KorAP: Find »[drukola/base=baston & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...176 >

4,389 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

ochi mai avea doar două găuri negre, și nici pleoape nu mai avea, arăta ca un craniu, în străfundul celor două găuri, care păreau foarte adânci, era întuneric beznă, Prodan cel Mare s-a uitat și el, și a scăpat bastonul din mână, și n-a mai zis nici pâs, și atunci bătrânul, tatonând, și-a căutat acordeonul, l-a luat din poala lui Prodan, și-a așezat damigeana pe jos, și-a pus acordeonul pe umăr și l-a fixat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
s-a aplecat în față, atunci s-a înfipt în acordeon, se pare că așa s-a întâmplat, între timp nea Miki și-a luat damigeana, s-a târât în patru labe până la potecă, unde s-a ridicat și, fără baston, a luat-o spre blocuri, mergea repede, aproape alergând, Prodan s-a așezat pe jos, ștergându-și rana de la mână cu cămașa, gâfâia, apoi s-a uitat la mine și mi-a spus că dacă află că am suflat cuiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
am zis, e-n regulă, n-am să suflu nici un cuvânt, și atunci Prodan, dându-și jos acordeonul de pe umăr, a observat briceagul înfipt în el, a tras o înjurătură, a scos apoi briceagul și s-a ridicat în picioare, bastonul alb al lui nea Miki zăcea acolo, lângă bancă, s-a aplecat, l-a ridicat, apoi s-a așezat din nou lângă mine, uitându-se în urma lui nea Miki, nici păsărica n-o să-mi cânte, a spus, apoi a rupt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
lui nea Miki zăcea acolo, lângă bancă, s-a aplecat, l-a ridicat, apoi s-a așezat din nou lângă mine, uitându-se în urma lui nea Miki, nici păsărica n-o să-mi cânte, a spus, apoi a rupt în două bastonul, pe genunchi, aruncând cele două jumătăți în spatele băncii, pe pietriș. Cifre După catalog, trebuia să fac de serviciu cu Szabi, dar, în luna mai, Szabi a căzut într-un șanț de pe șantier, rupându-și glezna atât de rău, încât a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

