3,424 matches
-
ducea spre centrul orașului și cobora tot mai mult. Se avîntă de-a lungul cheiului împădurit al unui alt rîu, unul mic ce lega parcurile pline de oameni care se plimbau sau făceau plajă. Copiii de pe pantele verzi îi fluturau batiste și își zise: „Curînd o să văd universitatea“. Peste o clipă se uită în jos la două patrulatere gemene, înconjurate de acoperișuri cu turnulețe. „Curînd vom ajunge la rîu“, își zise el, „la docuri, macarale și depozitele mari“, dar de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apartament aici, așa că vă rog să-mi dați voie să trec. — Identificați sine. — Provost Lanark din Unthankul Mare. — Nu există un Provost Lanark în Unthankul Mare. Lanark observă că gura și ochii omului erau închiși, iar vocea venea dintr-o batistă îngrijit împăturită, pusă în buzunarul de la piept. Tovarășul lui se uita la Lanark, cu gura și ochii larg deschiși. Un inel metalic cu mijlocul negru îi ieșea dintre dinți. Ușurat, Lanark auzi vocea unui polițist uman în spatele lui: — Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mergeam agale, din când în când mă opream, îmi rezemam fruntea de zidul vreunei case și plângeam, îmi plăcea figura; un bătrânel s-a oprit să mă întrebe de ce plâng și dacă am nevoie de ceva. „Dă-mi jumătate din batista dumitale, s-o folosesc cinstit“, i-am spus mutându-mi fruntea pe umerii lui, „pentru că mă duc să-mi văd familia, o mamă văduvă și poate muribundă și o tânără oligofrenă, soră-mea mai mare“. Bătrânelul m-a privit speriat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
casă, dar și atunci o vedeam destul de rar pe Maria, zău că n-a fost nimic între noi, eram prieteni și atât... Vizitatoarea m-a privit mai puțin încruntată, pesemne simțea că nu mint. și-a scos din geantă o batistă înfiorător de albă, și-a șters cu ea colțul ochiului drept. Mi-a destăinuit că Maria dispăruse de vreo două săptămâni. O căutase peste tot, până și la morgă. Cineva (nu mi-a spus cine, dar m-am gândit imediat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
e total lipsită de orice sentimente...“ Vorbeam acum ca doi prieteni. De undeva, de la nu știu ce etaj, un Neștiut s-a amestecat în conversația noastră, a pus patefonul să cânte, se auzea destul de bine. Vizitatoarea a tăcut. Își acoperise ochii cu batista. Mi se părea că și suspină. * Incendiul produs în urma ciocnirii violente dintre un camion care transporta pui de găină și un alt camion care transporta sos de friptură a avut drept urmare prăjirea a sute de pui răspândiți pe șosea printre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
poștalionului, scoțând un soi de țipete mici, un pom înflorit, când îi căzură ochii pe tovarășele de drum de pe bancheta de vizavi. O tânără doamnă însărcinată, drăgălașă, care suferea vizibil și își tampona în fiece clipă fața pătată cu o batistă cu margini dantelate, iar alături, adormită, o adolescentă de vreo 14 ani. S-a uitat la florile pomului care rămăsese în urma trăsurii de poștă, și-apoi iar la fată: avea ceva mai fin decât ele. Bărbia nu-i era căzută
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
câteva bacșișuri pe măsură, mamă sa spăla rufele cu leșie și le dădea pe-o frecătoare cu niște șerpi ondulați, care-ți gâdilau palmele dacă-i mângâiai, dar îți făceau bătături dacă spălai cum trebuie. Mama a pus cămășile și batistele la fiert, într-un cazan cu scrobeală, între timp au mâncat, apoi Nicu s-a oferit să scoată el albia și să-ntindă rufele pe sârmă. Îi plăcea că, de cum le-ntindea, moi și aburinde, ele se întăreau de la ger
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
depășea rubrica pașaportului. El avea, precum ceilalți, patru nume și acestea erau în rând: al neliniștii, al tăcerii și al ispitei și doar unul era al norocului și acela părea cel mai scurt. Îl ținea aproape ascuns, ca pe o batistă în sân. Îl chema Omar Abassi Tabar Ben-Masoud, dar părea așa o frăție în corul de voci ale numelui său, încât le simțea ca pe una singură. Comisarul îi pusese ștampila și Omar ieși printre uși, cu picioarele amorțite. Iranianul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în plină amiază și își simțea sufletul amărui și înecăcios, precum o otravă sub limbă. Biletul fusese scris încă de cu seara și bâjbâi în buzunarul adânc al pantalonilor cu care era îmbrăcat, ca să îl găsească. În pom mai erau batiste și nasturi tăiați de către pelerini de pe haine, mătănii în șirag și foarte multe răvașe, de aceea dorința lui se pierdu între celelalte, chit că era atât de răscolitoare și de ciudată: „Dacă tot trebuie să dispar din Yazd, fă să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
