonstrație a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
folosul anumitor obiective social-politice sau pentru anumite interese de regim, de grup. Practic, viața omului modern este integrată în acest mecanism politico-birocratic ce exercită o practică a dominației. Un doctorand de la Universitatea din Groningen numea acest fenomen crescut al birocratizării "banalitate a răului", referindu-se la formula consacrată de H. Arendt. De fapt, banalitatea răului constă și în fenomenul mediatizării, care spală creiere, îndepărtează conștiințe și distorsionează realul în virtual, inducând falsa idee că istoria se filmează. Echipe de jurnaliști transmit
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
viața omului modern este integrată în acest mecanism politico-birocratic ce exercită o practică a dominației. Un doctorand de la Universitatea din Groningen numea acest fenomen crescut al birocratizării "banalitate a răului", referindu-se la formula consacrată de H. Arendt. De fapt, banalitatea răului constă și în fenomenul mediatizării, care spală creiere, îndepărtează conștiințe și distorsionează realul în virtual, inducând falsa idee că istoria se filmează. Echipe de jurnaliști transmit războaie și alte evenimente violente, senzaționale. Dar ei transmit virtualul unui real și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și filosofic. Prin ceea ce le fundamentează, munca, viața și limbajul aparțin practicii, aparțin faptelor și activităților umane empirice ce se sustrag reprezentării. Însă aceste domenii sunt imposibil de înțeles, de descris, de analizat doar pe baza mărturiilor empirice. Platitudinile empirice, "banalitățile" istoriilor descriptiv-arhivistice ne ajută să avansăm teorii, adică să devenim "analitici". Ele nu sunt fără valoare. În acest mod a fost posibilă o teorie economică progresistă, una a vieții și mai multe ale limbajului. Economia politică, biologia, lingvistica și filosofiile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istoria poate fi concurată, subordonată de vreo altă disciplină modernă, de vreun partid, de vreun program politic(ianist). Nu întâmplător, istoria stă pe frontispiciul din fața titulaturilor prezente în cadrul instituțiilor (Istorie-socio-umane, Istorie și Filosofie, Istorie și Științe Sociale etc.) într-o banalitate cotidiană, dar care denotă poziția istoriei de regină a cunoașterilor (umane și tehnice). Astfel, vom înțelege atacurile celorlalte discipline desprinse din istorie la adresa istoriei, poziția ei "intrigantă" și "provocatoare" printre cunoașterile socio-umane. Poziția istoriei printre celelalte discipline e forma profundă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
după terminarea execuției, nu consolări formale și inutile, ci o misterioasă sacoșă „adusă din străinătate” (O pungă de plastic cu mânere albe). Fie că mimează oralitatea, fie că efectuează „disecții” asupra personajelor, fie că se limitează la a expune jurnalul banalității existențelor, scriitorul află soluții care să îl salveze din încrâncenarea pe care temele frecventate o presupun. Acestea sunt ironia și aparenta detașare (tipic medicală) în fața gravității unor maladii sau chiar a morții. Formula narativă e definită totodată prin remarcabila știință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
limitele posibilului" la maximum, pentru a crea "un univers absurd, terifiant, de nesuportat, ca și disperarea din care provine". Prin revers, Caragiale extrage absurdul din realitatea extralingvistică. Prin reiterare și detașata obiectivitate ce-i ascunde "amărăciunea și dezgustul", el atribuie banalității exagerată importanță, spre a-i contura, în final, absurda insignifianță. Un absurd care constata André Lalande, în Vocabulaire technique et critique de la philosophie "designe tout ce qui est contraire au sens commun ou même à nos habitudes d'esprit". Caragiale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-și punctul de vedere, Bergson precizează:,,Este comic orice incident care ne atrage atenția asupra fizicului unei persoane atunci când de fapt, este vorba de aspectul moral"8. Strănutul unui orator este rizibil pentru că ne coboară brusc de pe culmile sublimului în banalitate, din sfera sufletului în cea a trupului. Prin astfel de exemplificări și prin explicitarea comicului prin analogie cu un resort care se comprimă și se destinde asemenea "diavolului cu arc"9, teoria bergsoniană dezvăluie clare coincidențe cu studiile care focalizează
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ispite, Pocăința starețului, Necazurile părintelui Ghedeon, Eros la mănăstire etc. mediul monahal apare extrem de propice pentru explorarea discrepanțelor de esență boccacciană dintre stilul de viață predicat și identificat în mod ideal cu cel al reprezentanților bisericii și artificialitatea, automatismul și banalitatea din traiul acestora. Întotdeauna însă ironia sau întrevăzuta satiră sunt îndulcite de tonul bonom, indulgent. În eroicomicul roman pseudopolițist Cazul maicii Varvara, de exemplu, deși personajele feminine au un comportament verbal asemănător mahalagioaicelor din schițele lui Caragiale, sesizăm îngăduința cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să vă cer... Să nu-mi ceri nimic... [...] sau, mai bine zis, să vă iau un interviu. D-alea nici n-am.[...] Bine, poftim, interviază-mă, dă-i drumul, că mă grăbesc".136 Hazul textului sporește pe măsură ce personajul se exprimă în banalități care amintesc de "teoriile" feciorului lui Trahanache, în clișee și poncife care prelungesc intervenția discursivă fără să adauge nimic sensului ("Voi, gazetarii, sunteti dați dracului! Eu, domnule, pe gazetari îi invidiez pentru că, vorba aia: presa e presă, tot presă rămâne
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]