motiv, Arthus de Kersaint se deplasase personal. Limuzina se oprise În fața primăriei. Christian se apropiase pentru a-l scuti pe bătrînul domn să coboare inutil. Optzeci de ani Împliniți, o statură de bătrîn elefant, un nas foarte coroiat și un baston cu măciulie de argint avînd gravat blazonul familiei făceau din el un bărbat impunător. Moartea lui Gildas Îl contrariase atît de mult Încît se dusese să se Întindă pe pat pînă la dejun. Arthus Își scrută fiul, pe Pierre-Marie, numit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
o privire spre oficiu și Își apostrofă soția care se tot agita la bucătărie. - Albușul e gelatinos! Știi bine că nu pot să sufăr așa ceva, Armelle! Arthus Își reținu o furioasă dorință de a-i trage fiului său vreo două bastoane pe spinare, așa cum Îl snopea uneori cînd era copil și cînd Îl oripila deja cu văicărelile lui. - Las-o-n pace pe soția ta, face și ea ce poate În absența lui Jeanne, spuse el pe un ton glacial. Votul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Încîntat că sînt ținut la curent! Surprinderea și ciuda lui PM păreau sincere. - Două sute cincizeci de mii de euro e o sumă enormă, doar ca să Împiedici familia Le Bihan să mărească fabrica! decretă Marie. Arthus se ridică sprijinindu-se În bastonul cu măciulie de argint. Vocea Îi deveni autoritară. Poziția lui era limpede: contrar lui Loïc care visa prostește la modernitate și contrar celor din familia Le Bihan care, din dorința de cîștig cu orice preț și din vulgaritate, erau gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ghilotine. Înainte de a ieși, Marie nu se putu opri să nu se mai Întoarcă o dată spre bătrînul arogant. - Vă previn că partida va fi mai greu de jucat cu comandantul Fersen. Ușa se Închise În urma ei. Arthus, izbind sec cu bastonul În podea, Îl făcu pe PM să se Întoarcă spre el și mîrÎi aruncîndu-i o privire rea. - N-ai nervii tari, după cum n-ai nici minte! Și greșești luînd-o pe fata asta drept o idioată! Acum, Îți poruncesc să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
scumpa noastră fată, declară venerabilul bătrîn. Cum se mai simte? - Păi... bine. Doarme. Jeanne aruncă o privire spre scara care ducea sus, spre camerele de culcare. - N-ar fi trebuit să vă deplasați, nu e prudent... El Își ridică ușor bastonul ca s-o Întrerupă. - Exact despre asta voiam să-ți vorbesc. Tonul lui se făcu mai puțin amabil. - Fiica dumitale trebuie să se arate foarte prudentă, Jeanne. Altă dată s-ar putea să aibă mai puțin noroc... Jeanne se schimbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
se simți cuprins de greață la ideea că fiica lui Yvonne Îi putea fi soră vitregă și, prin aceasta, În drept legitim de a reclama jumătate dintr-o moștenire pe care o rîvnea de ani Îndelungați. Arthus izbi solul cu bastonul. - Puneți pe foc fițuica asta! Imediat! Nimeni neavînd nici o reacție, bătrînul se sculă cu o suplețe uimitoare pentru o persoană pe care reumatismul o chinuia atît de tare și se duse să azvîrle scrisoarea anonimă În șemineul unde un foc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pe inelarul uneia dintre ele răsfățîndu-se podoaba unei șevaliere cu blazonul familiei. Fersen Îi Întoarse mîinile, cercetă rapid fața internă a degetelor și tocmai dădea din cap În semn de negație cînd Arthus de Kersaint Își făcu apariția, precedat de bastonul lui cu măciulie. - Ciudată oră de vizită, nu credeți? - Yvonne Le Bihan pretinde că dumneavoastră i-ați dat banii necesari ridicării fabricii de faianță, domnule de Kersaint, spuse Fersen fără s-o ia pe ocolite. - Și aste vă ridică vouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
privată a familiei Kersaint. Soarele răsărise de vreo jumătate de ceas, iar marea Începuse să se retragă, lăsînd să se vadă șinele care Îngăduiau ca iahtul să fie dat la apă indiferent de maree și de starea valurilor. Rezemat În bastonul cu măciulie, Arthus de Kersaint privea neîncetata mișcare a mării care se retrage, asimilînd-o vieții care puțin cîte puțin Îl părăsea Într-un mod la fel de inexorabil. De pe promontoriul unde se afla, putea să vadă o mare parte a acelei insule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
un vocabular tot mai puțin Îngrijit, părea pur și simplu un amărît. - Puțin Îmi pasă mie de tîmpeniile pe care le-a putut face strămoșul meu! Și nu m-am jucat niciodată cu copiii din sat, tata Îmi trăgea cîteva bastoane zdravene pentru mai puțin de atît... - Au murit toți, PM, În afară de dumneata... - Credeți cumva că lucrul ăsta mă amuză? Ce pot eu face? - Ai profitat de sosirea lui Ryan pe insulă pentru a te debarasa de ceilalți, ai lăsat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Kersaint? Procurorul autorizase deshumarea. Nu fără repulsie. Ultimul șurub sări, iar funcționarul de la pompe funebre ridică acum capacul. Lemnul suferise efectul umidității, așa că trosni lugubru. Bătrînul se clătină. Încheieturile mîinilor lui, noduroase ca niște oscioare, se albiră Încleștîndu-se pe măciulia bastonului. Curiozitatea Învinse reticențele Armellei, care se aplecă Înainte ca să vadă ce anume Îl tulbura atît de tare pe socrul ei. Saci cu nisip. Trei saci odihneau pe satinul capitonat, cu urme de mucegai pe alocuri. Arthus era livid. Se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
un zgomot surd, ca o cădere. - Vine din camera tatei! exclamă Armelle. Se repeziră Într-acolo. Bătrînul simțise nevoia să se Întindă, fiind mult mai Încercat de sarcasmele fiului său decît ar fi vrut să admită. CÎnd tocmai Își rezema bastonul de colțul patului, privirea Îi rămăsese pironită pe o poză Înrămată sprijinită de cana cu apă pentru noapte. Pupilele i se măriseră, mîinile descărnate apucaseră poza și se crispaseră violent peste rama de lemn. În fotografie, Ryan, cu o mînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Ce păcat! CÎnd avem și noi o dată prilejul să petrecem un moment singuri doar noi doi... Se strică vremea, o să fie grozav! - Îți ordon să mă duci Îndărăt! Ordinul Îl șfichiuise plin de dispreț, Însoțit de o mișcare amenințătoare a bastonului cu măciulie de argint. Ochii mici și negri ai lui PM sclipiră de ură. - Hotărît lucru, niciodată n-ai știut să-mi vorbești altfel decît lătrîndu-ți ordinele. Apucă din zbor bastonul tatălui lui, i-l smulse, Îl frînse În două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
plin de dispreț, Însoțit de o mișcare amenințătoare a bastonului cu măciulie de argint. Ochii mici și negri ai lui PM sclipiră de ură. - Hotărît lucru, niciodată n-ai știut să-mi vorbești altfel decît lătrîndu-ți ordinele. Apucă din zbor bastonul tatălui lui, i-l smulse, Îl frînse În două pe genunchi și expedie bucățile În apă. - N-ai să mai snopești de acum pe nimeni cu bastonul ăsta. Îți produceam desigur prea mare silă ca să mă atingi, așa e? Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
n-ai știut să-mi vorbești altfel decît lătrîndu-ți ordinele. Apucă din zbor bastonul tatălui lui, i-l smulse, Îl frînse În două pe genunchi și expedie bucățile În apă. - N-ai să mai snopești de acum pe nimeni cu bastonul ăsta. Îți produceam desigur prea mare silă ca să mă atingi, așa e? Se uită cu un zîmbet satisfăcut la stupefacția bătrînului și se Întoarse pe jumătate spre comenzile vasului. Se lăsă absorbit de traiectoria pe care o urmărea fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