El, care nu avea parte din întinderea de pământ pe care o puteai cuprinde cu ochii, niciodată nu se gândise la ceea ce alții știau deja: Godun feliase din câmp ca din cozonac și se îmbogățise însutit vânzând loturi cât o batistă îmbogățiților „din noua democrație“, care apăreau în exod din oraș. Dintr-odată lucrurile se lămuriseră: înțelegea și cum se făcuseră banii pentru campania partidului în care Godun candidase ca deputat, și cum achitaseră utilajele de la fermă, extinderea iazului, plus amenajările
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
însămânțase o alta, căreia îi creștea burta și sânii îi atârnau grei, ca ugerul unei juninci înțărcate. Așa i-o luase: tânără și deșteaptă, abia dată în pârg, ca s-o simtă pe cerul gurii. Dimineața în care el scosese batista prenupțială dintre pulpele celeilalte femei și o arătase mesenilor care petreceau încă, îi bătuseră ei cuiele în sicriu. Avea treizeci și nouă de ani și o lună și o gravidă în casă despre care neguțătorul de zarzavaturi și cel de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu rotile? Este rănit și e prea greu pentru mine.” Mișcat de cuvintele copilului, șoferul a înghițit cu greu nodul pe care-l simțea în gât. Rapid, el a ridicat copilul handicapat înapoi în scaunul său, apoi a luat o batistă și i-a bandajat zgârieturile și tăieturile. Totul arăta ca și cum ar fi făcut o treabă bună. „Mulțumesc și Domnul să te binecuvânteze” i-a spus copilul recunoscător, străinului. Prea mișcat pentru a mai putea vorbi, omul pur și simplu a
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
casei mele Trece-un stol de rîndurele, Dar nu-i stol de rîndurele Ci sunt dragostele mele, 151 {EminescuOpVI 152} Cari m-am iubit cu ele Din tinerețele mele. 43 Iaca, maică, mișelu Cum mi-a luat inelu, Inelul și batista. Eu i-l cer ca să mi-l dea, El spune c-o să mă ia. Când aș ști că m-ar lua, Singură m-aș spânzura. 44 Mîndră-i lumea de trăit, Păcat c-am îmbătrînit, Mîndră-i lumea cui i dragă, Mie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cât oi fi eu. Sărmana inima mea, Mult înnoată-n ură rea. - Și - a - nnota cât o fi ea. {EminescuOpVI 153} Cari m-am iubit cu ele Din tinerețele mele. 43 Iaca, maică, mișelu Cum mi-a luat inelu, Inelul și batista. Eu i-l cer ca să mi-l dea, El spune c-o să mă ia. Când aș ști că m-ar lua, Singură m-aș spânzura. 44 Mîndră-i lumea de trăit, Păcat c-am îmbătrînit, Mîndră-i lumea cui i dragă, Mie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pune într-unul singur, încît cel ce-a păzit, alege mai întotdeauna un cal fără inimă, care-i mai rău decât unul de rând... Ești mulțămită, fata mea? - Mulțămită - răspunse ea zâmbind. Totodată însă Genarul îi aruncă în față o batistă roșie, ușoară, mirositoare. Fata se uită mult în ochii tatălui său, ca un om care se deșteaptă dintr-un vis, de care nu-și poate aduce aminte. Ea uitase tot ce-i spusese tată-său. Însă floarea din fereastă veghea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
rugă Șerbănică Miga, Am să-ți explic eu despre ce e vorba. Bătrâna alunecă în fotoliu. Începu să plângă. ― Nu pricep ce se întîmplă astă-seară. Toată lumea mă insultă. Simți privirea fixă a doamnei Miga și-și ascunse obrazul înlăcrimat în batistă. " N-au înțeles! Un getax abandonat în fața casei atrage atenția. Trebuie să le-o sugerezi altfel, draga mea..." * Se priveau în tăcere. Ochii șoferului poposeau clipe lungi asupra fiecăruia, cântăreau obiectele, masa cu cărțile răvășite printre farfurioarele murdare de cremă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că fiecare cuvânt e adevărat. Deci pentru povestea aceea veche nu mai ai de ce să-ți faci griji. Atunci? De ce a mai venit? Înseamnă că a găsit altceva împotriva ta. Ce poate fi acest alt-ce-va?" Își șterse lacrimile cu o batistă mică, evitând privirea maiorului. Cristescu se simți brusc obosit. Dintr-o dată jocul nu-i mai făcea plăcere, se simțea iritat, iritat împotriva lui însuși. Știa cine-i Melania, avea impresia că poate să străvadă până în cele mai ascunse pliuri ale
