3,030 matches
-
a chinului. Fruntariile omului sânt cele ale suferinței. Doar după ce-ai îndurat mult ai dreptul să consideri lumea un pretext estetic, un spectacol înțelegerii tale nobile și bolnave. Atunci suferi, fiind în afara suferinței. Nimeni nu va ști din ce belșug de dureri devii estet în mod religios. Gândurile izvorăsc din pustnicirea instinctelor, iar spiritul văduvește puterile vieții. Astfel, omul devine tare - dar fără mijloacele vitalității. Fenomenul uman e cea mai mare criză a biologiei. Neputând lua asupră-mi suferințele altora
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mulțimile să gîndească asemenea lor. Și dacă judecăm după longevitatea liderilor de partid, chiar și a celor mai democratici dintre ei, înseamnă că de cele mai multe ori reușesc. Iată un spectacol extraordinar, cu toată banalitatea lui: de sus, conducătorul revarsă din belșug laude asupra mulțimii iar aceasta din urmă, aflată în partea de jos a scenei, înalță în cor o salvă de laude și jurăminte, asigurîndu-l că el e unicul și de veacuri pămîntul n-a mai zămislit vreun om de grandoarea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
invers. Oricine recunoaște acolo semnul unei credințe neprefăcute, al unei bogății adevărate: "Astfel, cînta poetul Rumi, un ram încărcat de fructe se apleacă spre pămînt, iar unul fără fructe fruntea și-o înalță, ca un plop. Cînd fructele sînt din belșug, se pun proptele pentru ca ramura să nu se tîrască pe pămînt. Profetul (avînd mîntuirea asupra-i) era smerit, căci toate fructele din lume, de la început și pînă la sfîrșitul acesteia, în el se aflau adunate. De aceea, nu aflai altul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
infantilă în atotputernicia unui personaj sau a unei forme magice. Ea justifică o creștere la nesfîrșit a dorințelor, cum se întîmplă în fiecare zi și în publicitate. Astfel, ea închide masele într-o lume a iluziilor, o utopie în care belșugul sau dreptatea nu vor cunoaște margini, adică în fapt o lume magică. Se poate spune că autoritatea acestor conducători este una de tip economic în măsura în care anumite idei (de pildă creștinismul și socialismul) sînt privite ca mijloace de a satisface anumite
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
durabilă. Sursa: Mironescu, R. (2003), „Globalizarea în viziunea Parlamentului European”, în Buletin Informativ, nr. 1, Editura România de Mâine, București, pp. 11-12. O viziune interesantă o prezintă „mișcarea verzilor”, ca exponentă a societății civile, care propune: - reducerea sărăciei în contextul belșugului; - controlul extinderii necontrolate a procesului de urbanizare; - siguranța locului de muncă; - soluții la fenomenul de înstrăinare a tineretului; - revenirea la valorile tradiționale; - controlul inflației și al șomajului; - evitarea sau gestiunea corectă a crizelor economice, financiare, geopolitice și militare; - oprirea expansiunii
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
fumegă potolit vulcanii seculari. Și În subsoluri, prin butiile pline de solare musturi, așteaptă baloturi mari cu cînepă pentru vestimentele unor amurguri somptuoase. În cazărmile aerate, lalelele și crinii stau În locul piramidelor de arme. În vegetațiile inundînd grădinile, cîntă un belșug ancestral, ca un pian care, rămas În fundul mării după un naufragiu ar scoate deodată acorduri din loviturile de undă. [...] Toate avalanșele strînse În tine, de la bucuria frenetică pînă la tristețea neîmpărtășită, se vor șterge oare o dată cu pasul tău? Sau din
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
e de fapt serios erodată prevalează: interesul pentru „ingegno” Îl depășește pe cel pentru plasticitatea propriu-zisă, iar atunci poetul „greșește” numai față de punctul de vedere... tradițional. Orice pagină a cărților lui Voronca pune Însă la dispoziție un material ilustrînd din belșug expansivitatea „asociaționismului”, „beția de imagini”. Acesta a fost, de altminteri, și aspectul cel mai frecvent la apariția fiecărei culegeri din poemele sale, cînd cu admirație, cînd cu serioase rezerve. Expresii ca „delir metaforic”, „delir imagistic”, „beția de metaforică”, „uluitor bric-a-brac
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