scoci. Îmbrăcămintea lui Rakhmiel Kogon degaja o anume acreală. Arăta ca un tiran, dar cu tirania impregnată pe față. Imposibil de camuflat prin blândețe, milă creștină sau amabilitate. Când ieșea În oraș, purta o pălărie mare de fetru și un baston gros - „ca să‑i cotonogesc pe țărani” - glumea el. Și chiar că era o glumă, pentru că preocuparea lui de seamă era politețea. Cu această politețe deschisese o vână nouă pe care toți cei din lumea universitară o exploatau. Rakhmiel era tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

ăștia povestesc în actu’ doi ce se-ntâmplă-n actu’ întâi...... Groapa din tavan....... Și cu violoncelul ce facem?..... Călătorul prin ploaie...... Anexă: Extrase dintr-un dosar de presă, 1991-1995 BUZUNARUL CU PÎINE Piesă într-un act Personaje: BĂRBATUL CU BASTON BĂRBATUL CU PĂLĂRIE În jurul unei fântâni părăsite. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE și BĂRBATUL CU BASTON stau aplecați deasupra fântânii. Scrutează adâncul și ascultă încordați. BĂRBATUL CU BASTON (Într-un târziu.): Ăștia nu sunt oameni. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu-s. BĂRBATUL CU

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Și cu violoncelul ce facem?..... Călătorul prin ploaie...... Anexă: Extrase dintr-un dosar de presă, 1991-1995 BUZUNARUL CU PÎINE Piesă într-un act Personaje: BĂRBATUL CU BASTON BĂRBATUL CU PĂLĂRIE În jurul unei fântâni părăsite. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE și BĂRBATUL CU BASTON stau aplecați deasupra fântânii. Scrutează adâncul și ascultă încordați. BĂRBATUL CU BASTON (Într-un târziu.): Ăștia nu sunt oameni. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu-s. BĂRBATUL CU BASTON: Nici nu știi cum să-i numești. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nemernici, cum altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
dosar de presă, 1991-1995 BUZUNARUL CU PÎINE Piesă într-un act Personaje: BĂRBATUL CU BASTON BĂRBATUL CU PĂLĂRIE În jurul unei fântâni părăsite. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE și BĂRBATUL CU BASTON stau aplecați deasupra fântânii. Scrutează adâncul și ascultă încordați. BĂRBATUL CU BASTON (Într-un târziu.): Ăștia nu sunt oameni. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu-s. BĂRBATUL CU BASTON: Nici nu știi cum să-i numești. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nemernici, cum altfel? BĂRBATUL CU BASTON: Corect. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sadici! BĂRBATUL CU BASTON: Absolut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE În jurul unei fântâni părăsite. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE și BĂRBATUL CU BASTON stau aplecați deasupra fântânii. Scrutează adâncul și ascultă încordați. BĂRBATUL CU BASTON (Într-un târziu.): Ăștia nu sunt oameni. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu-s. BĂRBATUL CU BASTON: Nici nu știi cum să-i numești. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nemernici, cum altfel? BĂRBATUL CU BASTON: Corect. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sadici! BĂRBATUL CU BASTON: Absolut. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sadici și lepădături ordinare. BĂRBATUL CU BASTON: Scursuri. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Absolut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
deasupra fântânii. Scrutează adâncul și ascultă încordați. BĂRBATUL CU BASTON (Într-un târziu.): Ăștia nu sunt oameni. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu-s. BĂRBATUL CU BASTON: Nici nu știi cum să-i numești. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nemernici, cum altfel? BĂRBATUL CU BASTON: Corect. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sadici! BĂRBATUL CU BASTON: Absolut. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sadici și lepădături ordinare. BĂRBATUL CU BASTON: Scursuri. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Absolut. BĂRBATUL CU BASTON: Nu se face așa ceva. Orice, numai așa ceva nu. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sigur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CU BASTON (Într-un târziu.): Ăștia nu sunt oameni. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu-s. BĂRBATUL CU BASTON: Nici nu știi cum să-i numești. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nemernici, cum altfel? BĂRBATUL CU BASTON: Corect. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sadici! BĂRBATUL CU BASTON: Absolut. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sadici și lepădături ordinare. BĂRBATUL CU BASTON: Scursuri. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Absolut. BĂRBATUL CU BASTON: Nu se face așa ceva. Orice, numai așa ceva nu. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sigur că nu se face. BĂRBATUL CU BASTON: Asasini! BĂRBATUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]