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sunt abonat! Își culese înțepat jurnalul și se întoarse în fotoliu. Matei îi aruncă o privire peste umăr. Bătrânul consulta rubrica deceselor din mica publicitate. ― Și-acum ce facem? întrebă încet Panaitescu. Purta un costum elegant de casă cafeniu cu batistă și cravată din lână galbenă. Frizura complicată îi acoperea iluzoriu craniul. Din cauza chipului pământiu, murdar, hainele păreau stridente. În mod ciudat, pijamaua cârpită și veche i se potrivea mai bine. ― Ce să facem? Matei dădu cu piciorul într-o papiotă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
erau desăvârșite. ― Fantastic! exclamă sufocat Matei. Asta zic și eu plastografie! Melania Lupu își îndreptă spatele: ― Nu e mare lucru. Puțină îndemînare. Cartea poștală o s-o rupem. Să nu se poată face comparație... Șochează două semnături identice. Șterse stiloul cu batista, apoi clapele mașinii de scris. Se adresă cu un surâs amabil sculptorului: ― Domnule Matei, vreți să mă ajutați? Trebuie doar să ridicați mașina. Așa! Așa! Aici pe pat e foarte bine. Puțin mai la stânga... Perfect! Clipi privindu-l drept în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
iar pentru câteva clipe cuvintele rămaseră agățate de geam. Adăugă bîțîindu-se de pe un picior pe altul. ― Și o lună! Ca un dovleac congelat. Privi spre ceilalți încîntat de comparație. Popa bombăni ceva. Își ștergea tot timpul nasul umed cu o batistă dubioasă, mototolită în mănușile de lâna, apoi consulta rezultatul. ― Măcar dacă am avea un radiator... ― Or să se mire al naibii cei de la Miliție când vor vedea că n-am reparat instalația, completă sculptorul. ― Ce?! se sperie Valerica Scurtu. Vin
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că e! Da... O greșeală de neiertat. Comisese de fapt două. CAPITOLUL VIII INEGALABILA MELANIA LUPU COMITE ERORI ― Luați loc, vă rog. Melania Lupu îi indică amabilă un scaun, apoi scotoci în poșeta lăsată pe marginea scrinului și scoase o batistă. Avea o fustă cenușie și o jachetă neagră, lucruri simple, ieftine, dar care cădeau admirabil. Cristescu o examină câteva clipe. " Trebuie să fi avut un trup perfect." ― Sînteți singură? ― Da... Adică, nu. Domnul Popa s-a întins un pic, iar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
e un progres. Seamănă cu ceva." ― Scuzați-mă că v-am lăsat să așteptați. Melania Lupu, proaspătă, zveltă și elegantă, îi zâmbea îmbietor. Purta o rochie cenușie cu un cordon îngust de lac negru, iar din buzunar îi ieșea o batistă verde. După discuția cu olandezul, Cristescu era tentat s-o privească mai atent și din alt unghi. O femeie capabilă încă să intereseze... În tinerețe fusese probabil mai puțin faimoasă decât ai fi fost tentat să crezi acum. Fără îndoială
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la Medico-legal. Accentuă: Am nevoie de rezultatul autopsiilor imediat! Melania Lupu îl aștepta zâmbind. Îl mustră dulce: ― Ați ieșit fără palton. Nu sînteți prudent. Continuă fără tranziție, frîngîndu-și neputincioasă degetele: Măcar de mi-aș putea explica toate lucrurile acestea... Scoase batista din buzunarul capotului ștergîndu-și delicat ochii. Aveai impresia că-și menajează rimelul, deși nu era fardată. Cristescu făcuse sul declarația sculptorului și se bătea cu ea peste palmă. ― Când ați remarcat primele simptome? ― Din nefericire, destul de târziu. Ciudățenii care în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plutonierul Enache Gheorghe. Cercetările erau conduse de Șșșeful Serviciului Judiciar, locotenent major GHIVIRIGĂ Vasile, în prezent colonel în retragere. În jarul și cenușa unde erau cele două cadavre, milițienii găsesc puține resturi de haine militare arse, iar mai deoparte, o batistă cazonă cu tricolorul pe margine și într-un colț scris cu creionul chimic inițialele B.V. În wc-ul din curtea casei, în urma cercetărilor găsesc un pat de pistol automat parțial carbonizat pe care se putea citi seria armei. Un milițian nou
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
află că victimele au avut în vizită un militar în termen. Se creează ipoteze pe marginea datelor culese de la fața locului și a celor din investigații. La baza ipotezelor stau foarte puține, resturi de pânză arsă rămase de la foc, o batistă militară cu inițialele ,,B.V.’’ și patul armei carbonizat, din care tehnicianul criminalistic plutonier Enache Gheorghe stabilește seriAșarmei. Se ajunge la o primă concluzie: AUTORUL este MILITAR. Cine și de unde este? Seria de pe patul armei îi aduce pe milițieni în ancheta
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]