au mutat, atunci când se rătăcește prin oraș se întoarce la vechea adresă... Desigur, un consum moderat de alcool nu este periculos, dar trebuie să fim foarte vigilenți mai ales în cazul tinerilor în privința anumitor obișnuințe, cum ar fi petrecerile udate din belșug, care pot conduce către un alcoolism „monden”. În urma unui studiu realizat de niște colegi medici, s-a demonstrat că alcoolicii de 40 de ani (internați în spital pentru o cură de dezintoxicare) aveau la testele de memorie performanțele specifice unor
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
N-am cuvinte” este supremul elogiu adus inefabilului feminin. În stilul lui tenace, Alexandrescu pune de mai multe ori tăcerea să vorbească: „A le simți poci numai; a le descri mi-e greu”, „de-aveam cuvinte...”. Are, bineînțeles, cuvinte din belșug, are chiar mai mult decât alți poeți din epocă o coerentă și o fluiditate În notarea cuvintelor, dar o figură veche În retorica poeziei recomandă limbajul tăcerii. CÎnd limba rămîne mută, vorbesc ochii. Privirea devine mesagerul focului interior: „Și amorul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din zona satului Stilo să fi fost atât de oropsiți; oamenii de prin părțile mele trag din greu ducându-și zilele cu două capre, oleacă de pământ, ceva fructe; credeam însă că mai sus, spre capitală, am să dau de belșug. În schimb aveam parte de oștiri de țânțari în bălți de apă stătută, bântuită de muște și viespi grase; de câte ori încercam să beau apă, trebuia să fiu atent la vipere. Au fost zile când n-am reușit să găsesc nici măcar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
orice, invadat momentan de un val de sentimentalism. Pe urmă alt sentiment înghițea pe cel dintâi, iar Hagienuș, conștient de efectele pe care le făceau aceste promisiuni, ca om meridional malițios, petrecea în sineși. Hagienuș, trăit din copilărie numai în belșug și înlesniri, nu suporta boema. Voia rufăria de corp bine călcată și scrobită (în altele era numai neglijent), dulceață dimineața, apoi cafea neagră (lapte dulce nu bea niciodată: "Ce, sunt copil mic?" zicea el). După masă se întindea pe pat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
creier ideea, mai ales în urma retragerii din partea negustorului a propunerii de a construi cinematograful, că va cădea în mizerie. Era sigur că nimeni nu-i va da nici o comandă și că va ajunge la mari umilințe. Crescut toată viața în belșug și biruind fără efort, Pomponescu n-avea curaj să înfrunte viața, și de altfel instinctul îi spunea că, dacă un anonim se poate adapta oricăror împrejurări, un om notoriu este expus vexațiilor și refuzurilor. În acea vreme, soarta oamenilor din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
destrămat mai repede decât fumul, s-au împrăștiat mai degrabă decât praful ... Astfel Biserica s-a îmbogățit cu aceste comori vii și nemuritoare care, nu numai în timpul vieții lor sfinte, ci și după adormirea lor, ne-au dăruit tuturor din belșug atâtea binefaceri cerești”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Problemele vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, p. 14. footnote>. Martirii - mărturisitori jertfelnici ai credinței Martirii, privind teribilele suplicii ca pe ceva neînsemnat, nu se
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
II, în vol. cit., p. 364. footnote>. Un alt exemplu concludent care ne întărește în convingerea că Hristos Se răstignește în martirii Săi, suferă și devine tăria lor, este cel al muceniței Felicitas care s-a bucurat și ea din belșug de ajutorul harului Domnului. Aflăm din Actele martirice că, ea se afla în luna a opta de sarcină (căci fusese arestată însărcinată), iar ziua spectacolului se apropia, astfel că ea era în mare frământare, ca nu cumva, din cauza sarcinii, să
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
și Prea Lăudatului Apostol Apollonius cel numit și Sakkeas, 24, p. 99. footnote>, adică numărul creștinilor. Într-adevăr, cu cât erau mai persecutați și mai torturați creștinii, cu atât mai mult creștea și numărul lor și „sângele martirilor hrănea din belșug pe atleții tot mai numeroși ai dreptei credințe, pentru că cei care urmau pilda înaintașilor intrau în luptă întăriți de pilda celor dintâi”<footnote Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 164, I, traducere, introducere, note și indici de Pr. Prof. Dr.
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
această personificare a statului a fost în trecut și va fi în viitor o sursă fecundă de calamități și de revoluții. Iată Publicul de o parte, Statul de cealaltă, considerate a fi două entități distincte, una ținută să dea din belșug asupra celeilalte, iar cea de-a doua având dreptul de a reclama de la prima torentul de fericiri umane. Ce trebuie să se întâmple? În fapt, statul nu este și nu poate fi ciung. El are două mâini, una pentru a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
aceea a experienței. Ai pierdut cea mai frumoasă dintre iluziile vieții, căci doar iluziile sunt frumoase (V. Hugo). Cea mai oribilă lipsă de recunoștință, dar și cea mai obișnuită și cea mai veche este aceea a copiilor față de părinții lor. Belșugul uită de ma-mă și de tată. De multe ori, o dată cu moștenirea, copiii uită recunoștința. Este cât se poate de lesne să îndatorezi pe cineva la recunoștință, dar foarte greu să-l îndatorezi astfel încât să se bucure că e recunoscător
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
seama de propria lor precaritate. În 1948, Adenauer ar fi putut să-i întrebe: "Vreți unt sau cultură?" Și îmi place să cred că ar fi ales cultura. Dar el nu le-a propus decât bunăstarea. Astăzi au unt din belșug și sânt prost așezați în cultură. Și asta se întîmplă cu o țară care debutează în secolul XIX ca republică a geniilor. Când, în 1808, la doi ani după Jena, toată cultura germană se regrupa la Berlin, rectorul Universității era
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
I. Gonța, relevând aspectul, remarcă de justețe cum „Călătorii străini rămân uimiți la vederea tuturor roadelor naturii”. El reproduce fragmente din notările făcute de vizitatori, cum e aceea din 1466, când călătorul rus Afanasie Nikitin scrie: „În țara Moldovei este belșug și sunt ieftine toate ale mâncării”, sau însemnarea din 1502 a lui Matei de Muriano, constatând și el că Moldova este o „țară foarte rodnică și îmbelșugată, bogată în animale, în roade de tot felul afară de untdelemn, grânele se seamănă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de așa-numitele bănci populare, înființate prin Legea asupra Băncilor Populare sătești din 29 martie 1903, cu modificările aduse în anii 1904, 1905 și 1906. Asemenea instituții au luat ființă în multe comune și purtau nume seducătoare pentru săteni precum „Belșugul”, „Zorile”, „Izvorul”, „Isvorul Bogăției” etc. și erau considerate societăți comerciale. Aveau drept scop acordarea de credite în condiții avantajoase pentru țărani, membri sau nemembri societari. Băncile populare își desfășurau activitatea sub îndrumarea și controlul unui organism național numit Casa Centrală
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
două odăi și o sală și un chiler, construcție de pământ, acoperită cu stuh”. Cum înaintașul acestui Neculai Bute fusese preot, iar fiul său, Gheorghe, dascăl, oameni considerați cu bună stare materială, înțelegem că învelirea caselor cu „stuh”, aflat din belșug în preajmă, nu era ceva înjositor, așa cum se considera în vremea copilăriei noastre. Mai avem o sumară prezentare de gospodărie țărănească făcută într-un certificat de proprietate a lui Ghiță M. Strătulat, eliberat de Primăria comunei Umbrărești, pe data de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
să-i dea mâna lui Freddy pentru toată viața? Iese un pic afară din serbare ca să se sfătuiască cu Lydi, dar și Lydi se află într-o situație extrem de confuză. Pe de o parte loc de joacă și haleală din belșug, pe de altă trebuie să-și împartă femeiușca cu Freddy. Așa ceva nu-i ușor pentru Lydi, trebuie să înțelegeți, cu toate că lui Lydi îi place de Freddy. Și tocmai când Grete nu mai știa de ce parte să se hotărască, numai că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
crucii, o stare de istovire alături de latura proprie a sine-ului meu, propria înnoptare a proastei dispoziții de sine... dezgustător. Trebuie să vâr încă o dată cuțitul în tipul ăsta de condiție mijlocie... Se duce la Kovacic) Ăsta pare tranșat din belșug... (Înjunghie pe Doamna Kovacic și râde) Se înțelege de la sine de ce se căsăpesc unii pe alții așa de bucuroși... este satisfacția feminină. Amintește de împotrivirea propriului trup. (Bea din nou) Ar fi trebuit să existe măcar un om în stare
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
iertare”215. Are pretenția, ca și tovarășele ei, de a oferi exemple concludente, reale pentru tematica sugerată. Este conștientă că povestirile trebuie să îmbine plăcutul cu utilul, să ofere o dimensiune educativă, de aici probabil și preferința pentru stilul aforistic („belșugul aduce după sine sila”, „roadele oprite ațâță însutit dorința”216). Personajele ei feminine sunt mai insignifiante în ceea ce privește o pregătire intelectuală sau o educație îngrijită: o femeie modestă, de o naivitate uluitoare, care păcătuiește cu un stareț și încearcă să-i
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vorbi despre refacerea sanctuarului, ci și de a sublinia principala cauză a acestei renașteri, și anume prezența divinității. E vorba despre o prezență care se manifestă foarte concret, pe gustul și după nevoia epocii; cel dintâi semn al său este belșugul din Întreg ținutul: „cei ce locuiesc În apropierea Galaxion-ului5, În Beoția, au văzut În belșugul nemaipomenit de lapte un semn al prezenței zeului” (409 a); renașterea sanctuarului a fost considerată unul dintre semnele „cele mai mărețe, cele mai puternice și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]